LEGE nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei (actualizată pînă la data de 18 octombrie 2000)*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Abrogate.
Ministerul Sănătății, în colaborare cu organele centrale interesate, asigura informarea și documentarea personalului sanitar asupra medicamentelor, produselor biologice de uz uman, aparatelor și produselor tehnico-medicale, precum și asupra noilor cuceriri ale științei și tehnicii în domeniul medicinei. Publicitatea privind medicamentele, produsele biologice, aparatele și produsele tehnico-medicale se face numai cu avizul Ministerului Sănătății. ------------- *)Prevederile referitoare la produsele medicamentoase cuprinse în art. 169 au fost abrogate de art. 110 din Ordonanța de urgenta nr. 152 din 14 octombrie 1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 508 din 20 octombrie 1999.
Abrogat.
Aparatele și produsele tehnico-medicale ce se folosesc în investigațiile și tratamentul medical și în alte activități în legătură cu asistența medicală, protezele ortopedice, dentare, oculare, auditive, mijloacele speciale de mișcare și alte asemenea se autoriza de Ministerul Sănătății. -------------- *) Prevederile referitoare la dispozitivele medicale cuprinse în art. 171 au fost abrogate de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 176 din 18 octombrie 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 544 din 2 noiembrie 2000.
Punerea în circulație, utilizarea sau experimentarea pe om a medicamentelor, produselor biologice de uz uman, aparatelor și produselor tehnico-medicale care nu sînt autorizate sau, după caz, înregistrate de Ministerul Sănătății, sînt interzise și se sancționează potrivit legii. ------------- *) Prevederile referitoare la produsele medicamentoase, cuprinse la art. 172 au fost abrogate de art. 110 din Ordonanța de urgenta nr. 152 din 14 octombrie 1999 publicată în Monitorul Oficial nr. 508 din 20 octombrie 1999. **) Prevederile referitoare la dispozitivele medicale cuprinse în art. 172 au fost abrogate de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 176 din 18 octombrie 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 544 din 2 noiembrie 2000.
Cercetarea științifică medicală are ca obiective principale aprofundarea cunoașterii fenomenelor biologice legate de adaptarea omului la viața moderna, prevenirea imbolnavirilor, frînarea proceselor degenerative ale organismului, prelungirea duratei vieții și a perioadei de activitate a omului, aplicarea de noi metode și tehnici de profilaxie, diagnostic, tratament și recuperare, utilizarea intensiva a resurselor indigene, a plantelor medicinale și a factorilor naturali de cura.
Ministerul Sănătății împreună cu Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie răspund de orientarea cercetării științifice medicale pentru rezolvarea problemelor esențiale ale asigurării sănătății populației, de legarea acestora de cerințele dezvoltării armonioase, fizice și psihice, a omului, de realizarea obiectivelor planului unic de cercetare științifică medicală. Ministerul Sănătății conduce activitatea de cercetare științifică medicală și răspunde de promovarea noului în domeniul medicinei, de ridicare permanenta a calității asistenței medicale în toate unitățile sanitare prin aplicarea și generalizarea rezultatelor științifice.
Cercetarea științifică este integrată cu activitatea de asistența și de învățămînt medical și se desfășoară în cadrul planului unic de cercetare științifică medicală. Planul unic de cercetare trebuie să cuprindă următoarele orientări prioritare
aprofundarea cunoașterii multilaterale a organismului uman, a proceselor și mecanismelor care condiționeaza starea de sănătate și a celor care provoacă îmbolnăviri
creșterea posibilităților de adaptare ale organismului și colectivității la factorii mediului ambiant, la condițiile noi de viața și de muncă
prevenirea și combaterea imbolnavirilor prin identificarea și reducerea factorilor de risc și îmbunătățirea metodelor și mijloacelor de depistare precoce, de tratament și de recuperare
perfecționarea asistenței medicale a populației, în raport cu evoluția stării de sănătate și cu dezvoltarea social-economică a tarii
dezvoltarea producției de medicamente și de aparatura medicală, prin valorificarea resurselor indigene și asigurarea cercetărilor pentru introducerea lor în practica medicală. La cercetarea științifică în domeniul ocrotirii sănătății participa și unități de cercetare din alte domenii și ramuri de activitate.
Academia de Științe Medicale, potrivit statutului sau, organizează și controlează întreaga activitate de cercetare științifică medicală și răspunde de realizarea planului unic de cercetare la nivelul dezvoltării stiintelor medicale pe plan mondial, precum și de obținerea unor rezultate cu aplicabilitate practica, care să ducă la perfecționarea asistenței medicale. În acest scop, Academia de Științe Medicale are, în principal, următoarele atribuții
elaborează planul unic de cercetare științifică medicală și îl adapteaza periodic la necesitățile asigurării sănătății, pe baza dinamicii stării de sănătate a populației și în raport cu nivelul stiintelor medicale
organizează, îndrumă și controlează activitatea de cercetare științifică inclusă în planul unic de cercetare medicală, indiferent de subordonarea unităților sau colectivelor care desfășoară aceasta activitate
organizează concentrarea potențialului de cercetare pentru înfăptuirea obiectivelor prevăzute în planul unic de cercetare și scurtarea perioadei de cercetare-valorificare
organizează și coordonează, pe domenii, activitatea de cercetare, astfel încît să se asigure aplicarea unor metodologii unitare de cercetare și obținerea de rezultate utile pentru practica medicală și cercetarea științifică
face propuneri de valorificare a rezultatelor cercetării în activitatea practica și urmărește rezultatele obținute
ia măsuri pentru utilizarea rațională a bazei materiale, organizează laboratoare centrale dotate cu aparatura de virf în vederea utilizării acesteia în comun de către cercetare, învățămînt și practica medicală
organizează și asigura, prin colectivele de cercetare, îndrumarea tehnica și metodologică a unităților sanitare, potrivit programului stabilit de Ministerul Sănătății
organizează și controlează perfecționarea pregătirii profesionale a personalului de cercetare, precum și utilizarea judicioasă a acestuia în activitățile integrate, de cercetare, învățămînt și practica medicală
stimuleaza activitatea creatoare a întregului personal sanitar și sprijină introducerea de noi tehnici și mijloace în cercetarea științifică și practica medicală.
Institutele, centrele și colectivele de cercetare medicală, instituțiile de învățămînt superior medical și farmaceutic, spitalele clinice sînt obligate sa realizeze obiectivele ce le revin prin planul unic de cercetare, sa urmărească valorificarea în practica medicală și activitatea de microproducție a rezultatelor cercetării științifice și sa acorde asistența tehnica de specialitate pentru unitățile de profil din rețeaua sanitară, să asigure și, după caz, sa sprijine activitățile de formare și perfecționare a cadrelor.
Personalul de cercetare științifică medicală este obligat sa cunoască temeinic problemele de sănătate publică din domeniul sau de activitate, să-și perfecționeze continuu pregătirea profesională, să-și aducă contribuția la descoperirea de noi metode și mijloace pentru îmbunătățirea asistenței medicale a populației.
Ministerul Sănătății stabilește unitățile și condițiile în care se pot experimenta mijloace și metode noi de profilaxie, diagnostic, tratament și recuperare medicală și aproba introducerea în practica medicală a rezultatelor cercetării științifice.
Uniunea societăților de științe medicale, organizația obsteasca, științifică și profesională a personalului sanitar, trebuie să contribuie, potrivit statutului sau, la dezbaterea și difuzarea rezultatelor cercetării științifice și practicii medicale, la organizarea unui larg schimb de experienta în scopul perfecționării continue a pregătirii profesionale și al creșterii calității asistenței medicale.
Academia de Științe Medicale și Uniunea societăților de științe medicale asigura schimbul de informații științifice în domeniul asigurării sănătății publice și contribuie la afirmarea științei și practicii medicale românești pe plan internațional.
Asistența medico-legală consta în efectuarea de expertize, examinari, constatări, examene de laborator și alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viața, a cadavrelor, produselor biologice și corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracțiunile contra vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor, precum și în alte situații prevăzute de lege.
Decesul unei persoane sau faptul ca copilul s-a născut mort se constata și se certifica de medic, cu excepția cazurilor în care, potrivit legii, constatarea se poate face de alte organe.
Comitetele și birourile executive ale consiliilor populare care exercită atribuții de stare civilă vor inregistra decesul unei persoane constatat potrivit art. 183, numai pe baza certificatului constatator de moarte, eliberat de unitatea sanitară.
În cazul decesului survenit în unitățile sanitare, autopsierea este obligatorie în scopul precizarii sau confirmării cauzei decesului. Autopsierea se face de medicul legist sau de medicul desemnat în acest scop de direcția sanitară, în unitatea sanitară respectiva, cu excepția cazurilor medico-legale care fac necesară efectuarea autopsiei în alt loc. În situația în care se constată că decesul a survenit din culpa personalului sanitar, medicul legist sau cel desemnat de direcția sanitară să efectueze autopsia este obligat sa sesizeze organele judiciare competente. Ori de cîte ori exista suspiciuni ca moartea unei persoane a fost cauzată din culpa medicală, la efectuarea autopsiei este obligatorie și prezenta procurorului. De asemenea, procurorul are dreptul sa ceara, atunci cînd este necesar, refacerea autopsiei de către o comisie medico-legală, în prezenta sa. Directorul unității sanitare poate aproba, cu avizul medicului șef de secție, neefectuarea autopsiei dacă nu exista impedimente de ordin medico-legal.
Situațiile și condițiile în care se acordă asistența medico-legală, actele ce se întocmesc sau se eliberează, se stabilesc potrivit legii.
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, după caz, precum și materială sau civilă, a persoanei vinovate. Practicarea profesiunii de medic, farmacist sau dentist de către alte persoane decît cele autorizate de Ministerul Sănătății, recomandarea folosirii de medicamente, produse biologice, tehnico-medicale sau aparate medicale în alte condiții decît cele stabilite potrivit legii, constituie infracțiune și se sancționează de legea penală. De asemenea, constituie infracțiune și se sancționează de legea penală condiționarea ingrijirilor medicale de primirea unor sume de bani sau de obținerea altor avantaje materiale.
Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sînt obligate sa suporte cheltuielile necesitate de asistența medicală acordată acesteia.
Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Pe aceeași dată se abroga
Legea sanitară și de ocrotire nr. 236/1930 , publicată în Monitorul Oficial nr. 154 din 14 iulie 1930, cu modificările ulterioare
Legea nr. 508/1939 privind reglementarea practicii de cosmetician, publicată în Monitorul Oficial nr. 130 din 9 iunie 1939
Legea nr. 189/1943 pentru organizarea sanitară a statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 171 din 23 martie 1943, cu modificările ulterioare
Decretul nr. 141/1953 pentru prevenirea și combaterea bolilor venerice, publicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 9 aprilie 1953
Decretul nr. 212/1953 privind reglementarea practicii profesiunii de medic, publicat în Buletinul Oficial nr. 16 din 16 mai 1953
Decretul nr. 974/1965 privind înființarea, organizarea și funcționarea Inspectoratului sanitar de stat, publicat în Buletinul Oficial nr. 24 din 30 decembrie 1965, cu modificările ulterioare
Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 297/1952 privitoare la ocrotirea copilului, publicată în Buletinul Oficial nr. 13 din 14 mai 1952
Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1830/1953 pentru reorganizarea asistenței medico-sanitare a muncitorilor, tehnicienilor și funcționarilor din întreprinderile industriale, publicată în Colecția de hotărîri și dispoziții ale Consiliului de Miniștri nr. 38 din 13 iunie 1953
Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 190/1954 pentru crearea și manipularea rezervelor antiepidemice în cadrul Ministerului Sănătății
Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1022/1954 privind acordarea de gratuitate la internarea și transportul anumitor categorii de bolnavi și insotitorilor lor, publicată în Colecția de hotărîri și dispoziții ale Consiliului de Miniștri nr. 36 din 7 iulie 1954
Hotărîrea Consiliului de Miniștri 1302/1955 privind aprobarea regulamentului pentru paza sanitară a frontierelor, publicată în Colecția de hotărîri și dispoziții ale Consiliului de Miniștri nr. 46 din 22 august 1955
Hotărîrea Consiliului de Miniștri și a Uniunii Generale a Sindicatelor din România nr. 9/1960 cu privire la organizarea odihnei și tratamentului oamenilor muncii în stațiunile climaterice și balneoclimaterice
Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 202/1970 privind trecerea unor unități sanitare din subordinea Ministerului Sănătății în subordinea comitetelor executive ale consiliilor populare județene
Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 558/1970 privind îmbunătățirea activității balneoclimatice și modificarea unor dispoziții din Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 405/1965 , publicată în Buletinul Oficial nr. 51 din 22 mai 1970
Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 560/1970 privind reglementarea asistenței medicale cu plata, publicată în Buletinul Oficial nr. 51 din 22 mai 1970
Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1946/1970 privind trecerea unor unități sanitare din subordinea Ministerului Sănătății în subordinea comitetelor executive ale consiliilor populare, - precum și orice alte dispoziții contrare. ---------------------------------