LEGE nr. 27 din 28 decembrie 1966 (*republicată*) privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Cu începere de la 1 ianuarie 1967 se instituie, în afară pensiei de asigurări sociale, pensia suplimentară, care se bazează pe principiul mutualitatii între angajați.
Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Aceasta contribuție este de 2 la suta din salariul tarifar lunar de încadrare și se vărsa prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naționala a Republicii Socialiste România.
Contribuția nu se retine pe timpul cît angajatul se afla în incapacitate temporară de muncă, în concediu de studii sau în concediu fără plata, dacă aceste concedii nu depășesc 30 zile într-un an calendaristic. Aceste perioade se considera însă ca perioade de contribuție. Contribuția nu se retine nici pe timpul concediilor fără plata mai mari de 30 zile, însă acest timp nu se considera perioada de contribuție.
Banca Naționala a Republicii Socialiste România va plati, la sumele depuse, o dobinda anuală de 1,5 la suta cu care se întregește fondul pentru pensia suplimentară.
Au dreptul la pensie suplimentară pensionării și beneficiarii de ajutor social din cadrul asigurărilor sociale de stat care au contribuit, în timpul activității salariate, la fondul pentru pensia suplimentară.
De asemenea, au dreptul la pensie suplimentară pensionării urmași, dacă sustinatorul decedat a contribuit la fondul de pensii.
Cuantumul pensiei suplimentare, pentru cei care au contribuit cel puțin 20 ani la fondul acestei pensii, este de 16 la suta din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurări sociale.
Pentru cei care au contribuit la fondul de pensii mai puțin de 20 ani, pensia suplimentară se stabilește astfel: Timpul cit s-a contribuit la fondul de pensii % din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurari sociale intre 10 si 20 ani 14 '' 8 '' 10 '' inclusiv 12 '' 5 '' 8 '' inclusiv 10 '' 2 '' 5 '' inclusiv 7 de la 1 la 2 '' inclusiv 5
Pentru beneficiarii de ajutor social pentru limita de vîrsta, pensia suplimentară se calculează pe baza mediei salariilor tarifare lunare din ultimii 5 ani de activitate consecutiva. Pentru beneficiarii de ajutor social invalizi, care au lucrat mai puțin de 5 ani, pensia suplimentară se stabilește pe baza mediei salariilor tarifare lunare din perioada de activitate.
Angajații care, pînă la data pensionării, au contribuit mai puțin de 12 luni la fondul pentru pensia suplimentară, nu au drept la aceasta pensie. Fac excepție pensionării de invaliditate, beneficiarii de ajutor social invalizi, pensionării urmași și beneficiarii de ajutor social urmași care vor primi pensia suplimentară calculată în procentul prevăzut pentru 1-2 ani de contribuție.
Celor prevăzuți la alin. 4, care nu au drept la pensie suplimentară, li se vor restitui sumele plătite cu titlu de contribuție.
Angajați care au împlinit limita de vîrsta sau sînt invalizi și au încetat activitatea fără a putea fi înscriși la pensie sau ajutor social, deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, au drept la pensie suplimentară, dacă au contribuit cel puțin 12 luni. În aceste situații baza de calcul a pensiei suplimentare va fi cea prevăzută la alin. 3.
Pensia suplimentară pentru urmaș se calculează din pensia stabilită potrivit art. 73 alin. 1 și 2, în raport de numărul urmașilor, astfel
50 la suta pentru un urmaș
75 la suta pentru doi urmași
100 la suta pentru trei urmași sau mai mulți.
Pensia suplimentară se stabilește de către organele și cu procedura prevăzută pentru pensia de asigurări sociale.
Pensia suplimentară se plătește deosebit de pensia de asigurări sociale și de ajutorul social, indiferent de cuantumul acestora din urma.
Prevederile din prezenta lege referitoare la plata și recalcularea pensiilor, precum și cele referitoare la cumul, pierderea dreptului de pensie sau suspendarea plății acesteia, se aplică în mod corespunzător și la pensiile suplimentare.
Pensia sau ajutorul social stabilite pe baza unei decizii rămase definitivă nu pot fi anulate decît în situațiile prevăzute la art. 56, și nici revocate.
Pensionării și beneficiarii de ajutor social ale căror pensii sau ajutoare sociale sînt egale sau mai mici decît cuantumul minim al pensiei de invaliditate gradul I pentru accident de muncă sau boala profesională, precum și membrii de familie ai acestora, au dreptul, în mod gratuit, la asistența medicală, medicamente și materiale sanitare și pentru tratamentul ambulatoriu.
Pensionării și beneficiarii de ajutor social prevăzuți la alin. 1 primesc, în contul asigurărilor sociale, asistența medicală, întreținere, medicamente și materiale sanitare necesare pe tot timpul internării în sanatoriile balneare, inclusiv costul transportului.
Prin hotărîre a Consiliului de Miniștri vor putea fi aduse îmbunătățiri procentelor de calcul al pensiilor, precum și cuantumurilor acestora.
Ministerul Muncii, cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, va da instrucțiuni și indicații obligatorii în vederea aplicării unitare a prevederilor cuprinse în legislația de pensii.
La Ministerul Muncii se constituie o Comisie centrala de pensii, în următoarea componenta: Presedinte
un adjunct al ministrului muncii; Vicepresedinte
directorul general al Directiei generale de asigurari sociale si pensii din Ministerul Muncii; Membri
un judecator desemnat de catre Ministerul Justitiei
cite un specialist de inalta calificare delegat de catre Ministerul Finantelor si Consiliul Central al U.G.S.R.
sase specialisti cu experienta indelungata in domeniul asigurarilor sociale.
Componenta nominală a Comisiei centrale de pensii se stabilește de Colegiul Ministerului Muncii, la propunerea organelor ai căror delegați fac parte din comisie.
La ședințele Comisiei centrale de pensii pot fi invitați reprezentanți ai celorlalte sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale și pensii, interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii.
Secretariatul Comisiei centrale de pensii va fi asigurat de Direcția generală de asigurări sociale și pensii din Ministerul Muncii.
Comisia centrala de pensii lucrează pe baza unui regulament aprobat de Colegiul Ministerului Muncii.
Comisia centrala de pensii are următoarele atribuții
elaborează proiecte de instrucțiuni și indicații pe baza și în executarea legislației de pensii, ce se supun ministrului muncii spre a fi emise potrivit alin. 1
stabilește, la propunerea Direcției generale de asigurări sociale și pensii, soluții de rezolvare a unor cazuri individuale, inclusiv a acelora care au fost definitiv rezolvate potrivit art. 43
sprijină Ministerul Muncii în îndrumarea activității de pensii a celorlalte sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale și pensii.
Cererile de pensie sau ajutor social, precum și contestațiile introduse înainte de 1 ianuarie 1967, nerezolvate pînă la această dată, vor fi soluționate după normele legale în vigoare la data cererii.
Cu începere de la 1 ianuarie 1967, pensionării și beneficiarii de ajutor social prevăzuți la alin. 1 vor primi drepturile majorate potrivit Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 2361 din 25 octombrie 1966 și instrucțiunile de aplicare.
Cererile de pensie sau ajutor social, introduse după data de 1 ianuarie 1967, se soluționează potrivit dispozițiilor legii noi, chiar dacă plata acestor drepturi se face și pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 1967.
Cei cărora nu li s-a stabilit pensie sau ajutor social deoarece nu au îndeplinit condițiile prevăzute în legislația aplicată pînă la 1 ianuarie 1967, pot cere înscrierea la pensie sau ajutor social dacă îndeplinesc condițiile legislației în vigoare după această dată.
Pensionării pentru limita de vîrsta, pensionării de invaliditate și beneficiarii de ajutor social aflați în plata la 31 decembrie 1966, pot cere după 1 ianuarie 1967 recalcularea pensiei prin adăugarea unor perioade de vechime în munca, care conform legislației în vigoare pînă la acea data nu le-au fost luate în considerare și care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca.
De prevederile alin. 1 beneficiază și pensionării urmași ai căror sustinatori decedati au avut perioade de vechime care nu le-au fost luate în considerare la stabilirea pensiei.
Recalcularea drepturilor prin adăugarea vechimii prevăzute la alin. 1 și 2 se va face pe baza salariului folosit la pensionare, sau mediei salariilor din ultimele 12 luni de activitate, pentru beneficiarii de ajutor social.
Pentru fiecare an ce depășește vechimea cerută la acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar.
Plata pensiei, astfel recalculata, se face de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele la organele de pensii. De la aceeași dată se acordă pensia recalculata și celor care au actele de vechime la dosarul de pensie.
Pensionarilor pentru limita de vîrsta și pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966, care cer adăugarea unor perioade de vechime în munca prestată după pensionare, dar anterior datei de 1 ianuarie 1967, li se va recalcula pensia în raport de noua vechime, potrivit prevederilor art. 82.
Pensionării urmași ai celor prevăzuți la alin. 1 beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechimea în munca realizată de sustinatori după pensionare, în condițiile arătate la alin. 1.
Pentru pensionării care continua activitatea și după 1 ianuarie 1967, recalcularea și transformarea pensiei se vor face pe baza dispozițiilor din prezenta lege.
Pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966, cărora li se schimba gradul de invaliditate după această dată, li se vor stabili drepturile corespunzătoare noului grad de invaliditate potrivit prevederilor din prezenta lege. În cazul în care în urma revizuirilor medicale aceștia sînt trecuți în grade de invaliditate mai mari, însă din calcule rezultă pensii mai mici decît cele primite pînă la data revizuirii medicale, se va menține cuantumul pensiei avut pînă la acea data.
Pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966 care solicită, după 1 ianuarie 1967, acordarea cuantumului pensiei pentru limita de vîrsta sau transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, li se vor stabili drepturile potrivit dispozițiilor din prezenta lege.
Urmașii pensionarilor decedati pînă la 1 ianuarie 1967 au drept la pensie de urmaș stabilită potrivit legislației în vigoare pînă la acea data. Pensia de urmaș astfel stabilită se majorează cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966 .
Urmașii pensionarilor aflați în plata la 31 decembrie 1966 și care au decedat după această dată au drept la pensie de urmaș stabilită potrivit prevederilor din prezenta lege. Baza de calcul a pensiei de urmaș va fi pensia susținătorului decedat, majorată conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966 , dacă a fost pensionar pentru limita de vîrsta sau de invaliditate gradul I; în cazul cînd acesta a fost pensionat de invaliditate de gradul II sau III, baza de calcul va fi pensia de invaliditate de gradul I.
Cei care au pierdut dreptul la pensie sau ajutor social în baza legislației în vigoare pînă la 31 decembrie 1966 și îndeplinesc condițiile din prezenta lege pot cere pensie sau ajutor social după 1 ianuarie 1967, care se va stabili astfel
cei care au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor fi repuși în drepturi; pensia acestora se va recalcula potrivit actelor normative privitoare la pensii intervenite de la data pierderii dreptului și pînă la 31 decembrie 1966. Pensia recalculata se va majoră cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966
pensionării de invaliditate și beneficiarii de ajutor social de invaliditate, dintre cei prevăzuți la lit. a, vor fi repuși în drepturi dacă vor fi încadrați într-un grad de invaliditate, considerindu-se ca au îndeplinită condiția de vechime în raport cu vîrsta. Cei care, potrivit prevederilor legislației în vigoare pînă la 31 decembrie 1966, sînt nerevizuibili, vor beneficia de pensia de invaliditate corespunzătoare gradului de invaliditate ce rezultă din ultima decizie.
Cei care nu au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor primi drepturile stabilite potrivit prezentei legi.
Pensionarilor și beneficiarilor de ajutor social prevăzuți la alin. 1 lit. a, cărora nu li s-au luat în considerare anumite perioade de vechime care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca, precum și celor care au realizat o vechime în munca după pierderea drepturilor, li se vor adauga, la cerere, aceste perioade potrivit prevederilor art. 82.
Pensionarilor de invaliditate, aflați în plata la 31 decembrie 1966, nu li se revizuieste condiția de vechime în munca cerută în raport de vîrsta, dacă după 1 ianuarie 1967 li se modifica gradul de invaliditate.
Pensionării prevăzuți la art. 57 alin. 1, aflați în plata la 31 decemnrie 1966, ale căror drepturi au fost acordate la virstele stabilite pentru grupele III și IV potrivit legislației în vigoare la acea data, vor putea cumula pensia cu salariul în condițiile art. 57 alin. 1 și 3 și art. 58 din prezenta lege.
Pînă la aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 6 alin. 2, încadrarea în grupe de muncă se face după cum urmează
în grupa I de muncă, angajații care au lucrat în munci foarte grele sau foarte vătămătoare, asa cum sînt prevăzuți în tabelul nr. 1 anexa din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959 , cu completările ulterioare
în grupa a II-a de muncă, angajații care au lucrat în munci grele sau vătămătoare, asa cum sînt prevăzuți în tabelul nr. 2 anexa la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959 , cu completările ulterioare
în grupa a III-a de muncă, angajații care au fost încadrați în grupele III și IV, asa cum sînt prevăzuți în tabelele nr. 3 și 4 anexe la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959 , cu completările ulterioare.
Dispozițiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1967.
Pe aceeași dată se abroga Decretul nr. 292 din 30 iulie 1959 , astfel cum a fost modificat și completat prin Decretul nr. 878 din 20 noiembrie 1962 , precum și Regulamentul de aplicare aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1081 din 31 iulie 1959 , modificat și completat prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1173 din 20 noiembrie 1962 .