LEGE nr. 27 din 28 decembrie 1966 (*republicată*) privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Pensionării cu pensii integrale pentru limita de vîrsta, precum și pensionării cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri și ale altor organe competente, strict necesari unităților, mentinuti sau reincadrati în munca în funcții admise la cumul, au dreptul, pe timpul cît lucrează, sa primească pe lîngă salariu, și 50 la suta din pensie, dar nu mai puțin de 500 lei.
Prevederile alin. 1 se aplică celor care se pensionează în condițiile art. 7 lit. b, numai după împlinirea virstei de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile.
Ministerele, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor populare județene și ale municipiului București stabilesc meseriile și funcțiile în care se admite cumulul pensiei cu salariul.
Pensionării prevăzuți la art. 57 alin. 1 și 2 primesc, pe lîngă salariu, și pensia în întregime, pe timpul cît sînt angajați
în posturi cu pînă la 1/2 norma inclusiv
cu contracte de muncă pe durata determinata de pînă la 4 luni, în cursul unui an calendaristic
la persoane fizice, cooperative agricole de producție și case de ajutor reciproc.
De asemenea, beneficiază de pensie în întregime, pe lîngă salariu, și alte categorii de angajați, necesari organizațiilor socialiste, stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri, indiferent de felul pensiei.
Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi, pe timpul cît sînt angajați, pe lîngă salariu, și pensia în întregime, fără ca acestea împreună să poată depăși salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcției avute la data pensionării de invaliditate.
În cazul în care salariul tarifar împreună cu pensia ori numai salariul tarifar depășesc salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcției avute la data pensionării de invaliditate, pensia se reduce sau plata pensiei se suspenda, după caz. Salariul tarifar în vigoare este cel din luna pentru care se face plata.
Pensionării de invaliditate gradul I și II, care au recomandarea organelor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă pentru prestarea unei activități cu caracter reconfortant, vor primi, pe timpul cît sînt încadrați în munca, pensia în întregime.
De prevederile alin. 1 și 2 beneficiază, pînă la împlinirea virstei de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile, și pensionării de invaliditate gradul III, cărora, la trecerea, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru limita de vîrsta, li s-a menținut cuantumul pensiei de invaliditate.
Persoanele care au desfășurat activitate revolutionara înainte de 23 August 1944 au dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, în condițiile prezentei legi.
Perioada de deținere în inchisori și lagare ca urmare a activității revoluționare desfășurate pînă la 23 August 1944 constituie vechime în munca. Pentru fiecare an cît persoana în cauza s-a aflat într-o astfel de deținere se acordă cîte 6 luni spor de vechime.
Perioada în care o persoană a lucrat ca activist al Partidului Comunist Roman, al organizațiilor muncitoresti revoluționare și antifasciste, pînă la 23 August 1944, constituie de asemenea vechime în munca.
La stabilirea pensiei, dovada perioadelor prevăzute în alin. 2 și 3 se face numai cu acte eliberate de organele care au evidenta unor asemenea situații.
Persoanele care dovedesc cu acte ca au cotizat la fostele asigurări sociale în alta calitate decît aceea de angajat și îndeplinesc condițiile de vîrsta și vechime în munca, pot fi înscrise la pensie pentru limita de vîrsta, ca și angajații, numai dacă în ultimii 10 ani de activitate au lucrat ca angajați.
Cei care au o vechime în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, dar nu au lucrat cel puțin 10 ani ca angajați, au drept la o pensie de 650 lei lunar.
Cei care au o vechime în munca mai mica de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, dar nu mai puțin de 10 ani și nu îndeplinesc condiția de vechime ca angajați, prevăzută la alin. 1, au dreptul la o pensie calculată din pensia de 650 lei, proporțional cu vechimea dovedită, fără a putea fi mai mica de 455 lei lunar.
Urmașii celor prevăzuți la alin. 1-3 inclusiv au drept la pensie de urmaș în condițiile prezentei legi.
Cei care au o vechime în munca de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, pensionați pentru timpul cotizat la fostele asigurări sociale în alta calitate decît aceea de angajat, și au lucrat după pensionare cel puțin 10 ani ca angajați, pot cere stabilirea unei pensii pentru limita de vîrsta, folosind ca baza de calcul media salariilor tarifare lunare din 5 ani de activitate consecutiva din ultimii 10 ani.
Cetățenii unui stat străin și urmașii acestora domiciliați pe teritoriul Republicii Socialiste România pot cere înscrierea la pensie sau ajutor social pentru timpul servit în țara străină, potrivit convențiilor încheiate între Republica Socialistă România și statul respectiv.
Pensia de orice fel nu poate fi mai mare decît salariul tarifar pe baza căreia aceasta a fost calculată.
Nimeni nu poate primi decît o singura pensie, indiferent de fondul din care aceasta este plătită ori de legea în care este prevăzut dreptul la pensie, cu excepția celor prevăzuți la art. 46 alin. 5 și art. 69 alin. 2. În cazul în care o persoană ce are drept la pensie în cadrul asigurărilor sociale de sta și I.O.V
a lucrat o perioadă ca membru în cooperativele agricole de producție, va putea primi, pe lîngă pensia de asigurări sociale și I.O.V.R., și pensia de la sectorul cooperativei agricole de producție pentru perioada cît a lucrat în acest sector.
Persoanele îndreptățite la mai multe pensii pot opta oricînd pentru una din ele, chiar după ce s-a stabilit un drept la pensie. Cei care beneficiază de o pensie nu pot opta pentru ajutor social.
Dreptul la pensie și ajutor social este imprescriptibil. Pensia și ajutorul social nu pot fi cedate nici total, nici parțial.
Pensia și ajutorul social nu sînt impozabile.
Cererile în fața oricăror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie sau ajutor social, precum și toate actele procedurale în legătură cu aceste drepturi, sînt scutite de orice fel de taxe de timbru.
Pensia și ajutorul social se plătesc cu incepedere de la data desfacerii contractului de muncă, data încetării plății ajutorului pentru incapacitate temporară de muncă sau data decesului susținătorului, după caz, dacă cererea împreună cu toate actele necesare a fost depusa la organele de pensii în termen de cel mult trei luni de la ivirea acestor situații.
Dacă cererea împreună cu toate actele necesare nu a fost depusa în termenul prevăzut la alin. 1, pensia și ajutorul social se plătesc cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care cererea cu actele a fost depusa la organele de pensii.
Pensia pentru limita de vîrsta, pentru cei cărora nu li s-a desfăcut contractul de muncă, se plătește cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele necesare la organele de pensii.
Pensia și ajutorul social se plătesc titularului sau mandatarului acestuia împuternicit cu procura, ori se depun la cererea titularului și pe numele sau, la C.E.C.
În cazul în care titularul are capacitate de exercițiu restrînsa sau este lipsit de capacitate, plata se face părintelui, tutorelui sau curatorului sau, după caz.
Contractul de muncă al angajaților pensionați la cererea unității se desface pe data înscrierii la pensie. Nedesfacerea contractului de muncă atrage anularea deciziei de pensionare.
Pe data înscrierii la pensie se poate desface și contractul de muncă al celor pensionați la cererea lor.
Contractul de muncă al angajaților care sînt și pensionari pentru limita de vîrsta și al celor cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri sau ale altor organe competente, poate fi desfăcut oricînd.
Celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări și pensii își vor elabora reglementări proprii pe baza principiilor din prezenta lege și ținînd seama de specificul fiecărui sector.
Invalizii și accidentatii de război, urmașii acestora, precum și urmașii celor morți sau dispăruți în război, primesc pensie potrivit prezentei legi în cuantumurile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Invalizii și accidentatii de război mari mutilati, precum și cei încadrați în gradul I sau II de invaliditate, au dreptul ca la încetarea activității sa beneficieze, pe lîngă pensia I.O.V.R., și de orice alta pensie pentru activitatea depusa după invaliditatea în război.
Cu începere de la 1 ianuarie 1967 se instituie, în afară pensiei de asigurări sociale, pensia suplimentară, care se bazează pe principiul mutualitatii între angajați.
Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Aceasta contribuție este de 2 la suta din salariul tarifar lunar de încadrare și se vărsa prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naționala a Republicii Socialiste România.
Contribuția nu se retine pe timpul cît angajatul se afla în incapacitate temporară de muncă, în concediu de studii sau în concediu fără plata, dacă aceste concedii nu depășesc 30 zile într-un an calendaristic. Aceste perioade se considera însă ca perioade de contribuție. Contribuția nu se retine nici pe timpul concediilor fără plata mai mari de 30 zile, însă acest timp nu se considera perioada de contribuție.
Banca Naționala a Republicii Socialiste România va plati, la sumele depuse, o dobinda anuală de 1,5 la suta cu care se întregește fondul pentru pensia suplimentară.
Au dreptul la pensie suplimentară pensionării și beneficiarii de ajutor social din cadrul asigurărilor sociale de stat care au contribuit, în timpul activității salariate, la fondul pentru pensia suplimentară.
De asemenea, au dreptul la pensie suplimentară pensionării urmași, dacă sustinatorul decedat a contribuit la fondul de pensii.
Cuantumul pensiei suplimentare, pentru cei care au contribuit cel puțin 20 ani la fondul acestei pensii, este de 16 la suta din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurări sociale.
Pentru cei care au contribuit la fondul de pensii mai puțin de 20 ani, pensia suplimentară se stabilește astfel: Timpul cit s-a contribuit la fondul de pensii % din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurari sociale intre 10 si 20 ani 14 '' 8 '' 10 '' inclusiv 12 '' 5 '' 8 '' inclusiv 10 '' 2 '' 5 '' inclusiv 7 de la 1 la 2 '' inclusiv 5
Pentru beneficiarii de ajutor social pentru limita de vîrsta, pensia suplimentară se calculează pe baza mediei salariilor tarifare lunare din ultimii 5 ani de activitate consecutiva. Pentru beneficiarii de ajutor social invalizi, care au lucrat mai puțin de 5 ani, pensia suplimentară se stabilește pe baza mediei salariilor tarifare lunare din perioada de activitate.
Angajații care, pînă la data pensionării, au contribuit mai puțin de 12 luni la fondul pentru pensia suplimentară, nu au drept la aceasta pensie. Fac excepție pensionării de invaliditate, beneficiarii de ajutor social invalizi, pensionării urmași și beneficiarii de ajutor social urmași care vor primi pensia suplimentară calculată în procentul prevăzut pentru 1-2 ani de contribuție.
Celor prevăzuți la alin. 4, care nu au drept la pensie suplimentară, li se vor restitui sumele plătite cu titlu de contribuție.
Angajați care au împlinit limita de vîrsta sau sînt invalizi și au încetat activitatea fără a putea fi înscriși la pensie sau ajutor social, deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, au drept la pensie suplimentară, dacă au contribuit cel puțin 12 luni. În aceste situații baza de calcul a pensiei suplimentare va fi cea prevăzută la alin. 3.
Pensia suplimentară pentru urmaș se calculează din pensia stabilită potrivit art. 73 alin. 1 și 2, în raport de numărul urmașilor, astfel
50 la suta pentru un urmaș
75 la suta pentru doi urmași
100 la suta pentru trei urmași sau mai mulți.
Pensia suplimentară se stabilește de către organele și cu procedura prevăzută pentru pensia de asigurări sociale.
Pensia suplimentară se plătește deosebit de pensia de asigurări sociale și de ajutorul social, indiferent de cuantumul acestora din urma.
Prevederile din prezenta lege referitoare la plata și recalcularea pensiilor, precum și cele referitoare la cumul, pierderea dreptului de pensie sau suspendarea plății acesteia, se aplică în mod corespunzător și la pensiile suplimentare.
Pensia sau ajutorul social stabilite pe baza unei decizii rămase definitivă nu pot fi anulate decît în situațiile prevăzute la art. 56, și nici revocate.
Pensionării și beneficiarii de ajutor social ale căror pensii sau ajutoare sociale sînt egale sau mai mici decît cuantumul minim al pensiei de invaliditate gradul I pentru accident de muncă sau boala profesională, precum și membrii de familie ai acestora, au dreptul, în mod gratuit, la asistența medicală, medicamente și materiale sanitare și pentru tratamentul ambulatoriu.
Pensionării și beneficiarii de ajutor social prevăzuți la alin. 1 primesc, în contul asigurărilor sociale, asistența medicală, întreținere, medicamente și materiale sanitare necesare pe tot timpul internării în sanatoriile balneare, inclusiv costul transportului.
Prin hotărîre a Consiliului de Miniștri vor putea fi aduse îmbunătățiri procentelor de calcul al pensiilor, precum și cuantumurilor acestora.
Ministerul Muncii, cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, va da instrucțiuni și indicații obligatorii în vederea aplicării unitare a prevederilor cuprinse în legislația de pensii.
La Ministerul Muncii se constituie o Comisie centrala de pensii, în următoarea componenta: Presedinte
un adjunct al ministrului muncii; Vicepresedinte
directorul general al Directiei generale de asigurari sociale si pensii din Ministerul Muncii; Membri
un judecator desemnat de catre Ministerul Justitiei
cite un specialist de inalta calificare delegat de catre Ministerul Finantelor si Consiliul Central al U.G.S.R.
sase specialisti cu experienta indelungata in domeniul asigurarilor sociale.
Componenta nominală a Comisiei centrale de pensii se stabilește de Colegiul Ministerului Muncii, la propunerea organelor ai căror delegați fac parte din comisie.
La ședințele Comisiei centrale de pensii pot fi invitați reprezentanți ai celorlalte sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale și pensii, interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii.
Secretariatul Comisiei centrale de pensii va fi asigurat de Direcția generală de asigurări sociale și pensii din Ministerul Muncii.
Comisia centrala de pensii lucrează pe baza unui regulament aprobat de Colegiul Ministerului Muncii.
Comisia centrala de pensii are următoarele atribuții
elaborează proiecte de instrucțiuni și indicații pe baza și în executarea legislației de pensii, ce se supun ministrului muncii spre a fi emise potrivit alin. 1
stabilește, la propunerea Direcției generale de asigurări sociale și pensii, soluții de rezolvare a unor cazuri individuale, inclusiv a acelora care au fost definitiv rezolvate potrivit art. 43
sprijină Ministerul Muncii în îndrumarea activității de pensii a celorlalte sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale și pensii.
Cererile de pensie sau ajutor social, precum și contestațiile introduse înainte de 1 ianuarie 1967, nerezolvate pînă la această dată, vor fi soluționate după normele legale în vigoare la data cererii.
Cu începere de la 1 ianuarie 1967, pensionării și beneficiarii de ajutor social prevăzuți la alin. 1 vor primi drepturile majorate potrivit Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 2361 din 25 octombrie 1966 și instrucțiunile de aplicare.
Cererile de pensie sau ajutor social, introduse după data de 1 ianuarie 1967, se soluționează potrivit dispozițiilor legii noi, chiar dacă plata acestor drepturi se face și pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 1967.
Cei cărora nu li s-a stabilit pensie sau ajutor social deoarece nu au îndeplinit condițiile prevăzute în legislația aplicată pînă la 1 ianuarie 1967, pot cere înscrierea la pensie sau ajutor social dacă îndeplinesc condițiile legislației în vigoare după această dată.
Pensionării pentru limita de vîrsta, pensionării de invaliditate și beneficiarii de ajutor social aflați în plata la 31 decembrie 1966, pot cere după 1 ianuarie 1967 recalcularea pensiei prin adăugarea unor perioade de vechime în munca, care conform legislației în vigoare pînă la acea data nu le-au fost luate în considerare și care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca.
De prevederile alin. 1 beneficiază și pensionării urmași ai căror sustinatori decedati au avut perioade de vechime care nu le-au fost luate în considerare la stabilirea pensiei.
Recalcularea drepturilor prin adăugarea vechimii prevăzute la alin. 1 și 2 se va face pe baza salariului folosit la pensionare, sau mediei salariilor din ultimele 12 luni de activitate, pentru beneficiarii de ajutor social.
Pentru fiecare an ce depășește vechimea cerută la acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar.
Plata pensiei, astfel recalculata, se face de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele la organele de pensii. De la aceeași dată se acordă pensia recalculata și celor care au actele de vechime la dosarul de pensie.
Pensionarilor pentru limita de vîrsta și pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966, care cer adăugarea unor perioade de vechime în munca prestată după pensionare, dar anterior datei de 1 ianuarie 1967, li se va recalcula pensia în raport de noua vechime, potrivit prevederilor art. 82.
Pensionării urmași ai celor prevăzuți la alin. 1 beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechimea în munca realizată de sustinatori după pensionare, în condițiile arătate la alin. 1.
Pentru pensionării care continua activitatea și după 1 ianuarie 1967, recalcularea și transformarea pensiei se vor face pe baza dispozițiilor din prezenta lege.
Pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966, cărora li se schimba gradul de invaliditate după această dată, li se vor stabili drepturile corespunzătoare noului grad de invaliditate potrivit prevederilor din prezenta lege. În cazul în care în urma revizuirilor medicale aceștia sînt trecuți în grade de invaliditate mai mari, însă din calcule rezultă pensii mai mici decît cele primite pînă la data revizuirii medicale, se va menține cuantumul pensiei avut pînă la acea data.
Pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966 care solicită, după 1 ianuarie 1967, acordarea cuantumului pensiei pentru limita de vîrsta sau transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, li se vor stabili drepturile potrivit dispozițiilor din prezenta lege.
Urmașii pensionarilor decedati pînă la 1 ianuarie 1967 au drept la pensie de urmaș stabilită potrivit legislației în vigoare pînă la acea data. Pensia de urmaș astfel stabilită se majorează cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966 .
Urmașii pensionarilor aflați în plata la 31 decembrie 1966 și care au decedat după această dată au drept la pensie de urmaș stabilită potrivit prevederilor din prezenta lege. Baza de calcul a pensiei de urmaș va fi pensia susținătorului decedat, majorată conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966 , dacă a fost pensionar pentru limita de vîrsta sau de invaliditate gradul I; în cazul cînd acesta a fost pensionat de invaliditate de gradul II sau III, baza de calcul va fi pensia de invaliditate de gradul I.
Cei care au pierdut dreptul la pensie sau ajutor social în baza legislației în vigoare pînă la 31 decembrie 1966 și îndeplinesc condițiile din prezenta lege pot cere pensie sau ajutor social după 1 ianuarie 1967, care se va stabili astfel
cei care au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor fi repuși în drepturi; pensia acestora se va recalcula potrivit actelor normative privitoare la pensii intervenite de la data pierderii dreptului și pînă la 31 decembrie 1966. Pensia recalculata se va majoră cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966
pensionării de invaliditate și beneficiarii de ajutor social de invaliditate, dintre cei prevăzuți la lit. a, vor fi repuși în drepturi dacă vor fi încadrați într-un grad de invaliditate, considerindu-se ca au îndeplinită condiția de vechime în raport cu vîrsta. Cei care, potrivit prevederilor legislației în vigoare pînă la 31 decembrie 1966, sînt nerevizuibili, vor beneficia de pensia de invaliditate corespunzătoare gradului de invaliditate ce rezultă din ultima decizie.
Cei care nu au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor primi drepturile stabilite potrivit prezentei legi.
Pensionarilor și beneficiarilor de ajutor social prevăzuți la alin. 1 lit. a, cărora nu li s-au luat în considerare anumite perioade de vechime care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca, precum și celor care au realizat o vechime în munca după pierderea drepturilor, li se vor adauga, la cerere, aceste perioade potrivit prevederilor art. 82.
Pensionarilor de invaliditate, aflați în plata la 31 decembrie 1966, nu li se revizuieste condiția de vechime în munca cerută în raport de vîrsta, dacă după 1 ianuarie 1967 li se modifica gradul de invaliditate.
Pensionării prevăzuți la art. 57 alin. 1, aflați în plata la 31 decemnrie 1966, ale căror drepturi au fost acordate la virstele stabilite pentru grupele III și IV potrivit legislației în vigoare la acea data, vor putea cumula pensia cu salariul în condițiile art. 57 alin. 1 și 3 și art. 58 din prezenta lege.
Pînă la aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 6 alin. 2, încadrarea în grupe de muncă se face după cum urmează
în grupa I de muncă, angajații care au lucrat în munci foarte grele sau foarte vătămătoare, asa cum sînt prevăzuți în tabelul nr. 1 anexa din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959 , cu completările ulterioare
în grupa a II-a de muncă, angajații care au lucrat în munci grele sau vătămătoare, asa cum sînt prevăzuți în tabelul nr. 2 anexa la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959 , cu completările ulterioare
în grupa a III-a de muncă, angajații care au fost încadrați în grupele III și IV, asa cum sînt prevăzuți în tabelele nr. 3 și 4 anexe la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959 , cu completările ulterioare.
Dispozițiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1967.
Pe aceeași dată se abroga Decretul nr. 292 din 30 iulie 1959 , astfel cum a fost modificat și completat prin Decretul nr. 878 din 20 noiembrie 1962 , precum și Regulamentul de aplicare aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1081 din 31 iulie 1959 , modificat și completat prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1173 din 20 noiembrie 1962 .