LEGE nr. 27 din 28 decembrie 1966 (*republicată*) privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară

Au drept la pensie de invaliditate cei care au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă.

Pensia de invaliditate se acordă la cererea celui îndreptățit, a tutorelui sau a curatorului sau. (3) Invaliditatile care dau drept la pensie sînt de trei grade, în raport cu incapacitatea de muncă și anume

Prin accident de muncă, în înțelesul prezentei legi, se înțelege vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesională, care provoacă invaliditate ori deces, survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, sarcinilor de stat sau obștești ori practicii profesionale.

Accidentul survenit în timpul deplasarii de la domiciliu spre locul de muncă și de la locul de muncă spre domiciliu se asimilează, în sensul prezentei legi, cu accidentul de muncă, dacă s-a produs în perioada necesară pentru deplasare.

Se asimilează, de asemenea, cu accidentul de muncă, în ce privește dreptul la pensie, accidentul survenit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.

Prevederile alin. 2 se aplică, în mod corespunzător, și celor care îndeplinesc obligații militare, sarcini de stat sau obștești ori efectuează practica profesională.

Se considera boli profesionale acelea care sînt cauzate de condițiile în care s-au desfășurat anumite munci.

Bolile profesionale se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională se stabilește, pentru angajați, în procente din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate și grupa de muncă, astfel

Pentru cei prevăzuți la art. 17 lit. b, c și d, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat, cuantumul pensiei este cel stabilit prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită se acordă angajaților.

De asemenea, se acordă pensie de invaliditate cauzată de boala obișnuită celor care îndeplinesc obligații militare.

Persoanele încadrate într-un grad de invaliditate, care au împlinit vîrsta de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile, și îndeplinesc condițiile cerute pentru obținerea pensiei de invaliditate, vor fi înscrise, din oficiu, la pensie pentru limita de vîrsta, drepturile stabilindu-se potrivit art. 24-26. Dacă îndeplinesc condițiile necesare pentru obținerea pensiei pentru limita de vîrsta, pot cere calcularea pensiei potrivit art. 13 sau art. 14, după caz.

Pensia de invaliditate prevăzută la art. 22 se acordă celor care îndeplinesc obligații militare indiferent de vechimea în munca, iar angajaților dacă au, la data ivirii invaliditatii, vechimea în munca în raport de vîrsta arătată în tabelul următor: │ Vechimea minima in munca (ani) Virsta la data ├───────────────────────────────────────────── ivirii invaliditatii │barbati femei angajati dupa absolvirea │ studiilor superioare ───────────────────────────┼───────────────────────────────────────────── pina la 20 ani│ 1 1 - de la 20 ani la 22 ani│ 2 1 ─┐ '' 22 ani '' 25 ani│ 3 2 │ 1 '' 25 ani '' 30 ani│ 6 4 ├─ '' 30 ani '' 35 ani│ 9 6 │ 4 '' 35 ani '' 40 ani│ 12 9 ─┘ 7 '' 40 ani '' 45 ani│ 14 11 9 '' 45 ani '' 50 ani│ 16 13 11 '' 50 ani '' 55 ani│ 18 15 13 '' 55 ani '' 60 ani│ 20 16 15 peste 60 ani│ 22 17 17 ───────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────

Pentru angajații bolnavi de tuberculoza nu se cere îndeplinirea vreunei condiții de vechime în munca.

Pensia se acordă numai dacă invaliditatea survenită în timpul activității salariate sau îndeplinirii obligațiilor militare, precum și în termen de 90 zile de la încetarea activității salariate sau a obligațiilor militare, în acest din urmă caz, numai dacă cei în cauza au avut calitatea de angajat înainte de îndeplinirea obligațiilor militare.

Pensia se acordă și în cazul cînd invaliditatea s-a ivit în termen de un an de la încetarea activității salariate sau a obligațiilor militare - pentru cei care au avut mai înainte calitatea de angajat - dacă invaliditatea este o consecința a unei boli contractate ori a unui accident survenit în timpul activității salariate sau a îndeplinirii obligațiilor militare.

Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită, pentru angajații care au vechimea prevăzută de art. 23, se stabilește în procente de baza din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate, astfel

Au drept la pensie de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită și cei care au o vechime mai mica decît aceea prevăzută la art. 23, dar nu mai puțin de 1/2 din aceasta vechime.

Pensia se calculează conform art. 24, din cuantumul astfel stabilit se acordă pensia corespunzătoare vechimii avute în raport cu aceea cerută de art. 23.

Pensionării de invaliditate de gradul I au dreptul, în afară de pensie, la o indemnizație pentru îngrijire de 300 lei lunar.

De indemnizația prevăzută la alineatul precedent beneficiază și cei care, avînd o invaliditate de gradul I, primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta.

Pensionării de invaliditate sînt supuși revizuirii medicale periodice, în ceea ce privește capacitatea lor de muncă, cu excepția celor care

Pensionării de invaliditate pot cere revizuirea medicală ori de cîte ori starea sănătății lor s-a îmbunătățit sau s-a agravat.

Pensionării de invaliditate beneficiază de prevederile alin. 2 numai pînă la împlinirea virstei de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile. Pensionării de invaliditate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale pot cere revizuirea medicală și după împlinirea acestor virste.

Invalizii de gradul I, care au vechimea în munca necesară pentru obinerea pensiei pentru limita de vîrsta, au dreptul la cuantumul acesteia, chiar dacă nu au împlinit vîrsta cerută pentru obținerea unei asemenea pensii.

De dispozițiile alin. 1 beneficiază atît cei care au calitatea de pensionari de invaliditate, cît și cei care solicită înscrierea la pensie.

Pensionării de invaliditate care primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta rămîn supuși revizuirii medicale, cu excepția celor prevăzuți la art. 27 alin. 1.

Cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta se acordă din oficiu, ori de cîte ori acesta este mai avantajos.

Au drept la pensie de urmaș, în condițiile prevăzute pentru fiecare în parte, membrii de familie și anume: copiii, sotia, soțul, părinții, frații și surorile, care se aflau în întreținerea susținătorului decedat.

Membrii de familie au drept la pensie de urmaș numai dacă cel decedat era pensionar sau dacă, la data decesului, îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.

Dacă cel decedat nu era pensionar, dar îndeplinea condițiile de vechime în munca pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta, membrii de familie au drept la pensie de urmaș, indiferent de data cînd a survenit decesul susținătorului.

În cazul în care mama salariata a decedat din cauza unei nașteri, pensia copiilor se acordă ca pentru urmașii celor prevăzuți la art. 17 lit. d.

Pensia de urmaș se acordă la cererea celui îndreptățit, a părintelui, tutorelui sau curatorului sau.

Copiii au drept la pensie de urmaș

În cazul decesului unuia dintre părinți, copiii au drept la pensie de urmaș, chiar dacă părintele rămas în viața se afla în munca.

Copiii se considera ca se aflau în întreținerea susținătorului decedat prin însăși calitatea lor de copii.

Sotia sau soțul are drept la pensie de urmaș, dacă

De asemenea, sotia are drept la pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, dacă

Sotia sau soțul are drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu este salariat, membru al unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

Sotia sau soțul care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în alin. 1 și 2 are drept la pensie de urmaș pînă la încadrarea în munca, dar nu mai mult de 6 ani de la decesul susținătorului.

Sotia sau soțul care solicită pensie de urmaș în temeiul alin. 1 lit. a sau c are drept la aceasta pensie dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 5 ani, în cazul în care la data căsătoriei sustinatorul era pensionar pentru limita de vîrsta; în cazul în care decesul susținătorului a fost cauzat de un accident, de orice natura, sau de boala profesională, pensia de urmaș se acordă indiferent de durata căsătoriei.

Sotia sau soțul se considera ca se afla în întreținerea susținătorului dacă avea același domiciliu sau dacă acesta i-a asigurat cele necesare existenței.

Părintele are drept la pensie de urmaș, dacă

Părinții au drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu sînt salariați, membri ai unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

Comitetele executive ale consiliilor populare, în raza cărora domiciliază părinții care solicită pensia de urmaș, vor atesta dacă aceștia au fost în întreținerea susținătorului.

Frații și surorile au drept la pensie de urmaș

Frații și surorile au drept la pensie de urmaș, dacă la data cererii de pensie sînt orfani de ambii părinți. În cazul ca au părinți în viața, pensia se acordă numai dacă aceștia nu primesc pensie, nu sînt încadrați în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

Frații și surorile au drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu sînt salariați, membri ai unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

Comitetele executive ale consiliilor populare, în raza cărora domiciliază frații și surorile care solicită pensia de urmaș, vor atesta dacă aceștia au fost în întreținerea susținătorului.

În cazul cint sotia sau soțul supraviețuitor ori unul din părinții decedatului nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 31 sau 32, beneficiază de pensie de urmaș, pe tot timpul cît nu sînt încadrați în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu, dacă vreuna din aceste persoane îngrijește unu sau mai mulți copii, frați sau surori ai decedatului, care nu au împlinit vîrsta de 16 ani, pînă la împlinirea acestei virste ori pînă la căsătoria sau decesul lor, intervenite înainte de împlinirea virstei menționate mai sus.

Prevederile alin. 1 se aplică soțului supraviețuitor numai în cazul în care acesta îngrijește unu sau mai mulți copii din alta căsătorie ori frați sau surori ai soțului decedat.

Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește luindu-se ca baza de calcul

În cazul cînd celui decedat i se cuvenea sau i s-ar fi cuvenit mai multe pensii din cele prevăzute la alin. 1, se va lua ca baza de calcul, din oficiu, pensia cea mai avantajoasă.

Pentru stabilirea pensiei de urmaș cuvenită copiilor orfani de ambii părinți se vor lua ca baza de calcul pensiile cumulate ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinților decedati. În acest caz se vor lua în considerare pensiile cele mai avantajoase, ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinților, după normele prevăzute la alin. 1 și 2.

Asupra bazei de calcul se aplică unul din următoarele procente: Procente Numarul urmasilor cu drept la pensie 100 pentru 3 sau mai multi 75 pentru 2 50 pentru 1

Angajații care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea unei pensii și sînt lipsiți de mijloace proprii de existenta au drept la ajutor social, ce se plătește din fondul de asigurări sociale de stat, dacă se încadrează în una din următoarele situații

Soțul supraviețuitor și copiii unui beneficiar de ajutor social decedat au dreptul la ajutor social de urmaș, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute pentru acordarea pensiei de urmaș și sînt lipsiți de mijloace proprii de existenta.

Prin mijloace proprii de existenta se înțelege realizarea unor venituri lunare, egale cu cuantumul ajutorului social pentru categoria respectiva, sau mai mari.

Vechime în munca se considera perioada cît o persoană a activat în calitate de angajat, indiferent de felul contractului de muncă și de modul de remunerare a muncii, situațiile prevăzute în Codul muncii ca fiind vechime sau vechime neîntreruptă în munca, perioadele de prizonierat, de persecutie rasială sau alte perioade stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri în care o persoană a desfășurat o activitate sau, datorită unor cauze ce nu le putea inlatura, a fost împiedicată de a o desfășura.

Pentru angajații care prestează munca mai puțin de o norma întreaga, vechimea în munca se ia în considerare proporțional cu norma întreaga.

Timpul cît angajatele care, potrivit legii, au fost încadrate în funcții cu jumătate de norma, pentru a crește copii pînă la vîrsta de 7 ani, se considera la vechimea în munca timp lucrat cu norma întreaga.

Pentru cei care lucrează mai mult de o norma, se considera vechime în munca timpul corespunzător unei norme întregi.

Timpul lucrat în străinătate de un cetățean străin se considera vechime în munca numai pe baza convențiilor încheiate între Republica Socialistă România și statul respectiv, în condițiile stabilite de aceste convenții.

Convențiile referitoare la problemele de prevederi sociale, încheiate de statul român cu alte state, vor fi aplicate în mod corespunzător de toate sectoarele de activitate cu sisteme proprii de asigurări și pensii.

Salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 10 ani premergatori încetării activității salariate. ------------- *) Potrivit prevederilor art. III al Decretuluinr. 386/1972, persoanelor care solicita acordarea pensiei dupa data intrarii in vigoare a acestui decret si isi aleg ca baza de calcul a pensiei, potrivit art. 41 din Legeanr. 27/1966, salarile tarifare de incadrare din 5 ani anteriori datei de 1 noiembrie 1972, li se adauga la pensia rezultata din calcul un spor de 10 la suta

Pentru angajații care au lucrat cel puțin 10 ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupele I și II, salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 15 ani premergatori încetării activității salariate.

Dacă în ultimii 10 ani, respectiv 15 ani, angajatul a lucrat mai puțin de 5 ani, baza de calcul a pensiei este media salariilor tarifare lunare din perioada în care a lucrat.

Pentru perioadele de activitate anterioare datei de 1 august 1959, ce se iau în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei, vor fi folosite salariile avute în vedere la recalcularea pensiilor conform decretului nr. 292/1959 .

Media salariilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza

Pentru angajații care cumulează doua funcții, la stabilirea mediei salariilor tarifare lunare se ia în considerare salariul tarifar al funcției de baza, iar pentru cei care sînt încadrați în posturi cu o jumătate de norma, salariul tarifar de încadrare corespunzător normei întregi. Angajații care cumulează doua norme întregi de muncă pot opta pentru salariul cel mai avantajos.

În salariul tarifar se cuprind orice sume care se includ, potrivit dispozițiilor legale, în acest salariu.

Stabilirea pensiei și ajutorului social se face prin decizii date de către organele de pensii din cadrul direcțiilor sau oficiilor pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale.

Împotriva deciziilor date de organele prevăzute de alin. 1 se poate face contestație, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisiile de contestație de pe lîngă direcțiile pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale.

Deciziile organelor de pensii, arătate la alin. 1, necontestate în termen, precum și cele ale comisiilor de contestație, sînt definitive.

Comisiile de contestație se numesc prin decizie a comitetului executiv al consiliului popular județean, respectiv al municipiului București, și vor avea următoarea componenta

Președintele și membrii comisiei vor avea cîte un supleant, numit în aceleași condiții.

În cazul cînd o persoană a lucrat în mai multe sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări și pensii, i se va stabili pensie sau ajutor social pentru limita de vîrsta în cadrul asigurărilor sociale de stat, luindu-se în considerare perioadele cît a lucrat în aceste sectoare, numai dacă cea mai mare parte din perioada de activitate pe care o are a lucrat efectiv ca angajat. Perioadele de timp cît a lucrat în alte sectoare de activitate se iau în considerare dacă ele se recunosc ca vechime în munca pentru acordarea unui drept de pensie de către acele sectoare. Personalul cultelor va fi înscris la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, dacă a încetat activitatea pînă la 1 ianuarie 1959 sau dacă, continuind activitatea și după această dată, a lucrat în ultima perioadă ca angajat cuprins în sectorul asigurărilor sociale de stat. Timpul cît o persoană a lucrat ca membru în cooperativele agricole de producție nu poate fi folosit pentru obținerea unui drept de pensie sau ajutor social în cadrul asigurărilor sociale de stat, ori pentru recalcularea pensiei în acest sector.

Vechimea în munca avută în calitate de angajat va fi luată în considerare de fiecare dintre sectoarele de activitate respective cu sisteme proprii de asigurări și pensii, cu excepția sectorului cooperativei agricole de producție.

În cazul cînd nu este îndeplinită condiția prevăzută la alin. 1 pentru stabilirea dreptului în cadrul asigurărilor sociale de stat și cel în cauza optează pentru pensie în cadrul acestui sector, i se va putea stabili pensia numai pe baza vechimii avute ca angajat, fără a se lua în considerare și activitatea prestată în alte sectoare.

Pensia de invaliditate și ajutorul social de invaliditate se acordă de sectorul de activitate în care s-a produs invaliditatea.

În cazul cînd părinții au lucrat în sectoare diferite, cu sisteme proprii de asigurări și pensii, copiii orfani de ambii părinți vor primi pensie de urmaș, în condițiile legii, de la ambele sectoare.

Încadrarea în grade de invaliditate se face prin decizii date de către comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.

Împotriva deciziilor date de comisiile prevăzute la alin. 1 se poate face contestație, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisiile județene de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.

Normele de organizare și funcționare a comisiilor prevăzute la alin. 1 se stabilesc de Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Sănătății.

Sumele plătite fără temei cu titlu de pensie, ajutor social sau alte drepturi aferente, se recuperează de la cei care le-au primit.

În cazul în care sumele plătite fără temei nu pot fi recuperate de la aceștia, angajații care se fac vinovați de producerea daunei vor fi ținuți răspunzători, potrivit dispozițiilor Codului muncii.

Recuperarea de la pensionari sau beneficiari de ajutor social a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organele de pensii, care constituie titlu executoriu. Decizia se comunică celui în cauza și poate fi atacată în condițiile art. 43 și 44, contestația suspendind executarea pînă la soluționarea ei definitivă.

Dreptul de a se cere restituirea sumelor plătite fără temei pensionarilor și beneficiarilor de ajutor social se prescrie în termen de 12 luni de la data efectuării plății.

În caz de deces al pensionarului sau beneficiarului de ajutor social, sumele rămase nerecuperate nu se mai urmăresc.

Pensionării de invaliditate de orice grad pot cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, dacă îndeplinesc condițiile de vechime în munca și de vîrsta, prevăzute de lege, pentru acordarea unei pensii pentru limita de vîrsta.

Pensionării de invaliditate de oride grad, la împlinirea virstei de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile, cu excepția celor a căror invaliditate a fost cauzată de un accident de muncă sau de o boala profesională, vor fi trecuți, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru limita de vîrsta, cu menținerea cuantumului pensiei de invaliditate, inclusiv a indemnizației de îngrijire, acordată invalizilor de gradul I. Aceștia pot cere calcularea pensiei, potrivit art. 13 sau art. 14, la îndeplinirea condițiilor necesare obținerii pensiei pentru limita de vîrsta.

Pensionarul care rămîne sau se reincadreaza în munca după pensionare are dreptul sa i se recalculeze pensia, luindu-se în considerare și timpul muncit după stabilirea inițială a pensiei, după cum urmează

Pensionarul prevăzut la alin. 1 poate cere recalcularea pensiei folosind ca baza de calcul, potrivit prevederilor art. 41, fie salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei, fie salariile realizate în perioada lucrata după pensionare, numai dacă a lucrat în această perioadă cel puțin 3 ani.

Pensionarul de invaliditate aflat în situațiile prevăzute la alin. 1, care a continuat activitatea cel puțin 3 ani, dintre care o perioadă după 1 ianuarie 1967, și care cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limta de vîrsta, poate solicita ca, odată cu adăugarea timpului lucrat după pensionare, sa folosească ca baza de calcul fie salariile tarifare din perioada lucrata după pensionare - astfel cum este prevăzut la art. 41 - fie salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei adus la nivelul celui în vigoare la data cererii de transformare.

În cazul în care pensionarul își continua activitatea în alt sector de muncă decît acela care i-a stabilit pensia, recalcularea se face în condițiile arătate la alin. 1 și 2 de către sectorul care îi plătește pensia.

De prevederile alin. 3 beneficiază, la cerere, și pensionării de invaliditate care au fost trecuți, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru limita de vîrsta. La transformarea pensiei acestora se ia în calcul numai perioada lucrata pînă la împlinirea virstei de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile.