LEGE nr. 15 din 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României

Legea penală apara, împotriva infracțiunilor, Republica Socialistă România, suveranitatea, independenta și unitatea statului, proprietatea socialistă, persoana și drepturile acesteia, precum și întreaga ordine de drept

Legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvîrșirii acestor fapte

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite pe teritoriul României

Legea penală se aplică infracțiunilor în afară teritoriului tarii, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavînd nici o cetățenie, are domiciliul în țara

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în afară teritoriului tarii, contra securității statului român, sau contra vieții unui cetățean român, ori prin care s-a adus o vătămare grava integrității corporale sau sănătății unui cetățean român, cînd sînt săvîrșite de către un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii. Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a Procurorului General

Legea penală se aplică și altor infracțiuni decît celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvîrșite în afară teritoriului tarii, de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii, dacă

Dispozițiile cuprinse în art. 5 și 6 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-o convenție internaționala

Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvîrșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convențiile internaționale, nu sînt supuse jurisdicției penale a statului român

Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenție internaționala, pe bază de reciprocitate și, în lipsa acestora, în temeiul legii

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în timpul cît ea se afla în vigoare

Legea penală nu se aplică faptelor care, la data cînd au fost săvîrșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni

Legea penală nu se aplică faptelor săvîrșite sub legea veche, dacă nu mai sînt prevăzute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărîrilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Legea care prevede măsuri de siguranță sau măsuri educative se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate pînă la data intrării în vigoare a legii noi

În cazul în care de la săvîrșirea infracțiunii pînă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Cînd legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală noua se aplică în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sînt prevăzute în legea penală noua nu se mai aplica

Cînd după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea noua pentru infracțiunea săvîrșită, se reduce la acest maxim. Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la moarte și pînă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa cu moartea se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. Dacă legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amendă, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea noua. Tinindu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. Pedepsele complimentare, măsurile de siguranță, precum și măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conținutul și limitele prevăzute de această lege. Cînd o dispoziție din legea noua se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente

Cînd după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mica decît maximul special prevăzut de legea noua, tinindu-se seama de infracțiunea săvîrșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărîrii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cît a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborîtă sub limita ce ar rezultă din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvîrșită. Dispozițiile art. 14 alin. 5 se aplică și în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate pînă la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărîre reducîndu-se cu o treime

Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvîrșite în timpul cînd era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecata în acel interval de timp

Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvîrșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale

Fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse

Vinovăție exista cînd fapta care prezintă pericol social este săvîrșită cu intenție sau din culpa. 1) Fapta este săvîrșită cu intenție cînd infractorul: a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvîrșirea acelei fapte; b. prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește, accepta posibilitatea producerii lui. 2) Fapta este săvîrșită din culpa cînd infractorul: a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fără temei ca el nu se va produce; b. nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea sa-l prevadă. Fapta constînd într-o acțiune săvîrșită din culpa constituie infracțiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta. Fapta constînd într-o inacțiune constituie infracțiune fie ca este săvîrșită cu intenție, fie din culpa, afară de cazul cînd legea sancționează numai săvîrșirea ei cu intenție

Tentativa consta în punerea în executare a hotărîrii de a savirsi infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. Exista tentativa și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibila datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării ca în timpul cînd s-au savirsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea ca se afla. Nu exista tentativa atunci cînd imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea

Tentativa se pedepsește numai cînd legea prevede expres aceasta. Tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decît minimul general al pedepsei. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este moartea, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani

Este aparat de pedeapsa făptuitorul care s-a desistat ori o împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului. Dacă actele îndeplinite pînă în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o alta infracțiune, se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune