Înapoi la Legislație

Legea nr. 11/2024 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Articole
283

Pe scurt

Legea nr. 11/2024: LEGE nr. 11 din 8 ianuarie 2024 privind statutul grefierilor și al altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea și al Institutului Național de Expertize Criminalistice.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Câte articole are?
283 articole.
Cuprins

LEGE nr. 11 din 8 ianuarie 2024 privind statutul grefierilor și al altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea și al Institutului Național de Expertize Criminalistice

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 186

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are obligația să își îndeplinească îndatoririle de serviciu cu profesionalism, imparțialitate și celeritate, în conformitate cu legea, și să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să aducă prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului justiției.

Art. 187

(1)

Funcțiile de personal prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, astfel cum acestea sunt definite de legislația în vigoare, și a funcției de formator în cadrul Școlii Naționale de Grefieri.

(2)

Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) îi este interzis

a)

să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse

b)

să desfășoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură

c)

să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv la bănci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome

d)

să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic

e)

să facă parte din partide sau formațiuni politice și să desfășoare sau să participe la activități cu caracter politic.

(3)

În cazul dobândirii, prin moștenire, a calității de asociat sau acționar la societăți, instituții de credit sau financiare, societăți de asigurare/reasigurare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome, personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să ia măsurile necesare, astfel încât această calitate să înceteze în termen de maximum un an de la data dobândirii ei efective.

(4)

Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. c) , personalul prevăzut la alin. (1) poate fi acționar sau asociat ca urmare a dispozițiilor legale privind privatizarea în masă.

Art. 188

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra cauzelor cu care a fost sesizat parchetul.

(2)

Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu îi este permis să comenteze sau să justifice în presă ori în emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluțiile date în dosarele despre care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Art. 189

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să respecte programul de lucru și să rezolve lucrările în termenele stabilite de lege, de regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor, precum și de eventuale norme interne stabilite la nivel de instanță/unitate de parchet, în măsura în care nu contravin dispozițiilor legale în vigoare în materie.

(2)

Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 167 alin. (2) , este considerată muncă suplimentară.

(3)

Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forța majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.

(4)

Compensarea muncii suplimentare se face conform art. 167 alin. (3) .

(5)

Perioada în care personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) asigură serviciul de permanență la nivelul instanțelor și parchetelor se consideră timp alocat muncii și constituie vechime în muncă, în specialitate și în funcție.

(6)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) poate să refuze îndeplinirea sarcinilor și indicațiilor primite de la superiorii direcți, dacă acestea contravin unor regulamente sau legislației în vigoare.

Art. 190

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să prezinte, în condițiile și la termenele prevăzute de lege, declarația de avere și declarația de interese.

(2)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să dea, o singură dată, la momentul numirii în funcție, o declarație autentică pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, potrivit legii.

(3)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu a dat declarația prevăzută la alin. (2) este obligat să dea această declarație în termen de 30 de zile de la această dată.

(4)

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarația prevăzută la alin. (2) . Rezultatele verificărilor se comunică instanței sau parchetului unde își desfășoară activitatea persoana respectivă și se atașează la dosarul profesional.

(5)

Dacă în urma verificărilor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se constată că persoana a fost lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, persoana nu mai poate fi numită în funcția respectivă sau, dacă este deja numită, este eliberată din funcție.

(6)

Dispozițiile legale privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică se aplică în mod corespunzător.

Art. 191

(1)

Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) îi este interzis să fie lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al vreunui serviciu de informații.

(2)

Încălcarea dispozițiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcția deținută.

(3)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) completează anual o declarație olografă pe propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu a fost și nu este lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al niciunui serviciu de informații. Declarațiile se depun și se arhivează la compartimentul de resurse umane.

(4)

Verificarea veridicității datelor din declarațiile prevăzute la alin. (3) se face individual pentru fiecare declarație de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, anual, din oficiu sau ori de câte ori este sesizat de conducătorul instanței sau al parchetului unde își desfășoară activitatea persoana vizată ori personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) care este vizat.

(5)

Rezultatul verificărilor prin care se constată încălcarea incompatibilității prevăzute la alin. (1) se concretizează într-un înscris și se comunică conducătorului instanței sau al parchetului unde își desfășoară activitatea persoana vizată, celui vizat de verificare, precum și, la cerere, oricărei persoane.

(6)

Actul Consiliului Suprem de Apărare a Țării prevăzut la alin. (5) poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 3 luni de la data la care a luat cunoștință, de către orice persoană care justifică un interes legitim, conform legii, cu parcurgerea procedurii prealabile.

Art. 192

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să dea, anual, o declarație pe propria răspundere în care să menționeze dacă soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcție sau desfășoară o activitate juridică ori activități de investigare sau cercetare penală, precum și locul de muncă al acestora. Declarațiile se înregistrează și se depun la dosarul profesional.

Art. 193

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) răspunde disciplinar, civil și penal, după caz, în condițiile legii.

Art. 194

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) răspunde disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru conduitele care dăunează intereselor serviciului sau prestigiului justiției.

(2)

Codul deontologic al grefierilor și al altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se aprobă prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 195

(1)

Constituie abateri disciplinare

a)

întârzierea, în mod repetat și din motive imputabile, în efectuarea lucrărilor sau în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu

b)

absențele nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului

c)

intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri privind satisfacerea unor interese personale, ale membrilor familiilor lui sau ale altor persoane, precum și orice alte imixtiuni în activitatea judecătorilor, procurorilor sau a altor colegi

d)

atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, avocați, experți, martori, justițiabili sau orice altă persoană cu care intră în contact

e)

nerespectarea confidențialității lucrărilor sau a informațiilor care au acest caracter

f)

nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează modul de comunicare față de terțe persoane a datelor și informațiilor referitoare la activitatea instanțelor judecătorești ori a parchetelor

g)

manifestări care aduc atingere demnității sau probității profesionale

h)

refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu

i)

neglijența gravă ori neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor sau în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu

j)

încălcarea prevederilor legale referitoare la declarațiile de avere, declarațiile de interese ori a celor referitoare la incompatibilități sau la alte interdicții

k)

omisiunea gravă de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin potrivit legii

l)

nerespectarea, din motive imputabile, a obligației de a participa cel puțin o dată la 3 ani la o formă de pregătire profesională continuă, organizată de Școala Națională de Grefieri

m)

nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când știe că există una din situațiile prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere

n)

nerespectarea dispozițiilor legale sau regulamentare privind distribuirea aleatorie a cauzelor.

(2)

Există gravă neglijență atunci când personalul prevăzut la art. 2 nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

Art. 196

(1)

Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) , proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt

a)

avertismentul

b)

reducerea cu 5-15% a salariului de bază și/sau a indemnizației de conducere, pe o durată de 1-3 luni

c)

mutarea disciplinară la o altă instanță sau parchet, pe o durată de 1-3 luni

d)

suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni

e)

eliberarea din funcție.

(2)

Sancțiunile disciplinare se aplică de către persoana care are competența de numire și eliberare din funcție a personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) .

(3)

Sancțiunea disciplinară prevăzută la alin. (1) lit. a) se radiază de drept, dacă, în termen de un an de la aplicare, personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu i se mai aplică o nouă sancțiune disciplinară.

(4)

Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) se radiază de drept, dacă, în termen de 3 ani de la data de la care și-au încetat efectele, personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară.

Art. 197

(1)

Revocarea din funcția de conducere se dispune de către președintele curții de apel sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție teritorială își desfășoară activitatea persoana în cauză ori de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procuroru-șef al Direcției Naționale Anticorupție ori de conducătorul altei instituții în care persoana ce urmează a fi revocată din funcția de conducere își desfășoară activitatea.

(2)

Revocarea din funcția de conducere a personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) se dispune pentru următoarele motive

a)

în cazul în care nu mai îndeplinește una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere

b)

în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale

c)

în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare, cu excepția avertismentului.

(3)

La verificarea organizării eficiente a activității vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane și materiale, evaluarea necesităților, gestionarea situațiilor de criză, raportul resurse investite - rezultate obținute, gestionarea informațiilor, organizarea pregătirii și perfecționării profesionale și repartizarea sarcinilor în cadrul instanțelor sau parchetelor.

(4)

La verificarea comportamentului și comunicării vor fi avute în vedere: comportamentul și comunicarea cu judecătorii, procurorii, grefierii și alte categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, justițiabilii, persoanele implicate în actul de justiție, alte instituții, mass-media, asigurarea accesului la informațiile de interes public din cadrul instanței sau parchetului și transparența actului de conducere.

(5)

La verificarea asumării responsabilității vor fi avute în vedere: îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și regulamente, implementarea strategiilor naționale și secvențiale în domeniul justiției și respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării pe criterii obiective a cauzelor.

(6)

La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere: capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistența la stres, autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativă și capacitatea de adaptare rapidă.

(7)

Împotriva ordinului sau deciziei de revocare din funcția de conducere se poate face plângere la instanța de contencios administrativ competentă potrivit legii, fără parcurgerea procedurii plângerii prealabile.

(8)

Modul de verificare a îndeplinirii criteriilor prevăzute la alin. (3)-(6) se stabilește prin metodologie aprobată prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 198

(1)

În cazul în care există o sesizare referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile.

(2)

Cercetarea prealabilă se efectuează de către o comisie constituită din 3 judecători sau procurori, după caz, desemnați de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori, după caz, de președintele curții de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

(3)

Pentru fiecare membru titular al comisiei este desemnat și un membru supleant. Membrii supleanți îi înlocuiesc de drept pe membrii titulari, în situația în care aceștia lipsesc temporar pe perioada desfășurării cercetării disciplinare.

(4)

Membrii Comisiei, titularii și supleanții sunt desemnați pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii pentru un singur mandat, în aceleași condiții.

(5)

Din comisiile prevăzute la alin. (2) și (3) nu pot face parte

a)

soți, rude sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv, în timpul aceluiași mandat

b)

persoane care au fost sancționate disciplinar în ultimii 3 ani sau care se află în curs de cercetare disciplinară. Dacă cercetarea începe după numirea în comisie, calitatea de membru încetează, fiind numit un nou membru pentru mandatul rămas.

(6)

Președintele comisiilor prevăzute la alin. (2) este desemnat prin vot secret, cu majoritate simplă, din rândul membrilor comisiei.

(7)

În cazul în care unul dintre membrii comisiilor prevăzute la alin. (2) este soț, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu persoana cercetată ori în cazul în care s-a pronunțat anterior cu privire la cauza cercetată, acesta nu participă la soluționarea respectivei cauze și este înlocuit pentru soluționarea respectivei cauze cu unul dintre membrii supleanți, în mod corespunzător.

Art. 199

(1)

Sesizarea comisiei se poate face de către orice persoană interesată ori din oficiu.

(2)

Sesizarea disciplinară cuprinde următoarele

a)

numele, prenumele, domiciliul persoanei care formulează sesizarea, precum și, dacă este cazul, funcția deținută

b)

numele, prenumele, funcția deținută și compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea persoana împotriva căreia este formulată sesizarea

c)

descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării

d)

temeiul legal al sesizării, respectiv încadrarea faptei

e)

indicarea, cel puțin cu aproximație, a datei la care fapta a fost săvârșită

f)

arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea

g)

data și semnătura persoanei ce formulează sesizarea.

(3)

Sesizarea se formulează în scris și va fi însoțită, în măsura în care este posibil, de înscrisurile care o susțin. (4) Sesizarea va fi clasată dacă nu cuprinde mențiunile și informațiile prevăzute la alin. (2) , cu excepția lit. e) .

Art. 200

(1)

În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente ce pot fi avute în vedere pentru calificarea faptelor drept abateri disciplinare și pentru aprecierea vinovăției sau a nevinovăției persoanei cercetate.

(2)

Persoanei cercetate i se va comunica, după caz, o copie de pe sesizarea adresată comisiei, sub sancțiunea nulității.

(3)

Citarea și ascultarea persoanei cercetate, precum și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii. Audierea acesteia trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Persoana cercetată poate fi asistată sau reprezentată de un avocat ales și de un reprezentant al organizației sindicale al cărei membru este. Refuzul persoanei în cauză de a se prezenta la cercetări sau de a face declarații se consemnează într-un proces-verbal și nu va împiedica finalizarea cercetării prealabile.

(4)

Poate fi citată spre a fi audiată persoana care a înaintat sesizarea comisiei, precum și orice altă persoană ale cărei declarații sunt necesare la soluționarea cauzei.

(5)

Persoana cercetată ori, după caz, reprezentantul sau apărătorul său are dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și poate solicita administrarea de probe în apărare.

(6)

Rezultatul cercetării prealabile este consemnat într-un raport motivat care se înaintează de către comisie conducătorului instituției, în termen de 30 de zile de la începerea cercetării, care poate fi prelungit, o singură dată, cu 30 de zile.

(7)

Lucrările comisiei se consemnează într-un proces-verbal care va fi semnat de toți membrii acesteia. În procesul-verbal se consemnează dacă persoana cercetată nu s-a prezentat în fața comisiei.

(8)

Deciziile comisiei se adoptă în prezența tuturor membrilor titulari, după caz, supleanți, și cu votul majorității membrilor prezenți.

Art. 201

(1)

Soluțiile pe care le poate dispune comisia sunt

a)

să dispună motivat clasarea, în cazul în care sunt depășite termenele legale sau sesizarea nu conține elementele cerute de lege

b)

să propună conducătorului instituției respingerea sesizării, în cazul în care constată că aceasta este neîntemeiată, că fapta săvârșită nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată nu este vinovată

c)

să propună conducătorului instituției admiterea sesizării și aplicarea unei sancțiuni disciplinare, în cazul în care constată că aceasta este întemeiată; sancțiunea propusă va fi proporțională, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite și urmările acesteia, cauzele care au determinat săvârșirea acesteia, cu împrejurările concrete în care abaterea a fost săvârșită, cu gradul de vinovăție, cu circumstanțele personale ale celui cercetat, comportarea generală în timpul serviciului și existența în antecedentele celui cercetat a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate din dosarul profesional.

(2)

Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se dispun prin act administrativ al conducătorului instituției, care se redactează în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii Comisiei.

(3)

În cazul în care Comisia are indicii că fapta săvârșită de persoana cercetată poate fi considerată infracțiune, aceasta propune de îndată conducătorului instituției sesizarea organelor de urmărire penală.

Art. 202

În măsura în care conducătorul instituției consideră că este necesară completarea cercetării prealabile, va dispune efectuarea de verificări suplimentare, Comisia putând, motivat, să emită, în termen de 30 de zile, un raport de completare a celui inițial sau să mențină raportul inițial.

Art. 203

(1)

Sancțiunea disciplinară aplicată nu poate fi mai gravă decât cea propusă de Comisie.

(2)

Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ prevăzut la art. 201 alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu următoarele mențiuni

a)

numele, prenumele persoanei sancționate și descrierea faptei care constituie abatere disciplinară

b)

precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancționat

c)

temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară

d)

sancțiunea ce va fi aplicată

e)

termenul în care hotărârea poate fi atacată și instanța competentă.

(3)

Actul prevăzut la alin. (2) se comunică în scris persoanei vizate de sesizare și autorului sesizării, conform dispozițiilor legale, în termen de maximum 10 zile de la data emiterii lui.

(4)

Actul administrativ de aplicare a sancțiunii disciplinare poate fi atacat în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă.

(5)

Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de doi ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

Art. 204

(1)

Aplicarea unei sancțiuni disciplinare persoanei care îndeplinește o funcție de conducere atrage revocarea din funcția de conducere.

(2)

Persoana revocată dintr-o funcție de conducere în condițiile alin. (1) nu mai poate fi numită într-o funcție de conducere pe o perioadă de 3 ani.

Art. 205

(1)

Grefierul judiciar realizează activități specifice, potrivit sarcinilor trasate de judecători, sub îndrumarea și coordonarea acestora.

(2)

Grefierul judiciar îndeplinește atribuții nejurisdicționale referitoare la judecata în primă instanță și în căile de atac.

(3)

În ceea ce privește judecata în primă instanță, grefierul judiciar îndeplinește următoarele atribuții

a)

întocmește un sumar al situației de fapt expuse în cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională, întâmpinare sau actul de sesizare a instanței

b)

identifică problemele de drept incidente în cauză, din punctul de vedere al legislației aplicabile, practicii judiciare relevante, inclusiv al deciziilor Curții Constituționale, al deciziilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și al deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv ale Curții de Justiție a Uniunii Europene

c)

verifică cadrul procesual, respectiv: ține evidența persoanelor audiate ca martori și a adreselor acestora; verifică alte elemente necesare stabilirii cadrului procesual în vederea realizării procedurii de citare pentru primul termen de judecată

d)

propune completului de judecată cuantumul taxei judiciare de timbru datorat potrivit legii pentru cererile și acțiunile introduse la instanțele judecătorești

e)

îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege în procedura de dobândire a personalității juridice a asociațiilor și fundațiilor și de modificare a statutului ori a beneficiarului real al acestora

f)

întocmește referatul privind situația materială a solicitantului ajutorului public judiciar, la solicitarea instanței, în condițiile legii

g)

ia măsuri, din dispoziția președintelui completului de judecată, pentru efectuarea de către grefierul de ședință și grefieri a tuturor lucrărilor necesare bunei desfășurări a ședinței de judecată

h)

îndrumă activitatea grefierului de ședință.

(4)

În ceea ce privește judecata în căile de atac, grefierul judiciar îndeplinește următoarele atribuții

a)

elaborează o sinteză a hotărârii supuse căii de atac

b)

elaborează o sinteză a motivelor invocate în căile de atac, a argumentelor formulate, precum și a probelor propuse

c)

prezintă problemele de drept incidente în cauză și realizează documentarea cu privire la legislația aplicabilă, doctrina și jurisprudența relevantă

d)

verifică elementele necesare stabilirii cadrului procesual în vederea realizării procedurii de citare

e)

îndeplinește orice alte sarcini date de către judecători, precum și atribuțiile prevăzute la alin. (3) lit. b) .

(5)

În ceea ce privește pregătirea următoarelor termene de judecată, grefierul judiciar realizează documentarea problemelor de drept invocate de părți, din punctul de vedere al jurisprudenței, doctrinei sau al altor hotărâri judecătorești cu caracter obligatoriu care sunt incidente în cauză.

(6)

După finalizarea dezbaterilor, grefierul judiciar îndeplinește următoarele atribuții

a)

realizează verificări în dosar, la indicația judecătorilor în vederea obținerii lămuririlor necesare pentru pronunțarea soluției

b)

ține evidența hotărârilor relevante ale judecătorilor, pentru actualizarea portalului instanțelor de judecată și pentru procedura evaluării periodice a activității.

Art. 206

Grefierul judiciar îndeplinește din dispoziția conducerii instanței și alte atribuții decât cele specifice activității de judecată, stabilite în sarcina judecătorilor delegați sau desemnați potrivit regulamentului de organizare interioară al instanțelor.

Art. 207

Grefierul principal îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege și Regulamentul de ordine interioară al parchetelor și realizează activități specifice potrivit sarcinilor trasate de procurori, sub îndrumarea și coordonarea acestora.

Art. 208

Grefierul de ședință participă la ședințele de judecată și îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege și de Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Art. 209

Grefierii, specialiștii IT, specialiștii criminaliști, tehnicienii criminaliști, agenții procedurali și șoferii îndeplinesc atribuțiile prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sau orice alte atribuții stabilite prin legi sau regulamente în sarcina lor.

Art. 210

Expertul criminalist care funcționează în cadrul INEC este independent în formularea opiniilor exprimate în conținutul raportului de expertiză criminalistică.

Art. 211

Expertul criminalist are obligația să își îndeplinească îndatoririle de serviciu cu imparțialitate, profesionalism și obiectivitate.

Art. 212

Expertul criminalist trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să afecteze încrederea în imparțialitatea și independența sa, precum și de la orice faptă care ar putea aduce atingere prestigiului justiției sau al instituției în care funcționează.

Art. 213

Expertul criminalist trebuie să cunoască și să respecte limitele competenței sale în activitatea de efectuare a expertizelor criminalistice.

Art. 214

(1)

Recrutarea personalului de specialitate criminalistică și a personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică se realizează prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, cu respectarea principiilor transparenței și egalității, în condițiile legii.

(2)

Concursul pentru ocuparea posturilor de specialitate criminalistică se organizează de Institutul Național de Expertize Criminalistice, pe specialități de expertiză criminalistică, ori de câte ori este necesar.

(3)

Organizarea și desfășurarea concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Art. 215

La concursul pentru ocuparea funcțiilor de specialitate criminalistică se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții

a)

are cetățenia română și capacitate deplină de exercițiu

b)

are studii superioare de lungă durată, cu diplomă de licență în domeniul specialității în care candidează

c)

nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație

d)

cunoaște limba română și are domiciliul în România

e)

are cunoștințe de operare pe calculator

f)

este aptă din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției

g)

nu a fost și nu este lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al vreunui serviciu de informații

h)

cunoaște o limbă străină de circulație internațională, la nivel mediu.

Art. 216

(1)

Anunțul privind concursul prevăzut la art. 215 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, și într-un cotidian de largă circulație și se afișează la sediul Institutului Național de Expertize Criminalistice, al laboratoarelor interjudețene de expertize criminalistice unde se află posturile vacante și pe site-ul institutului, cu cel puțin 60 de zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru prima probă a concursului.

(2)

Bibliografia și tematica se stabilesc, pe specialități de expertiză, de comisia de concurs și se propun spre aprobare directorului Institutului Național de Expertize Criminalistice.

(3)

Dosarul de înscriere la concurs se depune în termen de 20 de zile lucrătoare de la data afișării anunțului privind concursul.

Art. 217

(1)

Pentru organizarea și desfășurarea concursului prevăzut la art. 215 , până cel târziu la data publicării anunțului de concurs, directorul Institutului Național de Expertize Criminalistice numește, prin decizie, comisia de concurs, comisia de soluționare a contestațiilor, precum și președinții acestora.

(2)

Comisiile prevăzute la alin. (1) sunt compuse dintr-un președinte, doi membri și un secretar.

(3)

Membrii comisiilor prevăzute la alin. (1) , cu excepția secretarului, sunt persoane din cadrul INEC cu pregătire și experiență profesională în specialitatea pentru care se organizează concursul.

(4)

În situația în care în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice nu există persoane cu pregătire și experiență profesională în specialitatea pentru care se organizează concursul, în comisiile prevăzute la alin. (1) pot fi cooptați specialiști din afara Institutului Național de Expertize Criminalistice.

(5)

Secretarul comisiei de concurs este și secretar al comisiei de soluționare a contestațiilor.

(6)

Comisia de concurs stabilește subiectele, precum și baremul de evaluare și notare.

Art. 218

(1)

Concursul constă în două probe eliminatorii: proba scrisă și interviul.

(2)

Proba scrisă constă în rezolvarea unui test-grilă, prin intermediul căruia se testează cunoștințele teoretice necesare ocupării postului pentru care se organizează concursul. Testul-grilă cuprinde 100 de întrebări. Fiecare răspuns corect primește 1 punct, care are ca echivalent 10 sutimi în sistemul de notare de la 1 la 10.

(3)

Subiectele pentru testul-grilă se stabilesc de comisia de concurs, pe baza bibliografiei și a tematicii de concurs, astfel încât să reflecte capacitatea de analiză și sinteză a candidaților, în concordanță cu nivelul și specificul postului pentru care se organizează concursul.

(4)

Durata probei scrise se stabilește de comisia de concurs în funcție de gradul de dificultate și complexitate al subiectelor, dar nu poate depăși 3 ore.

(5)

Interviul constă în: a) prezentarea candidatului prin prisma experienței personale și profesionale

b)

verificarea cunoștințelor generale impuse de funcție

c)

analiza și interpretarea unor imagini la prima vedere.

(6)

În cadrul interviului se testează motivația de a accede în profesie, existența cunoștințelor și aptitudinilor specifice profesiei, precum și elemente de etică specifice profesiei, pe baza următoarelor criterii de evaluare

a)

abilități și cunoștințe impuse de funcție

b)

capacitatea de analiză și sinteză

c)

comportament în situații de criză

d)

inițiativă și creativitate.

(7)

Interviul se susține, de regulă, într-un termen de maximum 7 zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor finale la proba scrisă. Punctajul maxim la proba interviului este de 100 de puncte.

(8)

Sunt declarați admiși la fiecare probă candidații care au obținut minimum 60 de puncte.

(9)

Punctajele obținute de fiecare dintre candidați și mențiunea „admis“ ori „respins“ se afișează la sediul și pe site-ul Institutului Național de Expertize Criminalistice.

(10)

În două zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor la proba scrisă sau, după caz, la interviu, candidații nemulțumiți pot face contestație cu privire la barem și la nota obținută.

(11)

Comisia de soluționare a contestațiilor soluționează contestațiile în două zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a acestora.

(12)

Nota finală se calculează ca medie aritmetică a notelor obținute la proba scrisă și interviu, după soluționarea contestațiilor. Rezultatele finale se afișează la sediul și pe pagina de internet a Institutului Național de Expertize Criminalistice în termen de o zi lucrătoare de la data soluționării contestațiilor.

(13)

Departajarea candidaților se face în ordinea descrescătoare a mediilor obținute. La punctaje egale, departajarea se realizează în funcție de nota obținută la proba scrisă. Dacă egalitatea se menține, departajarea se realizează în funcție de nota obținută la interviu.

Art. 219

(1)

Experții criminaliști declarați admiși la concursul pentru ocuparea posturilor vacante urmează o perioadă de pregătire de un an de la încadrare, fiind definitivați în funcție pe baza unui examen de atestare a competenței de a efectua expertize criminalistice pentru fiecare specialitate de expertiză prevăzută în portofoliul postului pentru care a candidat.

(2)

Organizarea și desfășurarea examenului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.

(3)

În cazul nepromovării examenului de atestare, perioada prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită cu șase luni. Nepromovarea pentru a doua oară a examenului de atestare, pentru toate specialitățile de expertiză din portofoliul postului, atrage eliberarea din funcția de expert criminalist.

(4)

Experții criminaliști vor fi atestați prin examenul prevăzut la alin. (1) pentru fiecare nouă specialitate de expertiză criminalistică.

Art. 220

(1)

Expertul criminalist participă la examenul de atestare pe baza recomandării făcute de șeful de sector sau de laborator.

(2)

Se poate înscrie la examen expertul criminalist care, la evaluarea performanțelor din anul precedent, a primit cel puțin calificativul „bine“ și poate face dovada participării la efectuarea de expertize în specialitatea solicitată sau a absolvirii unor cursuri de pregătire organizate la nivelul Institutului Național de Expertize Criminalistice, al laboratorului sau al altor instituții de profil din țară sau din străinătate, în specialitatea în care solicită atestarea.

(3)

Examinarea candidaților se face pe specialități de expertiză criminalistică de către o comisie de examinare, desemnată de directorul Institutului Național de Expertize Criminalistice prin decizie.

(4)

Comisia de examinare este formată din experți criminaliști ai Institutului Național de Expertize Criminalistice și laboratoarelor interjudețene dintre care, obligatoriu, cel puțin unul este atestat pentru specialitatea de expertiză cu privire la care urmează să fie examinat candidatul.

(5)

Examenul constă în două probe eliminatorii: o probă-test și un interviu. Notarea se face de la 1 la 10.

(6)

Proba-test constă în prezentarea spre examinare a unei lucrări aflate în portofoliul INEC. Candidatul trebuie să prezinte planul de efectuare a lucrării, să formuleze opinia științifică și să o argumenteze.

(7)

Interviul constă în verificarea cunoștințelor generale și particulare ale specialității de expertiză criminalistică a cărei atestare se solicită.

(8)

Sunt declarați admiși la fiecare probă candidații care au obținut minimum nota 7.

(9)

În termen de 24 de ore de la data afișării rezultatelor la proba-test sau, după caz, la interviu, candidații nemulțumiți pot face contestație cu privire la barem și la nota obținută.

(10)

Comisia de soluționare a contestațiilor, numită prin decizie a directorului Institutului Național de Expertize Criminalistice, soluționează contestațiile în termen de trei zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a acestora.

(11)

Decizia comisiei de soluționare a contestațiilor este definitivă.

Art. 221

(1)

Recrutarea personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică se face prin concurs.

(2)

La concursul pentru ocuparea funcțiilor auxiliare de specialitate criminalistică se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții

a)

are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu

b)

are studii superioare de scurtă durată, cu diplomă de licență

c)

nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație

d)

cunoaște limba română

e)

este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției

f)

are cunoștințe de operare pe calculator.

(3)

Dispozițiile art. 216-218 se aplică în mod corespunzător și în cazul concursului prevăzut la alin. (1) .

Art. 222

(1)

Promovarea în grade profesionale a personalului de specialitate criminalistică și a personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică se face numai prin examen. Transferul de la o structură la alta în cadrul INEC nu constituie promovare.

(2)

Examenul prevăzut la alin. (1) se organizează de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, ori de câte ori este necesar, potrivit regulamentului de organizare și desfășurare a examenului, aprobat de directorul institutului.

(3)

Data și locul susținerii examenului, precum și alte informații cu privire la organizarea acestuia se publică cu cel puțin 45 de zile înainte la sediul și pe site-ul Institutului Național de Expertize Criminalistice.

Art. 223

(1)

Se poate înscrie la examen expertul criminalist sau asistentul criminalist care îndeplinește următoarele condiții de vechime: pentru avansarea la gradul IV - 2 ani vechime în specialitate, pentru avansarea la gradul gradul III - patru ani vechime în specialitate, pentru avansarea la gradul II - șapte ani vechime în specialitate, pentru avansarea la gradul I-10 ani vechime în specialitate. Totodată, pentru înscrierea la examen este necesar ca expertul criminalist sau asistentul criminalist să fi obținut la evaluarea anuală a performanțelor profesionale individuale din ultimii 2 ani cel puțin calificativul „bine“.

(2)

Pentru organizarea și desfășurarea examenului, până cel târziu la data publicării anunțului de concurs, directorul Institutului Național de Expertize Criminalistice numește, prin decizie, comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor.

(3)

Comisia de concurs este alcătuită, în funcție de specialitățile de expertiză aflate în portofoliul candidaților, din trei experți criminaliști din cadrul INEC.

(4)

În situația în care în cadrul INEC nu există experți criminaliști în specialitatea pentru care se organizează examenul, în comisia prevăzută la alin. (2) pot fi cooptați experți sau specialiști din afara institutului.

(5)

Comisia de soluționare a contestațiilor este alcătuită din trei experți criminaliști din cadrul INEC. Din comisia de contestații nu pot face parte membrii din comisia prevăzută la alin. (3) . Dispozițiile alin. (4) sunt aplicabile.

(6)

Pentru avansarea de la gradul de asistent la gradul IV, precum și pentru avansarea până la gradul II inclusiv, examenul constă într-o probă scrisă cu timp de lucru de 3 ore și o probă practică. Pentru avansarea de la gradul II la gradul I, examenul constă într-o lucrare scrisă și un interviu.

(7)

Proba scrisă constă în verificarea cunoștințelor generale și particulare ale specialităților de expertiză criminalistică pentru care expertul criminalist este atestat.

(8)

Proba practică constă în prezentarea spre examinare a unei lucrări aflate în portofoliul INEC. Candidatul trebuie să prezinte planul de efectuare a lucrării, să formuleze opinia științifică și să o argumenteze.

(9)

Lucrarea scrisă pentru avansarea de la gradul II la gradul I va aborda o temă de specialitate, la alegerea candidatului, aceasta urmând să reflecte contribuția expertului la rezolvarea problematicii din specialitatea de expertiză în care se încadrează lucrarea.

(10)

Interviul urmărește verificarea cunoștințelor și a experienței în domeniile în care activează candidatul.

(11)

Proba scrisă, cea practică și interviul se notează cu note de la 1 la 10.

(12)

Fiecare probă este eliminatorie. Sunt declarați admiși la fiecare probă candidații care au obținut minimum nota 7.

(13)

În două zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor la proba scrisă, la cea orală sau, după caz, la interviu, candidații nemulțumiți pot face contestație cu privire la barem și la nota obținută.

(14)

Comisia de soluționare a contestațiilor soluționează contestațiile în două zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a acestora.

(15)

Comunicarea rezultatelor finale la fiecare probă a examenului se face prin specificarea notei finale a fiecărui candidat și a mențiunii „admis“ sau „respins“, prin afișare la sediul și pe pagina de internet a Institutului Național de Expertize Criminalistice în termen de maximum o zi lucrătoare de la data soluționării contestațiilor.

Art. 224

(1)

Directorul și directorul adjunct ai Institutului Național de Expertize Criminalistice sunt numiți și eliberați din funcție prin ordin al ministrului justiției dintre experții cu grad profesional maxim care funcționează în cadrul institutului.

(2)

Numirea în funcția de director și director adjunct se face pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

(3)

Numirea în celelalte funcții de conducere se face de către director, cu avizul Consiliului Institutului Național de Expertize Criminalistice.

(4)

Pentru numirea în funcția de șef laborator interjudețean, precum și pentru numirea în funcția de șef de sector în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice este necesară o vechime de minimum 10 ani în profesia de expert criminalist și minimum 3 ani vechime în cadrul INEC.

(5)

Numirea în funcția de șef laborator interjudețean, precum și numirea în funcția de șef de sector în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice se fac pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

(6)

În cazul laboratoarelor interjudețene nou-înființate, numirea în funcția de șef laborator interjudețean se poate face prin derogare de la condițiile de vechime prevăzute la alin. (4) , dacă nu există experți care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzută de lege.

Art. 225

(1)

Formarea profesională continuă a personalului de specialitate criminalistică se realizează cel puțin o dată pe an și are drept scop îmbunătățirea pregătirii profesionale a acestuia și creșterea calității nivelului științific al rapoartelor de expertiză criminalistică.

(2)

Formarea profesională continuă trebuie să țină seama de evoluția procedeelor tehnice de analiză și interpretare din diversele discipline științifice care concură la investigarea probelor materiale din punct de vedere criminalistic, în concordanță cu standardele interne și internaționale în materie.

(3)

Formarea profesională continuă a personalului de specialitate criminalistică se realizează ținându-se seama de necesitatea specializării acestuia pe specialități de expertiză criminalistică.

Art. 226

Responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a personalului de specialitate criminalistică revine conducerii Institutului Național de Expertize Criminalistice prin Consiliul acestuia, șefilor laboratoarelor interjudețene, precum și fiecărui expert și asistent în parte, prin pregătire individuală.

Art. 227

(1)

Personalul de specialitate criminalistică participă la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Național de Expertize Criminalistice, de instituții de învățământ superior din țară și din străinătate, precum și la alte forme de perfecționare profesională.

(2)

Directorul Institutului Național de Expertize Criminalistice aprobă anual programul de formare profesională continuă a personalului de specialitate criminalistică propus de Consiliul institutului.

(3)

Cheltuielile de cazare și masă ale personalului de specialitate criminalistică care participă la activitățile de formare profesională continuă se suportă din bugetul Institutului Național de Expertize Criminalistice.

(4)

Plafonul maxim al cheltuielilor prevăzute la alin. (3) se stabilește de directorul Institutului Național de Expertize Criminalistice.

(5)

Prevederile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și personalului auxiliar de specialitate criminalistică.

Articolele următoare · 227 din 283