Înapoi la Legislație

Legea nr. 11/2024 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Articole
283

Pe scurt

Legea nr. 11/2024: LEGE nr. 11 din 8 ianuarie 2024 privind statutul grefierilor și al altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea și al Institutului Național de Expertize Criminalistice.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Câte articole are?
283 articole.
Cuprins

LEGE nr. 11 din 8 ianuarie 2024 privind statutul grefierilor și al altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea și al Institutului Național de Expertize Criminalistice

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 167

(1)

Pentru activitatea desfășurată, personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.

(2)

Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.

(3)

Orele prestate de personalul prevăzut la art. 2 peste durata normală a timpului de lucru se realizează doar din dispoziția șefului ierarhic superior și se compensează pe baza documentelor justificative cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 60 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează

a)

75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru

b)

100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

Art. 168

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este liber să se asocieze ori să adere la organizații sindicale, precum și la organizații profesionale, locale, naționale sau internaționale, în scopul apărării intereselor sale profesionale, sociale și economice, ori la alte asociații sau fundații umanitare.

(2)

Înalta Curte de Casație și Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, curțile de apel sau parchetele de pe lângă acestea, după caz, pe de o parte, și organizațiile sindicale reprezentative cel puțin la nivel de grup de unități ale personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) sau reprezentanții acestui personal, pe de altă parte, pot încheia contracte colective care să cuprindă numai măsuri referitoare la: a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă

b)

sănătatea și securitatea în muncă

c)

formarea și perfecționarea profesională

d)

alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.

(3)

Contractul colectiv se încheie cu reprezentanții personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) , desemnați în condițiile legii, în cazul în care organizația sindicală nu este reprezentativă la nivel de grup de unități sau personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) nu este organizat în sindicate.

(4)

Contractul colectiv se încheie pe o perioadă de cel puțin un an și poate fi modificat, completat ori prelungit prin acte adiționale, cu acordul părților.

(5)

Încheierea, modificarea, completarea ori prelungirea contractului colectiv se face la inițiativa scrisă a oricărei părți, în urma unor negocieri între părțile acordului.

(6)

Negocierile cu privire la încheierea, modificarea, completarea sau prelungirea acordului nu vor putea începe mai târziu de 10 zile și nici mai devreme de 3 zile de la înregistrarea solicitării.

(7)

Dispozițiile Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, privind părțile, negocierea, conflictul colectiv de muncă, încheierea, efectele contractelor colective de muncă, se aplică în mod corespunzător și contractelor colective încheiate în condițiile prezentului articol. (8) Înalta Curte de Casație și Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, curțile de apel sau parchetele de pe lângă acestea, după caz, furnizează organizațiilor sindicale reprezentative sau reprezentanților personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) informațiile necesare pentru încheierea contractului colectiv.

Art. 169

(1)

Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) îi este recunoscut dreptul la grevă, în condițiile legii, cu respectarea principiilor continuității și ale celerității activității de justiție.

(2)

În timpul grevei se vor asigura serviciile esențiale, nu mai puțin de o treime din activitatea normală.

(3)

Nu poate fi afectată de grevă participarea personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) la ședințele de judecată sau, după caz, la activitățile de urmărire penală pentru soluționarea cauzelor cu arestați în materie penală și în alte materii, pentru soluționarea cauzelor privind obligațiile de întreținere de orice fel, asigurarea dovezilor, soluționarea cererilor de ordonanță președințială, precum și în alte cauze considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate, motivat, ca fiind urgente de către instanță sau de către conducerea parchetului.

(4)

Pe perioada desfășurării grevei sunt interzise orice fel de presiuni exercitate de angajator împotriva personalului, este interzisă declanșarea cercetărilor disciplinare, iar cele în curs de derulare vor fi suspendate până la epuizarea grevei.

Art. 170

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul de a-și perfecționa în mod continuu pregătirea profesională.

(2)

Pe perioada în care personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) urmează forme de perfecționare profesională, acesta beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situația în care acestea sunt

a)

organizate la inițiativa ori în interesul instanței sau al parchetului unde este încadrat

b)

urmate la inițiativa personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) , cu acordul președintelui curților de apel, al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la propunerea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel pentru personalul din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel sau la propunerea procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, respectiv celui al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru personalul din cadrul acestor direcții

c)

organizate de Școala Națională de Grefieri, de centrele zonale de formare continuă, în condițiile legii, sau de alte instituții de formare a acestui personal, din țară sau din străinătate.

(3)

În cazul în care formarea profesională, realizată în condițiile prevăzute la alin. (2) , se organizează în afara localității în care își are sediul instanța sau parchetul, personalul de specialitate beneficiază de drepturile de delegare, în condițiile prevăzute la art. 156 .

(4)

Pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare profesională a grefierilor și a altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea, organizate în condițiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și c) , curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea, precum și, după caz, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Școala Națională de Grefieri au obligația să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru cheltuielile respective.

(5)

Cheltuielile privind masa și cazarea personalului de specialitate care participă la cursurile de formare profesională, organizate în condițiile prevăzute la alin. (2) lit. c) , se suportă de Școala Națională de Grefieri, iar cheltuielile de transport, de către instanța sau parchetul al cărui angajat este.

Art. 171

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare.

(2)

Condițiile de efectuare și de plată a concediului de odihnă se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 172

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) beneficiază anual de 3 călătorii în țară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval și aerian sau de decontarea a 7,5 litri de combustibil la suta de kilometri pentru trei călătorii în țară dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul.

Art. 173

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la concedii plătite, pentru studii de specialitate, pentru participarea la cursuri sau la alte forme de specializare organizate în țară sau în străinătate, pentru pregătirea și susținerea concursurilor de promovare, prevăzute de prezenta lege, de doctorat, precum și la concedii fără plată, potrivit legislației în vigoare sau pentru alte evenimente, în condițiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 171 alin. (2) .

(2)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la concedii și indemnizații pentru asigurări sociale de sănătate, precum și la alte concedii și indemnizații, în conformitate cu legislația în vigoare.

(3)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la concediu plătit pentru ziua/zilele în care participă la concursul de promovare în funcții de conducere sau la cel de promovare la instanța/parchetul superior.

Art. 174

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) , în activitate sau pensionar, precum și soțul sau soția beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, respectiv servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, în condițiile contractului-cadru din sistemul de asigurări sociale de sănătate, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul ordonatorului principal de credite, în condițiile plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.

(2)

Condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale în condițiile alin. (1) sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial și nu se impozitează.

(3)

Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și copiilor aflați în întreținerea personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) , în activitate sau pensionar.

(4)

Instanțele și parchetele au obligația să asigure personalului de specialitate condiții normale de muncă și igienă, de natură să le asigure sănătatea și integritatea fizică și psihică.

(5)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) beneficiază și de

a)

bilete de odihnă, bilete de tratament balnear și bilete de recuperare fizică și psihică, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului

b)

tratament medical în străinătate pentru afecțiuni medicale dobândite în timpul exercitării profesiei, dacă nu pot fi tratate în țară, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului

c)

asistență juridică asigurată în mod gratuit de instanța sau parchetul unde își desfășoară activitatea, la cerere, prin avocat, în cazul cercetării penale, urmăririi penale sau judecării sale pentru fapte săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cazurile și condițiile stabilite prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. În situația în care se constată vinovăția personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) , acesta este obligat să restituie toate cheltuielile efectuate de instanța sau parchetul unde își desfășoară activitatea.

Art. 175

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, acesta, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lui nu beneficiază de locuință proprietate personală ori nu li s-a atribuit o locuință de către autoritățile administrației publice locale.

(2)

Personalul prevăzut la alin. (1) , căruia nu i s-a atribuit locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, are dreptul, în condițiile alin. (1) , la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii. Acest drept nu are caracter salarial și nu se impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau al II-lea. În situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceluiași tribunal.

(3)

Plafonul în limita căruia se poate deconta chiria în condițiile alin. (2) se stabilește anual, pe localități, potrivit limitei bugetului alocat în acest scop în legea bugetului de stat, prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție și al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

(4)

Au dreptul la locuință de serviciu, potrivit alin. (1) sau, după caz, la compensarea chiriei în condițiile alin. (2) și (3) , și persoanele delegate, detașate sau transferate în altă localitate decât cea de domiciliu, dacă ele, soțul/soția și copiii aflați în întreținerea lor nu au în proprietate o locuință în localitatea în care sunt delegate, detașatesau transferate.

(5)

Personalul prevăzut la alin. (1) , care nu deține în proprietate o locuință proprietate personală ori căruia nu i s-a atribuit o locuință de serviciu în condițiile alin. (1) sau nu beneficiază de compensarea chiriei în condițiile alin. (2) și (3) , în localitatea în care își desfășoară activitatea, are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care își are domiciliul sau reședința și localitatea unde se află sediul unității. În situația în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri de carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care a lucrat efectiv.

(6)

Locuințele de serviciu nu pot fi vândute personalului prevăzut la alin. (1) .

(7)

Dacă personalul prevăzut la alin. (1) , inclusiv soțul/soția acestuia sau copiii aflați în întreținerea lor, au înstrăinat o locuință proprietate personală după data numirii în funcție nu mai beneficiază de aceste drepturi.

(8)

Contractul de închiriere a locuințelor de serviciu încetează la data eliberării din funcție, inclusiv prin pensionare, a titularului.

(9)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) , care îndeplinește condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării sau construirii unei locuințe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe, beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate.

(10)

În situația prevăzută la alin. (9) , compensația lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (3) , dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe achiziționate în timpul carierei.

(11)

Dreptul prevăzut la alin. (9) se menține în cazul transferului sau încadrării personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) într-o altă instituție din sistemul justiției, indiferent pe ce rază teritorială se află aceasta.

(12)

În situația prevăzută la alin. (9) , compensația lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuință achiziționată în timpul carierei.

(13)

Dreptul prevăzut la alin. (9) nu are caracter salarial și nu se impozitează.

(14)

Condițiile de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (9)-(13) se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv prin ordinul procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție sau prin ordinul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Art. 176

(1)

Grefierii judiciari, grefierii de ședință, grefierii principali, specialiștii criminaliști și tehnicieni criminaliști din cadrul parchetelor beneficiază de despăgubiri acordate din bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al curții de apel sau al parchetului de pe lângă aceasta sau, după caz, al Ministerului Apărării Naționale, în cazul în care viața, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

(2)

Despăgubirile prevăzute la alin. (1) se acordă în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 177

Grefierii judiciari, grefierii de ședință, grefierii principali și grefierii cu studii superioare juridice beneficiază de vechime în specialitate juridică, pentru perioada în care desfășoară activitate specifică acestor funcții.

Art. 178

(1)

Pentru merite deosebite în activitate, personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) poate fi distins cu Diploma Meritul judiciar.

(2)

Diploma Meritul judiciar se acordă de Președintele României, la propunerea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

(3)

Modelul diplomei și modul de confecționare a acesteia se stabilesc, cu avizul conform al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, de către ministrul justiției.

Art. 179

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) , precum și personalul prevăzut la art. 3 , cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, pot beneficia de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 7 , în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 48 de luni consecutive de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2)

De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei standard de pensionare conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 7 , și personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) , precum și personalul prevăzut la art. 3 , cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.

(3)

Pensia se acordă la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reședință a solicitantului sau, după caz, la casa de pensii sectorială competentă.

(4)

Odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se stabilește și pensia pentru limită de vârstă din sistemul public, potrivit legislației în vigoare privind sistemul de pensii publice.

(5)

În cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform prezentei legi este mai mic decât cel al pensiei din sistemul de pensii publice se acordă cuantumul cel mai avantajos.

(6)

Persoanele care îndeplinesc condițiile de vârstă și de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcțiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile cu caracter permanent din ultimele 48 de luni consecutive de activitate, realizate de personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcțiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 . Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportat la personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC.

(7)

De prevederile alin. (6) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile acestora.

(8)

Soțul supraviețuitor, copiii minori, precum și copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, ai personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și ai personalului prevăzut la art. 3 , beneficiază de pensie de urmaș în condițiile prevăzute de legislația privind sistemul de pensii publice, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susținătorul la data decesului, actualizată, după caz.

(9)

Prevederile referitoare la pensia de serviciu și de urmaș se aplică și persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătorești definitive.

(10)

Pensiile de serviciu ale personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și ale personalului prevăzut la art. 3 se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, personalul își poate păstra pensia aflată în plată.

(11)

Se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale

a)

partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul de pensii publice, precum și pensia de serviciu în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă din sistemul de pensii publice

b)

partea din pensia de urmaș, calculată din pensia de serviciu, care depășește nivelul pensiei din sistemul de pensii publice, precum și pensia de urmaș calculată din pensia de serviciu, în cazul susținătorilor care nu îndeplinesc condițiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă din sistemul de pensii publice.

(12)

Pensia prevăzută de prezentul articol, cu excepția pensiei prevăzute la alin. (8) , are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.

(13)

Elementele necesare stabilirii pensiilor prevăzute de prezenta lege referitoare la vechimea în specialitate, vechimea în funcție și baza de calcul al pensiei se dovedesc cu document eliberat de instanța judecătorească competentă, de parchetul de pe lângă aceasta sau de INEC, pe răspunderea acestora.

(14)

Plata pensiei prevăzute de prezenta lege se face astfel

a)

de la data eliberării din funcție prevăzută în decizia conducătorului instanței judecătorești, a conducătorului parchetului de pe lângă aceasta sau, după caz, a directorului INEC, dar nu mai devreme de data acordării pensiei de serviciu, în situația personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) , a personalului de specialitate criminalistică și a personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3 , aflat în activitate la data depunerii cererii de pensionare

b)

de la data acordării pensiei, în situația persoanelor prevăzute la alin. (6) și (8) .

(15)

Prevederile prezentei legi, referitoare la pensii, se completează cu cele ale legislației privind pensiile din sistemul public de pensii cu privire la modalitățile de stabilire și plată, precum și la cele referitoare la revizuirea, suspendarea, reluarea, încetarea, recuperarea sumelor încasate necuvenit și jurisdicție.

Art. 180

(1)

De prevederile art. 179 , în situația îndeplinirii condițiilor impuse de acesta, beneficiază și fostul personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale și care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii.

(2)

Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (1) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 48 de luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul prevăzut la art. 2 , aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat solicitantul înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate, precum și media sporurilor, în procent, avute în ultimele 48 de luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcție. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportat la personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și la art. 3 aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului sau INEC.

(3)

De prevederile prezentei legi, în situația îndeplinirii condițiilor impuse de aceasta, beneficiază și executorii judecătorești pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o vechime în această funcție de cel puțin 20 de ani.

(4)

Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (3) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 48 de luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, specifice funcției de grefier gradul I, respectiv treapta I, în funcție de nivelul studiilor, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, la care se adaugă media sporurilor, în procent, avute în ultimele 48 de luni anterioare datei eliberării din funcție. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportat la funcția de grefier gradul I, respectiv treapta I, în funcție de nivelul studiilor, aflat în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă și nivel al instanței ori parchetului.

(5)

În situația persoanelor prevăzute la alin. (1)-(4) , pensia se acordă la cerere, se cuvine și se plătește începând cu luna următoare înregistrării acesteia la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reședință a solicitantului sau, după caz, la casa de pensii sectorială competentă.

Art. 181

(1)

Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 179 personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) , și nici personalul prevăzut la art. 3 care, chiar, ulterior eliberării din funcție, a fost condamnat definitiv ori pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, o infracțiune de serviciu sau o infracțiune în legătură cu acestea ori o infracțiune contra înfăptuirii justiției, săvârșite înainte de eliberarea din funcție. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii.

(2)

Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru una dintre infracțiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluționării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plății pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluționarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală beneficiază, în condițiile legii, de pensie din sistemul public.

(3)

Dacă se dispune clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunțarea la aplicarea pedepsei față de personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) , precum și față de personalul prevăzut la art. 3 , acesta este repus în situația anterioară și i se plătește pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau, după caz, diferența dintre aceasta și pensia din sistemul public încasată după punerea în mișcare a acțiunii penale.

(4)

Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanța de executare persoanelor care au competența numirii în funcție potrivit art. 60 . Aceste persoane vor informa Casa Națională de Pensii Publice cu privire la apariția uneia dintre situațiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plății pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluționare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum și data de la care se aplică.

Art. 182

Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 179 personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) și nici personalul prevăzut la art. 3 cu privire la care s-a stabilit sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 196 alin. (1) lit. e) . Aceste persoane pot beneficia de pensie în sistemul public, în condițiile legii.

Art. 183

În vederea aplicării prevederilor prezentei legi referitoare la pensiile de serviciu se vor emite norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției.

Art. 184

(1)

Grefierii judiciari și grefierii de ședință au dreptul la asigurarea în mod gratuit a ținutei vestimentare corespunzătoare instanței la care funcționează, potrivit legii.

(2)

În ședințele de judecată, grefierii judiciari și grefierii de ședință au obligația de a purta ținuta vestimentară compusă din: robă de culoare neagră și bavetă de culoare albastru-închis.

(3)

Ordonatorii secundari și terțiari de credite au obligația să asigure ținuta vestimentară obligatorie, respectiv să asigure câte o robă și o bavetă în stare corespunzătoare fiecărui grefier judiciar și grefier de ședință.

(4)

Detalierea aspectelor referitoare la ținuta vestimentară a grefierilor judiciari și a grefierilor de ședință se stabilește prin hotărâre a Guvernului.

Art. 185

Data de 4 iulie, data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 982/1865 pentru organizarea judecătorească, prin care a fost reglementată pentru prima dată funcția de grefier, se proclamă Ziua Grefierilor din cadrul autorității judecătorești.

Art. 186

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) are obligația să își îndeplinească îndatoririle de serviciu cu profesionalism, imparțialitate și celeritate, în conformitate cu legea, și să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să aducă prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului justiției.

Art. 187

(1)

Funcțiile de personal prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, astfel cum acestea sunt definite de legislația în vigoare, și a funcției de formator în cadrul Școlii Naționale de Grefieri.

(2)

Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) îi este interzis

a)

să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse

b)

să desfășoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură

c)

să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare ori de control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv la bănci sau la alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome

d)

să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic

e)

să facă parte din partide sau formațiuni politice și să desfășoare sau să participe la activități cu caracter politic.

(3)

În cazul dobândirii, prin moștenire, a calității de asociat sau acționar la societăți, instituții de credit sau financiare, societăți de asigurare/reasigurare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome, personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să ia măsurile necesare, astfel încât această calitate să înceteze în termen de maximum un an de la data dobândirii ei efective.

(4)

Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. c) , personalul prevăzut la alin. (1) poate fi acționar sau asociat ca urmare a dispozițiilor legale privind privatizarea în masă.

Art. 188

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra cauzelor cu care a fost sesizat parchetul.

(2)

Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu îi este permis să comenteze sau să justifice în presă ori în emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluțiile date în dosarele despre care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Art. 189

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să respecte programul de lucru și să rezolve lucrările în termenele stabilite de lege, de regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor, precum și de eventuale norme interne stabilite la nivel de instanță/unitate de parchet, în măsura în care nu contravin dispozițiilor legale în vigoare în materie.

(2)

Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 167 alin. (2) , este considerată muncă suplimentară.

(3)

Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forța majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.

(4)

Compensarea muncii suplimentare se face conform art. 167 alin. (3) .

(5)

Perioada în care personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) asigură serviciul de permanență la nivelul instanțelor și parchetelor se consideră timp alocat muncii și constituie vechime în muncă, în specialitate și în funcție.

(6)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) poate să refuze îndeplinirea sarcinilor și indicațiilor primite de la superiorii direcți, dacă acestea contravin unor regulamente sau legislației în vigoare.

Art. 190

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să prezinte, în condițiile și la termenele prevăzute de lege, declarația de avere și declarația de interese.

(2)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să dea, o singură dată, la momentul numirii în funcție, o declarație autentică pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, potrivit legii.

(3)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu a dat declarația prevăzută la alin. (2) este obligat să dea această declarație în termen de 30 de zile de la această dată.

(4)

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarația prevăzută la alin. (2) . Rezultatele verificărilor se comunică instanței sau parchetului unde își desfășoară activitatea persoana respectivă și se atașează la dosarul profesional.

(5)

Dacă în urma verificărilor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se constată că persoana a fost lucrător sau colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică, persoana nu mai poate fi numită în funcția respectivă sau, dacă este deja numită, este eliberată din funcție.

(6)

Dispozițiile legale privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică se aplică în mod corespunzător.

Art. 191

(1)

Personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) îi este interzis să fie lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al vreunui serviciu de informații.

(2)

Încălcarea dispozițiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcția deținută.

(3)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) completează anual o declarație olografă pe propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu a fost și nu este lucrător operativ, inclusiv acoperit, informator sau colaborator al niciunui serviciu de informații. Declarațiile se depun și se arhivează la compartimentul de resurse umane.

(4)

Verificarea veridicității datelor din declarațiile prevăzute la alin. (3) se face individual pentru fiecare declarație de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, anual, din oficiu sau ori de câte ori este sesizat de conducătorul instanței sau al parchetului unde își desfășoară activitatea persoana vizată ori personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) care este vizat.

(5)

Rezultatul verificărilor prin care se constată încălcarea incompatibilității prevăzute la alin. (1) se concretizează într-un înscris și se comunică conducătorului instanței sau al parchetului unde își desfășoară activitatea persoana vizată, celui vizat de verificare, precum și, la cerere, oricărei persoane.

(6)

Actul Consiliului Suprem de Apărare a Țării prevăzut la alin. (5) poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 3 luni de la data la care a luat cunoștință, de către orice persoană care justifică un interes legitim, conform legii, cu parcurgerea procedurii prealabile.

Art. 192

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să dea, anual, o declarație pe propria răspundere în care să menționeze dacă soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcție sau desfășoară o activitate juridică ori activități de investigare sau cercetare penală, precum și locul de muncă al acestora. Declarațiile se înregistrează și se depun la dosarul profesional.

Art. 193

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) răspunde disciplinar, civil și penal, după caz, în condițiile legii.

Art. 194

(1)

Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) răspunde disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru conduitele care dăunează intereselor serviciului sau prestigiului justiției.

(2)

Codul deontologic al grefierilor și al altor categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se aprobă prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 195

(1)

Constituie abateri disciplinare

a)

întârzierea, în mod repetat și din motive imputabile, în efectuarea lucrărilor sau în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu

b)

absențele nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului

c)

intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri privind satisfacerea unor interese personale, ale membrilor familiilor lui sau ale altor persoane, precum și orice alte imixtiuni în activitatea judecătorilor, procurorilor sau a altor colegi

d)

atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, avocați, experți, martori, justițiabili sau orice altă persoană cu care intră în contact

e)

nerespectarea confidențialității lucrărilor sau a informațiilor care au acest caracter

f)

nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează modul de comunicare față de terțe persoane a datelor și informațiilor referitoare la activitatea instanțelor judecătorești ori a parchetelor

g)

manifestări care aduc atingere demnității sau probității profesionale

h)

refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu

i)

neglijența gravă ori neglijențe repetate în rezolvarea lucrărilor sau în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu

j)

încălcarea prevederilor legale referitoare la declarațiile de avere, declarațiile de interese ori a celor referitoare la incompatibilități sau la alte interdicții

k)

omisiunea gravă de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin potrivit legii

l)

nerespectarea, din motive imputabile, a obligației de a participa cel puțin o dată la 3 ani la o formă de pregătire profesională continuă, organizată de Școala Națională de Grefieri

m)

nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când știe că există una din situațiile prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere

n)

nerespectarea dispozițiilor legale sau regulamentare privind distribuirea aleatorie a cauzelor.

(2)

Există gravă neglijență atunci când personalul prevăzut la art. 2 nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

Art. 196

(1)

Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) , proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt

a)

avertismentul

b)

reducerea cu 5-15% a salariului de bază și/sau a indemnizației de conducere, pe o durată de 1-3 luni

c)

mutarea disciplinară la o altă instanță sau parchet, pe o durată de 1-3 luni

d)

suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni

e)

eliberarea din funcție.

(2)

Sancțiunile disciplinare se aplică de către persoana care are competența de numire și eliberare din funcție a personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) .

(3)

Sancțiunea disciplinară prevăzută la alin. (1) lit. a) se radiază de drept, dacă, în termen de un an de la aplicare, personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu i se mai aplică o nouă sancțiune disciplinară.

(4)

Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) se radiază de drept, dacă, în termen de 3 ani de la data de la care și-au încetat efectele, personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară.

Art. 197

(1)

Revocarea din funcția de conducere se dispune de către președintele curții de apel sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție teritorială își desfășoară activitatea persoana în cauză ori de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, procuroru-șef al Direcției Naționale Anticorupție ori de conducătorul altei instituții în care persoana ce urmează a fi revocată din funcția de conducere își desfășoară activitatea.

(2)

Revocarea din funcția de conducere a personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) se dispune pentru următoarele motive

a)

în cazul în care nu mai îndeplinește una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere

b)

în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale

c)

în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare, cu excepția avertismentului.

(3)

La verificarea organizării eficiente a activității vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane și materiale, evaluarea necesităților, gestionarea situațiilor de criză, raportul resurse investite - rezultate obținute, gestionarea informațiilor, organizarea pregătirii și perfecționării profesionale și repartizarea sarcinilor în cadrul instanțelor sau parchetelor.

(4)

La verificarea comportamentului și comunicării vor fi avute în vedere: comportamentul și comunicarea cu judecătorii, procurorii, grefierii și alte categorii de personal care ocupă funcții de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, justițiabilii, persoanele implicate în actul de justiție, alte instituții, mass-media, asigurarea accesului la informațiile de interes public din cadrul instanței sau parchetului și transparența actului de conducere.

(5)

La verificarea asumării responsabilității vor fi avute în vedere: îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și regulamente, implementarea strategiilor naționale și secvențiale în domeniul justiției și respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării pe criterii obiective a cauzelor.

(6)

La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere: capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistența la stres, autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativă și capacitatea de adaptare rapidă.

(7)

Împotriva ordinului sau deciziei de revocare din funcția de conducere se poate face plângere la instanța de contencios administrativ competentă potrivit legii, fără parcurgerea procedurii plângerii prealabile.

(8)

Modul de verificare a îndeplinirii criteriilor prevăzute la alin. (3)-(6) se stabilește prin metodologie aprobată prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 198

(1)

În cazul în care există o sesizare referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile.

(2)

Cercetarea prealabilă se efectuează de către o comisie constituită din 3 judecători sau procurori, după caz, desemnați de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori, după caz, de președintele curții de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

(3)

Pentru fiecare membru titular al comisiei este desemnat și un membru supleant. Membrii supleanți îi înlocuiesc de drept pe membrii titulari, în situația în care aceștia lipsesc temporar pe perioada desfășurării cercetării disciplinare.

(4)

Membrii Comisiei, titularii și supleanții sunt desemnați pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii pentru un singur mandat, în aceleași condiții.

(5)

Din comisiile prevăzute la alin. (2) și (3) nu pot face parte

a)

soți, rude sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv, în timpul aceluiași mandat

b)

persoane care au fost sancționate disciplinar în ultimii 3 ani sau care se află în curs de cercetare disciplinară. Dacă cercetarea începe după numirea în comisie, calitatea de membru încetează, fiind numit un nou membru pentru mandatul rămas.

(6)

Președintele comisiilor prevăzute la alin. (2) este desemnat prin vot secret, cu majoritate simplă, din rândul membrilor comisiei.

(7)

În cazul în care unul dintre membrii comisiilor prevăzute la alin. (2) este soț, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu persoana cercetată ori în cazul în care s-a pronunțat anterior cu privire la cauza cercetată, acesta nu participă la soluționarea respectivei cauze și este înlocuit pentru soluționarea respectivei cauze cu unul dintre membrii supleanți, în mod corespunzător.

Art. 199

(1)

Sesizarea comisiei se poate face de către orice persoană interesată ori din oficiu.

(2)

Sesizarea disciplinară cuprinde următoarele

a)

numele, prenumele, domiciliul persoanei care formulează sesizarea, precum și, dacă este cazul, funcția deținută

b)

numele, prenumele, funcția deținută și compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea persoana împotriva căreia este formulată sesizarea

c)

descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării

d)

temeiul legal al sesizării, respectiv încadrarea faptei

e)

indicarea, cel puțin cu aproximație, a datei la care fapta a fost săvârșită

f)

arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea

g)

data și semnătura persoanei ce formulează sesizarea.

(3)

Sesizarea se formulează în scris și va fi însoțită, în măsura în care este posibil, de înscrisurile care o susțin. (4) Sesizarea va fi clasată dacă nu cuprinde mențiunile și informațiile prevăzute la alin. (2) , cu excepția lit. e) .

Art. 200

(1)

În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente ce pot fi avute în vedere pentru calificarea faptelor drept abateri disciplinare și pentru aprecierea vinovăției sau a nevinovăției persoanei cercetate.

(2)

Persoanei cercetate i se va comunica, după caz, o copie de pe sesizarea adresată comisiei, sub sancțiunea nulității.

(3)

Citarea și ascultarea persoanei cercetate, precum și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii. Audierea acesteia trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Persoana cercetată poate fi asistată sau reprezentată de un avocat ales și de un reprezentant al organizației sindicale al cărei membru este. Refuzul persoanei în cauză de a se prezenta la cercetări sau de a face declarații se consemnează într-un proces-verbal și nu va împiedica finalizarea cercetării prealabile.

(4)

Poate fi citată spre a fi audiată persoana care a înaintat sesizarea comisiei, precum și orice altă persoană ale cărei declarații sunt necesare la soluționarea cauzei.

(5)

Persoana cercetată ori, după caz, reprezentantul sau apărătorul său are dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și poate solicita administrarea de probe în apărare.

(6)

Rezultatul cercetării prealabile este consemnat într-un raport motivat care se înaintează de către comisie conducătorului instituției, în termen de 30 de zile de la începerea cercetării, care poate fi prelungit, o singură dată, cu 30 de zile.

(7)

Lucrările comisiei se consemnează într-un proces-verbal care va fi semnat de toți membrii acesteia. În procesul-verbal se consemnează dacă persoana cercetată nu s-a prezentat în fața comisiei.

(8)

Deciziile comisiei se adoptă în prezența tuturor membrilor titulari, după caz, supleanți, și cu votul majorității membrilor prezenți.

Art. 201

(1)

Soluțiile pe care le poate dispune comisia sunt

a)

să dispună motivat clasarea, în cazul în care sunt depășite termenele legale sau sesizarea nu conține elementele cerute de lege

b)

să propună conducătorului instituției respingerea sesizării, în cazul în care constată că aceasta este neîntemeiată, că fapta săvârșită nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată nu este vinovată

c)

să propună conducătorului instituției admiterea sesizării și aplicarea unei sancțiuni disciplinare, în cazul în care constată că aceasta este întemeiată; sancțiunea propusă va fi proporțională, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite și urmările acesteia, cauzele care au determinat săvârșirea acesteia, cu împrejurările concrete în care abaterea a fost săvârșită, cu gradul de vinovăție, cu circumstanțele personale ale celui cercetat, comportarea generală în timpul serviciului și existența în antecedentele celui cercetat a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate din dosarul profesional.

(2)

Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se dispun prin act administrativ al conducătorului instituției, care se redactează în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii Comisiei.

(3)

În cazul în care Comisia are indicii că fapta săvârșită de persoana cercetată poate fi considerată infracțiune, aceasta propune de îndată conducătorului instituției sesizarea organelor de urmărire penală.

Art. 202

În măsura în care conducătorul instituției consideră că este necesară completarea cercetării prealabile, va dispune efectuarea de verificări suplimentare, Comisia putând, motivat, să emită, în termen de 30 de zile, un raport de completare a celui inițial sau să mențină raportul inițial.

Art. 203

(1)

Sancțiunea disciplinară aplicată nu poate fi mai gravă decât cea propusă de Comisie.

(2)

Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ prevăzut la art. 201 alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu următoarele mențiuni

a)

numele, prenumele persoanei sancționate și descrierea faptei care constituie abatere disciplinară

b)

precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancționat

c)

temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară

d)

sancțiunea ce va fi aplicată

e)

termenul în care hotărârea poate fi atacată și instanța competentă.

(3)

Actul prevăzut la alin. (2) se comunică în scris persoanei vizate de sesizare și autorului sesizării, conform dispozițiilor legale, în termen de maximum 10 zile de la data emiterii lui.

(4)

Actul administrativ de aplicare a sancțiunii disciplinare poate fi atacat în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă.

(5)

Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de doi ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

Art. 204

(1)

Aplicarea unei sancțiuni disciplinare persoanei care îndeplinește o funcție de conducere atrage revocarea din funcția de conducere.

(2)

Persoana revocată dintr-o funcție de conducere în condițiile alin. (1) nu mai poate fi numită într-o funcție de conducere pe o perioadă de 3 ani.

Articolele următoare · 204 din 283