LEGE nr. 10 din 25 noiembrie 1972 CODUL MUNCII
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În Republica Socialistă România, desființarea pentru totdeauna a exploatării și asupririi omului de către om, dezvoltarea impetuoasă a forțelor de producție și generalizarea relațiilor de producție socialiste, aflate într-un proces continuu de perfecționare, aseaza munca - principalul factor de progres și civilizatie - pe cea mai înaltă treapta a valorilor sociale.
Oamenii muncii, în calitate de producători ai valorilor materiale și spirituale și în același timp de proprietari ai mijloacelor de producție, ai întregii avutii naționale, au dreptul și datoria de a desfășura o munca utila pentru societate, bunăstarea și interesele fiecăruia fiind legate organic de bunăstarea și dezvoltarea societății în ansamblu.
Tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România, fără nici o ingradire sau deosebire de sex, naționalitate, rasa sau religie, le este garantat dreptul la munca, avînd posibilitatea de a desfășura o activitate în domeniul economic, tehnico-științific, social sau cultural, potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale și aspiratiilor fiecăruia, în funcție de nevoile întregii societăți.
Repartizarea și utilizarea deplina și rațională a resurselor umane se realizează în concordanta cu obiectivele planului de dezvoltare economico-socială a tarii, cu cerințele sporirii necontenite a eficientei economice și sociale a muncii, cu necesitatea dezvoltării armonioase și echilibrate a tuturor județelor tarii.
Pe măsura dezvoltării bazei economice a socialismului, a introducerii în producție a rezultatelor științei și tehnicii contemporane, a dezvoltării învățămîntului și culturii, în țara noastră are loc ștergerea treptata a deosebirilor esențiale dintre munca fizica și cea intelectuală, dintre modul de muncă și viața de la sat și cel de la oraș, și omogenizarea treptata a societății.
Munca, în condițiile societății socialiste, formează și dezvolta între oameni relații noi, de colaborare, de întrajutorare și respect reciproc - potrivit principiului "toți pentru unul și unul pentru toți" -, contribuie activ la formarea și dezvoltarea multilaterala a personalității umane.
Prin activitatea desfășurată în comun în industrie, construcții, agricultura și silvicultura, transporturi și telecomunicații, cercetarea științifică, instituțiile de învățămînt, de arta, cultura și în celelalte domenii, pentru inflorirea patriei socialiste, se dezvolta relații de înfrățire între oamenii muncii români, maghiari, germani, sirbi și de alte naționalitati, se intareste continuu coeziunea moral-politica a întregului popor în jurul Partidului Comunist Roman.
Însușirea sub orice formă a muncii altuia și toate manifestările de parazitism social sînt interzise ca incompatibile cu orînduirea socialistă, cu principiile eticii și echității socialiste.