LEGE nr. 10 din 25 noiembrie 1972 CODUL MUNCII
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Îmbunătățirea continua a condițiilor de muncă, grija pentru apărarea vieții și sănătății oamenilor muncii în procesul de producție, pentru prevenirea accidentelor de muncă și imbolnavirilor profesionale, constituie o preocupare permanenta a statului, o obligație de prim ordin a tuturor ministerelor și celorlalte organe centrale, a unităților economice și instituțiilor.
Prin inzestrarea întreprinderilor cu mașini și utilaje de înaltă tehnicitate, mecanizarea și automatizarea proceselor de producție, se asigura ușurarea efortului fizic al muncitorilor, securitatea muncii acestora, în care scop statul aloca fonduri importante pentru protecția muncii.
Măsurile de protecție a muncii se stabilesc prin norme de tehnica securității și de igiena muncii - pe locuri de muncă, mașini, utilaje, aparate, instalații, echipamente și procese tehnologice.
Normele republicane de protecție a muncii sînt obligatorii pentru toate ramurile de producție; pentru locuri de muncă cu un specific deosebit se stabilesc, pe baza normelor republicane, de către ministere și celelalte organe centrale, norme de protecție departamentale.
Parte integrantă a procesului de producție, protecția muncii se va asigura încă din faza de proiectare a obiectivelor și de realizare a investițiilor - clădiri, instalații, utilaje, echipamente, mașini, aparate, dispozitive - la amplasarea și exploatarea acestora, precum și la introducerea de noi procese tehnologice, corespunzător nivelului științei și tehnicii moderne.
Unitățile noi sau reutilate nu-și pot începe activitatea, total sau parțial, decît cu autorizarea prealabilă a organelor de protecție a muncii și a organelor sanitare.
Persoanele încadrate în munca au dreptul, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, la echipament de protecție gratuit. De asemenea, au dreptul, în condițiile legii, la echipament de lucru.
Persoanelor care lucrează în anumite condiții vătămătoare sau periculoase li se acordă în timpul lucrului, potrivit dispozițiilor legale, alimentație specială în scopul creșterii rezistentei organismului.
Conducerile unităților au obligația sa stabilească, o dată cu măsurile de realizare a planului de producție sau a sarcinilor de serviciu, măsuri de protecție corespunzătoare fiecărui loc de muncă, inclusiv măsuri pentru prevenirea și combaterea poluarii mediului înconjurător. De asemenea, vor lua măsuri ca persoanele încadrate în munca sa cunoască temeinic normele de securitate și igiena a muncii, pe care trebuie să le respecte în desfășurarea activității lor.
Conducerile unităților au obligația sa analizeze periodic, împreună cu organele sindicale și sanitare, cauzele accidentelor de muncă și imbolnavirilor profesionale și sa ia măsuri pentru înlăturarea factorilor nocivi care periclitează viața și sănătatea oamenilor muncii.
Răspunderea pentru realizarea deplina a măsurilor de protecție a muncii o au, potrivit atribuțiilor ce le revin, cei care organizează, conduc, coordonează și controlează procesele de muncă în unități.
Persoanele încadrate în munca sînt obligate sa cunoască și să respecte integral normele de securitate și de igiena a muncii la locurile unde își desfășoară activitatea, sa folosească și sa întrețină în bune condiții mijloacele de protecție individuale ce le-au fost încredințate.
Încălcarea dispozițiilor legale privitoare la tehnica securității și igiena muncii se constata de organele ierarhic superioare, organele inspecției de stat pentru protecția muncii, de organele sanitare și de organele sindicale și atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială sau penală, după caz, potrivit legii.
Asigurările sociale pentru persoanele încadrate în munca în unitățile socialiste de stat sînt organizate de stat. Asistența medicală în caz de boala și accidente de muncă, plata de ajutoare bănești în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, sprijin pentru întărirea și refacerea sănătății plata concediilor de maternitate, acordarea pensiilor, precum și alte măsuri cu caracter special, constituie expresia unei înalte griji ce se acordă în societatea noastră producătorilor tuturor bunurilor materiale și spirituale.
Beneficiază de dreptul la asigurări sociale în condițiile legii, și membrii de familie ai persoanei încadrate în munca.
Asigurările sociale se realizează prin: a) Indemnizații acordate în caz de incapacitate temporară de muncă nedeterminată de boala sau accident; pentru refacerea și întărirea sănătății, în caz de interzicere de către organele medicale, ca măsura preventivă, a accesului la locul de muncă, deces în familie, precum și în alte cazuri prevăzute de lege
Înlesniri în caz de trimitere la odihna și tratament în stațiuni balneoclimatice
Pensii pentru limita de vîrsta
Pensii în caz de invaliditate
Pensii pentru urmași. (2) De asemenea, persoanele încadrate în munca mai beneficiază de
asistența medicală gratuita cu caracter profilactic și curativ pe timpul tratamentului ambulatoriu și pe timpul internării în spitale sau alte unități sanitare cu paturi
medicamente și materiale sanitare gratuite necesare pe timpul acțiunilor cu caracter profilactic și al internării în spital sau în alte unități sanitare cu paturi; medicamente și materiale sanitare necesare pentru tratamentul ambulatoriu, în condițiile legii
întreținere gratuita pe timpul internării în spitale, alte unități sanitare cu paturi sau ambulatorii.
Contractul persoanei încadrate în munca nu poate fi desfăcut din inițiativa unității în timpul incapacității temporare de muncă în care primește ajutoare de asigurări sociale, în caz de graviditate, în timpul concediului de maternitate și în perioada de alaptare, în perioada cît îngrijește copilul bolnav, în vîrsta de pînă la 3 ani, precum și în timpul cît soțul satisface serviciul militar, în afară de cazurile prevăzute la art. 130 alin.1 lit. c, d, g, j, k, l.
Persoanele încadrate în munca vor fi repartizate la alte munci decît cele care le revin potrivit încadrării lor, pe baza recomandarii medicale, în perioada în care se afla sub tratament medical, fără ca prin aceasta să le scada salariul, pe o perioadă de pînă la 3 luni în cursul unui an calendaristic.
În vederea recuperării sociale și profesionale a acelor persoane care, fiind încadrate în munca, nu mai pot lucra în meseria sau profesia lor ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care provoacă invaliditate, se vor organiza cursuri de recalificare de către întreprinderi, ministere și celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, sub îndrumarea metodologică a Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății.
Statul sprijină calificarea și plasarea în munca a persoanelor handicapate. Unitățile vor lua măsuri pentru încadrarea în munca a acestor persoane, ținînd seama de criteriile și prioritățile stabilite prin dispozițiile legale.
Cuantumul contribuției unităților pentru asigurările sociale se stabilește prin lege. Neplata cotizațiilor de asigurări sociale de către unitate nu lipsește persoanele încadrate în munca de ajutoarele materiale ce li se cuvin.
Deosebit de pensia de asigurări sociale, persoanele încadrate în munca beneficiază dintr-un fond constituit pe baza contribuției lor pe principiul mutualitatii, de o pensie suplimentară, ale carei condiții de acordare se stabilesc prin lege.
În Republica Socialistă România se da o înaltă prețuire muncii femeii asigurindu-i-se dreptul de a ocupa orice funcție sau loc de muncă, în raport cu pregătirea și capacitatea ei, creîndu-i-se totodată condițiile pentru dezvoltarea multilaterala a personalității sale. În remunerarea muncii pe care o prestează se aplică principiul "la munca egala cu bărbatul retributie egala".
Femeile încadrate în munca se bucura de măsuri speciale, de ocrotire a sănătății și de condițiile necesare îngrijirii și educării copiilor.
Femeile gravide și cele care alapteaza nu vor putea fi folosite la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase, ori contraindicate medical și nu vor putea fi chemate la ore suplimentare.
Femeile gravide și cele care alapteaza, care se găsesc în situațiile prevăzute în alineatul precedent, vor fi trecute la alte locuri de muncă, fără ca prin aceasta sa li se scada salariul.
Munca femeilor în timpul nopții, în unitățile industriale, este admisă numai în următoarele cazuri
pentru femeile care dețin funcții de conducere sau funcții cu caracter tehnic care implica o răspundere deosebită
pentru femeile care lucrează în serviciile sanitare și de asistența socială
în cazuri de forta majoră, dacă se produce o întrerupere în funcționarea dispozitivelor și instalațiilor, cînd defectiunea acestora provoacă încetarea lucrului, precum și în cazul cînd munca este necesară pentru salvarea de la o pierdere inevitabila a materiilor prime, a materialelor sau produselor
în alte situații deosebite, în unele ramuri de producție stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri cu acordul Uniunii Generale a Sindicatelor.
Femeile gravide, începînd din luna a sasea, și cele care alapteaza nu vor fi repartizate la munca de noapte.
Femeile au dreptul la concediu de maternitate plătit, care se compune dintr-un concediu prenatal de 52 zile și un concediu postnatal de 60 de zile.
Dacă nașterea se produce înainte de expirarea concediului prenatal, concediul postnatal se prelungește cu numărul zilelor de concediu prenatal neefectuat.
Unitățile sînt obligate sa acorde femeilor în cursul programului de lucru pauze pentru alimentarea și îngrijirea copilului, de o jumătate de ora, la intervale de cel mult 3 ore. La aceste pauze se adauga și timpul necesar deplasarii dus și întors la locul unde se găsește copilul. Timpul acordat pentru alaptare, inclusiv deplasarile, nu poate depăși 2 ore zilnic. Pauzele se acordă pînă la împlinirea de către copil a virstei de 9 luni, putindu-se prelungi pînă la 12 luni în cazul copiilor prematuri, distrofici și celor care necesita măsuri deosebite de îngrijire, pe baza recomandărilor medicale.
La cererea mamei, pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului vor fi înlocuite cu reducerea programului normal de lucru cu 2 ore zilnic.
Pauzele și reducerea programului de lucru acordate în scopul alimentarii și îngrijirii copilului se includ în timpul de muncă și nu au consecințe asupra remunerării sau altor drepturi materiale.
Femeilor care au copii bolnavi mai mici de 3 ani li se vor acorda, cu avizul medicului, concedii plătite pentru îngrijirea acestora, care nu se includ în concediul de odihnă.
Femeile care au copii în vîrsta de pînă la 6 ani, pe care îi ingrijesc, pot lucra cu 1/2 norma dacă nu beneficiază de crese sau cămine; timpul cît au fost încadrate în aceste condiții se considera, la calculul vechimii în munca, timp lucrat cu o norma întreaga.
Tineretul se bucura de grija deosebită a societății noastre socialiste. Pregătirea multilaterala, formarea și integrarea profesională a tinerilor, însușirea cunoștințelor necesare pentru exercitarea unei profesii se asigura gratuit.
Ministerul Educației și Învățămîntului, celelalte ministere și organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare, unitățile subordonate acestora și școlile de toate gradele au îndatorirea de a asigura o strinsa imbinare între pregătirea teoretică și pregătirea practica a elevilor și studenților, creind condițiile necesare pentru realizarea acestei sarcini.
În țara noastră elevii, studenții, cei care frecventează diverse forme de pregătire beneficiază de sprijin, sub forma de burse, manuale școlare și alte materiale de studii, indemnizații corespunzătoare aportului lor în producție pe timpul pregătirii practice.
Tuturor tinerilor li se asigura locuri de muncă potrivit pregătirii aptitudinilor, aspiratiilor lor și nevoilor unității.
Ținerii au îndatorirea sa manifeste o preocupare permanenta pentru dezvoltarea spiritului de responsabilitate în rezolvarea sarcinilor, în munca și învățătura, sa pună talentul și întreaga lor energie în slujba infloririi patriei.
Calificarea profesională prin ucenicie la locul de muncă se face pe baza contractului de ucenicie și se realizează prin pregătire practica desfășurată în unități de producție sau de servire a populației și prin pregătire teoretică.
Ucenicii primesc pe timpul pregătirii bursa sau o indemnizație corespunzătoare aportului lor în producție și gratuit manuale școlare, materiale de studiu, precum și alte drepturi stabilite de lege. Ei beneficiază, de asemenea, în toată perioada uceniciei de echipament de protecție, de ajutoare materiale în cadrul asigurărilor sociale, de asistența medicală și medicamente gratuit, precum și de vacante școlare.
Pentru protecția sănătății lor, ținerii sub vîrsta de 18 ani, încadrați în munca, nu pot fi repartizați la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase și nu pot fi folosiți la munca în timpul nopții.
Durata timpului de lucru al tinerilor între 14 și 16 ani se stabilește la 6 ore pe zi, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere a remunerării.
Pentru ținerii în vîrsta de pînă la 18 ani, durata concediului de odihnă este de 18-24 zile lucrătoare, diferențiată potrivit legii în raport cu vîrsta, astfel încît cei mai tineri sa beneficieze de un concediu mai mare.
Sindicatele sînt organizații profesionale care se constituie în temeiul dreptului de asociere prevăzut de Constituție și funcționează pe baza statutelor proprii ale Uniunii Generale a Sindicatelor, ale uniunilor pe ramuri de activitate și ale organizațiilor sindicale din unități.
Sindicatele mobilizeaza masele pentru înfăptuirea programului Partidului Comunist Roman de edificare a noii societăți, desfășurînd o susținută activitate pentru creșterea productivitatii muncii, calitatea superioară a producției, promovarea progresului tehnic, ridicarea nivelului de pregătire a oamenilor muncii pentru respectarea riguroasă a disciplinei în producție și îndeplinirea îndatoririlor ce revin fiecărei persoane încadrate în munca.
Sindicatele servesc interesele oamenilor muncii, participind nemijlocit la elaborarea și înfăptuirea politicii partidului în domeniul asigurării condițiilor de muncă și ridicării continue a bunastarii celor ce muncesc. Ele participa direct - pe toate treptele - la conducerea vieții economice și sociale, reprezentanții lor făcînd parte din comitetele și consiliile oamenilor muncii, din organele de conducere colectivă ale ministerelor și celorlalte instituții centrale, precum și din Guvernul Republicii Socialiste România.
Prin întreaga lor activitate, sindicatele contribuie la dezvoltarea conștiinței socialiste a celor ce muncesc, în spiritul conceptiei materialiste despre lume și societate, la cultivarea trasaturilor morale corespunzătoare principiilor eticii și echității socialiste și comuniste; ele răspund de organizarea activității cultural-artistice și sportive din unități, folosind în acest scop baza materială proprie și mijloacele de care dispun unitățile socialiste, se preocupa de buna organizare și folosire judicioasă a timpului liber al oamenilor muncii, colaborind strins cu celelalte organizații obștești și cu organele de specialitate.
Sindicatele participa în mod nemijlocit, împreună cu organele de stat competente, la elaborarea și aplicarea tuturor reglementărilor privind drepturile și obligațiilor persoanelor încadrate în munca, precum și a celor privind protecția muncii; se preocupa de aplicarea corecta a sistemului de remunerare a muncii; urmăresc respectarea programului de lucru și a timpului de odihnă, a celorlalte măsuri stabilite de legislația muncii.
Împreună cu comitetele și consiliile oamenilor muncii, sindicatele asigura buna pregătire și desfășurare a adunărilor generale ale oamenilor muncii, urmăresc crearea condițiilor care să permită participanților la aceste adunări sa analizeze modul de realizare a planului, să facă propuneri pentru îmbunătățirea activității, a condițiilor de muncă și de viața ale personalului încadrat în munca, acționează pentru îndeplinirea hotărîrilor adoptate și soluționarea propunerilor făcute în adunările generale.
Organizațiile sindicale apara în fața organelor jurisdicționale de orice fel și în fața organelor de stat și obștești drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii.
Conducerile unităților sînt obligate sa sprijine activitatea sindicatelor asigurind condițiile materiale pentru buna desfășurare a acesteia. Ele au totodată datoria sa examineze și sa rezolve propunerile organelor sindicale menite să contribuie la îmbunătățirea activității unităților și condițiilor de muncă și de viața ale oamenilor muncii.
Stricta respectare a legilor constituie obligație constituțională pentru toate unitățile socialiste și persoanele încadrate în munca.
Colectivele de oameni ai muncii din unitățile socialiste trebuie să aducă o importanța contribuție la întărirea legislației socialiste, păstrarea și apărarea avutului obștesc, combaterea oricăror manifestări de încălcare a disciplinei, a normelor de etica și a regulilor de conviețuire socială.
Analizarea în adunările generale ale oamenilor muncii din unități a abaterilor care aduc atingerea avutului obștesc ori care contravin regulilor referitoare la păstrarea ordinii și disciplinei în munca, stabilirea raspunderilor și luarea cu fermitate a măsurilor ce se impun în fiecare caz, precum și dezbaterea de către colectivele largi ale oamenilor muncii și exprimarea părerii acestora în legătură cu fapte de încălcare a legii ce formează obiectul unor procese, trebuie să constituie forme eficiente de participare a maselor la asigurarea respectării legii și educarea socialistă a celor ce muncesc.
Realizarea drepturilor ce li se convin pe baza activității desfășurate este asigurata persoanelor încadrate în munca prin garanții juridice corespunzătoare.
Ele pot contesta sancțiunile disciplinare pe care le socotesc aplicate fără temei sau cu încălcarea legii și orice măsuri pe care le considera nelegale, cerind restabilirea drepturilor incalcate. Orice nerespectare a drepturilor persoanelor încadrate în munca atrage răspunderea persoanelor vinovate.
Litigiile dintre persoanele încadrate în munca și unități, în legătură cu încheierea, executarea și încetarea contractului de muncă, sînt litigii de muncă și se soluționează de către comisiile de judecată, instanțele judecătorești sau alte organe prevăzute de lege.
Comisiile de judecată sînt organe obștești de influentare și jurisdicție alese în adunări generale ale oamenilor muncii, prin care se realizează participarea maselor largi la înfăptuirea legalității și educarea socialistă a cetățenilor în spiritul promovării unei atitudini corecte față de muncă, intaririi și dezvoltării avutului obștesc.
Comisiile de judecată din unități judeca litigiile de muncă al căror obiect nu depășește o anumită valoare stabilită prin lege sau este neevaluabil în bani și care se referă la: a) litigiile dintre persoanele încadrate în munca și unități în legătură cu încheierea și executarea contractului de muncă
litigiile privind pretenții referitoare la drepturi în legătură cu desfacerea contractului sau reintegrarea în munca în cazul cînd nu se contesta temeinicia și legalitatea acestor măsuri
orice alte litigii de muncă ce nu sînt date printr-o dispoziție expresă a codului de fața sau din alta lege în competența instanțelor judecătorești ori a altor organe.
Organizarea și funcționarea comisiilor de judecată, procedura în fața acestor organe, căile de atac împotriva hotărîrilor pronunțate, precum și modul de executare a acestora se stabilesc prin lege.
Sînt de competența instanțelor judecătorești
litigiile în legătură cu încheierea și executarea contractului de muncă al căror obiect depășește o anumită valoare stabilită prin lege
contestațiile împotriva desfacerii contractului de muncă și litigiile privind reintegrarea în munca, cu excepția celor făcute de persoanele cu funcții de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum și de directorii, directorii generali și asimilații acestora din organele centrale.
Sînt de competența organului administrativ ierarhic superior sau organului de conducere colectivă, potrivit legii
contestațiile împotriva sancțiunilor disciplinare care prin codul de fața sau prin alta dispoziție legală nu a fost date în competența judecătoriei sau alte organe
contestațiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum și litigiile privind reintegrarea în munca a persoanelor cu funcții de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum și a directorilor, directorilor generali și asimilații acestora din organele centrale
contestațiile în legătură cu acordarea de trepte și gradatii de salarizare, împotriva diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu, precum și cu privire la acordarea premiilor și gratificatiilor.
Termenul de rezolvare a contestațiilor este de 30 zile.
Termenul de sesizare a organelor de soluționare a litigiilor de muncă este de 30 de zile de la data comunicării, în cazul în care legea prevede necesitatea unei comunicări, iar în celelalte cazuri, de la data cînd cel interesat a luat cunoștința de măsura sau împrejurarea care a determinat litigiul.
Pentru orice pretenții bănești ale persoanelor încadrate în munca față de unitate - prejudicii suferite sau drepturi neacordate - termenul de sesizare este de 3 ani de la data producerii pagubelor sau de la data cînd drepturile trebuiau să fie acordate.
Persoana care a pierdut termenul de sesizare a organelor de jurisdicție poate cere acestora, pentru motive temeinice, repunerea în termen.
Cererea de repunere în termen se poate face în 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat sesizarea în termen.
În cazul admiterii cererii, organul sesizat va proceda la soluționarea litigiului.
În orice litigii de muncă, dovada temeiniciei și legalității dispoziției sau măsurii luate de unitate este în sarcina acesteia.
Cererile în fața oricăror organe sau instanțe, precum și toate actele procedurale în legătură cu soluționarea litigiilor de muncă și cu executarea hotărîrilor, sînt scutite de taxa de timbru.
Ministerele și celelalte organe centrale de stat și obștești, precum și comitetele executive ale consiliilor populare, au obligația sa ia măsuri pentru cunoașterea și respectarea legislației muncii și să asigure controlul aplicării dispozițiilor legale privind raporturile de muncă în unitățile din subordinea lor.
Ministerul Muncii, ca organ central de specialitate în problemele muncii, exercita controlul aplicării dispozițiilor legale referitoare la raporturile de muncă ale persoanelor încadrate în munca, din toate unitățile de stat, cooperatiste și celelalte organizații obștești, precum și a celor referitoare la raporturile de muncă stabilite cu persoanele juridice, altele decît unitățile socialiste, și cu persoanelor fizice. Comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, prin organele locale de specialitate în problemele muncii, exercita controlul aplicării legislației muncii în toate unitățile din cuprinsul județului și al municipiului București.
Sindicatele organizează și exercită, potrivit legii și al statutului lor controlul obștesc asupra respectării dispozițiilor legale privind raporturile de muncă.
Organele care exercită controlul respectării dispozițiilor legale privind raporturile de muncă au obligația sa ia sau, după caz, sa propună măsuri în vederea tragerii la răspundere a celor vinovați.
Totodată, organele de stat, în limita competentei lor, dau indicații de specialitate unităților controlate.
Prevederile prezentului cod se aplică și raporturilor de muncă dintre unitățile socialiste și persoanele care prestează munca la domiciliu, raporturilor de muncă stabilite cu persoane juridice, altele decît unitățile socialiste. De asemenea, aceste prevederi se aplică și raporturilor de muncă dintre mestesugarii cu ateliere proprii și persoanele sau ucenicii pe care, potrivit legii, îi pot încadra, precum și raporturilor de muncă dintre personalul casnic sau care efectuează diferite lucrări și servicii și alte persoane pe baza unui contract de muncă.
Prevederile prezentului cod se aplică și raporturilor de muncă dintre organizațiile cooperatiste și celelalte organizații obștești și persoanele încadrate în aceste organizații, pe baza unui contract de muncă.
De asemenea, prevederile prezentului cod sînt aplicabile și raporturilor de muncă dintre unitățile române și cetățenii străini, în condițiile stabilite de dispozițiile privind regimurile străinilor și ale acordurilor în care România este parte, precum și raporturilor de muncă dintre cetățenii români și societățile mixte care funcționează pe teritoriul tarii.
Se recomanda organizațiilor cooperatiste și obștești ca, în măsura în care nu exista prevederi în lege care să le priveasca, sa reglementeze relațiile de muncă privind pe membrii lor, corespunzător principiilor cuprinse în prezentul cod, adaptate la specificul lor de activitate.
Drepturile și obligațiile militarilor sînt prevăzute prin acte normative speciale.
Prevederile prezentului cod al muncii nu se aplică raporturilor în care prestarea unei munci se face pe baza unui contract de drept civil.
Dispozițiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispoziții ale legislației muncii și, în măsura în care nu sînt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile.
Prin unități ca părți în raporturile de muncă cu persoanele încadrate în baza unui contract de muncă, se înțeleg unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste și celelalte organizații obștești.
Prin persoane cu funcții de conducere, în sensul prezentului cod, se înțeleg conducătorii de unități, numiți de organele superioare, directorii, directorii generali și asimilații acestora din organele centrale și locale, șefii compartimentelor de muncă ai unităților, precum și asimilații lor, prevăzuți în nomenclatoarele de funcții.
Plingerile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum și litigiile privind reintegrarea în munca, pendinte la organele administrative ierarhic superioare la data intrării în vigoare a prezentului cod, vor fi soluționate de aceste organe.
Prezentul cod al muncii intră în vigoare la 3 luni de la publicarea sa în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Începînd de la aceiași data se abroga Codul muncii din 8 iunie 1950, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare. ----------------------