LEGE nr. 10 din 25 noiembrie 1972 CODUL MUNCII
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Lucrătorilor din domeniul ocrotirii sănătății li se asigura condiții pentru specializare și perfecționare în vederea introducerii permanente în practica medicală a celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii moderne.
Personalul sanitar care lucrează în condiții deosebite are dreptul la program de lucru redus, la concedii suplimentare de odihnă, precum și, după caz, la indemnizații și sporuri la salariu; cei trimiși în acțiuni de combatere a epidemiilor sau în alte acțiuni speciale beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege.
Pentru asigurarea unei asistente medicale corespunzătoare în toate localitățile tarii și stimularea personalului medico-sanitar care își desfășoară activitatea în mediul rural, în condiții deosebite de muncă, se acordă înlesniri și drepturi, conform dispozițiilor legale.
Personalul încadrat în ministere și alte organe centrale, în organele locale ale administrației de stat, în justiție, procuratura și în alte instituții are ca principala îndatorire sa servească interesele poporului, sa militeze cu fermitate pentru înfăptuirea legalității socialiste, să contribuie efectiv la buna desfășurare a tuturor activităților economico-sociale ale tarii, fiind răspunzător în fața clasei muncitoare și a întregului popor de modul în care își îndeplinește sarcinile ce-i revin. (2) Personalul din aparatul de stat are obligația de a milita, pentru creșterea eficientei și operativitatii în munca, de a combate orice manifestare de birocratism și de a contribui la perfecționarea continua a activității sale.
Personalul din aparatul de stat trebuie să aibă o permanenta și directa legătură cu oamenii muncii în al căror serviciu se afla și ale căror interese legale trebuie să le slujeasca cu devotament.
El are îndatorirea de a soluționa cu competența și în termenele legale cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile cetățenilor.
Personalul din aparatul de stat beneficiază, potrivit legii, de toate drepturile necesare exercitării, în cele mai bune condiții, a atribuțiilor de serviciu cu care este investit; în exercitarea acestor atribuții se bucura de protecția legii față de cei care îl împiedica, sub orice formă, să-și îndeplinească sarcinile ce-i revin.
La încadrarea în funcție, personalul din aparatul de stat depune un jurămînt de loialitate față de statul nostru socialist, față de clasa muncitoare și întregul popor, prin care se angajează sa infaptuiasca în cele mai bune condiții politica partidului și statului în domeniul sau de activitate, să respecte cu strictețe și sa îndeplinească cu simt de răspundere toate atribuțiile de serviciu ce îi sînt încredințate.
Funcțiile pentru care se depune jurămîntul de loialitate se stabilesc prin statutul personalului din aparatul de stat, în conformitate cu dispozițiile prezentului cod.
Selecționarea și pregătirea cadrelor, repartizarea lor pe ramuri de activitate, se fac în concordanta cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială.
Încadrarea în munca a unei persoane într-o unitate socialistă de stat se face în raport cu nevoile unității, tinindu-se seama de aptitudinile, pregătirea profesională și preferintele sale, precum și de îndeplinirea altor cerințe specifice muncii pe care urmează sa o presteze în condițiile legii.
Încadrarea în munca se face pe baza verificării aptitudinilor și a pregătirii profesionale, prin proba practica, examen, concurs ori termen de încercare, în condițiile prevăzute de lege. Termenul de încercare este de cel mult 15 zile, iar pentru funcțiile de conducere, de cel mult 90 zile.
Celor care urmează a fi încadrați în munca trebuie să li se facă un examen medical pentru a se stabili dacă starea sănătății le permite sa îndeplinească munca ce li se încredințează. De asemenea, examenul medical este obligatoriu și în cazul celor transferati pe locuri de muncă ce pot fi ocupate numai dacă sînt îndeplinite cerințele legale de ordin sanitar.
Încadrarea în munca se realizează prin încheierea unui contract individual de muncă. Contractul individual de muncă se încheie în scris și va cuprinde clauze privind obligația persoanei încadrate în munca de a-și îndeplini sarcinile ce-i revin, cu respectarea ordinii și disciplinei, a legilor, îndatorirea unității de a asigura condiții corespunzătoare pentru buna desfășurare a activității, de a remunera în raport cu munca prestată și de a-i acorda celelalte drepturi ce i se cuvin, precum și alte clauze stabilite de părți.
În contract se va preciza dacă persoana încadrată urmează sa desfășoare activitate într-o anumită raza determinata sau în localități unde interesul serviciului cere să fie trimisa.
Încadrarea în munca a fiecărei persoane va fi adusă la cunoștința colectivului din compartimentul în care urmează sa lucreze, indicindu-i-se drepturile și obligațiile ce-i revin, sarcinile pe care le are de îndeplinit, precum și normele de protecție a muncii.
Persoana încadrată în munca poate fi delegată sau detasata de conducerea unității sa îndeplinească anumite lucrări în afară locului sau de muncă, în condițiile prevăzute de lege.
Delegarea se poate face pe o perioadă de cel mult 60 zile, iar detasarea pe cel mult 6 luni. Pentru asigurarea bunei funcționari a unității la care a fost delegat sau detașat, conducerea unității de care aparține poate prelungi delegarea sau detasarea cu cel mult aceeași durata de 60 de zile și respectiv 6 luni.
În cazurile și condițiile prevăzute de lege, detasarea se poate face pînă la 2 ani. În asemenea situații se vor acorda celor în cauza și unele drepturi suplimentare potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Pe durata delegării, detașării sau trecerii temporale într-o alta munca decît cea prevăzută în contractul de muncă, cel în cauza își păstrează funcția și salariul avute anterior.
Cînd detasarea sau trecerea temporară într-o alta munca se face la o munca pentru care e stabilit un salariu mai mare, persoana detasata sau trecută temporar în alta munca are dreptul la acest salariu în condițiile prevăzute de lege.
Persoana delegată sau detasata în alta localitate, precum și cea a carei activitate se desfășoară în cadrul unor deplasări periodice sau permanente, au dreptul la plata cheltuielilor de transport și de cazare, precum și la o indemnizație în condițiile prevăzute de lege.
Persoana încadrată în munca poate fi transferata în interesul serviciului, de regula într-o alta unitate din aceeași ramura, în vederea bunei funcționari a acesteia, ori la cerere, în condițiile legii. Transferul în interesul serviciului nu poate avea loc în cazul în care persoana ce urmează a fi transferata nu este de acord pentru motive de sănătate, dovedite cu certificat medical, precum și în alte situații temeinic justificate. Hotărîrea asupra temeiniciei motivelor este de competența organului ierarhic superior.
Contractul de muncă se încheie pe durata nedeterminată.
În anumite situații, contractul de muncă se poate încheia și pe durata determinata, în cazul înlocuirii titularului unui post care lipsește temporar de la serviciu și căruia unitatea este obligată să-i păstreze postul, pentru păstrarea unei munci cu caracter sezonier, precum și a altor activități cu caracter temporar. Persoanelor cu contract de munca pe durata nedeterminată li se aplică, în mod corespunzător, prevederile prezentului cod, tinindu-se seama de specificul activității și de vechimea lor în munca.
În cazul trimiterii la o școala sau curs de calificare ori perfecționare cu scoatere din producție contractul de muncă se completează printr-un act adițional în care se prevede îndatorirea persoanei încadrate în munca de a lucra în unitate după absolvirea școlii sau a cursului o anumită perioada stabilită prin lege.
Pentru persoanele care, fiind încadrate în munca, sînt chemate să-și satisfacă serviciul militar, contractul de muncă se menține, iar această perioadă de satisfacere a serviciului militar intră în calculul vechimii neîntrerupte în aceeași unitate; cel în cauza are obligația sa revină la locul de muncă în termen de 30 de zile de la satisfacerea serviciului militar.
În cazul satisfacerii serviciului militar de către o persoană cu care s-a încheiat actul adițional prevăzut la art. 71, care se afla în perioada de lucru stabilită prin acel act, durata serviciului militar nu intră în calculul timpului prevăzut în actul adițional. De asemenea, aceasta durata nu intră în calculul perioadei de stagiu în munca prevăzută pentru absolvenții repartizați în producție, care au obligația efectuării unui astfel de stagiu.
La încadrarea în funcție a conducătorilor de unități și a altor cadre de conducere stabilite de ministere, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, în contractul de muncă, în afară de clauzele prevăzute la art. 64, se vor cuprinde; angajamentul și răspunderea acestora de a păstra, apara și valorifica la un nivel superior bunurile încredințate; de a restitui - la termenele și în condițiile legii - valoarea mijloacelor materiale pe care statul le-a pus la dispoziția colectivului de muncă pe care-l conduc; de a preda, atunci cînd va fi cazul, fondurile materiale și bănești de care răspund; de a lua măsurile necesare pentru buna gospodărire a unității, pentru introducerea tehnicii noi și a tehnologiilor avansate și creșterea eficientei economice a întregii activități.
La încadrarea în funcție a persoanelor prevăzute la art. 73 se va proceda predarea și preluarea cu proces-verbal a fondurilor materiale și bănești de care urmează sa răspundă; predarea-preluarea se face în prezenta unei comisii special constituite de către organul ierarhic superior și din care face parte și delegatul acestui organ.
Promovarea persoanei încadrate în munca în funcții sau categorii superioare se face în raport cu nevoile unității, tinindu-se seama de condițiile prevăzute pentru ocuparea postului, de calitățile personale, precum și de rezultatele obținute în realizarea sarcinilor. Promovarea se face pe bază de proba practica, examen sau concurs, conform prevederilor legale.
La promovarea în funcții de conducere se tine seama, totodată, de pregătirea politica, de aptitudinile organizatorice și de conducere ale celor ce urmează a fi încadrați în asemenea funcții, precum și de aprecierile și recomandările colectivului de muncă în care și-au desfășurat activitatea.
Între unitate, pe de o parte, și colectivul de oameni ai muncii, pe de altă parte, se încheie un contract colectiv de muncă, menit să contribuie la organizarea superioară a muncii, la întărirea și mobilizarea tuturor eforturilor pentru îndeplinirea planului, la îmbunătățirea continua a condițiilor de muncă și de viața din unitate.
Prin contractul colectiv se stabilesc măsurile pe care colectivele oamenilor muncii și conducerea unității se angajează să le ia în scopul utilizării mai bune a capacității de producție, al creșterii productivitatii muncii, reducerii consumurilor specifice și a prețului de cost, precum și pentru obținerea de economii și beneficii peste nivelul planificat, îmbunătățirea calității produselor, creșterea eficientei activității economice.
Contractul colectiv de muncă stabilește, în condițiile prevăzute de lege, formele de remunerare, de stimulare materială pentru economiile realizate în cursul anului, modul de utilizare a fondurilor ce rămîn la dispoziția unității ca rezultat al depășirii sarcinilor de plan, pentru executarea unor investiții sociale: locuințe, vestiare, băi, crese, cămine, dispensare, cantine-restaurant și altele similare; realizarea unor obiective de protecție a muncii, culturale și sportive.
Contractul colectiv de muncă dezbătut și aprobat de adunarea generală a oamenilor muncii se semnează din partea unității, pe baza împuternicirii organului de conducere colectivă, de către conducătorul ei, iar din partea colectivului de oameni ai muncii, de către președintele comitetului sindicatului.
Contractul colectiv de muncă se încheie anual. Prevederile din contractul colectiv de muncă se aplică tuturor persoanelor încadrate în munca în unitate.
Ministerele, celelalte organe centrale sau centralele economice, după caz, pot încheia cu uniunile sindicatelor pe ramura contracte colective de muncă pe o durată de pînă la 5 ani, care să cuprindă principalele măsuri în vederea realizării prevederilor de plan, a aplicării legislației muncii, a îmbunătățirii condițiilor de muncă și de viața în unitățile din sectoarele respective, precum și măsurile necesare în vederea realizării prevederilor contractelor colective din unități.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv constituie, pentru cei care se fac vinovați de aceasta, indiferent de funcția sau postul în care au fost încadrați, o încălcare a sarcinilor de serviciu, care atrage după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală.
Ministerele, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, împreună cu organele sindicale corespunzătoare, controlează legalitatea prevederilor contractului colectiv de muncă și modul în care acestea sînt aduse la îndeplinire.
În Republica Socialistă România, pe măsura dezvoltării bazei tehnico-materiale a socialismului, a creșterii venitului național, se asigura ridicarea continua a venitului național, se asigura ridicarea continua a nivelului de trai al celor ce muncesc, al întregului popor.
Prin sistemul de remunerare, stabilit prin lege, se realizează imbinarea armonioasă a intereselor personale ale fiecăruia cu interesele întregii societăți, obținerea unor venituri în raport cu contribuția concretă pe care fiecare om al muncii o aduce la activitatea economică și social-culturală.
La stabilirea remunerării persoanelor încadrate în munca se are în vedere rațională repartiție a venitului național, realizarea unui raport optim între fondul național de dezvoltare economico-socială și fondul de consum, în vederea progresului neintrerupt al economiei naționale, ca o condiție esențială a ridicării continue a nivelului de viața al poporului.
Remunerarea se face după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, asigurindu-se la munca egala remunerare egala. În vederea asigurării rolului stimulativ al salariului, la stabilirea remunerării se tine seama de complexitatea muncii, răspunderea și gradul de solicitare pe care acestea le implica, nivelul de pregătire profesională și vechimea cerută pentru îndeplinirea acelei munci; de asemenea, se urmărește asigurarea unor proporții corespunzătoare între salariile mari și cele mici ale persoanelor încadrate în munca, potrivit stadiului de dezvoltare a economiei naționale și principiului echității socialiste.
Prin lege se stabilește, în concordanta cu dezvoltarea planificata a economiei, salariul minim pe economie, avîndu-se în vedere nivelul productivitatii muncii, al venitului național, urmărindu-se satisfacerea nevoilor mereu crescînde ale oamenilor muncii și membrilor de familie.
Salariul tarifar de încadrare se acordă în raport cu gradul de îndeplinire a sarcinilor de muncă, astfel încît sa constituie un stimulent pentru cei care își îndeplinesc în bune condiții sarcinile. Cei care obțin realizari deosebite în munca au posibilitatea sa realizeze venituri mai mari, iar cei care nu-și îndeplinesc obligațiile de muncă urmează sa suporte în mod direct consecințele unei neindepliniri.
Neîndeplinirea integrală a sarcinilor atrage diminuarea corespunzătoare a salariului în limitele stabilite de lege. În cazul realizării ulterioare a sarcinilor de muncă, suma reținută din salariu se restituie total sau parțial, după caz, potrivit legii.
În cazul în care persoanele încadrate în munca provoacă rebuturi din vina lor, răspund potrivit legii.
Dacă provocarea rebuturilor este repetată, cel în cauza va fi trecut la un loc de muncă de o categorie inferioară; dacă și la noul loc de muncă va continua sa provoace rebuturi, i se va putea desface contractul de muncă, ca fiind necorespunzător în munca.
În cazuri excepționale, cînd, din motive tehnice sau din alte motive, procesul de producție a fost întrerupt, persoanele încadrate în munca vor fi retribuite cu 75% din salariul tarifar de încadrare aferent timpului respectiv cu condiția ca încetarea lucrului să fie produs fără vina lor și dacă în tot acest timp au rămas la dispoziția unității.
Plata salariului se face periodic, la interval de cel mult o luna.
Drepturile bănești cuvenite personalului se plătesc înaintea oricăror alte obligații ale unității.
Retributia cuvenită pentru munca prestată nu poate face obiectul unor rețineri decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
În scopul asigurării stabilitatii cadrelor, persoanele încadrate în munca beneficiază de sporuri la salariu în raport cu vechimea neîntreruptă în aceeași unitate.
Persoanele care-și desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții vătămătoare sau periculoase beneficiază de sporuri la salariu potrivit prevederilor legale. Conducerile unităților sînt obligate sa ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor care determina asemenea situații, să asigure condiții normale de muncă, fără pericol de accidente și îmbolnăviri profesionale.
În scopul creșterii inițiativei și a eforturilor pentru sporirea eficientei economice a producției, ținînd seama de rezultatele bune obținute în munca, cu deosebire la realizarea indicatorilor calitativi, la promovarea progresului tehnic și aplicarea inovatiilor, pentru realizarea de economii de materiale și de forta de muncă, se acordă gratificatii anuale sau, după caz, premii în cursul anului.
În vederea organizării științifice a producției și a muncii, utilizării rationale a timpului de muncă și a personalului, se vor preciza atribuțiile și obligațiile la fiecare loc de muncă; conducerile unităților socialiste au obligația sa stabilească norme de muncă fundamentate științific, sa determine sarcinile concrete ce revin fiecărei persoane încadrate în munca.
Realizarea remunerării după cantitatea și calitatea muncii este strins legată de normarea muncii, care contribuie la punerea cît mai deplina în valoare a inzestrarii tehnice a unităților, la descoperirea rezervelor de creștere a productivitatii muncii și de reducere a prețului de cost.
Norma de muncă exprima cantitatea de muncă pentru efectuarea operațiilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condițiile unor procese tehnologice și de muncă determinate. Ea cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperile impuse de desfășurarea procesului tehnologic stabilit și de organizarea rațională a muncii, timpul pentru odihna în cadrul programului de muncă.
Normarea muncii se aplică, potrivit cu specificul activității desfășurate în unitățile economice, social-culturale și ale administrației de stat, la toate categoriile de personal - muncitori, tehnicieni, ingineri, economiști cadre de alta specialitate din activitatea administrativă - atît pentru cei remunerați în acord, cît și pentru cei remunerați în regie.
Normele de muncă se exprima - în funcție de caracteristicile procesului de producție sau ale activității ce se normeaza - sub forma de norme de timp norme de producție, norme de personal, sfere de atribuții sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci.
Normele de muncă unificate se elaborează de către ministere și celelalte organe centrale, comitetele executive al consiliilor populare județene și al municipiului București, iar normele de muncă locale, de către fiecare unitate socialistă de stat pentru nevoile proprii, în toate cazurile cu acordul organelor sindicale corespunzătoare.
Ca urmare a introducerii progresului tehnic, a perfecționării pregătirii profesionale a cadrelor și a aplicării de măsuri tehnice și organizatorice care duc la modificarea cantității de muncă necesare pentru efectuarea lucrărilor, concomitent cu creșterea productivitatii muncii, normele de muncă se vor modifica în mod corespunzător, în vederea asigurării unei concordante depline cu noile condiții create.
Conducerile unităților și compartimentelor de muncă au datoria sa aducă la cunoștința personalului, în timp util, atribuțiile ce revin fiecăruia, normele de muncă stabilite, să efectueze instruirea necesară în vederea cunoașterii și însușirii acestora, să asigure condițiile tehnico-organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor.