LEGE nr. 10 din 25 noiembrie 1972 CODUL MUNCII
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În Republica Socialistă România, desființarea pentru totdeauna a exploatării și asupririi omului de către om, dezvoltarea impetuoasă a forțelor de producție și generalizarea relațiilor de producție socialiste, aflate într-un proces continuu de perfecționare, aseaza munca - principalul factor de progres și civilizatie - pe cea mai înaltă treapta a valorilor sociale.
Oamenii muncii, în calitate de producători ai valorilor materiale și spirituale și în același timp de proprietari ai mijloacelor de producție, ai întregii avutii naționale, au dreptul și datoria de a desfășura o munca utila pentru societate, bunăstarea și interesele fiecăruia fiind legate organic de bunăstarea și dezvoltarea societății în ansamblu.
Tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România, fără nici o ingradire sau deosebire de sex, naționalitate, rasa sau religie, le este garantat dreptul la munca, avînd posibilitatea de a desfășura o activitate în domeniul economic, tehnico-științific, social sau cultural, potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale și aspiratiilor fiecăruia, în funcție de nevoile întregii societăți.
Repartizarea și utilizarea deplina și rațională a resurselor umane se realizează în concordanta cu obiectivele planului de dezvoltare economico-socială a tarii, cu cerințele sporirii necontenite a eficientei economice și sociale a muncii, cu necesitatea dezvoltării armonioase și echilibrate a tuturor județelor tarii.
Pe măsura dezvoltării bazei economice a socialismului, a introducerii în producție a rezultatelor științei și tehnicii contemporane, a dezvoltării învățămîntului și culturii, în țara noastră are loc ștergerea treptata a deosebirilor esențiale dintre munca fizica și cea intelectuală, dintre modul de muncă și viața de la sat și cel de la oraș, și omogenizarea treptata a societății.
Munca, în condițiile societății socialiste, formează și dezvolta între oameni relații noi, de colaborare, de întrajutorare și respect reciproc - potrivit principiului "toți pentru unul și unul pentru toți" -, contribuie activ la formarea și dezvoltarea multilaterala a personalității umane.
Prin activitatea desfășurată în comun în industrie, construcții, agricultura și silvicultura, transporturi și telecomunicații, cercetarea științifică, instituțiile de învățămînt, de arta, cultura și în celelalte domenii, pentru inflorirea patriei socialiste, se dezvolta relații de înfrățire între oamenii muncii români, maghiari, germani, sirbi și de alte naționalitati, se intareste continuu coeziunea moral-politica a întregului popor în jurul Partidului Comunist Roman.
Însușirea sub orice formă a muncii altuia și toate manifestările de parazitism social sînt interzise ca incompatibile cu orînduirea socialistă, cu principiile eticii și echității socialiste.
Începînd cu vîrsta de 16 ani, fiecare persoana apta de munca și care nu urmează cursurile unei școli este datoare sa desfășoare, pînă la vîrsta de pensionare, o munca utila societății, care să-i asigure mijloace de existenta și de dezvoltare spirituală. Încadrarea în munci temporale se poate face și de la vîrsta de 14 ani, iar în unități industriale, de la vîrsta de 15 ani, cu încuviințarea părinților sau a tutorilor, dar numai pentru munci potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile și cunoștințele lor. Cel în cauza are dreptul și îndatorirea să-și continue studiile pentru absolvirea învățămîntului general obligatoriu. Unitățile care au încadrat în munca tineri în vîrsta de 14-16 ani au obligația să-i sprijine în vederea continuării învățămîntului general obligatoriu.
Prin încadrarea într-o unitate socialistă, fiecare persoana dobîndește calitatea de membru al colectivului de muncă din acea unitate, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta calitate.
Fiecare membru al colectivului de muncă participa la conducerea unității și poarta răspunderea față de societate, atît individual, cît și împreună cu ceilalți membri ai colectivului, pentru buna gospodărire și dezvoltare a părții din avutia naționala încredințată, fiind dator să-și consacre întreaga capacitate, pricepere și putere de muncă scopului ca unitatea în care lucrează să-și desfășoare activitatea cu maximum de eficienta.
Oamenilor muncii din Republica Socialistă România le este garantat dreptul de a participa efectiv la conducerea vieții politice, economice și sociale.
Ca expresie a adincirii democrației socialiste, activitatea tuturor unităților se bazează pe principiul muncii și conducerii colective.
Participarea la conducerea unităților a persoanelor încadrate în munca se asigura direct sau prin reprezentanții lor în adunările generale, în comitetele și consiliile oamenilor muncii, precum și în alte organe de conducere colectivă și forme organizate de participare colectivă la soluționarea problemelor din unități.
Adunarea generală a oamenilor muncii constituie forma superioară a conducerii colective, prin care oamenii muncii participa în mod organizat la conducerea activității economico-sociale, la dezbaterea și soluționarea problemelor legate de îndeplinirea planurilor de producție, la exercitarea controlului asupra activității organelor de conducere.
Fiecare membru al colectivului de muncă are dreptul de a participa în mod direct la dezbaterea și rezolvarea problemelor privind organizarea și conducerea unității în care își desfășoară activitatea.
La selecționarea și promovarea cadrelor, colectivul de muncă are dreptul să-și spună părerea, astfel încît să fie repartizat omul potrivit.
Dezvoltarea planificata a economiei naționale - intemeiata pe un înalt nivel de organizare socială a muncii - face necesar ca relațiile de muncă să fie așezate pe principiul însușirii liber consimțite și aplicării cu consecventa a normelor disciplinei socialiste a muncii. Respectarea cu strictețe a ordinii și disciplinei la locul de muncă constituie o obligație de baza a fiecărui membru al colectivului de lucru din întreprinderi și instituții, din toate unitățile socialiste.
Colectivul de muncă, constient ca orice act de indisciplina dauneaza rezultatelor muncii, propriilor sale interese, este îndreptățit, și în același timp dator, sa ia atitudine ferma față de orice abatere, iar la nevoie sa ceara sancționarea și chiar îndepărtarea din rindurile colectivului a acelora care încalcă ordinea și disciplina și nu-și realizează sarcinile ce le-au fost stabilite.
Pentru munca prestată cei ce muncesc primesc ca remunerare o parte din venitul național destinat consumului, potrivit principiului socialist de repartiție după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în spiritul eticii și echității socialiste.
Pe lîngă veniturile directe, obținute pe calea remunerării, oamenii muncii beneficiază de avantajele și înlesnirile asigurate prin fondurile sociale destinate dezvoltării învățămîntului și culturii, ocrotirii sănătății, prin acordarea de ajutoare pentru copii, precum și prin alte acțiuni cu caracter social-cultural.
Ridicarea bunastarii materiale și spirituale a celor ce muncesc se realizează pe măsura dezvoltării bazei tehnico-materiale a socialismului, a introducerii în producție a tehnicii noi, a creșterii productivitatii muncii sociale și a venitului național.
În semn de prețuire din partea societății, colectivele sau persoanele încadrate în munca primesc pentru rezultatele pe care le obțin recompense materiale și morale.
Oamenilor muncii le este garantat dreptul la: odihna și repaus pentru refacerea forței de muncă, pentru desăvîrșirea pregătirii profesionale și lărgirea orizontului cultural; condiții de muncă prin măsuri de securitate și igiena a muncii, care să le asigure apărarea vieții și sănătății; ajutoare materiale în caz de incapacitate temporala de muncă și pensii; realizarea efectivă a tuturor drepturilor referitoare la munca, înscrise în Constituție.
Perfecționarea pregătirii profesionale, politico-ideologice și de cultura generală constituie pentru fiecare om al muncii un drept și o îndatorire permanenta, de îndeplinirea căreia depind rezultatele în producție, încadrarea la locuri de muncă corespunzătoare, promovarea în funcții superioare.
În țara noastră continua perfecționare a pregătirii profesionale constituie o latura esențială a politicii Partidului Comunist Roman de edificare a socialismului și comunismului, fiind o condiție fundamentală pentru asigurarea participării active și competente a oamenilor muncii la propășirea națiunii socialiste.
În acest scop, prin sistemul național de perfecționare sînt create cai și forme adecvate pentru toți cei ce muncesc, în vederea improspatarii și imbogatirii sistematice a cunoștințelor, în pas cu noile cuceriri ale științei și tehnicii.
Femeii i se asigura largi posibilități de afirmare în condiții de deplina egalitate socială cu bărbatul, beneficiind, la munca egala cu acesta, de o retributie egala, de măsuri speciale de ocrotire. Femeii îi este garantat dreptul de a ocupa orice funcție sau loc de muncă, în raport cu pregătirea sa, pentru a-și aduce contribuția la dezvoltarea producției materiale și a creatiei spirituale, asigurindu-i-se totodată condițiile necesare pentru creșterea și educarea copiilor.
Societatea socialistă acorda o grija deosebită formării tinerei generații în spiritul dragostei față de muncă, al însușirii unor temeinice cunoștințe și deprinderi profesionale, al daruirii de sine și pasiunii revoluționare. Statul asigură prin sistemul de învățămînt și prin organisme specializate orientarea, pregătirea și încadrarea în munca a tinerilor, potrivit capacității și aspiratiilor personale, puse în slujba patriei socialiste. Prin măsuri speciale se asigura protecția tinerilor.
Fiecare om al muncii, participant la procesul de desfășurare a vieții sociale, este dator să respecte cu strictețe prevederile legale, sa promoveze neabatut principiul legalității socialiste, sa manifeste spirit de intransigenta față de cei ce încalcă legile tarii.
Forta orinduirii socialiste sta în constiinta inaltelor raspunderi și îndatoriri pe care fiecare le are față de patrie, față de apărarea cuceririlor socialiste ale poporului.