HOTĂRÂRE nr. 1.239 din 8 decembrie 2010 (*actualizată*) privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010 , precum și pentru aprobarea unor măsuri privind reorganizarea Unității centrale pentru coordonarea parteneriatului public-privat din cadrul Ministerului Finanțelor Publice (actualizată până la data de 30 decembrie 2010*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Documentul atașat are ca scop
să prezinte public proiectul de parteneriat public-privat și serviciile pe care partenerul public se așteaptă să le găsească pe piață
Documentul atașat cuprinde cel puțin următoarele elemente
informații despre partenerul public și proiectul de parteneriat public-privat inițiat, și anume: a.1) o scurtă descriere a partenerului public inițiator, împreună cu atribuțiile și responsabilitățile sale legate de proiectul public-privat; a.2) o descriere sumară a proiectului public-privat, a obiectivelor sale și a modului în care se încadrează în strategia și prioritățile partenerului public; a.3) estimarea bugetară, care cuprinde atât valoarea estimativă a investiției private, cât și valoarea estimativă echivalentă a participării partenerului public la proiect; a.4) propunerea de distribuție a riscurilor de proiect (matricea de distribuție a riscurilor); a.5) detalii privind categoria și tipurile de bunuri și servicii pe care trebuie să le furnizeze investitorul în cadrul proiectului public-privat; a.6) calendarul estimativ al proiectului public-privat, incluzând datele și etapele pentru implementarea proiectului; a.7) principiile comerciale aplicabile în derularea proiectului de parteneriat public-privat
detalii privind baza de evaluare a scrisorilor de intenție pentru selectarea investitorilor cu care se vor încheia acordurile de proiect, care trebuie să acopere, fără a se limita la acestea, următoarele: b.1) experiența investitorului în realizarea de proiecte similare; b.2) balanța capacităților și expertizei persoanei juridice sau asociației de persoane juridice; b.3) capacitatea investitorului de a îndeplini cerințele financiare și tehnice ale proiectului public-privat; b.4) probitate demonstrată a persoanei juridice sau, după caz, a fiecărui membru în asociația de investitori demonstrată prin modul în care a asigurat anterior finanțarea unor investiții semnificative
termenii și condițiile generale ale documentului atașat, și anume: c.1) o declarație a autorității publice, potrivit căreia aceasta își rezervă în mod unilateral și incontestabil dreptul de a nu continua proiectul de parteneriat public-privat, cu argumente justificative concrete, în oricare dintre fazele care se desfășoară înainte de depunerea de către investitor a ofertei finale rezultate din negociere; c.2) declararea faptului că autoritatea publică nu va rambursa niciunuia dintre investitorii participanți la selecție costurile realizate de aceștia ca urmare a pregătirii scrisorilor de intenție sau altor activități desfășurate pe timpul negocierilor; c.3) detalii privind modul în care sunt protejate drepturile de proprietate intelectuală menționate în scrisoarea de intenție și anexele sale. În mod obișnuit partenerul public trebuie să dea garanții că informațiile prezentate de ofertant în scrisoarea de intenție nu vor fi divulgate; totuși, autoritatea publică își rezervă dreptul de a folosi unele comentarii ale investitorilor în etapele următoare de pregătire a proiectului de parteneriat public-privat; c.4) declararea faptului că partenerul public nu are intenția de a da niciun fel de relații privind documente sau informații extrase din dosarele celorlalți ofertanți, ci numai date referitoare la propria ofertă
formatul, data-limită și locul primirii scrisorilor de intenție
informațiile pe care investitorii trebuie să le prezinte în ofertă, și anume: e.1) detalii privind investitorul, incluzând detalii pentru fiecare membru al asociației de investitori, dacă acesta este o asociere, natura și forma relației dintre aceștia și condițiile generale ale acordului dintre aceștia privind finanțarea și realizarea tipurilor de activități propuse a fi derulate de investitor în cadrul proiectului de parteneriat public-privat; e.2) o imagine generală a propunerii de abordare a proiectului de parteneriat public-privat, în vederea demonstrării capacității investitorului de a răspunde la cerințele autorității publice; e.3) informații privind expertiza și capacitatea investitorului și, de asemenea, justificarea posibilității de satisfacere a cerințelor proiectului; e.4) detalii privind situația financiară a fiecărui membru al asociației de investitori, precum și posibilele surse financiare colaterale, dacă este cazul; e.5) informații privind cerințele de confidențialitate și eventualele posibile conflicte de interes; e.6) confirmarea că nici investitorul și nici membrii asociației de investitori nu au un conflict de interese actual sau potențial; e.7) evidența/dovada capacității investitorului de a gestiona nivelul propus de alocare a riscurilor.
Anunțul de intenție și documentul atașat sunt supuse aprobării autorităților deliberative, Guvernului sau organelor deliberative de conducere ale partenerilor publici, după caz, împreună cu programul de desfășurare a procedurii de selecție, componența comisiei de evaluare a scrisorilor de intenție, criteriile de evaluare, grilele de punctaj și modul de tratare a scrisorilor de intenție întârziate sau nesigilate.
Anunțul de intenție se publică, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 178/2010 , partenerul public fiind obligat să distribuie, fără plată, documentul atașat tuturor investitorilor interesați
Pentru a oferi tuturor părților interesate posibilitatea de a răspunde la anunțul de intenție, partenerul public poate să publice același anunț și prin mass-media.
Procedura de stabilire a investitorului privat cu care se încheie contractul de parteneriat public-privat se realizează în două etape: etapa de analiză și selecție și etapa de negociere.
Partenerul public numește, potrivit legii, următoarele comisii
comisia de evaluare a scrisorilor de intenție și a documentelor însoțitoare ale investitorilor privați interesați
comisia de negociere cu investitorii privați selectați și cu care s-au semnat acorduri de proiect.
Comisia de evaluare a scrisorilor de intenție și a documentelor însoțitoare este formată din minimum 5 membri din cadrul experților și specialiștilor partenerului public și, după caz, consilieri locali sau județeni, miniștri, secretari de stat, membri ai consiliilor de administrație sau membri ai executivului partenerilor publici, definiți la art. 8 lit. b)-d) din Legea nr. 178/2010 , sau orice altă persoană cu expertiză în domeniul obiectivului proiectului de parteneriat public-privat, în calitate de expert cooptat, care nu se află în conflict de interese, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.
Rolul comisiei de evaluare a scrisorilor de intenție și a documentelor însoțitoare este acela de a analiza și selecta candidații cu care se semnează acordurile de proiect.
În situația în care la evaluare se prezintă un singur candidat, comisia analizează în baza criteriilor de evaluare aprobate documentația prezentată de acesta și, în cazul în care aceasta îndeplinește condițiile de selectare, se semnează acordul de proiect și se continuă, conform legii, etapa de negociere.
Criteriile de evaluare a candidaților cu care se semnează acordul de proiect în vederea trecerii la etapa de negociere sunt următoarele
demonstrarea capacității candidatului că a înțeles obiectivele proiectului de parteneriat public privat inițiat și care se face prin conceperea unui document descriptiv simplu prin care candidatul prezintă în concept propriu câteva elemente legate de definirea obiectivului proiectului de parteneriat public-privat, de forma propusă de colaborare cu partenerul public, conceptul de finanțare și realizare a proiectului, conceptul de administrare/operare a proiectului, de valoarea estimată a investiției, perioada determinată a contractului de parteneriat public-privat, concepția de colaborare în cadrul companiei de proiect etc.
prezentarea generală a candidatului se face prin transmiterea cel puțin a următoarelor documente: b.1) forma de înregistrare ca juridică în țara de origine; b.2) după caz, documentul de atestare ori apartenență din punct de vedere profesional, potrivit legii, din țara de origine sau capacitatea de exercitare a activității profesionale; b.3) certificat constatator emis conform legii de către organele competente din țara de origine, cazier judiciar și orice alt document considerat relevant pentru demonstrarea capacității candidatului de a participa la proiectul de parteneriat public-privat inițiat; b.4) documente prin care se dovedește acordul de principiu privind participarea la proiectul de parteneriat public-privat respectiv, încheiat între partenerii asociați care constituie investitorul privat interesat
declararea situației economice și financiare a candidatului prin analizarea unuia sau a mai multor documente relevante, cum ar fi: c.1) scrisori de garanție bancară sau, după caz, dovezi privind asigurarea riscului profesional; c.2) situații financiare anuale, în cazul în care publicarea acestora este prevăzută de către legislația țării candidatului; c.3) declarații privind cifra de afaceri globală sau, după caz, privind cifra de afaceri în domeniul de afaceri aferent proiectului de parteneriat public-privat respectiv într-o perioadă anterioară care vizează activitatea din ultimii 3 ani, în măsura în care informațiile respective sunt disponibile. În acest caz, partenerul public ia în calcul data de la care candidatul a fost înființat sau și-a început activitatea sa economică; c.4) auditul financiar emis de persoane autorizate, conform legii, pe ultimii 3 ani financiari; c.5) alte documente prin care candidatul consideră că își poate demonstra o imagine cât mai fidelă a situației sale economice și financiare
demonstrarea capacității tehnico-profesionale se face prin: d.1) prezentarea unei liste de proiecte similare cu proiectul de parteneriat public-privat, derulate în ultimii 5 ani, însoțită, după caz, de certificate de bună execuție din partea beneficiarilor și care conțin valori ale investițiilor, perioada și locul execuției lucrărilor, beneficiarii, modul de îndeplinire a obligațiilor etc. Partenerul public poate lua în considerare și declarații ale candidatului referitoare la datele enumerate mai sus; d.2) informații referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate propriu sau al cărui angajament de participare la proiect a fost obținut de către candidat; d.3) informații referitoare la partea din proiect pe care candidatul are în vedere să o realizeze prin asociere sau subcontractare; d.4) demonstrarea capacității de respectare a standardelor de asigurare a calității; d.5) demonstrarea capacității de respectare a standardelor de protecție a mediului și a capacității de respectare a standardelor de asigurare a sănătății și securității în muncă a angajaților.
Criteriile descrise la art. 44 constituie elementele de bază pentru elaborarea și aprobarea de către partenerul public a propriilor norme de selecție pentru proiectul de parteneriat public-privat inițiat.
Comisia de negociere cu investitorii privați selectați și cu care s-au semnat acorduri de proiect este formată din minimum 5 membri din cadrul experților și specialiștilor partenerului public, după caz, consilieri locali sau județeni, miniștri, secretari de stat, membri ai consiliilor de administrație sau membri ai executivului partenerilor publici, definiți la art. 8 lit. b)-d) din Legea nr. 178/2010 , sau orice altă persoană cu expertiză în domeniul obiectivului proiectului de parteneriat public-privat, care nu este în situație de conflict de interese astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 161/2003 , cu modificările și completările ulterioare.
Rolul comisiei de negociere cu investitorii privați selectați și cu care s-au semnat acorduri de proiect este acela de a negocia cu fiecare candidat selectat pentru această etapă, pentru stabilirea partenerului privat care depune oferta finală și cu care se semnează contractul de parteneriat public-privat.
Criteriile de negociere cu candidații cu care s-a semnat acordul de proiect în vederea stabilirii investitorului privat cu care se va încheia contractul de parteneriat public-privat sunt următoarele
identificarea clară a responsabilităților partenerului public și ale investitorului privat în cadrul proiectului de proiect public-privat care se negociază
fixarea responsabilităților legale ale celor 2 parteneri în etapele premergătoare și de organizare ale companiei de proiect
stabilirea de către părți a obiectivelor solicitate de către partenerul public pentru realizarea proiectului de parteneriat public-privat
identificarea clară a responsabilităților de natură tehnică, financiară și juridică ale celor 2 parteneri
stabilirea concretă în baza legislației în vigoare și a analizelor și documentelor justificative, a cotelor de participare ale celor 2 parteneri la compania de proiect, a numărului de membri în consiliul de administrație și a funcțiilor și atribuțiilor acestora pe parcursul derulării proiectului de parteneriat public-privat
modificarea, revizuirea, adaptarea sau realizarea studiilor, analizelor și planurilor de afaceri premergătoare sau necesare după etapa de negociere, în funcție de condițiile de realizare a proiectului de parteneriat public-privat rezultate și acceptate de cei 2 parteneri pe timpul procedurii de negociere
identificarea clară a standardelor de performanță, a facilităților și a echipamentelor ce urmează să fie furnizate, a serviciilor de furnizat, a graficelor de desfășurare a activităților pe toată durata de derulare a contractului de parteneriat public-privat și a datelor de livrare și performanță
stabilirea valorii totale a investiției, descrierea clară a participării părților și convenirea perioadei determinate până la finalizarea contractului de parteneriat public-privat
asigurarea controlului costurilor, calității, serviciilor, siguranței, relațiilor cu comunitățile locale, precum și controlul cerințelor de operare și întreținere
stabilirea modului de repartizare și de balansare a riscurilor între partenerii public și privat pe toată perioada de derulare a contractului de parteneriat public-privat
aranjamentele alternative pentru cazurile în care investitorul se lichidează, devine falimentar, contravine contractului sau subcontractelor speciale ori în cazul în care parteneriatul încetează înainte de termen
identificarea mecanismelor de urmărire a performanței, a calității serviciului și a altor obiective ale partenerului public, inclusiv a modului de utilizare a beneficiilor, dacă acestea se obțin; m) stabilirea mecanismelor de rezolvare a conflictelor
stabilirea clauzelor de transfer al obiectivului proiectului public-privat către partenerul public la sfârșitul perioadei de derulare a contractului de parteneriat public-privat
stabilirea clauzelor și formei contractului de parteneriat public-privat care se va încheia între cei 2 parteneri
probleme referitoare la forța de muncă preluată sau angajată pentru realizarea proiectului public-privat
alte obiective stabilite de partenerul public.
Negocierea condițiilor de realizare a proiectului public-privat, a clauzelor contractului și a anexelor sale se face numai în limitele mandatului acordat comisiei de negocieri de către conducătorul partenerului public.
După desfășurarea fiecărei ședințe de negociere a condițiilor de realizare a proiectului de parteneriat public-privat, comisia redactează o minută de negociere, care cuprinde principalele aspecte discutate, precum și rezultatul obținut în cadrul negocierii.
Minuta prevăzută la alin. (1) se semnează de către comisia de negociere, de secretarul comisiei și de reprezentantul investitorului privat, desemnat prin mandat.
La finalizarea negocierilor, comisia de negociere elaborează procesul-verbal de negociere care prezintă detaliat rezultatul final al negocierii și condițiile convenite cu fiecare investitor privat.
Condițiile de realizare a proiectului public-privat, convenite și acceptate, reprezintă baza de redactare a clauzelor contractului de parteneriat public-privat.
Procesul-verbal de negociere se prezintă conducătorului autorității publice în termen de 3 zile lucrătoare de la data finalizării acestuia.
În termen de 15 zile lucrătoare de la prezentarea procesului-verbal, conducătorul autorității publice are obligația de a-l soluționa.
Partenerul public este obligat să pregătească și să comunice simultan tuturor investitorilor decizia sa cu privire la ierarhizarea investitorilor pe criteriul celei mai bune oferte obținute în urma procedurii de negociere, exprimate în termeni tehnico-economici și financiari.
Investitorii privați au drept de opțiune, în condițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 178/2010 , în ceea ce privește depunerea contestațiilor între autoritatea publică și instanță, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare.
Procedura de soluționare a contestațiilor de către partenerul public este administrativ jurisdicțională.
Partenerul public este obligat să primească orice contestație împotriva acestei decizii din partea oricărui investitor participant la procesul de negociere, precum și împotriva altor acte ale partenerului public. Contestația se depune în formă scrisă la sediul autorității publice, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării deciziei.
La primirea contestației partenerul public este obligat să comunice tuturor investitorilor participanți la negociere faptul că împotriva deciziei au fost depuse contestații. Comunicarea se face cu menționarea investitorilor care au depus contestație.
În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a contestațiilor, autoritatea publică trebuie să analizeze toate contestațiile depuse, să formuleze un răspuns și să îl transmită investitorilor care au contestat decizia de ierarhizare.
La expirarea termenului de formulare a răspunsurilor la contestațiile depuse, autoritatea publică este obligată să comunice tuturor investitorilor participanți la selecție acceptarea sau neacceptarea oricăreia ori a tuturor contestațiilor depuse.
Decizia autorității publice privind contestația va putea fi atacată și la instanța de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare.
În cazul în care rezultatul analizei și acceptarea contestațiilor depuse au modificat ierarhia stabilită inițial, noua ierarhie rezultată în urma soluționării contestațiilor se comunică tuturor investitorilor participanți la procesul de selecție.
Contestarea în instanță nu suspendă continuarea procedurilor de încheiere a contractului de parteneriat public-privat; o eventuală soluție dată de instanță devine obligatorie la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive.
Costul comparativ de referință, denumit în continuare CCR, estimează un cost ipotetic ajustat cu valoarea riscurilor de proiect pentru cazul în care partenerul public ar implementa acel proiect cu forțe și resurse financiare proprii.
Componentele de bază ale CCR sunt costul primar de referință, neutralitatea competitivă, riscul transferabil și riscul reținut.
Costul primar de referință reprezintă acel cost de bază al proiectului în cazul soluției clasice de achiziții publice, bunurile și serviciile fiind integral în proprietatea partenerului public. Costul primar de referință include toate cheltuielile de capital, costurile directe și indirecte ale construcției, întreținerii, reparării și furnizării serviciilor respective pentru o durată egală cu durata parteneriatului public-privat avut în vedere.
Neutralitatea competitivă reprezintă totalitatea avantajelor competitive nete ce s-ar putea genera printr-un proiect al partenerului public și care sunt rezultate din natura proprietății publice. Această componentă permite o cuantificare corectă și echitabilă a costurilor reale pentru un proiect realizat cu resurse private.
Riscul transferabil reprezintă cuantificarea valorică a tuturor riscurilor de proiect care urmează să fie preluate de investitor.
Riscul reținut reprezintă cuantificarea valorică a tuturor riscurilor de proiect care urmează să fie preluate de partenerul public.
Elementul principal pentru calculul CCR este reprezentat de calculul costului primar de referință.
Prețul de referință trebuie să reflecte achiziția/construcția unui bun public în conformitate cu cele mai bune și eficiente metode ale partenerului public și în concordanță cu specificațiile de proiect și cu standardele relevante luate în considerare la realizarea proiectului.
Premisa de bază a prețului de referință este aceea că partenerul public deține în totalitate proprietatea și responsabilitatea operării și întreținerii proiectului respectiv.
Costul primar de referință reprezintă costul de bază la care partenerul public poate produce sau achiziționa bunul public și serviciile aferente, care constituie proiectul de referință.
Costul primar de referință cuprinde următoarele componente
costurile directe (costurile care pot fi identificate și alocate precis unei componente a proiectului)
costurile indirecte (costurile care nu sunt alocate componentelor proiectului, dar sunt generate de realizarea proiectului)
se scad veniturile/beneficiile identificate care pot fi obținute ca urmare a utilizării de către o terță parte.
Pentru calculul costului primar de referință se procedează astfel
identificarea tuturor costurilor materiale pe întreaga durată de viață a proiectului
identificarea și alocarea tuturor costurilor directe
identificarea și evaluarea costurilor indirecte
cumularea tuturor cash flow-rilor aferente fiecărui element de cost
din costul total se deduc veniturile rezultate din utilizarea de către terți.
Costurile directe cuprind
costurile directe de capital, cum ar fi: costurile aferente proiectării, costul terenului aferent, costul materiilor prime și al materialelor înglobate în proiect, plăți către furnizorii externi, plăți pentru servicii de consultanță, costul echipamentelor etc.
costurile directe de întreținere pe întreaga durată de viață definită pentru proiect, cum ar fi: costurile de capital, necesarul de întreținere periodică, modernizarea investiției, alte cheltuieli și investiții pentru noi componente în proiect etc.
costurile directe de operare asociate cu exploatarea zilnică, cum ar fi: consumurile materiale zilnice, costurile de personal direct implicat în operare (salarii, asigurări, cursuri, cheltuieli de transport), costuri directe de management etc.
Pentru previzionarea costurilor de operare trebuie făcută diferența dintre elementele de cost și modul în care sunt generate. Astfel, costurile fixe pe termen scurt nu depind de volumul activității, costurile variabile cresc o dată cu volumul activității, iar cele semivariabile cresc după anumite praguri de creștere a activității. Proporția costurilor variabile în totalul costurilor va influența elasticitatea CCR prin variația modului de operare.
Costurile indirecte sunt acele costuri care nu sunt direct legate de furnizarea serviciilor. Acestea pot fi costuri de operare (costuri auxiliare cu energia, curățenia, cheltuieli administrative - salariați neimplicați direct în proiect, programe informatice pentru administrație etc.) și costuri de capital (angajarea parțială a echipamentului, folosirea parțială a noilor clădiri administrative).
Determinarea acestor costuri se poate face prin două metode
metoda clasică, care ia în considerare măsura în care costul indirect contribuie sau determină serviciul respectiv; sau
metoda bazată pe activitate, în care fiecare activitate a procesului de producție este apreciată în funcție de resursele consumate.
Veniturile rezultate din utilizarea de către terți trebuie să fie scăzute din costurile operaționale totale ale CCR. Acest tip de venituri poate apărea numai în cazul în care există deja o cerere pentru serviciile proiectului formulată din partea terților contra plată, dacă există capacitatea de a furniza servicii la nivelul cerințelor autorității publice și dacă există deja o aprobare a autorității publice în acest sens.
Neutralitatea competitivă elimină avantajele nete competitive care survin în cazul unui proiect al partenerului public, datorită proprietății publice. Aceasta permite o evaluare competentă a eficienței dintre CCR și costurile sectorului privat prin eliminarea efectelor generate de proprietatea publică cuantificabile în costuri echivalente.
Scopul calculării neutralității competitive este dat de necesitatea eliminării distorsiunilor care apar în alocarea resurselor ca urmare a proprietății directe a partenerului public.
Neutralitatea competitivă include doar avantajele și dezavantajele care survin într-un proiect public și care nu apar în cazul unei afaceri private. Neutralitatea competitivă nu include diferențele de performanță sau eficiență care apar într-o piață competitivă și ar trebui să fie separate de diferențele în materie de costuri aferente în cele două cazuri: sectorul public și sectorul privat.
Etapele calculului neutralității competitive sunt
identificarea efectelor proprietății de stat (avantaje și dezavantaje financiare)
stabilirea avantajelor nete (cuantificarea valorii nete a acestor avantaje)
calcularea neutralității competitive.
Necesitatea includerii neutralității competitive rezidă din faptul că elementele acesteia au la bază diferențe în modul de impozitare suportat de o afacere deținută integral de partenerul public, diferențe ce privesc reglementările aplicabile calculului de costuri și acordarea de subvenții.
Regimul de taxare poate reprezenta un cost adițional al investitorilor, cost care poate să nu apară în cazul unui proiect de referință, cum ar fi: taxe funciare, taxe locale, impozite, taxe de timbru etc.
Neutralitatea competitivă poate să fie și rezultatul faptului că proiectul de referință beneficiază de unele excepții de la prevederile cadrului legal existent, excepții care nu ar avea ca subiect și investitorii în cazul unui proiect privat similar ca dimensiune.
Evaluarea riscului presupune parcurgerea următoarelor etape
identificarea tuturor riscurilor
cuantificarea consecințelor riscurilor
estimarea probabilității riscurilor
cuantificarea financiară a riscurilor
identificarea structurii de alocare a riscurilor
calcularea riscului transferabil
calcularea riscului reținut.
În contextul CCR riscul reflectă potențiale costuri suplimentare peste costul de bază presupus în costul primar de referință.
Evaluarea riscului total în CCR poate fi abordată independent de alocarea acestuia. Valoarea atribuită riscului în cadrul CCR măsoară costurile estimate ale acelui risc suportat de autoritatea publică în cazul în care proiectul ar fi realizat de autoritatea publică prin sistemul clasic de achiziție publică.
Valoarea riscului reprezintă o estimare a ceea ce partenerul public ar fi dispus să plătească ca urmare a transferării riscului către investitori într-un aranjament de tip parteneriat public-privat.
În mod general riscul poate fi inclus în CCR prin una dintre următoarele metode
includerea costurilor riscurilor de proiect în cash flow-ul general
ajustarea ratei de actualizare a costului capitalului în vederea reflectării nivelului specific al riscului pentru fiecare proiect.
Principalele categorii de riscuri sunt reprezentate de
riscul îndeplinirii cerințelor specifice impuse proiectului
riscul de proiectare și construcție
riscul ca cererea de utilizare să fie mai mică decât estimările
riscul asociat protecției mediului
riscul de finanțare
riscul de apariție a unei situații de forță majoră
riscul operațional și al asigurării nivelului de performanță
riscul schimbării legislative
riscul uzurii morale și al necesității modernizării
riscul specific proiectului.
La finalizarea identificării tuturor riscurilor partenerul public trebuie să evalueze și să cuantifice posibilele urmări ale fiecărui risc, incluzând și efectul oricărei succesiuni sau sincronizări a elementelor de risc.
Consecința apariției unui risc măsoară diferența dintre nivelul de bază al costului din CCR și noul cost generat prin apariția acelui risc, armonizat cu probabilitatea de apariție a acestui risc.
Consecințele apariției riscului pot fi directe sau indirecte. Consecințele directe includ valoarea, timpul și costurile ce depășesc nivelul de bază din costul primar de referință. Consecințele indirecte apar din interacțiunea dintre riscuri diferite.
Toate riscurile identificate și cuantificate trebuie incluse în CCR.
Riscul este factorul, evenimentul sau influența care poate conduce la diverse evoluții neplanificate legate de realizarea proiectului, de timpul de derulare a diverselor etape ale proiectului de parteneriat public-privat, de costurile și de calitatea dorite. Acțiunea de împărțire a riscurilor între cele două părți este unul dintre elementele cele mai importante în asigurarea succesului în proiectele de parteneriat public-privat.
Acțiunea de alocare a riscurilor se face ținându-se cont de capacitatea de gestionare și asumare a lor de către partenerul cel mai indicat pentru acest fapt și se materializează prin întocmirea și semnarea de către părți a Matricei de repartiție a riscurilor de proiect. Documentul respectiv se întocmește pe baza negocierilor dintre partenerul public și cel privat și se constituie în anexă la contractul de parteneriat public-privat.
După identificarea și evaluarea tuturor riscurilor materiale fiecare risc trebuie analizat ca un risc transferabil sau reținut, în măsura în care el poate fi transferat partenerului privat ori reținut de către partenerul public în cadrul unui aranjament de tip parteneriat public-privat.
În vederea calculării CCR costul fiecărui risc transferabil trebuie cumulat pentru obținerea costului prezent net al acestuia ca o componentă a CCR.
Dacă un risc transferabil este asigurabil, valoarea acelui risc poate fi aproximată la nivelul plăților periodice reprezentând prime de asigurare, valoarea acestora urmând să fie inclusă ca un cost în structura costului primar de referință.
Riscul reținut reprezintă suma acelor riscuri propuse să fie asumate de partenerul public în cadrul parteneriatului public-privat. Aceste riscuri trebuie adăugate la valoarea proiectelor, obținându-se astfel costul real suportat de partenerul public în cadrul unui parteneriat public-privat.
Evaluarea riscurilor reținute reprezintă faza finală în construcția unui CCR. Astfel de riscuri pot fi: schimbări în legislație, riscuri induse de omisiuni în cadrul specificațiilor de proiect, porțiunea asumată de partenerul public din riscul diminuării cererii etc.
Factorii care pot diminua riscurile reținute sunt
abilitatea de a influența direct probabilitatea apariției unui risc
colaborarea cu contractanți cu reputație și utilizarea de tehnologii performante, pârghii eficiente de monitorizare și management al riscului, acoperirea eficientă a riscurilor prin asigurare.
Riscurile reținute pot fi estimate pe baza unor pierderi anterioare sau în comparație cu valoarea primei de asigurare pentru un risc echivalent.
Toate riscurile reținute trebuie evaluate, cuantificate și incluse pentru a da o valoare reală a costului suportat de partenerul public. În cazul în care un risc nu poate fi evaluat obiectiv se va realiza o apreciere subiectivă rezonabilă.
Modelul Matricei de repartiție a riscurilor de proiect este prevăzut în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice și constituie un element de bază pentru negocierile dintre părți privind întocmirea și semnarea documentului respectiv. Pe parcursul negocierilor pot fi eliminate sau identificate și alte riscuri, cele prezentate în continuare având doar rol de exemplificare. Documentul final este rezultatul unei negocieri corecte și pragmatice dintre cei doi parteneri.