DECRET nr. 41 din 13 februarie 1950 pentru supravegherea, controlul și ordinea navigației maritime și fluviale

Dacă un vas este în pericol de a naufragia, comandantul, conducătorul sau carmaciul lui este dator a depune toate silintele pentru a-l trage către mal, astfel ca sa nu fie angajat în canalul navigabil sau în locurile de intrare ale vaselor sau porturi, docuri sau bazine. Comandantul, conducătorul sau carmaciul, precum și echipajul vasului sînt datori a rămîne la bord sau pe mal în apropierea locului sinistrului pînă la sosirea reprezentanților organelor maritime și fluviale.

Cînd Căpitănia sau Oficiul de Port a luat cunoștința ca un vas, un plutitor sau o ambarcatiune se afla în pericol de a naufragia sau este expus vreunui alt sinistru, va proceda imediat la darea ajutorului necesar. Dacă nu dispune de mijloacele de ajutor sau acestea nu sînt suficiente, trebuie să înștiințeze imediat organele care au posibilitatea de a interveni în mod util. Pentru darea ajutorului necesar, capitanul Portului sau șeful Oficiului de Port, poate ordonă punerea la dispoziție a vaselor și ambarcatiunilor, cu personalul necesar, care se găsesc în porturi sau în vecinătatea acestuia. Retribuțiile datorate pentru opera prestată se vor determina și repartiza după normele în vigoare.

În caz de naufragiu sau de alt sinistru întâmplat în porturile și apele naționale, Căpitănia Portului sau Oficiului de Port procedează la ajutorarea naufragiaților în modurile stabilite prin articolul precedent. Toate organele locale au obligația de a-și de concursul lor. De asemenea, Căpitănia sau Oficiul de Port, poate obliga sa dea asistența lor toate vasele, ambarcatiunile și orice persoane, care prin aptitudinile lor profesionale pot concura la ajutor.

În lipsa comandantului, armatorului, proprietarului sau asiguratorului vasului sau încărcătorilor ori al mandatarilor lor, scoaterea vaselor scufundate în apele naționale, dacă e de prevăzut ca pot fi redate navigației, poate fi efectuată de organele maritime împreună cu organele tehnice ale Administrației P.C.A., care iau și măsurile pentru paza și administrarea obiectelor recuperate.

Organele maritime și fluviale pot acorda dreptul de a efectua aceste operațiuni, unei întreprinderi sau organizațiuni ale Statului care dispune de materialele și aparatura necesară. Întreprinderea care a procedat la scoaterea lor are dreptul, în limita valorilor lucrurilor recuperate, la acoperirea cheltuielilor avute, a dauneleor suferite și la o retributie care se va determina de organele maritime și fluviale în raport cu valoarea lucrurilor salvate, cu munca depusa și cu riscurile intampinate în cursul operațiunilor de scoatere a acestora. Dacă sumele arătate nu vor fi plătite de cei interesați, ele vor fi achitate prin organele maritime și fluviale din sumele realizate prin vînzarea lucrurilor salvate și în limita acestora.

Pentru vasele străine, organele maritime și fluviale vor informa despre sinistru și pe consulul Statului căruia aparține vasul. În cazul cînd consulul va cere, i se va lasă lui grija scoaterii vasului, organele maritime și fluviale rămînînd obligate să-i dea concursul dacă îi va fi cerut.

Dacă retributia datorată persoanelor care au prestat un serviciu pentru ajutorarea și scoaterea vasului, sau au furnizat mijloace în acest scop, nu a fost plătită, ea este determinata de organele maritime și fluviale conform Art. 87 și va fi plătită prin ele cu sumele rezultate din vînzarea vasului și a mărfurilor salvate.

Organele maritime și fluviale, cînd operațiunile de scoaterea vasului se fac pe cheltuiala Statului, au facultatea ca în timpul efectuării acestora, sa vândă prin intermediul Întreprinderilor Comerciale de Stat mărfurile și obiectele ce nu se pot păstra sau a căror conservare cere o cheltuiala disproportionata față de valoarea lor. De asemenea, organele maritime și fluviale, pot sa procedeze la vînzarea oricărui alt obiect salvat conform aliniatului precedent, cînd este necesar să se facă plata cheltuielilor de scoatere, de alimente și repatrierea echipajului și transportul personalului organelor maritime și fluviale, care au trebuit să se deplaseze la locul sinistrului.

După terminarea operațiunilor de scoaterea vasului și incarcaturei, Căpitănia Portului sau Oficiul de Port în circumscripția căreia s-a întâmplat sinistrul, va face publicație pentru înștiințarea persoanelor interesate, invitandu-le sa dovedească drepturile ce au asupra obiectelor salvate. Publicațiunile se vor face prin afișarea infiintarii la Capitaniile și Oficiile de Port, la Tribunalul local, precum și într-unul din ziarele cele mai raspindite din țara. Dacă în termen de trei luni dela data ultimei instiintari, cei interesați nu se prezintă înaintea Căpităniei sau Oficiului de Port pentru a-și valorifica drepturile și a retrage lucrurile salvate. Direcțiunea Marinei Comerciale poate dispune vînzarea acestora prin intermediul Întreprinderilor Comerciale de Stat. Suma rezultată din vânzare, din care s'au dedus cheltuielile prevăzute la Art. 87 și 90, precum și acele rezultate din îndeplinirea obligațiunilor impuse de prezentul articol, se va depune la Banca de Stat, la dispoziția Ministerului de Finanțe. După trecerea unui an dela data vânzării, dacă niciun interesat nu și-a valorificat drepturile sale, sau dacă acestea au fost respinse printr'o hotărîre judecătorească rămasă definitivă, suma depusa se va face venit la Bugetul Statului, la articolul respectiv.

În caz de scufundarea unui vas în porturi, rade, canale de acces sau în locurile necesare pentru intrarea și ieșirea vaselor, dacă după aprecierea organelor maritime și fluviale, în baza avizului organelor tehnice ale Administrației P.C.A., constituie un pericol sau împiedicare a navigației, Căpitănia Portului sau Oficiul de Port ordonă proprietarului, armatorului sau reprezentanților lor, de a proceda în termenul ce se va fixa, pe propriile lor speze, la scoaterea vasului și la curățirea fundului apei. În caz de neîndeplinire a acestei obligațiuni, în termenul stabilit, organele maritime și fluviale împreună cu Administrația P.C.A., procedează la efectuarea operațiunii de scoatere, în contul proprietarului iar în caz de nerestituire a cheltuielilor, vasului conform Art. 90, pentru acoperirea acestora, eventuala diferența rămînînd la dispoziția proprietarului, după achitarea sarcinilor ce grevează vasul. Dacă cheltuielile de scoaterea vasului întrec suma obținută prin vânzare, proprietarul, armatorul sau reprezentanții lor vor fi obligați a plati diferența.

Cei care găsesc obiecte în Mare sau apele interioare, plutind, sau sub apa, sau aruncate de acestea pe maluri, coaste sau cheiuri, sînt obligați ca în termen de trei zile dela găsirea lor sau din ziua sosirii în port, dacă găsirea a avut loc în cursul navigației, să le predea Căpităniei sau Oficiului de Port celui mai apropiat. Ei au dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute și la o recompensa egala cu a treia parte din valoarea lor, pentru obiectele găsite plutind sau sub apa și la a zecea parte din valoare, pentru obiectele găsite pe plaje, coaste, maluri sau cheiuri. Căpitănia Portului locală ia măsurile necesare pentru păstrarea lucrurilor și face publicațiunile pentru înștiințarea celor interesați, după normele prevăzute la articolul 91, cu excepția publicării în ziare, care se va face în cazul cînd organele maritime și fluviale găsesc ca este necesar. Dacă însă în timp de un an dela publicarea înștiințării, obiectele nu sînt reclamate de proprietar, ele trec în proprietatea Directiunii Marinei Comerciale. Aceasta va putea atribui Instituțiilor de Stat, dintre obiectele găsite, acelea care le pot fi folositoare, iar celelalte le va vinde prin intermediul Întreprinderilor Comerciale de Stat. Suma rezultată din vînzare se va face venit la Bugetul Statului, la articolul respectiv.

Sînt proprietatea Statului: armele, munitiile, aparatele militare și obiectele de valoare arheologică, istorica sau artistică găsite în Mare, ape interioare, coaste și maluri și care nu au fost reclamate timp de un an dela publicarea înștiințării, de proprietarii lor cu respectarea drepturilor de recompensa prevăzute de articolul 93.

Acei care nu au predat lucrurile indicate în cele doua articole precedente, pierd dreptul la recompensa și comit infracțiunea de însușire și deținere pe nedrept a lucrului pierdut, prevăzută de Codul penal.

Cînd scoaterea lucrurilor este opera proprietarului și a echipajului unui vas, recompensa respectiva trebuie să fie împărțită între proprietarul vasului și echipajul în proporție stabilită de Art. 104.

Dacă cei care au dreptul la plata de daune, cheltuieli sau retribuții, datorate pentru scoaterea vasului sau incarcaturei, nu le valorifica în termen de 3 luni dela vînzarea lucrărilor, acestea se prescriu, iar sumele se vor face venit la Bugetul General al Statului.

Asistența unei nave sau unui aeromobil, în mare sau în apele interne, care este în pericol de a se pierde, e obligatorie pentru orice vas, în măsura în care e posibil, fără un risc grav pentru acesta, pentru echipaj sau pasageri, cînd la bordul vasului sau aeromobilului se afla în pericol persoane. Cînd vasul sau aermobilul sînt cu totul incapabile de a manevra sau de a-și relua sborul, comandantul vasului ajutator e ținut în împrejurările și limitele indicate de aliniatul precedent, de a incerca salvarea lor sau dacă aceasta nu este posibila de a incerca salvarea persoanelor care se găsesc la bord. E de asemenea, obligatorie, în aceleași limite, încercarea de a salva persoane care se afla în mare sau apele interioare în pericol de moarte. Obligația nu exista dacă vasul e în curs de călătorie sau gata de a pleca și dacă e rațional posibil pentru el de a da un ajutor util. Obligațiunea încetează cînd acel care este ținut sa o presteze are cunoștința ca asistența este data de alții în condițiuni asemănătoare, sau mai bine decât ar putea fi prestate de el însuși. Proprietarul vasului nu este responsabil de neexecutarea acestei obligațiuni, afară de cazul în care înainte de a se presta asistența ar fi dat ordin personal de a nu fi efectuată.

Asistența și salvarea vasului sau aeromobilului, dau dreptul la o retributie în limita valorii bunurilor cărora li s'a prestat asistența și salvare, chiar dacă acestea au avut un rezultat util parțial.

Retributia pentru asistența sau salvare se fixează după următoarele criterii

Cuantumul retributiei, precum și repartizarea să între salvator, în lipsa de acordul între cei intersati, vor fi stabilite fie de organele maritime și fluviale, fie de Tribunalele Maritime și Fluviale, conform competentei acestora. Acestea vor putea reduce sau exclude retributia cînd rezultă ca salvatorii au făcut să fie necesară salvarea sau asistența din culpa lor sau cînd s-au făcut vinovați de furt, de ascundere sau de alte fapte frauduloase.

Dacă cu ocazia asistenței sau salvării vasului, aeromobilului sau incarcaturei, au fost salvate și vieți omenești, salvatorii de vieți umane au dreptul la o parte din retributia datorată salvatorului vasului sau aeromobilului, incarcaturei și accesoriilor lor. De asemenea, acestea nu se cuvin, în afară de convențiune contrarie unui vas public de salvare.

Tribunalele Arbitrare Maritime și Fluviale pot anula convenția de asistența sau de salvare dacă se dovedește a fi viciata prin eroare, dol sau leziune, ori sa reducă aceasta convențiune la un cuantum în raport cu serviciul prestat.

Retributia de asistența sau salvare aparține, cînd vasul nu ar fi inarmat și echipat în scopul de a presta ajutor, pentru o treime armatorului și pentru două treimi comandantului și celorlalți membrii ai echipajului, între care suma va fi repartizata în proporție cu contribuția fiecăruia dintre ei la opera de salvare, în ce privește munca prestată.

Remorcherul are drept la retributie pentru asistenata sau salvare a vaselor remorcate sau a incarcaturei lor dacă a prestat servicii excepționale care n'au decurs din executarea contractului de remorcare.

Retributia personalului este datorată și în cazul cînd asistența sau salvarea a avut loc între vasele aparținînd aceluias proprietar sau vase armate de același armator.

Dacă asistența sau salvarea a fost prestată de mai multe vase, retributia se va repartiza între ele după normele stabilite la Art. 100, în limita valorii bunurilor salvate.

Drepturile de retributie de asistența sau salvare se prescriu prin trecerea termenului de 2 ani, socotiți din ziua în care operațiunile au fost terminate.

Cînd un vas a naufragiat sau din cauza oricărui alt sinistru s'a pierdut sau a fost abandonat de echipaj sau chiar numai de comandant sau în orice alt caz de sinistru maritim sau fluvial, organele maritime și fluviale respective procedează la anchetarea sinistrului, în ceea ce privește cazurile și împrejurările în care s'au produs și ia măsurile necesare pentru a împiedica împrăștierea lucrurilor și a elementelor utile pentru constatările ulterioare.

Au calitatea de a asista sau de a fi reprezentanți în efectuarea anchetei făcute de organele maritime și fluviale sau de a fi audiati în contradictoriu cu persoanele chemate să depună: armatorul sau proprietarul vasului, asiguratorii, acei care au suferit pierderi sau daune de pe urma sinistrului și oricine ar avea interes în ceea ce privește vasul sau incarcatura.

Organele maritime și fluviale vor ancheta cazul chiar dacă sinistrul privește un vas sub pavilion străin. Organele de ancheta au facilitatea de a face orice cercetări, de a proceda la interogatorul echipajului vasului străin sinistrat sau altor vase martore la sinistru, instiintand organul consular respectiv.

Cercetările făcute, precum și măsurile luate pentru conservarea urmelor evenimentelor și pentru împiedicarea imprastierii lucrărilor și obiectelor, în vederea verificărilor ulterioare, sînt consemnate de organele maritime și fluviale locale într'un proces-verbal și trimise în copie Directiunii Marinei Comerciale. Direcțiunea Marinei Comerciale, poate constitui o comisiune de ancheta a sinistrului pentru cercetarea cat mai completa a evenimentelor petrecute.

Dacă în urma cercetărilor făcute asupra unui sinistru maritim sau fluvial, Căpitănia Portului locală sau comisiunea de ancheta a ajuns la concluzia ca unul sau mai mulți membrii ai echipajului vasului sau alte persoane s'au făcut vinovate de săvîrșirea unei crime sau delict, va sesiza instanța competența maritima sau de drept comun, după natura infracțiunii, înaintând dosarul cercetărilor împreună cu actele constatatoare ale sinistrului maritim.

Competența de a ancheta este determinata de locul sinistrului cînd acesta a avut loc în apele naționale sau de locul primului port de sosire al vasului sau al naufragiaților, cînd acesta a avut loc în afară apelor naționale. În caz de pierdere totală a vasului și a tuturor persoanelor aflate la bord, organul maritim și fluvial competent de a ancheta, va fi acela care a fost încunoștiințat mai intaiu de sinistru.

În afară de condițiunile cerute de legea asupra pescuitului, persoanele care exercită profesiunea de pescar în porturi, vor trebui să fie înscrise în registrul Capitaniilor și Oficiilor de Porturi. Fiecare vas sau ambarcatiune care exercită pescuitul va trebui să fie înscrisă în registrele portului din raza unde își are domiciliul proprietarul sau conducătorul și să fie prevăzut cu un rol de echipaj sau carnet de ambarcatiune eliberat de Căpitănia sau Oficiul de Port. În cursul lunei Aprilie a fiecărui an, Capitaniile și Oficiile de Porturi, procedează la controlul actelor și verifica starea ambarcatiunilor înscrise în registrele respective. Organele din comunele unde se afla ambarcatiuni, vor da tot concursul Capitaniilor și Oficiilor de Port, pentru aducerea la îndeplinire, în bune condițiuni, a acestor dispozițiuni. În vederea exercitării controlului, Căpitănia sau Oficiul de Port, va desemna, cînd este necesar, locurile de parcare ale ambarcatiunilor aflate în circumscripția respectiva.

În limitele porturilor, pescuitul cu vase sau ambarcatiuni, precum și pescuitul de pe mal, cu unelte de mana, nu se face fără autorizația specială a organelor portuare.

Vasele, barcile precum și barcazele care transporta peste, nu pot efectua transporturi de călători decât în cazuri determinate prin decizia Ministerelor Comunicațiilor și Afacerilor Interne.

Este oprit a se face garduri, a pune plase și a aseza unelte fixe în porturi, în senalul navigabil, pe Dunăre, pe Prut, pe Canalul Bega și în genere în toate apele navigabile.

Pescarii aflați pe vasele și ambarcatiunile autorizate a face pescuit, sînt oblgiati sa dea concursul cerut în caz de nevoie organelor maritime și fluviale.

Pilotajul este obligatoriu în porturi, rade și bazine, în care a fost instituit prin decizia Ministerului Comunicațiilor și numai pentru categoria de vase pentru care a fost instituit.

Aparține pilotului dreptul de a indica drumul și a asista pe comandantul vasului, în determinarea manevrelor necesare pentru urmarea drumului indicat. Pilotul nu poate părăsi vasul, pînă cînd nu a fost ancorat sau legat la locul destinat, iar la plecare, pînă ce vasul nu a ieșit din zona de pilotat.

Comandantul este obligat sa dea pilotului datele necesare asupra caracteristicilor vasului. În timpul cat este la bord, pilotul nu înlocuiește pe comandant, la comanda vasului, acesta continuand a fi răspunzător de manevra vasului sau și de orice daune rezultate din aceasta.

În timpul serviciului la bordul vasului pe care este însărcinat sa-l piloteze, pilotul are dreptul la hrana și la locuinta, dacă este cazul, în aceleași condițiuni ca ofițerii bordului.

Taxele de pilotaj vor fi fixate conform normelor în vigoare, privind tarifele. Taxele de pilotaj se socotesc: Pentru vasele de mare, la tonajul de registru net, calculat după normele internaționale. Pentru vasele de navigațiune fluviale, fără propulsiune, la capacitatea lor maxima în tone metrice. Pentru vasele de navigațiune fluviale cu propulsiune (remorchere, vase de pasageri, etc.) la deplasamentul lor în tone metrice.

Sînt scutite de plată taxelor de pilotaj

În porturile și apele naționale sînt rezervate vaselor sub pavilion român, următoarele operațiuni