LEGE nr. 92 din 4 august 1992 (**republicată**) (*actualizată*) pentru organizarea judecătorească (actualizată până la data de 1 iulie 2003*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În fiecare județ funcționează un tribunal cu sediul în localitatea de reședința a județului. În municipiul București funcționează, de asemenea, un tribunal. Sediul Tribunalului Ilfov este în localitatea Buftea.
Tribunalele judeca, în prima instanța, procesele și cererile date prin lege în competența lor. Tribunalele, ca instanțe de apel, judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în prima instanța. Tribunalele, ca instanțe de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Fiecare curte de apel își exercită competența într-o circumscripție cuprinzând mai multe tribunale. Numărul curților de apel, resedintele acestora, precum și tribunalele cuprinse în circumscripțiile lor sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta lege.
Curțile de apel judeca, în prima instanța, cauzele date în prima instanța, cauzele date în competența lor prin lege. Ca instanțe de apel, curțile judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în prima instanța de tribunale. Ca instanțe de recurs, curțile de apel judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, precum și în alte cauze prevăzute de lege.
Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete pe lângă fiecare instanța judecătorească, sub autoritatea ministrului justiției. Activitatea Ministerului Public este organizată potrivit principiilor legalității, imparțialității și al controlului ierarhic. Ministerul Public este independent în relațiile cu celelalte autorități publice și își exercită atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.
Atribuțiile Ministerului Public sunt următoarele
efectuarea urmăririi penale în cazurile și în condițiile prevăzute de lege
supravegherea activității de cercetare penală efectuată de poliție și de alte organe; în exercitarea acestei atribuții, procurorul conduce și controlează activitatea de cercetare penală, dispozițiile date de procuror fiind obligatorii pentru organul de cercetare penală
sesizarea instanțelor judecătorești pentru judecarea cauzelor penale
exercitarea acțiunii civile în cazurile prevăzute de lege
participarea, în condițiile legii, la ședințele de judecată
exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege
supravegherea respectării legii în activitatea de punere în executare a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii
verificarea respectării legii la locurile de deținere preventivă, de executare a pedepselor, a măsurilor educative și de siguranță
apărarea drepturilor și intereselor minorilor și ale persoanelor puse sub interdicție
studierea cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea, elaborarea și prezentarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației penale. Ministerul Public exercita orice alte atribuții prevăzute de lege.
Procurorii din fiecare parchet sunt subordonați conducătorului acelui parchet.
Conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeași circumscripție teritorială.
Procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuțiile procurorilor în subordine și sa suspende ori sa infirme actele și dispozițiile acestora, dacă sunt contrare legii.
Dispozițiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii în subordine dacă sunt date în scris și sunt în conformitate cu legea. Nu vor putea fi date, însă, dispoziții pentru neefectuarea actelor care se pot îndeplini, potrivit legii, într-o cauza penală. Procurorul este liber să prezinte în instanța concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauza.
În exercitarea atribuțiilor lor, procurorii au dreptul sa ceara direct sprijinul agenților forței publice, care sunt obligați să execute dispozițiile procurorului.
Fiecare parchet se încadrează cu numărul necesar de procurori. Structura și organizarea aparatului tuturor parchetelor, precum și stabilirea parchetelor la care se vor înființa secții maritime și fluviale, birouri sau servicii de criminalistica și criminologie se stabilesc de ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Repartizarea procurorilor pe compartimente de activitate se face de către conducătorul fiecărui parchet.
Parchetele militare vor fi organizate și vor funcționa potrivit legii.
Parchetele sunt independente față de instanțele judecătorești.
Dispozițiile ministrului justiției, date în mod direct sau prin procurorul general, în vederea respectării și aplicării legii, sunt obligatorii.
Ministrul justiției, prin procurori inspectori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție și din parchetele de pe lângă curțile de apel sau alți procurori delegați, exercita controlul asupra tuturor procurorilor. Când considera necesar, ministrul justiției, din proprie inițiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, efectuează controlul prin inspectori generali, consilieri ori prin procurori detasati în compartimentele de specialitate din cadrul Ministerului Justiției. Controlul se efectuează prin verificarea lucrărilor, a modului cum se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu celelalte persoane implicate în lucrările de competența parchetelor, precum și prin aprecierea asupra activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale procurorilor. Ministrul justiției poate să ceara procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție informări asupra activității parchetelor și sa dea îndrumări cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru combaterea fenomenului infractional. Ministrul justiției are dreptul sa dea dispoziție scrisă, în mod direct sau prin procurorul general, procurorului competent sa înceapă, în condițiile legii, procedura de urmărire penală pentru infracțiunile despre care are cunoștința și sa promoveze în fața instanțelor judecătorești acțiuni și cai de atac necesare apărării interesului public. Nu vor putea fi date însă dispoziții pentru oprirea procedurii de urmărire penală legal deschise.
Parchetele de pe lângă judecătorii și tribunale sunt conduse de prim-procurori. Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale sunt ajutați de adjuncți. Ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, stabilește parchetele de pe lângă judecătorii la care prim-procurorii sunt ajutați de adjuncți. La parchetele de pe lângă tribunale, în raport cu volumul de activitate și cu natura cauzelor deduse judecații, ministrul justiției poate înființa prin ordin sedii secundare cu activitate permanenta în municipiile sau orașele în care s-au înființat sediile secundare ale tribunalelor respective, stabilind și parchetele de pe lângă judecătorii care fac parte din circumscripțiile acestora.
Parchetele de pe lângă tribunale au secții conduse de procurori-șefi. Parchetele de pe lângă unele judecătorii pot avea secții maritime și fluviale conduse de procurori-șefi.
Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale exercita controlul asupra parchetelor din circumscripția lor.
Parchetele de pe lângă curțile de apel sunt conduse de procurori generali. Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel sunt ajutați de adjuncți.
Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel exercita, direct sau prin procurori-inspectori, controlul asupra parchetelor din circumscripția lor.
Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție este condus de un procuror general, ajutat de 2 adjuncți. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție este promovat și eliberat din funcție de Președintele României, la propunerea ministrului justiției. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție exercita, direct sau prin procurori-inspectori, controlul asupra tuturor parchetelor. În cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție funcționează colegiul acestui parchet, ca organ consultativ. Componenta colegiului se stabilește prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție participa la ședințele Curții Supreme de Justiție, în secții unite. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție desemnează, dintre procurorii acestui parchet, pe procurorii care participa la ședințele Curții Constituționale, în cazurile prevăzute de lege.
Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție și parchetele de pe lângă curțile de apel au în structura secții conduse de procurori șefi, care pot fi ajutați de adjuncți. În cadrul secțiilor pot funcționa servicii și birouri conduse de procurori șefi.
Au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și magistrații-asistenți ai Curții Supreme de Justiție.
În cadrul corpului magistraților, ierarhia funcțiilor de execuție și de conducere se stabilește în raport cu nivelul instanțelor și al parchetelor, cu respectarea condițiilor de pregătire profesională și de vechime în magistratura, prevăzute în prezenta lege. Personalul de specialitate juridică de execuție și de conducere, inclusiv secretarul general și adjunctii acestuia din Ministerul Justiției, precum și personalul de instruire și de conducere, de specialitate juridică, din cadrul Institutului Național al Magistraturii, indiferent de vechime, este asimilat magistraților pe durata îndeplinirii funcției. Prevederile prezentei legi referitoare la drepturile și îndatoririle magistraților se aplică în mod corespunzător și acestor magistrați. Numirea personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiției și din Institutul Național al Magistraturii, asimilat magistraților, se face prin ordin al ministrului justiției, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 46. Personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii, asimilat magistraților, poate fi trecut în funcții de judecător sau procuror, în condițiile prezentei legi.
Constituie vechime în magistratura perioada în care o persoană a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiției, în Institutul Național al Magistraturii, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiție, la Curtea Constituțională sau la Curtea de Conturi, funcții de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcții didactice în învățământul superior juridic, funcția de ministru al justiției, secretar de stat ori de secretar general și secretar general adjunct în Ministerul Justiției, funcții de specialitate juridică în instituția Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție constituie vechime în magistratura, în condițiile prevăzute la art. 78 alin. 3. Timpul cat o persoană, licentiata în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curții de Conturi, personal de conducere ori de execuție, de specialitate juridică, în aparatul Parlamentului, Presedentiei României, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Curții Constituționale, Direcției juridice și consulare din Ministerul Afacerilor Externe sau în cadrul altor organe ale administrației publice se considera vechime în magistratura.
Întreruperile de activitate datorate suspendării din funcție, pensionării pentru incapacitate temporară de muncă, precum și trecerii în alte funcții decât cele prevăzute la art. 44 alin. 2 nu se iau în calculul vechimii în magistratura, dacă legea nu prevede altfel.
Poate fi numit magistrat cel care îndeplinește următoarele condiții
este numai cetățean român cu domiciliul în România și are capacitatea de exercițiu al drepturilor
este licențiat în drept sau drept economic-administrativ, are stagiul cerut de lege pentru funcția în care urmează să fie numit și dovedește o pregătire profesională corespunzătoare
nu are antecedente penale și se bucura de o buna reputație
cunoaște limba română
este apt, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției;"
a absolvit Institutul Național al Magistraturii sau a promovat concursul ori examenul de admitere în magistratura, organizat potrivit regulamentului aprobat de ministrul justiției. Îndeplinirea condiției prevăzute la lit. e) trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului sănătății. Pentru înscrierea la concursul sau la examenul prevăzut la alin. 1 lit. f), precum și la celelalte examene sau concursuri organizate pentru încadrarea ori admiterea în unitățile de justiție, candidatul plătește o taxa, al carei cuantum se stabilește prin ordin al ministrului justiției, în funcție de cheltuielile efectuate pentru organizarea concursului sau examenului. Sumele încasate din aceasta taxa constituie venituri extrabugetare la dispoziția Ministerului Justiției.
Judecătorii și procurorii, cu excepția celor stagiari, sunt numiți prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Înainte de a începe să-și exercite funcția, magistrații sunt obligați să depună următorul jurământ: > Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinței religioase a magistraților. Jurământul se depune, în ședința solemna, în fața magistraților instanței sau, după caz, ai parchetului la care a fost numit magistratul, după citirea comunicării actului de numire. Despre depunerea jurământului se încheie un proces-verbal, care se semnează de către 2 dintre magistrații prezenți și de cel care a depus jurământul.
Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau avansarii magistratului în alta funcție din cadrul corpului magistraților.
Actele efectuate de magistrat înainte de depunerea jurământului sunt nule.