LEGE nr. 7 din 11 ianuarie 2006 (**republicată**) privind statutul funcționarului public parlamentar**)

Prezenta lege reglementează statutul funcționarului public parlamentar din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României.

În sensul prezentei legi, prin structuri de specialitate se înțelege serviciile Camerei Deputaților și Senatului care desfășoară activitățile prevăzute la art. 3 și la art. 5 alin. (2) .

Funcția publică parlamentară este o funcție publică specifică de carieră, autonomă.

Funcționarul public parlamentar se bucură de stabilitate și își desfășoară activitatea cu respectarea principiilor legalității, imparțialității, obiectivității, al subordonării ierarhice, precum și al neutralității politice.

Prin excepție de la prevederile alin. (2) , funcționarul public parlamentar care își desfășoară activitatea la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare și la grupurile parlamentare își exercită atribuțiile cu respectarea principiului legalității și al subordonării ierarhice.

Raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile prezentei legi.

Funcțiile publice parlamentare din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului sunt funcțiile publice în care sunt numite, pe durată nedeterminată, persoane care desfășoară activitățile prevăzute la art. 3 și persoanele numite în funcția de șef de cabinet.

Persoanele care desfășoară activități de specialitate la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele președinților comisiilor permanente, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare și la grupurile parlamentare pot fi încadrate ca funcționar public parlamentar pe perioadă nedeterminată, funcționar public parlamentar pe perioadă determinată sau personal contractual. -------------- **) Conform prevederilor art. II din Legea nr. 113/2009 , dispozițiile art. 5 alin. (3) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.

Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului din structurile Parlamentului, care desfășoară activități administrative, de gospodărire, investiții, întreținere-reparații și de deservire, pentru care încadrarea în muncă se face prin contract individual de muncă, potrivit Codului muncii.

Funcțiile publice parlamentare se clasifică, în raport cu nivelul atribuțiilor titularului funcției publice parlamentare, după cum urmează

Clasificarea funcțiilor publice parlamentare este reglementată în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Funcțiile publice parlamentare corespunzătoare înalților funcționari publici parlamentari sunt: funcția de secretar general, secretar general adjunct și șef de departament sau director general, după caz.

Funcțiile publice parlamentare de conducere sunt: director, director adjunct, șef serviciu, șef secție și șef birou.

Funcțiile publice parlamentare de execuție sunt cele prevăzute în anexa la prezenta lege.

Se înființează funcția de reprezentant permanent al Camerei Deputaților, respectiv al Senatului pe lângă Parlamentul European, ca angajat contractual al Camerei Deputaților și/sau al Senatului, după caz, salarizat la nivelul funcției publice parlamentare de șef departament sau director general.

Pe perioada misiunii sale în străinătate, persoana care are calitatea de reprezentant permanent al Camerei Deputaților, respectiv al Senatului decontează, pe bază de documente justificative, cheltuielile privind chiria și întreținerea spațiului de locuit în străinătate, inclusiv utilitățile aferente, cheltuielile de birou privind telefonul, faxul și internetul, cheltuielile privind asigurările de sănătate în străinătate și cheltuielile privind biletele de avion - clasa economic - pentru deplasări în interesul serviciului la și de la Parlamentul European.

Se autorizează Ministerul Finanțelor Publice să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetelor de venituri și cheltuieli ale Camerei Deputaților și Senatului.

Funcționarii publici parlamentari nu pot deține funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează

Nu se află în situație de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (1) lit. a) și c) , funcționarul public parlamentar care este reprezentantul secretarului general al Camerei Deputaților în Consiliul de administrație al Regiei Autonome «Monitorul Oficial», potrivit art. II din Legea nr. 208/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României.

Funcționarii publici parlamentari nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită.

În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) , la încetarea perioadei pentru care a fost numit sau ales ori la încheierea mandatului demnitarului, după caz, funcționarul public parlamentar este reîncadrat în funcția publică deținută sau într-o funcție similară.

Dispozițiile prezentei legi privind activitatea politică a funcționarului public parlamentar nu se aplică persoanelor care desfășoară activitățile prevăzute la art. 3 la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare și la grupurile parlamentare.

Nu sunt permise raporturi ierarhice directe, în cazul în care funcționarii publici parlamentari sunt soți sau rude de gradul I.

Persoanele care se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) vor opta, în termen de 10 zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe.

Orice persoană poate sesiza existența situațiilor prevăzute la alin. (1) .

Situațiile prevăzute la alin. (1) și, corelativ, neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (2) se constată de către secretarul general, care va dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcționarii publici parlamentari soți sau rude de gradul I.

Procedura de constatare a incompatibilităților este stabilită prin Regulamentul intern al funcționarilor publici parlamentari din structurile de specialitate ale Camerei Deputaților sau Senatului, aprobat de Biroul permanent al fiecărei Camere.

În structurile de specialitate ale Parlamentului o persoană poate ocupa o funcție publică parlamentară, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții

Prevederile alin. (1) lit. e) referitoare la vechimea în specialitate și ale alin. (1) lit. i) nu sunt aplicabile funcționarului public parlamentar care își desfășoară activitatea la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare.

Condițiile de vechime în specialitate necesară pentru ocuparea funcțiilor publice parlamentare de conducere din structurile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului se stabilesc de către birourile permanente reunite ale celor două Camere, iar vechimea minimă în specialitate necesară pentru ocuparea funcțiilor publice parlamentare de execuție se stabilește de către birourile permanente reunite ale celor două Camere, la propunerea secretarilor generali ai Camerei Deputaților și Senatului.

Pe lângă condițiile prevăzute la alin. (1) , pentru ocuparea unei funcții publice parlamentare în structurile de specialitate ale Parlamentului pot fi stabilite condiții specifice, aprobate de către Biroul permanent al Camerei Deputaților sau Senatului, la propunerea secretarului general.

Numirea funcționarului public parlamentar se face pe post vacant, prin concurs sau examen, după caz, în condițiile prezentei legi.

Concursul se organizează și se desfășoară în cazul în care, pentru ocuparea unui post vacant, se înscriu minimum două persoane.

Examenul are loc în cazul în care, pentru ocuparea unui post vacant, la concursul organizat s-a înscris o singură persoană sau numărul celor înscriși este egal ori mai mic decât numărul posturilor vacante de același nivel, scoase la concurs.

Candidatul nemulțumit de rezultatul concursului sau al examenului se poate adresa cu contestație, la secretarul general, în termen de 5 zile de la afișarea rezultatelor.

Normele de organizare și desfășurare ale concursului sau examenului și procedura de soluționare a contestațiilor se aprobă de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului, la propunerea secretarului general al Camerei Deputaților sau Senatului, după caz.

Pe baza rezultatelor definitive, secretarul general emite ordinul de numire în funcție a candidatului declarat "admis".

Actul administrativ de numire are formă scrisă și trebuie să conțină temeiul legal al numirii, numele funcționarului public parlamentar, denumirea funcției publice parlamentare, data de la care urmează să exercite funcția publică parlamentară, drepturile salariale, precum și locul de desfășurare a activității.

Fișa postului aferentă funcției publice parlamentare se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcționarului public parlamentar.

La învestirea în funcția publică parlamentară, funcționarul public parlamentar depune jurământul de credință, în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire.

Jurământul prevăzut la alin. (4) are următorul conținut: "Jur să respect Constituția, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să îndeplinesc conștiincios îndatoririle ce îmi revin în funcția publică parlamentară în care am fost numit, să păstrez secretul profesional și să respect normele de conduită profesională și civică. Așa să-mi ajute Dumnezeu!". Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.

Jurământul de credință se poate depune și fără formula religioasă.

Funcționarul public parlamentar depune jurământul de credință în fața secretarului general, care poate fi asistat de secretarul general adjunct și de conducătorul compartimentului în care își va desfășura activitatea.

Secretarul general și secretarul general adjunct depun jurământul de credință în fața Biroului permanent al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz.

Neprezentarea la termenul fixat pentru depunerea jurământului de credință, consemnată în scris, duce la revocarea ordinului de numire în funcția publică parlamentară a persoanei în cauză, cu excepția situației în care dovedește că motive obiective au împiedicat-o să se prezinte și pe care le face cunoscute, în termen de 5 zile, secretarului general al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz.

În termen de 5 zile de la încetarea motivelor prevăzute la alin. (1) , funcționarul public parlamentar are obligația de a depune jurământul de credință.

Refuzul depunerii jurământului de credință prevăzut la art. 17 alin. (5) sau neprezentarea în condițiile alin. (2) se consemnează în scris și atrage revocarea ordinului de numire în funcția publică parlamentară.

În funcțiile publice parlamentare corespunzătoare înalților funcționari publici sunt numiți secretarul general și secretarul general adjunct ai Camerei Deputaților sau Senatului, precum și șeful de departament sau directorul general, după caz.

Numirea în funcția de secretar general și de secretar general adjunct se face de Camera Deputaților sau de Senat, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

Numirea în funcția publică parlamentară de șef de departament ori de director general, după caz, se face de secretarul general, cu avizul Biroului permanent al Camerei Deputaților sau Senatului.

În funcțiile publice parlamentare de conducere din structurile Camerei Deputaților sau Senatului se numesc funcționari publici cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență ori echivalentă, după caz, care îndeplinesc condițiile stabilite conform art. 12 .

Numirea în funcțiile publice parlamentare de conducere se face pe bază de concurs, organizat de secretarul general al Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, în limita posturilor vacante, potrivit normelor stabilite de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului.

Înalții funcționari publici parlamentari și funcționarii publici parlamentari cu funcții de conducere beneficiază de indemnizația de conducere prevăzută de legea privind salarizarea funcționarilor publici.

În carieră, funcționarul public parlamentar beneficiază de dreptul de a promova în funcție.

Promovarea într-o funcție publică parlamentară superioară se face prin concurs sau examen.

În situația în care nu există un post vacant, promovarea funcționarului public parlamentar se va face prin transformarea postului din statul de funcții în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior, prin examen, în condițiile stabilite prin metodologia de promovare prevăzută la art. 24 alin. (2) .

În vederea prezentării la examen sau la concurs, pentru a promova într-o funcție superioară, funcționarul public parlamentar trebuie să îndeplinească următoarele condiții

Metodologia de organizare și desfășurare a examenului sau concursului pentru promovarea într-o funcție parlamentară superioară se aprobă de Biroul permanent al Camerei Deputaților, respectiv de Biroul permanent al Senatului, la propunerea secretarilor generali ai acestora.

Promovarea funcționarului public parlamentar se poate face numai în funcția imediat superioară și numai o dată pe an, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

Funcționarul public parlamentar poate fi promovat temporar într-o funcție publică parlamentară temporar vacantă, prin examen, în condițiile stabilite prin metodologia de promovare prevăzută la art. 24 alin. (2) .

În perioada prevăzută la alin. (2) , funcționarul public parlamentar beneficiază de drepturile salariale aferente funcției pe care o ocupă temporar.

Funcționarul public parlamentar a cărui activitate, cu ocazia evaluării profesionale anuale, a fost notată cu calificativul "Nesatisfăcător" sau "Satisfăcător" nu poate fi promovat în anul imediat următor.

În situația în care, în ultimii 2 ani consecutivi, funcționarul public parlamentar a fost notat cu calificativul "Nesatisfăcător", secretarul general propune funcționarului respectiv trecerea într-o funcție inferioară, în limita posturilor vacante. Dacă nu există posturi vacante ori propunerea nu este acceptată, se procedează la eliberarea din funcție a funcționarului public parlamentar ca necorespunzător.

Funcționarul public parlamentar are dreptul și obligația de a-și perfecționa pregătirea profesională și de a urma cursuri de perfecționare organizate în acest scop.

Formarea și perfecționarea pregătirii profesionale au caracter continuu, se organizează, se finanțează și se desfășoară potrivit programului anual aprobat de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului.

Planul de formare și perfecționare profesională se aprobă de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului, la propunerea secretarului general al fiecărei Camere, cu consultarea sindicatului.

Planul de formare și perfecționare profesională, după aprobare, se aduce la cunoștința funcționarilor publici parlamentari.

Funcționarii publici parlamentari beneficiază de drepturile salariale cuvenite, pe perioada în care urmează forme de perfecționare profesională, în situația în care acestea sunt

În cazul în care cursurile de perfecționare sunt organizate în altă localitate decât cea de domiciliu, funcționarul public parlamentar beneficiază și de drepturile de delegare, potrivit prezentei legi.

Pentru acoperirea cheltuielilor planurilor de formare și perfecționare profesională ale funcționarilor publici parlamentari, în bugetele anuale ale fiecărei Camere sunt prevăzute sumele necesare pentru cheltuielile respective.

Secretarul general prezintă anual Biroului permanent un raport cu privire la realizarea planurilor de formare și perfecționare profesională, precum și cheltuielile aferente.

Funcționarul public parlamentar care urmează o formă de specializare sau de perfecționare cu o durată mai mare de 3 luni și primește pe această perioadă drepturile salariale este obligat să se angajeze în scris că va lucra minimum 3 ani în cadrul Camerei Deputaților sau Senatului, după caz. În cazul nerespectării angajamentului, acesta va suporta cheltuielile efectuate, proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului.

Prevederile alin. (1) nu se aplică funcționarului public parlamentar care nu mai deține funcția publică din motive ce nu îi sunt imputabile sau în cazul în care a intervenit transferul în interesul serviciului.