LEGE nr. 58 din 26 decembrie 1968 pentru organizarea judecătorească

Executor judecătoresc poate fi persoana care are capacitate de exercițiu și a absolvit cel puțin liceul avînd examenul de bacalaureat. Executorii judecătorești se numesc de Ministerul Justiției.

Executorii judecătorești își exercita atribuțiile în raza teritorială a instanței la care funcționează. Prin ordinul ministrului justiției, această competență poate fi extinsă. Modul în care sînt aduse la îndeplinire atribuțiile executorilor judecătorești se stabilește, prin regulament, de Ministerul Justiției.

Salarizarea judecătorilor se stabilește prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. Salarizarea precum și orice alte drepturi cuvenite personalului de la tribunalele militare se stabilesc potrivit dispozițiilor legale care reglementează astfel de drepturi pentru personalul din Ministerul Forțelor Armate și se asigura de către acest minister.

Judecătorii, cu excepția judecătorilor stagiari, actualmente în funcție, sînt considerați ca îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 54, precum și condițiile de vechime pentru funcțiile pe care le ocupa. Dispozițiile alin. 1 se aplică și foștilor judecători și procurori definitivi aleși sau numiți în organizațiile obștești sau în aparatul de stat în funcții legate de activitatea justiției. Timpul cît se prestează efectiv munca într-una din funcțiile din alineatul precedent va fi cuprins în vechimea de judecător. Dispozițiile alin. 1 sînt aplicabile, în mod corespunzător, și executorilor judecătorești.

Pînă la alegerea judecătorilor potrivit dispozițiilor legii de fața, judecătorii numiți continua să-și exercite atribuțiile lor. Pînă la aceeași dată angajarea, transferarea și desfacerea contractului de muncă a judecătorilor se fac de Ministerul Justiției.

Judecătorii militari de toate gradele sînt, în serviciul militar activ. Încadrarea și avansarea în grad în cadrul forțelor armate ale Republicii Socialiste România a judecătorilor militari se fac, potrivit Statutului Corpului Ofițerilor, la propunerea ministrului justiției sau a președintelui Tribunalului Suprem, după caz. Pentru abaterile de la disciplina militară, judecătorii militari răspund potrivit Regulamentului disciplinar al forțelor armate ale Republicii Socialiste România.

Dispozițiile codului muncii și celelalte prevederi ale legislației muncii sînt aplicabile judecătorilor. Atribuțiile, care potrivit acestei legislații revin conducerii unității, se vor exercita, în cazul judecătorilor, de către Ministerul Justiției sau președintele Tribunalului Suprem, după caz. Dispozițiile alineatelor precedente sînt aplicabile în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

Judecătorii beneficiază de aceleași drepturi pe care le au, potrivit legislației muncii, angajații cu contracte de muncă pe durate nedeterminate.

Judecătorii care au promovat examenul de capacitate dar nu au fost aleși, cei care la expirarea mandatului nu au fost realeși, precum și cei eliberați din funcții, beneficiază de drepturile prevăzute de codul muncii privitoare la desfacerea contractului de muncă de către unitate, pentru motive neimputabile angajatului.

În caz de realegere sau transferare la o instanța din alta localitate, judecătorii se vor considera transferati în interes de serviciu în înțelesul codului muncii.

În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sînt obligați sa poarte ținuta vestimentara de judecată.

Pe baza și în vederea executării prezentei legi, ministrul justiției va emite instrucțiuni privind activitatea ce va fi desfășurată de judecătorii stagiari, modul în care li se acordă dreptul de a exercita atribuțiile funcției înainte de depunerea examenului, examenului de capacitate, notarea judecătorilor, precum și pentru aplicarea celorlalte dispoziții ale legii.

Legea nr. 5 din 19 iunie 1952 pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, Statutul disciplinar al judecătorilor aprobat prin Decretul nr. 338 din 23 decembrie 1953 , precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga.

Prezenta lege intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1969. -----------