LEGE nr. 58 din 26 decembrie 1968 pentru organizarea judecătorească

Dispozițiile codului muncii și celelalte prevederi ale legislației muncii sînt aplicabile judecătorilor. Atribuțiile, care potrivit acestei legislații revin conducerii unității, se vor exercita, în cazul judecătorilor, de către Ministerul Justiției sau președintele Tribunalului Suprem, după caz. Dispozițiile alineatelor precedente sînt aplicabile în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

Judecătorii beneficiază de aceleași drepturi pe care le au, potrivit legislației muncii, angajații cu contracte de muncă pe durate nedeterminate.

Judecătorii care au promovat examenul de capacitate dar nu au fost aleși, cei care la expirarea mandatului nu au fost realeși, precum și cei eliberați din funcții, beneficiază de drepturile prevăzute de codul muncii privitoare la desfacerea contractului de muncă de către unitate, pentru motive neimputabile angajatului.

În caz de realegere sau transferare la o instanța din alta localitate, judecătorii se vor considera transferati în interes de serviciu în înțelesul codului muncii.

În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sînt obligați sa poarte ținuta vestimentara de judecată.

Pe baza și în vederea executării prezentei legi, ministrul justiției va emite instrucțiuni privind activitatea ce va fi desfășurată de judecătorii stagiari, modul în care li se acordă dreptul de a exercita atribuțiile funcției înainte de depunerea examenului, examenului de capacitate, notarea judecătorilor, precum și pentru aplicarea celorlalte dispoziții ale legii.

Legea nr. 5 din 19 iunie 1952 pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare, Statutul disciplinar al judecătorilor aprobat prin Decretul nr. 338 din 23 decembrie 1953 , precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga.

Prezenta lege intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1969. -----------