Înapoi la Legislație

Legea nr. 57/1974 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ
Articole
222

Pe scurt

Legea nr. 57/1974: LEGE nr. 57 din 29 octombrie 1974 (*republicată*) privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ
Câte articole are?
222 articole.
Cuprins

LEGE nr. 57 din 29 octombrie 1974 (*republicată*) privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Art. 1

(1)

În Republica Socialistă România munca constituie o îndatorire de onoare pentru toți membrii societății. Dreptul la munca este un drept fundamental al tuturor cetățenilor, garantat prin Constituție. Fiecare cetățean are dreptul și îndatorirea de a desfășura o activitate utila societății, care să-i asigure mijloacele de existenta și de dezvoltare spirituală. Munca reprezintă criteriul fundamental de apreciere a contribuției fiecărei persoane la progresul societății, o necesitate pentru formarea, afirmarea și dezvoltarea multilaterala a personalității umane.

(2)

Exploatarea omului de către om, realizarea de venituri prin însușirea muncii altora, sînt cu desăvîrșire interzise. Nimeni nu poate fi retribuit dacă nu prestează o munca socialmente necesară și nu poate realiza alte venituri decît cele legal cuvenite. Sustragerea de la munca, traiul parazitar, realizarea de cistiguri pe alte cai decît prin munca proprie, contravin principiilor eticii și echității, sînt incompatibile cu însăși esența și țelurile societății socialiste.

(3)

Oamenii muncii, în calitate de proprietari ai mijloacelor de producție, bunuri ale întregului popor, și, în același timp, de producători și beneficiari ai valorilor materiale și spirituale, poarta întreaga răspundere pentru conducerea directa și efectivă a fiecărei unități economice, pentru gospodărirea judicioasă și eficienta a bunurilor care le sînt încredințate spre administrare. Fiecare întreprindere are obligația sa obțină beneficii din care să-și asigure propria dezvoltare, să contribuie cu o anumită cota la dezvoltarea generală a societății și sa creeze resursele necesare pentru a asigura participarea la beneficii a oamenilor muncii și a acoperi cheltuielile pentru satisfacerea unor nevoi social-culturale în cadrul programului general de creștere a nivelului de trai stabilit de partid și de stat.

Art. 2

(1)

Venitul național, ca valoare nou creata în industrie, în agricultura și în alte ramuri, reprezintă sursa dezvoltării economico-sociale a tarii și ridicării bunastarii întregului popor. Venitul național se repartizează pentru fondul de dezvoltare economico-socială și pentru fondul de consum, în vederea asigurării mijloacelor necesare atît pentru dezvoltarea intensiva a forțelor de producție, cît și pentru creșterea continua a veniturilor oamenilor muncii.

(2)

Fondul de consum, care reprezintă partea din venitul național destinată veniturilor individuale realizate de membrii societății pe baza muncii prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor pe care le face societatea în vederea satisfacerii nevoilor întregii populații, revine oamenilor muncii și membrilor lor de familie pe următoarele cai

n)

retribuția după cantitatea, calitatea și importanță socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a societății

b)

participarea la beneficii, în raport cu contribuția fiecăruia la dezvoltarea întreprinderii respective și cu vechimea în unitate

c)

retribuția socială de către beneficiază oamenii muncii din fondurile destinate învățămîntului de toate gradele ocrotirii sănătății, pensiilor, alocațiilor de stat pentru copii, ajutoarelor familiale, indemnizațiilor pentru incapacitate de muncă, cheltuielilor destinate trimiterii la tratament balnear și odihnă, întreținerii creșelor, gradinitelor, căminelor de nefamilisti, cantinelor, acordării de locuințe, precum și altor nevoi cu caracter social-cultural.

Art. 3

(1)

Retribuirea se face pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanță socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți și de rezultatele obținute în munca.

(2)

Retribuirea muncii trebuie să asigure cointeresarea materială a celor ce muncesc și repartizarea echitabila a veniturilor provenite din munca.

(3)

Fondul de retribuire se determina în funcție de valoarea producției nete, de producția fizica sau de alte sarcini specifice și se acordă potrivit principiilor socialiste de retribuire. În fondul total de retribuire la nivelul economiei naționale se include și fondul aferent participării la beneficii a oamenilor muncii. Retribuția cuprinde retribuția tarifară, indemnizațiile, premiile, sporurile și alte drepturi prevăzute de lege pentru munca prestată.

(4)

În scopul asigurării creșterii continue a nivelului de trai al oamenilor muncii, se majorează periodic retribuția tuturor categoriilor de personal, în conformitate cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială a tarii și corespunzător creșterii productivitatii muncii sociale și venitului național.

Articolele următoare · 3 din 222