LEGE nr. 57 din 29 octombrie 1974 (*republicată*) privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În Republica Socialistă România munca constituie o îndatorire de onoare pentru toți membrii societății. Dreptul la munca este un drept fundamental al tuturor cetățenilor, garantat prin Constituție. Fiecare cetățean are dreptul și îndatorirea de a desfășura o activitate utila societății, care să-i asigure mijloacele de existenta și de dezvoltare spirituală. Munca reprezintă criteriul fundamental de apreciere a contribuției fiecărei persoane la progresul societății, o necesitate pentru formarea, afirmarea și dezvoltarea multilaterala a personalității umane.
Exploatarea omului de către om, realizarea de venituri prin însușirea muncii altora, sînt cu desăvîrșire interzise. Nimeni nu poate fi retribuit dacă nu prestează o munca socialmente necesară și nu poate realiza alte venituri decît cele legal cuvenite. Sustragerea de la munca, traiul parazitar, realizarea de cistiguri pe alte cai decît prin munca proprie, contravin principiilor eticii și echității, sînt incompatibile cu însăși esența și țelurile societății socialiste.
Oamenii muncii, în calitate de proprietari ai mijloacelor de producție, bunuri ale întregului popor, și, în același timp, de producători și beneficiari ai valorilor materiale și spirituale, poarta întreaga răspundere pentru conducerea directa și efectivă a fiecărei unități economice, pentru gospodărirea judicioasă și eficienta a bunurilor care le sînt încredințate spre administrare. Fiecare întreprindere are obligația sa obțină beneficii din care să-și asigure propria dezvoltare, să contribuie cu o anumită cota la dezvoltarea generală a societății și sa creeze resursele necesare pentru a asigura participarea la beneficii a oamenilor muncii și a acoperi cheltuielile pentru satisfacerea unor nevoi social-culturale în cadrul programului general de creștere a nivelului de trai stabilit de partid și de stat.
Venitul național, ca valoare nou creata în industrie, în agricultura și în alte ramuri, reprezintă sursa dezvoltării economico-sociale a tarii și ridicării bunastarii întregului popor. Venitul național se repartizează pentru fondul de dezvoltare economico-socială și pentru fondul de consum, în vederea asigurării mijloacelor necesare atît pentru dezvoltarea intensiva a forțelor de producție, cît și pentru creșterea continua a veniturilor oamenilor muncii.
Fondul de consum, care reprezintă partea din venitul național destinată veniturilor individuale realizate de membrii societății pe baza muncii prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor pe care le face societatea în vederea satisfacerii nevoilor întregii populații, revine oamenilor muncii și membrilor lor de familie pe următoarele cai
retribuția după cantitatea, calitatea și importanță socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a societății
participarea la beneficii, în raport cu contribuția fiecăruia la dezvoltarea întreprinderii respective și cu vechimea în unitate
retribuția socială de către beneficiază oamenii muncii din fondurile destinate învățămîntului de toate gradele ocrotirii sănătății, pensiilor, alocațiilor de stat pentru copii, ajutoarelor familiale, indemnizațiilor pentru incapacitate de muncă, cheltuielilor destinate trimiterii la tratament balnear și odihnă, întreținerii creșelor, gradinitelor, căminelor de nefamilisti, cantinelor, acordării de locuințe, precum și altor nevoi cu caracter social-cultural.
Retribuirea se face pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanță socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți și de rezultatele obținute în munca.
Retribuirea muncii trebuie să asigure cointeresarea materială a celor ce muncesc și repartizarea echitabila a veniturilor provenite din munca.
Fondul de retribuire se determina în funcție de valoarea producției nete, de producția fizica sau de alte sarcini specifice și se acordă potrivit principiilor socialiste de retribuire. În fondul total de retribuire la nivelul economiei naționale se include și fondul aferent participării la beneficii a oamenilor muncii. Retribuția cuprinde retribuția tarifară, indemnizațiile, premiile, sporurile și alte drepturi prevăzute de lege pentru munca prestată.
În scopul asigurării creșterii continue a nivelului de trai al oamenilor muncii, se majorează periodic retribuția tuturor categoriilor de personal, în conformitate cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială a tarii și corespunzător creșterii productivitatii muncii sociale și venitului național.
Sistemul de retribuire asigura un raport corespunzător între veniturile individuale maxime și minime.
Raportul dintre retribuția neta maxima și minima a personalului din unitățile de stat se stabilește la aproximativ 6 la 1.
Nimeni nu poate primi decît o singura retribuție tarifară.
Totalitatea veniturilor individuale nete, cu caracter permanent, realizate de către orice persoană pentru munca pe care o desfășoară obișnuit, indiferent de sectorul de activitate, nu poate depăși veniturile maxime individuale nete ce se pot realiza în unitățile de stat, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Retribuirea personalului se diferențiază pe ramuri, subramuri și activități în funcție de importanță lor pentru dezvoltarea economico-socială a tarii.
În cadrul ramurilor, subramurilor și activităților, retribuția tarifară se diferențiază pe categorii de încadrare și pe funcții, corespunzător nivelului de calificare și gradului de răspundere cerut de Îndeplinirea sarcinilor, precum și condițiilor în care se desfășoară munca.
În cadrul categoriilor și funcțiilor, retribuția se diferențiază, de regula, pe un nivel de baza și mai multe trepte sau gradatii.
În toate cazurile, retribuția se acordă pe baza funcției îndeplinite și a activității efectiv prestate, cu respectarea condițiilor de studii și vechime prevăzute de reglementările în vigoare și nu pe baza titlului deținut.
La stabilirea retribuirii fiecărui om al muncii se are în vedere contribuția sa la: - realizarea și depășirea producției fizice, a valorii producției nete
îmbunătățirea calității produselor
folosirea maxima a capacităților de producție
promovarea progresului tehnic, științific și cultural
creșterea productivitatii muncii
îndeplinirea sarcinilor specifice de muncă
reducerea cheltuielilor de producție, mai ales pe calea reducerii consumului de materii prime, materiale, combustibil și energie
sporirea, eficientei investițiilor, scurtarea termenelor de execuție, reducerea ponderii construcțiilor în volumul total al investițiilor
creșterea volumului producției destinate exportului și a eficientei activității de comerț exterior
ridicarea continua a eficientei în activitatea economică a întreprinderilor, precum și în toate domeniile vieții sociale.
La stabilirea cotei de participare la beneficii consiliul oamenilor muncii va avea în vedere
contribuția personalului muncitor la realizarea beneficiului planificat și obținerea unor beneficii peste plan
retribuția tarifară
vechimea în unitate.
Obiectivele urmărite de sistemul de retribuire se realizează prin: a) diferențierea retributiilor în funcție de nivelul de calificare cerut pentru efectuarea lucrărilor și de cantitatea muncii prestate, determinata prin norme de muncă, care să reflecte cît mai riguros munca reală necesară pentru executarea lucrărilor, de inițiativa, operativitatea, experiența în munca și contribuția personală la îndeplinirea sarcinilor colectivelor
folosirea celor mai corespunzătoare forme de măsurare a muncii și de retribuire, ținînd seama de specificul activității din fiecare unitate, în vederea stimulării obținerii unor rezultate cît mai bune, cantitative și calitative
asigurarea unei interdependente strinse între realizările obținute în munca și venituri, precum și creșterea răspunderii personale a fiecăruia, indiferent de postul pe care îl ocupa, prin: - acordarea integrală a retributiei la realizarea tuturor sarcinilor primite, atît a celor ce decurg din planul unității sau al compartimentului, cît și a sarcinilor proprii de muncă
acordarea unor adaosuri la retribuție pentru depășirea producției fizice, a valorii producției nete
diminuarea retributiei în cazul nerealizarii sarcinilor de muncă individuale sau colective
participarea la beneficiul obținut de unitatea în care își desfășoară activitatea
acordarea unor drepturi din fondul social al întreprinderii, atribuirea de locuințe din spațiul locativ aflat în administrarea ei, participarea la excursii colective în străînătate, organizate de unitatea economică pe baza realizării și depășirii exportului.
În scopul asigurării unei cît mai strinse legături între munca depusa și retribuirea ei, se pot aplica, în funcție de specificul activității și folosind ca unități de măsurare a muncii normele de muncă, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Elementele sistemului de retribuire a muncii sînt următoarele
retribuția tarifară, care constituie partea principala a retributiei totale și elementul determinant pentru stimularea ridicării continue a calificării personalului. Prin retribuție tarifară se înțelege retribuția stabilită pe baza rețelelor tarifare sau a listelor de funcții pentru muncitori și personal operativ și prin nomenclatoarele de funcții pentru personalul de execuție tehnic, economic, de alta specialitate, pentru personalul de conducere, precum și pentru cel administrativ, de deservire și de paza. Se stabilește următoarea pondere a retributiei tarifare în retribuția medie planificata
la muncitori și personalul operativ, circa 90%
la muncitorii din construcții-montaj, circa 88%
La personalul tehnic, economic, de alta specialitate, administrativ, de deservire și de paza, între 80-95%, b) indemnizația de conducere sau cele care se acordă pentru unele activități suplimentare. Indemnizația de conducere se stabilește diferențiat, pe ramuri sau activități, după mărimea unității și complexitatea sarcinilor
participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice
premii anuale pentru personalul din instituțiile de stat și alte unități stabilite de lege
premii acordate în cursul anului pentru realizari deosebite în îndeplinirea sarcinilor în perioada respectiva, premii pentru economii de materiale și forta de muncă, precum și alte recompense cu caracter limitat ce se acordă personalului din unele sectoare de activitate pentru rezultatele deosebite obținute în îndeplinirea anumitor obiective specifice
sporuri la retribuție acordate pentru vechime neîntrerupta în aceeași unitate, în scopul stimulării stabilitatii personalului
retribuții majorate sau sporuri, pentru retribuirea diferențiată a muncii personalului care lucrează în condiții deosebite fata de cele obișnuite.
Retribuția tarifară, precum și alte venituri care se cuvin, potrivit legii, persoanelor care muncesc în unitățile socialiste de stat sînt efective și nu sînt supuse impozitului. Impozitul pe fondul total de retribuire se suporta de unitățile socialiste.
În Republica Socialistă România, retribuirea muncii se reglementează prin lege. Fondurile de retribuire se prevăd în planul național unic de dezvoltare economico-socială, cele finanțate din bugetul de stat incluzindu-se și în acesta.
Consiliul de Miniștri și comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București asigura și răspund de aplicarea întocmai a prevederilor prezentei legi:
Consiliul oamenilor muncii din fiecare unitate poarta întreaga răspundere pentru modul de aplicare a principiilor socialiste de retribuire, pentru modul de gospodărire și utilizare a fondurilor destinate atît cheltuielilor de producție, cît și celor de consum.