LEGE nr. 311 din 4 decembrie 2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de garantare a depozitelor bancare
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Schemele de garantare a depozitelor au obligația să investească resursele financiare disponibile într-o manieră suficient de diversificată și care să asigure un grad scăzut de risc.
Schemele de garantare a depozitelor sub forma sistemelor instituționale de protecție asigură evidențierea în contabilitate a operațiunilor legate de constituirea, investirea și utilizarea resurselor financiare, distinct față de cea a altor activități pe care le desfășoară.
Schemele de garantare a depozitelor au obligația revizuirii periodice, cel puțin anuale, a modalității de investire stabilite potrivit art. 31 alin. (1) .
Administrarea schemei de garantare a depozitelor se realizează de către persoane juridice constituite sub formă de societăți pe acțiuni în conformitate cu Legea societăților nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Societățile prevăzute la alin. (1) au obiect exclusiv de activitate administrarea unei scheme de garantare a depozitelor și sunt administrate în sistem dualist.
Acționarii societăților prevăzute la alin. (1) nu pot fi decât instituții de credit autorizate în România sau într-un alt stat membru.
Membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului societăților care administrează schema de garantare a depozitelor trebuie să fie persoane fizice.
Mandatul membrilor consiliului de supraveghere și al membrilor directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor este de 3 ani și poate fi reînnoit.
Membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor trebuie
să fie rezidenți în România
să fie licențiați în domeniul economic sau juridic
să îndeplinească cerințele de reputație și onorabilitate prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. b) .
Membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor nu trebuie
să fie soți, rude sau afini până la gradul al doilea între ei
să dețină în cadrul vreunei instituții de credit calitatea de acționar, angajat sau director, membru al consiliului de administrație, comitetului de supraveghere ori directoratului, după caz
să facă parte din partide politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic
să fi fost condamnați în ultimii 5 ani pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de prezenta lege ori de legislația în domeniul financiar-bancar, legislația privind insolvența sau protecția consumatorilor
să li se fi retras în ultimii 5 ani de către autoritatea de supraveghere, de rezoluție sau desemnată aprobarea de a exercita responsabilități de administrare și/sau conducere într-o instituție de credit, o instituție financiară sau o societate de asigurare/reasigurare, o schemă de garantare a depozitelor sau o altă entitate care desfășoară activitate în sectorul financiar ori a fost înlocuită din funcția exercitată în astfel de entități din motive care îi pot fi imputate
să le fi fost interzis, printr-o dispoziție legală, o hotărâre judecătorească definitivă sau o decizie a unei alte autorități, să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere într-o entitate de natura celor prevăzute la lit. e) ori să desfășoare activitate în unul dintre domeniile specifice acestor entități.
Membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor nu pot participa la luarea deciziilor privind o instituție de credit în cadrul căreia o persoană cu care aceștia se află în una dintre relațiile enumerate la alin. (2) lit. a) deține una dintre calitățile prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.
Membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor trebuie să fie aprobați de Banca Națională a României, în calitate de autoritate desemnată, înainte de începerea exercitării responsabilităților.
Schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de practici de guvernanță solide și transparente, care să aibă în vedere cel puțin următoarele principii
cadrul de administrare a schemelor de garantare a depozitelor, procesele interne de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor, mecanismele de control intern stabilite în actul de înființare sau, după caz, în reglementările interne sunt cuprinzătoare și adecvate atingerii scopului prevederilor din prezentul titlu
membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor au o bună reputație și dispun de cunoștințe și experiență profesională adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate și responsabilităților încredințate, pentru asigurarea unui management prudent și sănătos al schemei de garantare a depozitelor
schema de garantare a depozitelor este organizată de o manieră care asigură independența operațională, transparența, responsabilitatea și evitarea conflictelor de interese prin înlăturarea interferențelor politice și ale industriei bancare în activitatea sa.
Îndeplinirea cerințelor de cunoștințe și experiență profesională, prevăzute la alin. (1) lit. b) , presupune demonstrarea cunoștințelor teoretice și practice adecvate cu privire la activitățile ce urmează a fi desfășurate de schema de garantare a depozitelor, potrivit criteriilor stabilite în reglementările emise de Banca Națională a României.
Pentru scopul prevăzut la art. 34 alin. (4) , Banca Națională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate condițiile minime prevăzute în prezentul titlu și reglementările date în aplicarea acestuia, de a evalua toate circumstanțele și informațiile legate de activitatea, reputația, integritatea morală și de experiența persoanelor desemnate în calitate de membri ai consiliului de supraveghere și membri ai directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor și de a decide dacă, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, cerințele prevăzute sunt îndeplinite.
Banca Națională a României stabilește prin reglementări
cerințele care trebuie avute în vedere pentru respectarea principiilor prevăzute la art. 35 alin. (1)
modificările în situația schemelor de garantare a depozitelor și a societăților care le administrează pentru care există obligația obținerii aprobării prealabile a Băncii Naționale a României, respectiv cele pentru care există obligația notificării ulterioare.
Organizarea și conducerea contabilității schemelor de garantare a depozitelor se realizează potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Situațiile financiare anuale ale schemelor de garantare a depozitelor sunt supuse auditului statutar efectuat de o firmă de audit, persoană juridică autorizată de Camera Auditorilor Financiari din România.
Firma de audit care auditează situațiile financiare ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să îndeplinească cerințele și obligațiile ce îi revin potrivit art. 152-158 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.
Schemele de garantare a depozitelor elaborează un raport anual de activitate, care împreună cu situațiile financiare anuale și raportul de audit vor fi publicate pe site-ul oficial al schemei de garantare a depozitelor, în termen de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar.
Schema de garantare a depozitelor transmite Băncii Naționale a României raportul anual de activitate și raportul de audit în termenul prevăzut la alin. (1) .
Schemele de garantare a depozitelor asigură confidențialitatea și protecția datelor aferente deponenților și instituțiilor de credit participante, informațiile obținute putând fi utilizate exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.
Schemele de garantare a depozitelor asigură prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1) în conformitate cu Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare.
Atunci când fac schimb de informații cu Autoritatea Bancară Europeană, schemele de garantare a depozitelor sunt supuse obligațiilor privind secretul profesional în conformitate cu art. 70 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.
Schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de proceduri adecvate care să permită schimbul de informații și comunicarea eficientă cu alte scheme de garantare a depozitelor, cu instituțiile de credit participante, cu Banca Națională a României și, după caz, cu autorități relevante, inclusiv din alte jurisdicții, potrivit prezentului titlu.
Membrii conducerii societăților care administrează scheme de garantare a depozitelor, precum și salariații și orice persoane angajate de aceștia ori de schemele de garantare a depozitelor au obligația de a nu dezvălui secretul profesional asupra informațiilor obținute în cursul activității lor decât în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare.
Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să dispună de sisteme care să le permită colectarea informațiilor necesare determinării compensațiilor, verificarea și valorificarea lor pentru îndeplinirea obligațiilor acestora în termenele aplicabile potrivit prezentului titlu.
Schemele de garantare a depozitelor efectuează periodic simulări de criză cu privire la capacitatea propriilor sisteme de a asigura îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (1) .
Aceste simulări trebuie efectuate cel puțin o dată la 3 ani sau mai frecvent atunci când schemele de garantare a depozitelor consideră necesar sau când Banca Națională a României, în calitate de autoritate desemnată, solicită acest lucru.
Schemele de garantare a depozitelor ce funcționează la data intrării în vigoare a prezentului titlu efectuează prima simulare cel târziu până la data de 3 iulie 2017.
Schemele de garantare a depozitelor transmit Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate desemnată, concluziile simulărilor efectuate la termenele și în forma solicitată potrivit reglementărilor date în aplicarea prezentului titlu.
Schemele de garantare a depozitelor utilizează informațiile primite potrivit prezentului titlu pentru testarea la criză a propriilor sisteme numai pentru realizarea testelor respective și nu păstrează astfel de informații mai mult timp decât este necesar în acest scop.
Instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să participe la o schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora din străinătate.
În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la schema de garantare a depozitelor, inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.
Prin excepție de la dispozițiile alin. (1) , instituțiile de credit persoane juridice române nu participă la schemele de garantare a depozitelor prevăzute la alin. (1) pentru depozitele atrase de sucursalele lor din state terțe care impun obligația participării la o schemă de garantare a depozitelor din respectivul stat terț.
Banca Națională a României indică în notificările transmise Autorității Bancare Europene cu privire la autorizații, în conformitate cu art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, schema de garantare a depozitelor la care participă fiecare instituție de credit.
Instituțiile de credit participante la schema de garantare a depozitelor sunt obligate să dispună de sisteme adecvate, inclusiv informatice, care să asigure existența în permanență a unei evidențe complete și exacte cuprinzând datele referitoare la deponenții garantați, depozitele eligibile ale acestora, inclusiv informații privind suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent, creanțele exigibile ale instituției de credit față de aceștia, precum și orice alte informații necesare determinării valorii compensației datorate fiecărui deponent garantat și întocmirii listei compensațiilor de plătit.
Instituțiile de credit au obligația de a marca depozitele eligibile, precum și depozitele în cazul cărora nu a avut loc nicio tranzacție în ultimele 24 de luni, într-un mod care să permită identificarea lor imediată ca atare.
În termen de 3 zile lucrătoare de la sfârșitul fiecărui semestru, instituțiile de credit participante raportează schemei de garantare a depozitelor la care participă informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1) , pe formatul stabilit de schema de garantare a depozitelor.
Suplimentar față de raportările prevăzute la alin. (1) , instituțiile de credit participante transmit schemei de garantare a depozitelor, în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitarea acesteia, informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1) .
Instituțiile de credit participante raportează anual schemei de garantare a depozitelor la care participă informațiile necesare pentru scopul determinării contribuțiilor acestora la schema de garantare a depozitelor potrivit formatului și termenului de raportare stabilite de schema de garantare a depozitelor.
Instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să pună la dispoziția deponenților existenți și potențiali informații necesare pentru identificarea schemei de garantare a depozitelor la care participă instituția respectivă și sucursalele sale și despre categoriile de depozite excluse de la protecția schemei de garantare a depozitelor.
Înainte de încheierea unui contract de depozit, instituțiile de credit furnizează deponenților informațiile prevăzute la alin. (1) și păstrează dovada informării respective timp de 5 ani de la data încetării respectivului contract. Pentru scopul îndeplinirii obligațiilor menționate în prezentul articol, instituțiile de credit utilizează formularul prevăzut în anexa nr. 2 .
Instituțiile de credit informează deponentul, înainte de încheierea oricărui contract, despre faptul că datoriile pe care le au față de instituția de credit sunt luate în considerare la calcularea compensației cuvenite în condițiile prezentului titlu.
Instituțiile de credit au obligația de a confirma deponenților încadrarea depozitelor acestora în categoria depozitelor eligibile în fiecare extras de cont, care trebuie să includă și o trimitere la formularul din anexa nr. 2 . Formularul din anexa nr. 2 se comunică deponenților cel puțin anual.
Pentru scopul informării deponenților instituțiilor de credit participante, schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să publice pe site-ul lor oficial informațiile necesare deponenților, inclusiv cele referitoare la dispozițiile legale aplicabile funcționării schemelor de garantare a depozitelor și condițiile de garantare a depozitelor, astfel cum acestea sunt prevăzute de prezentul titlu.
Instituțiile de credit pun la dispoziția deponenților informațiile prevăzute la alin. (1) și (2) în limba convenită la deschiderea contului ori, în situația în care nu s-a convenit, în limba/limbile oficială/oficiale a/ale statului membru în care este înființată sucursala. (4) Informațiile prevăzute la alin. (2) și art. 49 alin. (1) trebuie să fie disponibile la toate sediile unei instituții de credit, iar prezentarea acestora trebuie să fie formulată clar, fluent și ușor de înțeles, fără pasaje echivoce, potrivit normelor elaborate de schemele de garantare a depozitelor.
O instituție de credit care funcționează cu utilizarea unor mărci diferite, astfel cum sunt definite la art. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată, cu modificările ulterioare, are obligația de a informa deponenții în mod clar cu privire la această împrejurare și cu privire la faptul că plafonul de acoperire se aplică depozitelor agregate deținute de către deponentul garantat la instituția de credit respectivă.
Instituțiile de credit au obligația ca, în situația fuziunii, a conversiei unor filiale în sucursale ori a altor operațiuni cu efect similar, să notifice deponenții despre intenție cu cel puțin o lună înainte ca operațiunea să producă efecte juridice, cu excepția cazului în care Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă permite un termen mai scurt, din motive legate de secretul comercial sau de stabilitatea financiară.
Deponenții ale căror depozite eligibile, în urma unor operațiuni de tipul celor prevăzute la alin. (1) , ar urma să depășească prin cumulare nivelul plafonului de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62 au la dispoziție un termen de 3 luni de la notificarea fuziunii sau conversiei sau a unor operațiuni cu efect similar pentru a-și retrage sau transfera la o altă instituție de credit, fără niciun fel de penalități, acele sume din depozitele eligibile, inclusiv toate dobânzile și beneficiile acumulate aferente acestora, care depășesc plafonul de acoperire.
O instituție de credit care se retrage sau este exclusă din cadrul unei scheme de garantare a depozitelor are obligația să își informeze deponenții cu privire la această situație în termen de o lună de la retragere sau excludere.
În cazul în care un deponent efectuează operațiuni bancare prin internet, instituția de credit poate transmite informațiile care trebuie furnizate în temeiul prezentului titlu pe cale electronică. La solicitarea expresă a deponentului, informațiile îi sunt comunicate pe suport hârtie.
Instituțiile de credit nu pot utiliza informațiile prevăzute la art. 49 și art. 51 alin. (1) și (2) pentru scopuri publicitare decât sub forma unei simple menționări a schemei de garantare a depozitelor care garantează produsul la care se referă materialul publicitar.
O instituție de credit autorizată de Banca Națională a României căreia i s-a solicitat rambursarea unui depozit datorat și exigibil și nu a fost în măsură să își îndeplinească obligația de plată conform condițiilor contractuale și legale aplicabile trebuie să notifice Băncii Naționale a României acest fapt în maximum două zile lucrătoare de la data primirii solicitării.
Notificarea va cuprinde informații cu privire la motivele neefectuării plății și la perspectivele imediate de îndeplinire a acestei obligații.
Banca Națională a României analizează dacă instituția de credit se regăsește în situația prevăzută la art. 3 alin. (6) lit. a) cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data la care s-a încredințat pentru întâia dată că instituția de credit nu a plătit un depozit datorat și exigibil și, în cazul în care se confirmă încadrarea instituției de credit în situația menționată, informează în aceeași zi instituția de credit în cauză și schema de garantare a depozitelor la care aceasta participă referitor la constatarea faptului că depozitele au devenit indisponibile.
În scopul aplicării alin. (1) se consideră că Banca Națională a României s-a încredințat pentru întâia dată că instituția de credit nu a plătit un depozit datorat și exigibil, în următoarele situații
Banca Națională a României a fost notificată de instituția de credit conform prevederilor art. 57 alin. (1)
Banca Națională a României, în cursul propriilor investigații, deși nu a fost notificată conform prevederilor art. 57 alin. (1) , constată că instituția de credit se regăsește în situația descrisă la alin. (1) .
Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile conform prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite schemei de garantare a depozitelor responsabile cu plata compensațiilor, cel târziu în ziua următoare constatării indisponibilității depozitelor, informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1) .
În termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, instituția de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite schemei de garantare a depozitelor responsabile cu plata compensațiilor orice informații rectificative sau suplimentare de natură să contribuie la asigurarea acurateței informațiilor transmise potrivit alin. (1) .
Instituția de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite schemei de garantare a depozitelor relevante informațiile de care nu a avut cunoștință în termenul prevăzut la alin. (2) de îndată ce sunt cunoscute.
Pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor legale ale unei scheme de garantare a depozitelor, Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă sau, după caz, de rezoluție informează schema de garantare a depozitelor, în cel mai scurt timp posibil, cu privire la situațiile în care identifică la nivelul unei instituții de credit dificultăți care pot conduce la necesitatea intervenției respectivei scheme de garantare a depozitelor.
Schemele de garantare a depozitelor garantează, în limitele și condițiile prevăzute de prezentul titlu, depozitele la o instituție de credit participantă, constituite în orice monedă, cu excepția depozitelor care se încadrează în categoriile de depozite prevăzute în lista depozitelor neeligibile din anexa nr. 1 .
În aplicarea alin. (1) , în cazul în care depozitele constituite la o instituție de credit participantă devin indisponibile, schemele de garantare a depozitelor asigură plata compensațiilor, în limita plafonului de acoperire.
Plafonul de acoperire este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro.
Deponenții garantați, persoane fizice, care dețin depozite încadrate în categoriile prevăzute mai jos beneficiază de un nivel al garantării de către schema de garantare a depozitelor peste plafonul de garantare stabilit la art. 61 alin. (3) , pentru o perioadă de 12 luni de la data la care suma a fost creditată în cont la instituția de credit în cauză sau de la data la care depozitele pot fi transferate legal la o altă instituție de credit
depozitele care rezultă din tranzacții imobiliare referitoare la bunuri imobile cu destinație locativă
depozitele rezultate din evenimentul pensionării, disponibilizării, căsătoriei, divorțului, din situația de invaliditate sau deces al deponentului
depozitele rezultate din încasarea unor indemnizații de asigurare sau a unor compensații pentru daune rezultate din infracțiuni sau pentru condamnări pe nedrept.
Nivelul compensației se determină prin deducerea din suma tuturor depozitelor eligibile deținute de deponentul garantat la respectiva instituție de credit la data la care depozitele au devenit indisponibile a valorii totale a creanțelor exigibile la aceeași dată ale instituției de credit asupra respectivului deponent, în măsura în care prevederile contractuale între instituția de credit și deponent nu prevăd contrariul. Compensația de plătit este limitată la nivelul plafonului de acoperire aplicabil prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62 .
În scopul determinării nivelului compensației, la valoarea depozitului se adaugă și dobânda acumulată și necreditată până la data indisponibilizării depozitelor.
În cazul unui cont comun, nivelul compensației se determină pentru fiecare deponent garantat ce deține o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care acesta este îndreptățit conform prevederilor contractuale și/sau legale. În absența unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensațiilor, soldul contului comun va fi divizat în părți egale între deponenții în cauză.
În situația în care un deponent nu este îndreptățit la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptățit se includ în calculul compensației datorate persoanei îndreptățite la acestea, cu condiția ca persoana îndreptățită să fie identificată sau identificabilă anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai multe persoane îndreptățite, pentru determinarea compensației datorate fiecăreia se aplică prevederile alin. (1) , în mod corespunzător.
În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociații lucrative, asocieri sau grupări de aceeași natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensației, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca și când ar aparține unui singur deponent.
Schemele de garantare a depozitelor au obligația să pună la dispoziția deponenților garantați sumele reprezentând compensații cuvenite, într-un termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
În situația în care nu este cert dacă o persoană are dreptul de a primi compensația sau în cazul în care depozitul face obiectul unui litigiu, termenul de punere la dispoziție a compensației prevăzut la alin. (1) se prelungește până la clarificarea situației ori, după caz, până la soluționarea litigiului.
În cazul plății de compensații către deponenții de la sucursalele înființate în alte state membre de instituțiile de credit participante, potrivit art. 71 alin. (1) , termenul de punere la dispoziție a compensației prevăzut la alin. (1) se poate prelungi în conformitate cu ghidurile în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
Compensația este pusă la dispoziția deponentului garantat fără a fi necesară o cerere către schema de garantare a depozitelor.
Prin excepție de la prevederile alin. (4) , pentru categoriile de depozite prevăzute la art. 62 alin. (1) pentru care se aplică un nivel al garantării peste plafonul stabilit la art. 61 alin. (3) , deponentul garantat comunică o cerere către schema de garantare a depozitelor, care este însoțită de înscrisuri justificative care să ateste încadrarea depozitelor în categoriile respective, precum și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) . Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (2) , (3) , (5) și (6) , schema de garantare a depozitelor are obligația de a pune la dispoziția deponentului garantat compensația cuvenită ce depășește plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data la care schema de garantare a depozitelor dispune de toate informațiile necesare pentru a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) .
Dreptul deponenților garantați de a primi sumele reprezentând compensații cuvenite se prescrie în termen de 5 ani de la data la care schemele de garantare a depozitelor pun compensațiile la dispoziția deponenților.
Prin excepție de la prevederile alin. (5) , în cazul în care procedura falimentului instituției de credit depășește termenul prevăzut la alin. (5) , dreptul deponenților garantați de a primi sumele reprezentând compensații cuvenite se prescrie la data închiderii procedurii falimentului.
Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art. 65 alin. (1) , în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, schema de garantare a depozitelor asigură publicarea pe site-ul său oficial, precum și transmiterea spre publicare către două agenții de presă naționale a informațiilor necesare deponenților pentru a intra în posesia compensațiilor cuvenite. Informațiile se transmit în același termen și instituției de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile, pentru scopul îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (2) .
Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile are obligația de a publica informațiile comunicate de schema de garantare a depozitelor potrivit alin. (1) , în termen de o zi lucrătoare de la data primirii lor, la sediul tuturor unităților sale teritoriale.
Prin excepție de la dispozițiile art. 65 alin. (1) , pe baza informațiilor transmise de instituția de credit sau, după caz, de lichidatorul judiciar, cu privire la faptul că un deponent garantat este judecat pentru infracțiunea de spălare a banilor sau pentru o infracțiune legată de spălarea banilor, schema de garantare a depozitelor suspendă plata compensației până la data la care primește dovada achitării sau, după caz, a încetării procesului penal referitor la dosarul în cauză, hotărâtă în mod definitiv.
Nu se plătesc compensații pentru depozitele care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții: în cazul acestora nu a avut loc nicio tranzacție în ultimele 24 de luni și valoarea lor este inferioară costurilor administrative care ar fi suportate de schema de garantare a depozitelor pentru efectuarea plății compensației.
Pentru aplicarea alin. (1) , schemele de garantare a depozitelor stabilesc valoarea minimă de la care se plătesc compensații pentru depozitele de acest tip și, împreună cu fundamentarea aferentă, o comunică Băncii Naționale a României în termen de 5 zile lucrătoare de la stabilire. În același termen valoarea minimă stabilită se publică de schemele de garantare a depozitelor pe site-ul oficial al acestora.
Deponenții care au nemulțumiri legate de compensații pot sesiza schema de garantare a depozitelor, în scris, pentru soluționarea situației lor.
Schema de garantare a depozitelor este obligată să răspundă acestor sesizări în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii lor.
În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) nu sunt mulțumite cu soluția conținută în răspunsul schemei de garantare a depozitelor, se pot adresa instanței judecătorești competente.
Schemele de garantare a depozitelor se subrogă în drepturile deponenților față de instituția de credit pentru o sumă egală cu suma compensației puse la dispoziția acestora.
În situația în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 3 alin. (6) lit. b) , schemele de garantare a depozitelor înregistrează, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în registrul grefei tribunalului suma compensațiilor puse la dispoziția deponenților garantați.
În cazul în care schema de garantare a depozitelor efectuează plăți aferente îndeplinirii obligațiilor sale privind finanțarea unor măsuri de rezoluție, în conformitate cu art. 26 , schema de garantare a depozitelor are o creanță asupra instituției de credit relevante, corespunzătoare unei sume egale cu suma plătită. Creanța respectivă este de același rang ca și cele provenind din depozite acoperite potrivit Legii nr. 85/2014 .
Schemele de garantare a depozitelor din România plătesc compensații către deponenții de la sucursalele înființate în alte state membre de instituțiile de credit participante, prin intermediul unei scheme de garantare a depozitelor din statul membru gazdă, care acționează în numele schemei de garantare a depozitelor din România, cu respectarea ghidurilor în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
În vederea efectuării plății compensației, schema de garantare a depozitelor din România furnizează schemei de garantare a depozitelor din statul membru gazdă finanțarea necesară și plătește acesteia contravaloarea tuturor cheltuielilor efectuate.
Schema de garantare a depozitelor din România asigură informarea deponenților prevăzuți la alin. (1) prin intermediul schemei de garantare a depozitelor din statul membru gazdă și primește corespondența prin intermediul acesteia.
Plata compensațiilor către deponenții de la sucursalele înființate în România de instituțiile de credit cu sediul în alt stat membru în numele schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine se asigură prin intermediul Fondului de garantare a depozitelor bancare, în conformitate cu prevederile titlului II și cu ghidurile în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
Corespondența dintre schemele de garantare a depozitelor și deponenți se redactează
în limba oficială utilizată de instituția de credit la care se află depozitul acoperit pentru a comunica cu deponentul; sau
în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este plasat depozitul acoperit.
Pentru scopul prevăzut la alin. (1) , schema de garantare a depozitelor solicită informațiile necesare instituției de credit ori lichidatorului judiciar desemnat.
Dacă o instituție de credit prestează servicii în mod direct într-un alt stat membru, fără a avea deschise sucursale, schema de garantare a depozitelor furnizează informațiile în limba aleasă de deponent la deschiderea contului.
Pentru scopurile alin. (1) , schema de garantare a depozitelor solicită informațiile necesare instituției de credit ori lichidatorului judiciar desemnat.