LEGE nr. 303 din 15 noiembrie 2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor

Judecătorii și procurorii pot fi delegați sau detașați în condițiile prezentei legi, numai cu acordul scris al acestora.

Judecătorii și procurorii pot fi delegați, inclusiv în funcții de conducere, ori detașați numai la instanțe sau parchete la care au dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut. Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu pot fi delegați sau detașați la alte parchete sau instituții pe durata desfășurării activității în cadrul celor două direcții.

Pe perioada delegării sau detașării, judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați sau detașați și de drepturile prevăzute de lege pentru personalul delegat/detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este delegat/detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești. Perioada delegării/detașării constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.

În cazuri obiective, temeinic justificate, legate exclusiv de necesitatea asigurării bunei funcționări a instanței unde se solicită delegarea, președintele curții de apel poate delega judecători de la curtea de apel sau de la o instanță din circumscripția acelei curți de apel la o altă instanță unde are dreptul să funcționeze cel delegat potrivit gradului profesional avut, din cadrul acelei circumscripții, la propunerea motivată a președintelui instanței unde se deleagă.

Pentru motivele prevăzute la alin. (1) , Secția pentru judecători poate dispune delegarea judecătorilor la instanțe de același grad sau de grad inferior din afara circumscripției curții de apel unde funcționează judecătorul, la solicitarea președintelui curții de apel în circumscripția căreia se află instanța unde se solicită delegarea. În acest caz, solicitarea de delegare se face la propunerea motivată a președintelui respectivei instanțe.

Delegarea în funcții de conducere vacante a judecătorilor se dispune prin hotărâre a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, până la ocuparea funcției prin numire în condițiile prezentei legi, la propunerea președintelui instanței unde se află funcția vacantă de conducere, iar dacă funcția vacantă este cea de președinte al instanței, la propunerea colegiului de conducere al instanței ierarhic superioare, cu excepția delegării pe funcția de președinte de curte de apel care se dispune la propunerea colegiului de conducere al acelei curți de apel. Delegarea în funcții de conducere vacante de la Înalta Curte de Casație și Justiție se dispune la propunerea președintelui acestei instanțe.

În cazuri obiective, temeinic justificate, legate exclusiv de necesitatea asigurării bunei funcționări a parchetului unde se solicită delegarea, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune delegarea procurorilor, la propunerea

Delegarea în funcții de conducere a procurorilor se dispune prin hotărâre a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, până la ocuparea funcției prin numire în condițiile prezentei legi, la propunerea conducătorului parchetului unde se află funcția vacantă de conducere, iar dacă funcția vacantă este cea de prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie sau tribunal ori de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la propunerea conducătorului parchetului ierarhic superior.

Funcțiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată de Terorism nu pot fi ocupate prin delegare, ministrul justiției având obligația de a declanșa procedura de ocupare a posturilor respective în termen de cel mult 60 de zile de la vacantarea funcției.

Delegarea pe funcții de execuție se dispune pe baza unei analize care va cuprinde elemente precum: motivele pe care se întemeiază propunerea/cererea, specializarea judecătorului sau procurorului, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța/parchetul unde funcționează și unde se solicită delegarea, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate și încărcătura efectivă pe judecător/procuror, inclusiv încărcătura pe schemă raportate la media pe țară la instanța/parchetul unde funcționează și unde se solicită delegarea, eventuale cereri de transfer formulate pentru acea/acel instanță/parchet, precum și mențiuni privind incidența interdicțiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) și art. 141 alin. (4) .

În cazul procurorilor, propunerea de delegare pe funcții de execuție se face pe baza solicitării motivate a conducătorului parchetului unde se solicită delegarea.

Pot fi delegați în funcții de conducere judecătorii sau procurorii care funcționează la instanța sau parchetul unde este vacantă funcția de conducere. În cazul în care la o instanță sau la un parchet unde este vacantă funcția de conducere, niciun judecător sau procuror nu își exprimă acordul în vederea delegării sau, din motive obiective, nu poate fi delegat niciun judecător sau procuror de la aceeași instanță sau același parchet, poate fi delegat în respectiva funcție de conducere oricare dintre judecătorii sau, după caz, procurorii care funcționează la altă instanță sau alt parchet din circumscripția aceleiași curți de apel, respectiv parchet de pe lângă curtea de apel, cu respectarea art. 175 alin. (1) .

Delegarea judecătorilor și procurorilor într-o funcție de conducere de la judecătorii, tribunale, tribunale specializate și curți de apel și, respectiv, de la parchetele de pe lângă aceste instanțe nu este condiționată de îndeplinirea acelorași condiții de vechime prevăzute de lege pentru numirea în funcția respectivă.

Propunerea de delegare în funcția de conducere cuprinde: acordul scris al judecătorului/procurorului, după caz, motivarea propunerii de delegare, și este însoțită de declarațiile prevăzute de lege la numirea în respectiva funcție de conducere.

Compartimentul de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii întocmește un referat în care prezintă documentele depuse și un rezumat al carierei profesionale a celui propus spre delegare, precum și situația funcției de conducere vacante pentru care se propune delegarea.

Hotărârile emise de Secția pentru judecători, respectiv de Secția pentru procurori cu privire la delegarea în funcția de conducere, prelungirea și încetarea acesteia se vor comunica președinților instanțelor, respectiv conducătorilor parchetelor implicate.

Durata delegării este de cel mult 6 luni și poate fi prelungită, în aceleași condiții și cu aceeași procedură, cu încă 6 luni.

Delegarea procurorilor la Direcția Națională Anticorupție și Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se poate dispune o singură dată, pentru cel mult un an, fără posibilitatea prelungirii, fără a fi necesar gradul profesional prevăzut la art. 175 alin. (2) , dar cu respectarea condițiilor de vechime prevăzute de lege pentru numirea în funcția de procuror la aceste structuri specializate.

Delegarea poate înceta înainte de termen la cererea motivată a celui delegat, a președintelui instanței/parchetului unde este delegat sau a celui de unde este delegat. Delegarea în funcția de conducere poate înceta înainte de termen și în situația în care funcția este ocupată prin numire, în condițiile legii.

În interesul bunei funcționări a instanțelor sau parchetelor, judecătorii pot fi detașați pe posturi vacante la alte instanțe, iar procurorii pot fi detașați pe posturi vacante la alte parchete.

Judecătorii și procurorii pot fi detașați și pe posturi vacante la Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, Institutul Național al Magistraturii, Școala Națională de Grefieri, Ministerul Justiției sau la unitățile subordonate acestuia, la solicitarea motivată a instituției respective care să justifice interesul detașării acelui judecător sau procuror.

Detașarea judecătorilor și procurorilor nu se poate dispune pe funcții de demnitate publică sau pe funcția de inspector judiciar.

Pentru Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri, detașarea se dispune doar în cazul în care cel detașat își desfășoară activitatea de formare profesională cu normă întreagă.

Detașarea judecătorilor se dispune de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul președintelui curții de apel unde funcționează judecătorul.

Detașarea judecătorilor la alte instanțe se dispune la propunerea motivată a președintelui instanței unde se detașează.

Detașarea procurorilor se dispune de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la propunerea

În cazul procurorilor, propunerea de detașare se face pe baza solicitării motivate a conducătorului parchetului unde se solicită detașarea.

Propunerea motivată a detașării, care cuprinde și perioada pentru care se solicită detașarea, însoțită de acordul scris al judecătorului sau procurorului a cărui detașare se solicită, se transmite președintelui curții de apel unde funcționează sau în circumscripția căreia funcționează judecătorul ori, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru judecători, președintele curții de apel transmite această cerere Consiliului Superior al Magistraturii, însoțită de avizul său. Consiliul Superior al Magistraturii va întocmi, prin compartimentul de specialitate, un referat care va cuprinde elementele prevăzute la alin. (3) .

Detașarea se dispune avându-se în vedere elemente precum: motivele pe care se întemeiază cererea, specializarea judecătorului sau a procurorului, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța de la care se solicită detașarea și la care se solicită detașarea, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate și încărcătura efectivă pe judecător/procuror, inclusiv încărcătura pe schemă, raportate la media pe țară, eventuale cereri de transfer formulate pentru acea/acel instanță/parchet și incidența interdicțiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) și art. 141 alin. (4) .

Solicitările de detașare la Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, Institutul Național al Magistraturii, Școala Națională de Grefieri, Ministerul Justiției sau la unitățile subordonate acestuia se înaintează Consiliului Superior al Magistraturii, pentru judecători, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru procurori, de către instituțiile interesate, se aprobă de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și cuprind motivele, perioada pentru care se solicită detașarea, funcția și atribuțiile postului pe care se solicită detașarea.

Pentru detașările la instituțiile prevăzute la alin. (1) , referatul privind detașarea prevăzut la art. 183 alin. (2) și (3) conține și mențiuni privind descrierea funcției pe care se solicită detașarea, modul în care aceasta corespunde statutului funcției de judecător sau procuror și modul în care activitatea de judecător sau de procuror se va reflecta în activitatea specifică funcției pe care va fi detașat.

În cazul detașării pe funcții de formator cu normă întreagă pentru care se susțin proceduri de selecție, Secția pentru judecători, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, emite în prealabil, la cererea judecătorului sau a procurorului, un acord în vederea detașării.

Pentru mutarea celui detașat pe o altă funcție decât cea pentru care s-a dispus detașarea este necesar acordul prealabil al celui care a dispus detașarea, alin. (1) și (2) aplicându-se în mod corespunzător.

Durata detașării nu poate depăși 3 ani. Detașarea se poate prelungi o singură dată, pentru o durată de până la încă 3 ani, în condițiile prevăzute pentru detașarea inițială.

Cererile de prelungire a detașării se soluționează în mod similar procedurii prevăzute pentru dispunerea detașării.

Detașarea judecătorului sau a procurorului poate înceta anterior duratei pentru care a fost dispusă, prin act al celui care a dispus detașarea, la cererea instituției care a solicitat detașarea ori a judecătorului sau procurorului detașat ori în caz de eliberare din funcția de judecător sau procuror. După încetarea detașării, judecătorul sau procurorul revine pe funcția deținută anterior.

Dacă judecătorul sau procurorul detașat ocupă o funcție de conducere la instanțe sau parchete, funcția de conducere devine vacantă în termen de o lună de la emiterea actului prin care s-a dispus detașarea; la încetarea detașării, judecătorului sau procurorului i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 173 alin. (2) .

Judecătorii, procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat acestora pot ocupa funcții în instituții ale Uniunii Europene sau în organizații internaționale, dacă actul internațional care reglementează condițiile de ocupare a acestora condiționează în mod expres accesul la funcția respectivă de calitatea de magistrat.

În cazul în care judecătorul, procurorul sau personalul de specialitate juridică asimilat acestuia își manifestă opțiunea de a exercita una dintre funcțiile prevăzute la alin. (1) , iar secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii ori conducătorul instituției constată că ocuparea acelei funcții este condiționată în mod expres printr-un act internațional de calitatea de magistrat, acesta este eliberat din funcție, prin demisie, cu rezervarea postului la cerere.

La încetarea funcțiilor prevăzute la alin. (1) , persoana are dreptul să revină în magistratură, la instanța sau parchetul ori compartimentul unde a funcționat anterior, pe postul rezervat în condițiile alin. (2) sau pe un alt post vacant la o altă instanță sau, după caz, un alt parchet ori compartiment unde are dreptul să funcționeze, potrivit legii, dacă în cererea de demisie nu s-a solicitat expres rezervarea postului avut anterior.

Perioada în care un judecător sau procuror a ocupat una din funcțiile prevăzute la alin. (1) constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.

Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.

Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer.

Dobândirea calității de judecător militar sau procuror militar se face prin transfer sau prin procedura de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, după obținerea avizului conform al Ministerului Apărării Naționale referitor la îndeplinirea condițiilor legale specifice pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. Avizul conform al Ministerului Apărării Naționale se eliberează în termen de cel mult 60 de zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Judecătorii pot fi transferați la instanțe militare și procurorii la parchete militare dacă au cel puțin gradul de tribunal, respectiv de parchet de pe lângă tribunal.

Declanșarea procedurii de transfer prevăzute la art. 188 se decide, de regulă, semestrial de președintele sau, după caz, de vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii și se face prin publicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a unui anunț în acest sens, însoțit de lista posturilor vacante de la instanțe sau parchete, precum și a posturilor care urmează a se vacanta, cu menționarea, acolo unde este cazul, a secției unde se regăsește postul vacant.

Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege, pentru posturile de judecător, acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei prevăzute la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțe superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror, numirea în funcții de conducere ori eliberarea din funcție.

Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege, pentru posturile de procuror, acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei prevăzute la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la parchetele superioare, numirea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, transferul, numirea procurorilor în funcția de judecător, numirea în funcții de conducere ori eliberarea din funcție.

Avizul motivat prevăzut la art. 188 alin. (1) cuprinde mențiuni privind posturile vacante, posturile ocupate și încărcătura pe judecător sau pe procuror și pe schemă la instanța sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum și situația hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul. Avizul se solicită imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer și se comunică Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la solicitare.

Pentru fiecare solicitare de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător sau de procuror a solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul, precum și la instanța sau la parchetul la care se solicită transferul, numărul cererilor de transfer formulate anterior și motivele admiterii sau ale respingerii acestora, precum și, dacă este cazul, mențiunea dacă pentru postul vizat s-au formulat cereri de numire a procurorilor în funcția de judecător sau a judecătorilor în funcția de procuror. Referatul va cuprinde, obligatoriu, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate și încărcătura efectivă pe judecător sau pe procuror, inclusiv încărcătura pe schemă, la instanțele sau la parchetele implicate în procedura de transfer, raportate la media pe țară, precum și mențiuni privind incidența interdicțiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) și art. 141 alin. (4) , ori după caz, mențiuni privind judecătorii sau procurorii delegați de la instanța sau de la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul care solicită transferul, precum și de la instanța sau de la parchetul la care se solicită transferul.

Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1) . Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun.

După centralizare, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii se publică o situație privind cererile de transfer formulate și instanțele sau parchetele pentru care s-a solicitat transferul.

În termen de 5 zile de la data publicării informațiilor prevăzute la alin. (2) , judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1) . Dispozițiile referitoare la conținutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de Secția pentru judecători, respectiv de Secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 192 .

Cererile de transfer formulate potrivit alin. (3) se analizează și se soluționează de Secția pentru judecători, respectiv de Secția pentru procurori în ședința următoare celei prevăzute la alin. (4) , în baza criteriilor prevăzute la art. 192 .

Dacă apreciază necesar, Secția pentru judecători, respectiv Secția pentru procurori poate invita solicitantul să își susțină cererea de transfer, personal sau prin videoconferință.

Termenele prevăzute în procedura transferului se calculează potrivit dispozițiilor Legii nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare.

Transferul unui judecător sau procuror la o altă instituție publică decât o instanță sau un parchet atrage eliberarea din funcție în condițiile art. 201 alin. (1) lit. c) .

Cererea de transfer însoțită de acordul scris al instituției la care se solicită transferul se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.

Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat cuprinzând datele relevante privind cariera solicitantului și motivele pe care se întemeiază cererea și îl prezintă Secției pentru judecători sau, după caz, Secției pentru procurori. (4) Dacă apreciază necesar, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori poate invita solicitantul să își susțină cererea de transfer, personal sau prin videoconferință.

Transferul produce efecte de la data publicării decretului de eliberare din funcție a judecătorului sau a procurorului.

În cazuri justificate, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori poate stabili un termen de cel mult 90 de zile până la transmiterea către Președintele României a propunerii de eliberare din funcție prin transfer, perioadă în care judecătorul sau procurorul este obligat să își îndeplinească toate atribuțiile în vederea finalizării lucrărilor în curs. Dispozițiile art. 191 rămân aplicabile.

La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiți în funcția de judecător la judecătorii, prin decret al Președintelui României, la propunerea secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției pe care va fi numit, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcția de judecător se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcția de procuror se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul președintelui instanței în care își desfășoară activitatea și al conducătorului parchetului la care urmează să activeze.

În cazul în care se solicită numirea potrivit alin. (1) la instanțe sau parchete militare, numirea judecătorilor sau a judecătorilor militari se poate face doar la parchetele de pe lângă tribunalele militare, iar numirea procurorilor sau a procurorilor militari doar la tribunalele militare, cu condiția ca cei care solicită numirea să aibă cel puțin gradul de tribunal, respectiv de parchet de pe lângă tribunal.

Cererile de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător se soluționează în sesiuni declanșate, de regulă, semestrial de președintele Consiliului Superior al Magistraturii.

Cererea de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător se formulează în scris și se depune la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării pe pagina de internet a Consiliului a anunțului și a listei de posturi rămase libere după organizarea transferurilor în condițiile art. 189 . Dispozițiile art. 190 alin. (7) rămân aplicabile.

Avizele se solicită de Consiliul Superior al Magistraturii imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer și se transmit acestuia în termen de 5 zile de la solicitare.

Pentru fiecare cerere de numire, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător ori procuror la instanțele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcției în condițiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la parchetul ori instanța la care se solicită numirea și durata vacantării posturilor la instanța ori parchetul în cauză.

Judecătorul sau procurorul care solicită numirea în condițiile art. 195 susține un interviu în fața Secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției pe care va fi numit.

În cadrul interviului, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele

La soluționarea cererilor, precum și în situația în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii

Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care se propune eliberarea din funcția de judecător și numirea ca procuror sau, după caz, eliberarea din funcția de procuror și numirea ca judecător se transmit Președintelui României, în vederea emiterii decretului. Dispozițiile art. 193 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri

Judecătorul sau procurorul care suferă de o altă afecțiune decât cea prevăzută la alin. (1) lit. d) care îl pune în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile poate fi suspendat din funcție, la cererea sa, a președintelui instanței sau al parchetului ori a colegiului de conducere al instanței sau parchetului. Această măsură se poate dispune numai după epuizarea duratei pentru care se acordă concediile pentru incapacitate temporară de muncă. Afecțiunea se stabilește printr-o expertiză de specialitate care se efectuează de o comisie medicală de specialitate numită de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătății. Suspendarea din funcție se dispune până la însănătoșire, constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală. Prin noul raport de expertiză comisia stabilește și termenul la care judecătorul sau procurorul urmează să revină la reexaminare. Dacă în urma noului raport de expertiză se constată însănătoșirea, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a judecătorului sau procurorului. În caz contrar, secția poate dispune prelungirea suspendării din funcție sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție prin pensionare. Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate se aprobă de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea comisiei medicale de specialitate.

Actul prin care s-au dispus măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) cu privire la un judecător ori procuror se comunică în termen de 24 de ore Secției pentru judecători sau Secției pentru procurori, după caz, a Consiliului Superior al Magistraturii.

Suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune de către Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu data stabilită în hotărârea secției.

În perioada suspendării din funcție dispuse în temeiul art. 197 alin. (1) lit. a)-c) și e)-g) , judecătorului și procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de art. 227 și art. 231 și nu i se plătesc drepturile salariale, dar i se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate, după caz. Această perioadă nu constituie vechime în muncă și în funcție.

Pe perioada suspendării din funcție potrivit art. 197 alin. (1) lit. d) și alin. (2) , judecătorului sau procurorului i se plătește o indemnizație neimpozabilă egală cu 80% din indemnizația de încadrare lunară netă din ultima lună de activitate înainte de data suspendării din funcție și îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de prezenta lege.

În cazul prevăzut la art. 197 alin. (1) lit. d) , boala psihică se constată printr-o expertiză medicală de specialitate efectuată de o comisie medicală de specialitate numită de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătății.

În situația în care există indicii că un judecător sau procuror suferă de o boală psihică, la sesizarea președintelui instanței sau a conducătorului parchetului, a colegiului de conducere al instanței sau parchetului ori din oficiu, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune prezentarea judecătorului sau procurorului la expertiza medicală de specialitate prevăzută la alin. (1) .

În cazul în care comisia medicală de specialitate constată că judecătorul sau procurorul suferă de o boală psihică care îl împiedică să își exercite funcția în mod corespunzător, acesta este suspendat din funcție prin hotărâre a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Prin raportul de expertiză comisia stabilește și termenul la care judecătorul sau procurorul urmează să revină la reexaminare.

Suspendarea din funcție se dispune până la însănătoșire, constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală. Dacă în urma noului raport de expertiză se constată însănătoșirea, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii hotărăște încetarea suspendării și repunerea în funcție a judecătorului sau procurorului. În caz contrar, secția poate dispune prelungirea suspendării din funcție sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție prin pensionare.

Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate se aprobă de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea comisiei medicale de specialitate.

În cazul în care judecătorul sau procurorul refuză în mod nejustificat să se prezinte, în termenele stabilite, la expertizele de specialitate sau dacă expertiza nu se poate efectua din motive imputabile judecătorului sau procurorului, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune suspendarea din funcție a acestuia pe o perioadă de un an. Pe perioada suspendării din funcție pentru acest motiv, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale și nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de art. 227 și 231 . Această perioadă nu constituie vechime în funcție. Suspendarea din funcție încetează înainte de termenul de un an, ca urmare a prezentării judecătorului sau procurorului la expertiza de specialitate, încetarea suspendării constatându-se prin hotărâre a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori comunică de îndată judecătorului sau procurorului și conducerii instanței ori parchetului unde acesta funcționează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție.

Dacă se dispune clasarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de judecător sau procuror, suspendarea din funcție încetează, iar judecătorul sau procurorul suspendat este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcția de execuție sau, după caz, pe perioada întregului mandat al funcției de conducere pe care nu l-a putut exercita din pricina suspendării. Drepturile bănești acordate sunt majorate, indexate și reactualizate la data plății, incluzând și dobânda legală penalizatoare, obligații de plată ce se stabilesc prin ordin al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorului sau procurorului i se recunoaște vechimea în funcția de judecător sau procuror pe această perioadă.

Suspendarea din funcție încetează și în situația în care achitarea sau încetarea procesului penal se pronunță în primă instanță. În acest caz, drepturile prevăzute la alin. (2) se acordă după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de achitare sau încetare a procesului penal.

Judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri

Eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea Secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Eliberarea din funcție a judecătorilor stagiari și a procurorilor stagiari se face de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Trecerea în rezervă sau în retragere a judecătorilor militari și a procurorilor militari se face, în condițiile legii, de la data eliberării din funcție de către Președintele României, inclusiv ca urmare a pensionării.

La numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, precum și la transferul judecătorilor și procurorilor militari la instanțe sau parchete, altele decât cele militare, trecerea în rezervă sau în retragere se face în condițiile legii, de la data prevăzută în actul de transfer sau de numire.

În cazul în care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcție prin demisie, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazuri justificate, poate stabili un termen de maximum 90 de zile de la care demisia să devină efectivă, perioadă în care judecătorul sau procurorul este obligat să își îndeplinească toate atribuțiile în vederea finalizării lucrărilor în curs. Președintele instanței ori conducătorul parchetului ia măsuri ca, până la data eliberării din funcție, judecătorul sau procurorul să își finalizeze lucrările în curs.

Judecătorul sau procurorul eliberat din funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau a parchetelor.

În cazul în care judecătorul sau procurorul exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii secției Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare din funcție sau împotriva hotărârii prin care se propune eliberarea din funcție, acesta este suspendat din funcție până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța competentă.

În perioada suspendării prevăzute la alin. (1) , judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 227 și 231 și nu i se plătesc drepturile salariale. În aceeași perioadă, judecătorului sau procurorului i se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate, după caz, potrivit legii.

În termen de cel mult 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate într-o cauză penală față de un judecător sau procuror, instanța de executare comunică secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii o copie de pe dispozitivul hotărârii.

În sensul prezentei legi, se consideră eliberați din funcție din motive neimputabile judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care au fost eliberați din funcție prin demisie, pensionare și transfer, cu excepția situației în care, ulterior demisiei, pensionării sau transferului le-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură.