LEGE nr. 301*) din 28 iunie 2004 privind Codul penal *)abrogata de LEGE nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal

Fapta funcționarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. 2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Prevederile alin. (1) se aplică și următoarelor persoane

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcționar public sau unui funcționar ori unei persoane care exercită un serviciu de interes public, pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcționar al unui stat străin sau al unei organizații publice internaționale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obținerii unui folos necuvenit în cadrul operațiunilor economice internaționale, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancționează promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase uneia dintre persoanele prevăzute în art. 308 alin. (3), pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Fapta prevăzută în alin. (1), (2) sau (3) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.

Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fie sesizat pentru acea infracțiune.

Dispozițiile art. 308 alin. (5) se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile prevăzute în alin. (4) și (5).

Primirea de către un funcționar public, direct sau indirect, de bani ori alte foloase după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Dispozițiile din alin. (1) se aplică și persoanelor prevăzute în art. 308 alin. (3).

Banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Fapta funcționarului public care, în virtutea funcției, avea sub supraveghere sau control o persoană juridică de drept privat, de a primi însărcinări retribuite de la o asemenea persoană, înainte de a se fi împlinit 3 ani de la data pensionării, a demisiei, destituirii sau revocării, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Conducătorii unor asemenea persoane juridice de drept privat se consideră complici la comiterea faptei prevăzute în alin. (1).

Primirea ori pretinderea de bani sau de alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșite de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau a unui funcționar pentru a-l determina să facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu sau să facă un act contrar acestor atribuții, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 10 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau a unui funcționar, pentru a-l determina să facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu sau să facă un act contrar acestor atribuții.

Fapta prevăzută în alin. (2) nu se pedepsește dacă făptuitorul denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute în alin. (1) sau (2) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut în alin. (3).

În sensul alin. (1) și (2), prin funcționar se înțelege și oricare dintre persoanele prevăzute în art. 308 alin. (3).

Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public sau un funcționar în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este detențiunea severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Îngrădirea de către un funcționar public a folosinței sau a exercițiului drepturilor vreunui cetățean ori crearea pentru acesta a unei situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu intenție, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei autorități sau instituții publice sau al unei persoane juridice ori o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

Faptele prevăzute în art. 315-317, săvârșite de funcționari publici, dacă au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare strictă de la 5 la 15 ani.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârșită de un funcționar sau de o persoană care exercită un serviciu de interes public, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei autorități sau instituții publice sau al unei persoane juridice de drept public ori o pagubă în patrimoniul acesteia sau o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a avut consecințe deosebit de grave, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Lovirea sau alte acte de violență săvârșite în condițiile alin. (1) se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin orice mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

Lovirea sau orice alte acte de violență, precum și vătămarea corporală săvârșite împotriva persoanei prevăzute în alin. (1), aflată în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 6 ani, iar dacă s-a produs o vătămare corporală gravă, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.

Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) sunt săvârșite împotriva unui magistrat, polițist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

Dacă împotriva soțului, copiilor sau părinților persoanelor arătate în alin. (3) s-au comis infracțiunile prevăzute în art. 185-187, art. 201 și art. 210, în scop de intimidare sau de răzbunare pentru actele sau faptele îndeplinite de funcționarul public în exercițiul funcțiunii, pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni pot fi sporite până la maximul lor general.

Purtarea fără drept de decorații, uniforme sau de semne distinctive ale unei autorități publice se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.

Purtarea, fără drept, de uniforme, grade sau insigne militare se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

Sustragerea sau distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori deținerea unui organ sau unei autorități publice se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Distrugerea din culpă a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în alin. (1), care prezintă o valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă.

Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) sunt săvârșite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.

Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.

Dacă fapta a fost săvârșită de custode sau de un funcționar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendă.

Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.

Dacă fapta a fost săvârșită de către custode sau de un funcționar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendă.

Împiedicarea ori tulburarea liberei concurențe în licitațiile publice, în vederea înlăturării concurenților de la acestea, se pedepsește cu închisoare de la 2 luni la un an sau zile-amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta ofertantului sau concurentului care cere sau primește direct sau indirect bani, promisiuni sau orice alt profit pentru a se abține de la participarea la licitație.

Dacă fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) este săvârșită de mai multe persoane înțelese în acest scop, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.

Intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

Intrarea frauduloasă pe teritoriul țării a străinului declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de ședere în țară se pedepsește cu închisoare de la 2 la 6 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani.

Fapta persoanei care racolează, îndrumă sau călăuzește una sau mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum și a persoanei care organizează asemenea activități se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 7 ani.

Traficul de migranți săvârșit în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos material se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 7 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este de natură să pună în pericol viața sau securitatea victimei ori să o supună unui tratament inuman sau degradant, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 10 ani.

Fapta persoanei care, pentru a facilita traficul de migranți, produce documente de călătorie sau acte de identitate false ori procură, furnizează sau posedă asemenea documente, în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos material, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancționează fapta persoanei care facilitează rămânerea pe teritoriul României a unei persoane care nu are cetățenia română și nici domiciliul în România, prin orice mijloace ilegale, în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos material.

Prin trafic de migranți se înțelege asigurarea intrării ilegale pe teritoriul unui stat a unei persoane care nu are cetățenia acelui stat sau nu domiciliază pe teritoriul acelui stat.

Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

Producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Dacă cel care a săvârșit fapta declară mai înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoana în contra căreia s-a făcut denunțul sau plângerea ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunțul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 92.

Când cel denunțat a fost condamnat pe nedrept, se aplică pedeapsa prevăzută în art. 335.

Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Dacă în urma mărturiei mincinoase a rezultat o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani, iar dacă a rezultat condamnarea la o pedeapsă mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 10 ani.

Fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) nu se pedepsește dacă, în cauzele penale, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cazurile, mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.

Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunțat o hotărâre sau s-a dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, instanța va reduce pedeapsa potrivit art. 92.

Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător și expertului sau interpretului.

Încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declarații mincinoase sau să nu depună mărturie într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauza în care se ascultă martori se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care fapta este săvârșită față de un expert sau interpret.

Nedenunțarea de îndată a săvârșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 178, art. 179, art. 252-art. 255, art. 261-art. 263 alin. (2)-(6), art. 264 alin. (1), art. 314 și art. 331 se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an.

Fapta prevăzută în alin. (1) sau (2) săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.

Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.

Fapta funcționarului public care, luând cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de cercetare penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Dacă fapta este săvârșită de către un funcționar public cu atribuții de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani.

Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau împiedica urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.

Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Favorizarea săvârșirii de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.

Fapta de a nu aduce la cunoștință organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ținute în arest preventiv pe nedrept, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Fapta prevăzută în alin. (1) nu se pedepsește dacă, prin aducerea la cunoștință, persoana care are această obligație ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soțul său sau pentru o rudă apropiată.

Reținerea sau arestarea nelegală ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau educative, în alt mod decât cel prevăzut prin dispozițiile legale, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani sau cu zile-amendă.

Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de urmărire penală ori de judecată, pentru obținerea de declarații, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe față de un martor, expert sau interpret.

Fapta prin care se provoacă, cu intenție, unei persoane, o durere intensă sau suferințe puternice, fizice ori psihice, cu scopul de a obține de la acea persoană sau de la o persoană terță informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terțe persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferințe sunt provocate de către un agent al autorității publice sau de orice altă persoană care acționează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.

Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a avut vreuna din urmările arătate la art. 186 sau art. 187, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani.

Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu detențiune severă de la 15 la 25 de ani.

Nici o împrejurare excepțională, fie că este vorba de o stare de război sau de amenințări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de oricare altă stare de excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau comanda autorității legitime.

Faptele prevăzute în alin. (1) nu constituie infracțiunea de tortură dacă durerea sau suferința rezultă exclusiv din sancțiuni legale și sunt inerente acestor sancțiuni sau pricinuite de ele.

Fapta de a participa la grupuri de presiune în sălile de judecată ori în incinta instanței, cu ocazia judecării unui proces, cu scopul de a intimida sau influența în orice fel judecata, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.

Amenințarea sau actul de intimidare comise față de un judecător, procuror, organ de cercetare penală, avocat, expert sau interpret, în scopul de a influența comportarea acestuia în îndeplinirea obligațiilor legale, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă, prevăzută la alin. (2), se sancționează încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să nu prezinte probe într-o cauză aflată în curs de soluționare.

Evadarea din starea legală de reținere sau deținere, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

Dacă fapta este săvârșită prin folosirea de violențe, de arme sau de alte instrumente ori de către două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 8 ani.

Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăși maximul general al pedepsei imediat superioare.

Înlesnirea, prin orice mijloace, a evadării se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani, iar dacă fapta s-a săvârșit de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.

Înlesnirea evadării în condițiile art. 349 alin. (2) se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvârșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.

Înlesnirea evadării unei persoane reținute, arestate sau condamnate pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvârșită de o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.

Înlesnirea evadării săvârșită din culpă de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel evadat se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani.

Împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătorești, prin amenințare față de organul de executare, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită prin acte de violență, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani.

Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte din locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătorești, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârșește prin amenințare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită prin acte de violență, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

Nerespectarea hotărârilor judecătorești prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranță prevăzute în art. 129 lit. c)-e) se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.