LEGE nr. 301*) din 28 iunie 2004 privind Codul penal *)abrogata de LEGE nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal

Neluarea vreuneia din măsurile legale de protecție a muncii de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.

Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă, iar fapta prevăzută în alin. (2) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.

Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcție a instalațiilor, mașinilor și utilajelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 2 ani sau zile-amendă.

Faptele prevăzute în alin. (1) și (3) săvârșite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă, iar fapta prevăzută în alin. (2) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

Împiedicarea sau tulburarea libertății de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta de a obliga o persoană, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.

Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dacă în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancționează și sustragerea de impulsuri electro-magnetice prin folosirea mijloacelor de telecomunicații ori racordarea fără drept la mijloacele audio-vizuale ale unei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

Se consideră bunuri mobile și orice energie care are o valoare economică, precum și înscrisurile.

Furtul săvârșit în următoarele împrejurări

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și furtul privind

Furtul care a produs consecințe deosebit de grave se pedepsește cu detențiune severă de la 15 la 20 de ani.

Furtul săvârșit între soți ori între rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui său, de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se urmărește numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Tâlhăria săvârșită în următoarele împrejurări

Tâlhăria care a produs consecințe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu detențiune severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Jefuirea prin acte de violență, săvârșite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicției nici unui stat, se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.

Există piraterie și dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave și nave.

Pirateria care a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 187 se pedepsește cu închisoare strictă de la 7 la 15 ani.

Pirateria care a produs consecințe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu detențiune severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta de a schimba, în totul sau în parte, substanța sau calitățile mărfurilor încredințate spre transport.

Dacă schimbarea substanței sau a calităților mărfurilor încredințate spre transport s-a făcut prin folosirea de substanțe vătămătoare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancționează și fapta de a distruge obiectele primite în gaj de către creditor.

Dacă bunul este proprietate privată, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Fapta de a ascunde, a deteriora, a distruge în totul sau în parte valori ori bunuri din patrimoniul propriu sau de a invoca datorii fictive ori alte acte în paguba creditorilor, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta persoanei care, deși se află în imposibilitate de plată, pretinde sau acceptă să i se pună la dispoziție mărfuri ori servicii, producând o pagubă creditorului.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Gestiunea frauduloasă săvârșită în scopul de a dobândi un folos material se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

Dacă bunul este proprietate privată, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepsește cu zile-amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine ori pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) sau (2), după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec sau a unui alt instrument de plată asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară sau nu va exista până la termenul convenit între părți, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului sau a altui instrument de plată, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Folosirea de mijloace frauduloase pentru a îndepărta de la licitație publică o persoană sau de a limita licitațiile ori numărul participanților se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancționează exploatarea necunoașterii sau a lipsei de experiență a unui minor sau a stării de slăbiciune a persoanelor vulnerabile datorită vârstei, bolii sau stării de graviditate, pentru a le determina să încheie acte prejudiciabile pentru acestea.

Inducerea sau menținerea în eroare cu privire la condițiile de trai din țara de emigrare, săvârșită în condițiile alin. (1), în scopul de a determina o persoană să emigreze, se pedepsește potrivit alin. (1).

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu detențiune severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă mijlocul fraudulos folosit pentru săvârșirea înșelăciunii constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Distrugerea în întregime sau în parte

Cu aceeași pedeapsă se sancționează însușirea sub orice formă, nejustificată de o necesitate militară și săvârșită în proporții mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea răniților sau bolnavilor căzuți sub puterea adversarului.

Tot astfel se sancționează distrugerea în întregime sau în parte, ori însușirea sub orice formă, nejustificată de vreo necesitate militară și săvârșită în proporții mari, a oricăror alte bunuri.

Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau construcții care au o valoare artistică, istorică ori arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau științifică, opere de artă, manuscrise, cărți de valoare, colecții științifice sau colecții importante de cărți, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus și, în general, a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepsește cu detențiune severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează jefuirea sau însușirea sub orice formă, de pe teritoriile aflate sub ocupație militară, a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.

În cazul în care bunul are o deosebită valoare artistică, științifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 7 ani.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor sau instalațiilor de telecomunicații sau pentru difuzarea programelor de radio și televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă și a conductelor magistrale de alimentare cu apă se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Distrugerea în totul sau în parte a unui act autentic sau sub semnătură privată care nu aparține făptuitorului sau nu-i aparține în exclusivitate ori ascunderea unui act care nu aparține făptuitorului, în scopul de a provoca o pagubă unei persoane, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Distrugerea sau degradarea bornelor, reperelor, mărcilor de nivelment ori a semnelor geodezice din rețeaua națională, amplasate pe sol sau pe clădiri, ori a bornelor, stâlpilor, balizelor sau a altor semne care marchează frontiera de stat ori împiedicarea luării unor măsuri de conservare a acestor bunuri se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se săvârșește prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.

Dispozițiile prevăzute în alin. (2), (3) și (6) se aplică chiar dacă bunul aparține făptuitorului.

Dacă bunul este proprietate privată, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Dacă faptele prevăzute în art. 263 au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este detențiunea severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detențiunea severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau de persoane, ori a unor instalații sau lucrări și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrității corporale sau sănătății mai multor persoane.

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu zile-amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează distrugerea ori degradarea din culpă a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor sau instalațiilor de telecomunicații sau pentru difuzarea programelor de radio și televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă și a conductelor magistrale de alimentare cu apă, dacă a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuințare a acestora.

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care a avut consecințe deosebit de grave, se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.

Când dezastrul ori consecințele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului sau a săvârșirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere a unui mijloc de transport în comun, ori de către personalul care asigură direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 12 ani.

Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

Ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înființarea sau mutarea semnelor de hotar și a reperelor de marcare, fără drept, ori refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fără drept se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.

Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 5 ani.

Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se săvârșește prin violență sau amenințare, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 7 ani.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancționează și înființarea sau mutarea semnelor de hotar și a reperelor de marcare fără drept, când acestea se referă la limitele de zonă ale căii ferate, drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, căilor navigabile, delimitărilor silvice, geologice și miniere.

Dacă imobilul se află în posesia unei persoane private, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani, fără ca sancțiunea aplicată să poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit.

Tăinuirea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.

Se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani

În sensul alin. (1), prin bunuri se înțelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum și actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea.