LEGE nr. 301*) din 28 iunie 2004 privind Codul penal *)abrogata de LEGE nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal

Reabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la amendă sub forma zilelor-amendă, la muncă în folosul comunității sau la pedeapsa închisorii, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune.

Prevederile art. 155 se aplică în mod corespunzător.

Reabilitarea de drept poate fi constatată și de instanța de judecată. În acest caz instanța verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute în alin. (1), după care pronunță o hotărâre în constatare.

Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească

Instanța poate dispune, în cazuri excepționale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol. (3) Condamnatul decedat până la împlinirea condițiilor de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanța, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.

Termenele prevăzute în art. 152 și 153 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Pentru cei condamnați la amendă sub forma zilelor-amendă, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.

În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă și de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dacă actul de grațiere se referă la infracțiuni în curs de judecată.

Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții

Când instanța constată că nu este îndeplinită condiția de la alin. (1) lit. d), dar aceasta nu se datorează relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.

Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.

Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care făptuitorul a fost scos în urma condamnării ori de rechemare în cadrele permanente ale forțelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.

De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, cu excepția celor prevăzute în art. 129 lit. d) și e).

În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decât după un termen de 3 ani în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii severe și după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii stricte; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.

Condițiile prevăzute în art. 154 trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiții de formă poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală.

Rude apropiate sunt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude.

Dispozițiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alin. (1), se aplică, în caz de adopție, atât persoanei adoptate, cât și descendenților acesteia și în raport cu rudele firești.

Informații secrete de stat sunt informațiile clasificate astfel de autoritățile competente, potrivit legii.

Înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 159 sau care aparține unei asemenea unități.

Arme sunt piesele, instrumentele sau dispozitivele declarate astfel prin dispoziții legale.

Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.

Săvârșirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup național, etnic, rasial sau religios a vreuneia dintre următoarele fapte

Înțelegerea în vederea săvârșirii infracțiunii de genocid se pedepsește cu detențiune severă de la 15 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Supunerea la tratamente neomenoase a răniților ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roșii ori al organizațiilor asimilate acesteia, a naufragiaților, a prizonierilor de război și, în general, a oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experiențe medicale sau științifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepsește cu detențiune severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează săvârșirea față de persoanele arătate în alin. (1) a vreuneia dintre următoarele fapte

Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuți în alin. (1) se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu detențiune severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva populației civile, a vreuneia dintre următoarele fapte

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și detonarea armelor nucleare sau a oricăror dispozitive explozive nucleare.

Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau se află sub influența stupefiantelor ori a altor substanțe toxice, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 12 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează uciderea din culpă săvârșită de orice altă persoană în exercițiul profesiei sau meseriei și care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau se află sub influența stupefiantelor ori a altor substanțe toxice.

Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multe persoane, pedeapsa este închisoarea strictă de la 7 la 15 ani.

Dacă fapta prin care s-a produs uciderea din culpă constituie prin ea însăși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârșit față de un minor sau față de o persoană care nu era în stare să-și dea seama de fapta sa ori nu putea fi stăpână pe actele sale, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani.

Lovirea sau orice alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.

Faptele prevăzute în alin. (1) săvârșite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

Faptele prevăzute în alin. (3) săvârșite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute în alin. (2) și (4), acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală, producându-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.

Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită asupra membrilor familiei se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 6 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptei prevăzute în alin. (2), acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală, producându-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.

Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 10 ani.

Când fapta a fost săvârșită în scopul producerii consecințelor prevăzute în alin. (1) și (2), pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani.

Fapta prevăzută în art. 185 alin. (3) care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum și cea prevăzută în art. 186, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.

Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 187 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau zile-amendă.

Când săvârșirea faptei prevăzute în alin. (1) este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendă.

Fapta prevăzută în alin. (2), dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alin. (3), se pedepsește cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.

Dacă faptele prevăzute în alin. (3) și (4) sunt săvârșite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă, în cazul alin. (3), și închisoarea strictă de la un an la 5 ani, în cazul alin. (4).

Pentru faptele prevăzute în alin. (1)-(4), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârșită în vreuna din următoarele împrejurări

Întreruperea cursului sarcinii, săvârșită în orice condiții, fără consimțământul femeii însărcinate, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și (2) s-a cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală gravă, pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea strictă de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

În cazul în care fapta prevăzută în alin. (2) sau (3) a fost săvârșită de medic, pe lângă pedeapsa închisorii se va aplica și interdicția exercitării profesiei de medic, potrivit art. 75 alin. (1) lit. c).

Nu se pedepsește întreruperea cursului sarcinii efectuată de medic