Înapoi la Legislație

Legea nr. 27/1966 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ
Articole
92

Pe scurt

Legea nr. 27/1966: LEGE nr. 27 din 28 decembrie 1966 (*republicată*) privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ
Câte articole are?
92 articole.
Cuprins

LEGE nr. 27 din 28 decembrie 1966 (*republicată*) privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 4

Fondurile necesare plății pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, altor organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu.

Art. 5

Pentru stabilirea cuantumului pensiei se iau în considerare, după felul pensiei, următoarele elemente

a)

vechimea în munca

b)

salariul tarifar de încadrare

c)

gradul de invaliditate și cauza care a provocat invaliditatea

d)

condițiile de la locul de muncă.

Art. 6

(1)

Locurile de muncă, după condițiile în care s-a desfășurat activitatea, se împart în trei grupe în raport cu influența factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizica și neuropsihica sau periculozitatea, după cum urmează

—

grupa I de muncă, în care se încadrează locurile de muncă cu condiții foarte vătămătoare, foarte grele sau foarte periculoase

—

grupa a II-a de muncă, în care se încadrează locurile de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase

—

grupa a III-a de muncă, în care se încadrează celelalte locuri de muncă.

(2)

Stabilirea locurilor de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza criteriilor și de către organele prevăzute prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

(3)

Pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupele I și II se acordă următoarele sporuri de vechime în munca

a)

6 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa I

b)

3 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a.

Art. 7

Pensia integrală pentru limita de vîrsta se acordă angajaților care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a III-a, cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, după cum urmează

a)

la cererea unității, după împlinirea virstei de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile; pentru profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior, precum și pentru directori, directorii adjuncți științifici, secretarii științifici, șefii de secție și șefii de sector-laborator din cercetarea științifică, după împlinirea virstei de 65 ani, bărbații și 60 ani, femeile

b)

la cererea celui îndreptățit, a tutorelui sau a curatorului sau, după împlinirea virstei de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile.

Art. 8

(1)

Pentru angajații care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I și II și au vechimea în munca de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, virstele de pensionare prevăzute la art. 7 se reduc cu cîte

a)

6 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă din grupa I

b)

3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a.

(2)

Virstele de pensionare se reduc numai cu ani întregi, fără a putea fi mai mici de 50 ani.

Art. 9

Angajații fără capacitate vizuala au drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta, dacă au împlinit vîrsta de 50 ani, bărbații, cu o vechime în munca de cel puțin 15 ani și 45 ani, femeile, cu o vechime în munca de cel puțin 10 ani.

Art. 10

(1)

Virstele de pensionare prevăzute la art. 7, art. 8 și art. 9, pentru femei, se reduc cu

a)

un an, pentru cele care au născut 3 copii și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani

b)

doi ani, pentru cele care au născut 4 copii și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani

c)

trei ani, pentru cele care au născut 5 copii sau mai mulți și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani.

(2)

Pensionarea la limitele de vîrsta astfel reduse se face numai la cererea angajatei.

Art. 11

(1)

Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă are drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta la împlinirea virstei de 50 ani, dacă are o vechime în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, în calitate de personal navigant.

(2)

Vechimea în munca în calitate de personal navigant profesionist din aeronautica civilă se stabilește în raport de funcția îndeplinită, numărul orelor de zbor și tipul de aeronava.

(3)

Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă care are vechimea în munca, în aceasta calitate, cerută pentru acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta, dar nu a împlinit vîrsta de 50 ani și este oprit de organele competente sa mai exercite funcții la bordul aeronavelor, deoarece nu mai corespunde din punct de vedere psihofizic, are drept la o pensie tranzitorie în cuantumul pensiei de invaliditate de gradul III, cauzată de boala obișnuită.

(4)

Prin hotărîre a Consiliului de Miniștri se vor stabili funcțiile de personal navigant din aeronautica civilă, modul de calculare a vechimii în munca în aceste funcții și a pensiei.

Art. 12

(1)

Personalul artistic din instituțiile artistice care are o vechime efectivă în profesie de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, are drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta la împlinirea virstelor ce se vor fixa prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, în raport de funcțiile stabilite, dar nu mai puțin de 50 ani, bărbații și 45 ani, femeile.

(2)

Funcțiile de personal artistic, instituțiile de arta, modul de calculare a vechimii în munca și a pensiei, se vor stabili, de asemenea, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Art. 13

(1)

Pensia integrală pentru limita de vîrsta se stabilește în procente din salariul tarifar, la împlinirea vechimii minime, după cum urmează: Salariul tarifar (lei) Pentru locurile de munca cu conditii foarte vatamatoare, foarte grele sau foarte periculoase (grupa I) Pentru locurile de munca cu conditii vatamatoare, grele sau periculoase (grupa a II-a) Pentru celelalte locuri de munca (grupa a III-a) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) pina la 800 95 - 90 - 85 - de la 801 la 900 90 760 85 720 80 680 '' 901 '' 1200 85 810 80 765 75 720 '' 1201 '' 1600 80 1020 75 960 70 900 '' 1601 '' 2000 75 1280 70 1200 65 1120 '' 2001 '' 2500 70 1500 65 1400 60 1300

(2)

Pentru cei care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I și II, procentele de mai sus se aplică dacă angajații au lucrat efectiv, în acele locuri, cel puțin 20 ani.

(3)

Dacă angajații din grupele I și II de muncă au o vechime mai mica de la grupa a III-a de muncă, acordindu-se următoarele sporuri procentuale, proporțional cu anii munciti în grupa I și a II-a

—

0,5 la suta din salariul tarifar pentru fiecare an lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa I

—

0,25 la suta din salariul tarifar pentru fiecare an lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a.

(4)

Pentru fiecare an de vechime peste vechimea minima necesară obținerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta aplicat la salariul tarifar.

Art. 14

(1)

Angajații care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute pentru obținerea pensiei integrale pentru limita de vîrsta au drept la pensie, la împlinirea virstelor de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile dacă au cel puțin 10 ani vechime în munca.

(2)

Pensia se calculează proporțional cu numărul anilor de muncă.

Art. 15

(1)

Au drept la pensie de invaliditate cei care au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă.

(2)

Pensia de invaliditate se acordă la cererea celui îndreptățit, a tutorelui sau a curatorului sau. (3) Invaliditatile care dau drept la pensie sînt de trei grade, în raport cu incapacitatea de muncă și anume

a)

invaliditatea de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă și nevoia de îngrijire și supraveghere a invalidului de către altă persoană

b)

invaliditatea de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se servi fără ajutorul altei persoane

c)

invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea parțială a capacității de muncă.

Art. 16

După cauzele care provoacă invaliditatea, pensia de invaliditate este de doua feluri

a)

pensia de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională

b)

pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită.

Art. 17

Pensia de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională se acordă fără a se cere îndeplinirea vreunei condiții de vechime în munca

a)

angajaților

b)

celor care îndeplinesc obligații militare

c)

studenților și elevilor care fac practica profesională

d)

celor care îndeplinesc sarcini de stat sau obștești.

Art. 18

(1)

Prin accident de muncă, în înțelesul prezentei legi, se înțelege vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesională, care provoacă invaliditate ori deces, survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, sarcinilor de stat sau obștești ori practicii profesionale.

(2)

Accidentul survenit în timpul deplasarii de la domiciliu spre locul de muncă și de la locul de muncă spre domiciliu se asimilează, în sensul prezentei legi, cu accidentul de muncă, dacă s-a produs în perioada necesară pentru deplasare.

(3)

Se asimilează, de asemenea, cu accidentul de muncă, în ce privește dreptul la pensie, accidentul survenit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.

(4)

Prevederile alin. 2 se aplică, în mod corespunzător, și celor care îndeplinesc obligații militare, sarcini de stat sau obștești ori efectuează practica profesională.

Art. 19

(1)

Se considera boli profesionale acelea care sînt cauzate de condițiile în care s-au desfășurat anumite munci.

(2)

Bolile profesionale se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Art. 20

Pensia se acordă și în cazul în care invaliditatea s-a ivit ulterior accidentului de muncă sau imbolnavirii profesionale, dacă se constată că invaliditatea este consecința accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

Art. 21

(1)

Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională se stabilește, pentru angajați, în procente din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate și grupa de muncă, astfel

a)

pentru gradul I de invaliditate: Grupele I și II de muncă Salariul tarifar (lei) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) pina la 1000 95 - de la 1001 la 1100 90 950 '' 1101 '' 1200 85 990 '' 1201 '' 1600 80 1020 '' 1601 '' 2000 75 1280 '' 2001 '' 2500 70 1500 '' 2501 '' 3000 65 1750 Grupa III de muncă Salariul tarifar (lei) Pensia in procente din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei (lei) pina la 800 95 - de la 801 la 900 90 760 '' 901 '' 1000 85 810 '' 1001 '' 1100 80 850 '' 1101 '' 2200 75 880 '' 1201 '' 2600 70 900 '' 1601 '' 2000 65 1120 '' 2001 '' 2500 60 1300

b)

pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia stabilită pentru gradul I

c)

pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia stabilită pentru gradul I.

(2)

Pentru cei prevăzuți la art. 17 lit. b, c și d, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat, cuantumul pensiei este cel stabilit prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Art. 22

(1)

Pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită se acordă angajaților.

(2)

De asemenea, se acordă pensie de invaliditate cauzată de boala obișnuită celor care îndeplinesc obligații militare.

(3)

Persoanele încadrate într-un grad de invaliditate, care au împlinit vîrsta de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile, și îndeplinesc condițiile cerute pentru obținerea pensiei de invaliditate, vor fi înscrise, din oficiu, la pensie pentru limita de vîrsta, drepturile stabilindu-se potrivit art. 24-26. Dacă îndeplinesc condițiile necesare pentru obținerea pensiei pentru limita de vîrsta, pot cere calcularea pensiei potrivit art. 13 sau art. 14, după caz.

Art. 23

(1)

Pensia de invaliditate prevăzută la art. 22 se acordă celor care îndeplinesc obligații militare indiferent de vechimea în munca, iar angajaților dacă au, la data ivirii invaliditatii, vechimea în munca în raport de vîrsta arătată în tabelul următor: │ Vechimea minima in munca (ani) Virsta la data ├───────────────────────────────────────────── ivirii invaliditatii │barbati femei angajati dupa absolvirea │ studiilor superioare ───────────────────────────┼───────────────────────────────────────────── pina la 20 ani│ 1 1 - de la 20 ani la 22 ani│ 2 1 ─┐ '' 22 ani '' 25 ani│ 3 2 │ 1 '' 25 ani '' 30 ani│ 6 4 ├─ '' 30 ani '' 35 ani│ 9 6 │ 4 '' 35 ani '' 40 ani│ 12 9 ─┘ 7 '' 40 ani '' 45 ani│ 14 11 9 '' 45 ani '' 50 ani│ 16 13 11 '' 50 ani '' 55 ani│ 18 15 13 '' 55 ani '' 60 ani│ 20 16 15 peste 60 ani│ 22 17 17 ───────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────

(2)

Pentru angajații bolnavi de tuberculoza nu se cere îndeplinirea vreunei condiții de vechime în munca.

(3)

Pensia se acordă numai dacă invaliditatea survenită în timpul activității salariate sau îndeplinirii obligațiilor militare, precum și în termen de 90 zile de la încetarea activității salariate sau a obligațiilor militare, în acest din urmă caz, numai dacă cei în cauza au avut calitatea de angajat înainte de îndeplinirea obligațiilor militare.

(4)

Pensia se acordă și în cazul cînd invaliditatea s-a ivit în termen de un an de la încetarea activității salariate sau a obligațiilor militare - pentru cei care au avut mai înainte calitatea de angajat - dacă invaliditatea este o consecința a unei boli contractate ori a unui accident survenit în timpul activității salariate sau a îndeplinirii obligațiilor militare.

Art. 24

(1)

Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită, pentru angajații care au vechimea prevăzută de art. 23, se stabilește în procente de baza din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate, astfel

a)

pentru gradul I de invaliditate: Salariul tarifar (lei) Pensia in procente de baza din salariul tarifar Cuantumul minim al pensiei la procentul de baza (lei) pina la 800 60 - de la 801 la 900 55 480 '' 901 '' 1200 50 495 '' 1201 '' 1600 45 600 '' 1601 '' 2000 40 720 '' 2001 '' 2500 35 800

Art. 25

(1)

Au drept la pensie de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită și cei care au o vechime mai mica decît aceea prevăzută la art. 23, dar nu mai puțin de 1/2 din aceasta vechime.

(2)

Pensia se calculează conform art. 24, din cuantumul astfel stabilit se acordă pensia corespunzătoare vechimii avute în raport cu aceea cerută de art. 23.

Art. 26

(1)

Pensionării de invaliditate de gradul I au dreptul, în afară de pensie, la o indemnizație pentru îngrijire de 300 lei lunar.

(2)

De indemnizația prevăzută la alineatul precedent beneficiază și cei care, avînd o invaliditate de gradul I, primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta.

Art. 27

(1)

Pensionării de invaliditate sînt supuși revizuirii medicale periodice, în ceea ce privește capacitatea lor de muncă, cu excepția celor care

a)

prezintă invaliditati ireversibile

b)

au împlinit vîrsta de 55 ani, bărbații și 50 ani, femeile

c)

au împlinit vîrsta cerută pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta, dacă pensionarea acestora se face la virste mai mici decît 55 ani, bărbații și 50 ani, femeile.

(2)

Pensionării de invaliditate pot cere revizuirea medicală ori de cîte ori starea sănătății lor s-a îmbunătățit sau s-a agravat.

(3)

Pensionării de invaliditate beneficiază de prevederile alin. 2 numai pînă la împlinirea virstei de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile. Pensionării de invaliditate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale pot cere revizuirea medicală și după împlinirea acestor virste.

Art. 28

(1)

Invalizii de gradul I, care au vechimea în munca necesară pentru obinerea pensiei pentru limita de vîrsta, au dreptul la cuantumul acesteia, chiar dacă nu au împlinit vîrsta cerută pentru obținerea unei asemenea pensii.

(2)

De dispozițiile alin. 1 beneficiază atît cei care au calitatea de pensionari de invaliditate, cît și cei care solicită înscrierea la pensie.

(3)

Pensionării de invaliditate care primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta rămîn supuși revizuirii medicale, cu excepția celor prevăzuți la art. 27 alin. 1.

(4)

Cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta se acordă din oficiu, ori de cîte ori acesta este mai avantajos.

Art. 29

(1)

Au drept la pensie de urmaș, în condițiile prevăzute pentru fiecare în parte, membrii de familie și anume: copiii, sotia, soțul, părinții, frații și surorile, care se aflau în întreținerea susținătorului decedat.

(2)

Membrii de familie au drept la pensie de urmaș numai dacă cel decedat era pensionar sau dacă, la data decesului, îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.

(3)

Dacă cel decedat nu era pensionar, dar îndeplinea condițiile de vechime în munca pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta, membrii de familie au drept la pensie de urmaș, indiferent de data cînd a survenit decesul susținătorului.

(4)

În cazul în care mama salariata a decedat din cauza unei nașteri, pensia copiilor se acordă ca pentru urmașii celor prevăzuți la art. 17 lit. d.

(5)

Pensia de urmaș se acordă la cererea celui îndreptățit, a părintelui, tutorelui sau curatorului sau.

Art. 30

(1)

Copiii au drept la pensie de urmaș

a)

pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși vîrsta de 25 ani

b)

dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad, înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.

(2)

În cazul decesului unuia dintre părinți, copiii au drept la pensie de urmaș, chiar dacă părintele rămas în viața se afla în munca.

(3)

Copiii se considera ca se aflau în întreținerea susținătorului decedat prin însăși calitatea lor de copii.

Art. 31

(1)

Sotia sau soțul are drept la pensie de urmaș, dacă

a)

a împlinit vîrsta de 55 ani, sotia și 60 ani, soțul, pe tot timpul vieții

b)

la data decesului unuia dintre soți, soțul supraviețuitor are unu sau mai mulți copii, pînă cînd copiii împlinesc vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși vîrsta de 25 ani, ori pînă la căsătoria sau decesul lor înainte de împlinirea acestor virste

c)

se afla în stare de invaliditate, de orice grad, pe toată durata invaliditatii.

(2)

De asemenea, sotia are drept la pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, dacă

a)

a împlinit vîrsta de 50 ani și a născut, pînă la data decesului susținătorului, 5 sau mai mulți copii

b)

a împlinit vîrsta de 50 ani și are cel puțin 20 ani de căsătorie cu soțul decedat; dacă are între 15 și 20 ani de căsătorie are drept la pensie la împlinirea aceleiași virste, însă pensia se calculează proporțional cu anii de căsătorie.

(3)

Sotia sau soțul are drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu este salariat, membru al unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(4)

Sotia sau soțul care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în alin. 1 și 2 are drept la pensie de urmaș pînă la încadrarea în munca, dar nu mai mult de 6 ani de la decesul susținătorului.

(5)

Sotia sau soțul care solicită pensie de urmaș în temeiul alin. 1 lit. a sau c are drept la aceasta pensie dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 5 ani, în cazul în care la data căsătoriei sustinatorul era pensionar pentru limita de vîrsta; în cazul în care decesul susținătorului a fost cauzat de un accident, de orice natura, sau de boala profesională, pensia de urmaș se acordă indiferent de durata căsătoriei.

(6)

Sotia sau soțul se considera ca se afla în întreținerea susținătorului dacă avea același domiciliu sau dacă acesta i-a asigurat cele necesare existenței.

Art. 32

(1)

Părintele are drept la pensie de urmaș, dacă

a)

a împlinit vîrsta de 60 ani, tatăl sau 55 ani, mama, pe tot timpul vieții

b)

a devenit invalid de orice grad, pe toată durata invaliditatii.

(2)

Părinții au drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu sînt salariați, membri ai unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(3)

Comitetele executive ale consiliilor populare, în raza cărora domiciliază părinții care solicită pensia de urmaș, vor atesta dacă aceștia au fost în întreținerea susținătorului.

Art. 33

(1)

Frații și surorile au drept la pensie de urmaș

a)

pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși vîrsta de 25 ani

b)

dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad înainte de împlinirea virstelor artate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.

(2)

Frații și surorile au drept la pensie de urmaș, dacă la data cererii de pensie sînt orfani de ambii părinți. În cazul ca au părinți în viața, pensia se acordă numai dacă aceștia nu primesc pensie, nu sînt încadrați în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(3)

Frații și surorile au drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu sînt salariați, membri ai unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(4)

Comitetele executive ale consiliilor populare, în raza cărora domiciliază frații și surorile care solicită pensia de urmaș, vor atesta dacă aceștia au fost în întreținerea susținătorului.

Art. 34

(1)

În cazul cint sotia sau soțul supraviețuitor ori unul din părinții decedatului nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 31 sau 32, beneficiază de pensie de urmaș, pe tot timpul cît nu sînt încadrați în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu, dacă vreuna din aceste persoane îngrijește unu sau mai mulți copii, frați sau surori ai decedatului, care nu au împlinit vîrsta de 16 ani, pînă la împlinirea acestei virste ori pînă la căsătoria sau decesul lor, intervenite înainte de împlinirea virstei menționate mai sus.

(2)

Prevederile alin. 1 se aplică soțului supraviețuitor numai în cazul în care acesta îngrijește unu sau mai mulți copii din alta căsătorie ori frați sau surori ai soțului decedat.

Art. 35

(1)

Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește luindu-se ca baza de calcul

a)

pensia susținătorului decedat, dacă era pensionar. În cazul cînd cel decedat era pensionar de invaliditate de gradul II sau III, se va lua ca baza de calcul pensia de invaliditate de gradul I, diferențiată după cauza care a determinat înscrierea la pensie a susținătorului decedat

b)

pensia pentru limita de vîrsta ce s-ar fi cuvenit susținătorului decedat

c)

pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate ce s-ar fi cuvenit celui decedat, diferențiată după cauza care a provocat decesul.

(2)

În cazul cînd celui decedat i se cuvenea sau i s-ar fi cuvenit mai multe pensii din cele prevăzute la alin. 1, se va lua ca baza de calcul, din oficiu, pensia cea mai avantajoasă.

(3)

Pentru stabilirea pensiei de urmaș cuvenită copiilor orfani de ambii părinți se vor lua ca baza de calcul pensiile cumulate ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinților decedati. În acest caz se vor lua în considerare pensiile cele mai avantajoase, ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinților, după normele prevăzute la alin. 1 și 2.

(4)

Asupra bazei de calcul se aplică unul din următoarele procente: Procente Numarul urmasilor cu drept la pensie 100 pentru 3 sau mai multi 75 pentru 2 50 pentru 1

Art. 36

(1)

Angajații care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea unei pensii și sînt lipsiți de mijloace proprii de existenta au drept la ajutor social, ce se plătește din fondul de asigurări sociale de stat, dacă se încadrează în una din următoarele situații

a)

sînt în vîrsta de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile, și au o vechime de cel puțin 5 ani efectiv lucrati

b)

sînt invalizi de orice grad, în urma unei boli obișnuite sau a unui accident în afară de muncă, și au lucrat efectiv cel puțin 1/4 din vechimea prevăzută la art. 23, necesară pentru acordarea pensiei de invaliditate.

(2)

Soțul supraviețuitor și copiii unui beneficiar de ajutor social decedat au dreptul la ajutor social de urmaș, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute pentru acordarea pensiei de urmaș și sînt lipsiți de mijloace proprii de existenta.

(3)

Prin mijloace proprii de existenta se înțelege realizarea unor venituri lunare, egale cu cuantumul ajutorului social pentru categoria respectiva, sau mai mari.

Art. 37

Cei care primesc ajutor social, precum și membrii lor de familie, beneficiază de drepturile prevăzute de art. 3.

Art. 38

Prin hotărîre a Consiliului de Miniștri se va stabili cuantumul ajutorului social și se vor putea acorda asemenea ajutoare și alte persoane sau categorii de persoane, lipsite de mijloace de existenta.

Art. 39

(1)

Vechime în munca se considera perioada cît o persoană a activat în calitate de angajat, indiferent de felul contractului de muncă și de modul de remunerare a muncii, situațiile prevăzute în Codul muncii ca fiind vechime sau vechime neîntreruptă în munca, perioadele de prizonierat, de persecutie rasială sau alte perioade stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri în care o persoană a desfășurat o activitate sau, datorită unor cauze ce nu le putea inlatura, a fost împiedicată de a o desfășura.

(2)

Pentru angajații care prestează munca mai puțin de o norma întreaga, vechimea în munca se ia în considerare proporțional cu norma întreaga.

(3)

Timpul cît angajatele care, potrivit legii, au fost încadrate în funcții cu jumătate de norma, pentru a crește copii pînă la vîrsta de 7 ani, se considera la vechimea în munca timp lucrat cu norma întreaga.

(4)

Pentru cei care lucrează mai mult de o norma, se considera vechime în munca timpul corespunzător unei norme întregi.

Art. 40

(1)

Timpul lucrat în străinătate de un cetățean străin se considera vechime în munca numai pe baza convențiilor încheiate între Republica Socialistă România și statul respectiv, în condițiile stabilite de aceste convenții.

(2)

Convențiile referitoare la problemele de prevederi sociale, încheiate de statul român cu alte state, vor fi aplicate în mod corespunzător de toate sectoarele de activitate cu sisteme proprii de asigurări și pensii.

Art. 41

(1)

Salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 10 ani premergatori încetării activității salariate. ------------- *) Potrivit prevederilor art. III al Decretuluinr. 386/1972, persoanelor care solicita acordarea pensiei dupa data intrarii in vigoare a acestui decret si isi aleg ca baza de calcul a pensiei, potrivit art. 41 din Legeanr. 27/1966, salarile tarifare de incadrare din 5 ani anteriori datei de 1 noiembrie 1972, li se adauga la pensia rezultata din calcul un spor de 10 la suta

a)

pensia integrala pentru limita de virsta: Salariile tarifare 2501-3000 lei Peste 3000 lei

—

grupa I de munca - lei - 2145

—

grupa a II-a de munca - lei - 1980

—

grupa a III-a de munca - lei - 1650 1815

b)

pensia de invaliditate cauzata de accident de munca sau boala profesionala pentru gradul I

—

grupele I si a II-a de munca - lei - 2145

—

grupa a III-a de munca - lei - 1650 1815

c)

pensia de invaliditate cauzata de accident in afara de munca sau boala obisnuita - pentru gradul I

—

lei - 963 990

(2)

Pentru angajații care au lucrat cel puțin 10 ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupele I și II, salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 15 ani premergatori încetării activității salariate.

(3)

Dacă în ultimii 10 ani, respectiv 15 ani, angajatul a lucrat mai puțin de 5 ani, baza de calcul a pensiei este media salariilor tarifare lunare din perioada în care a lucrat.

(4)

Pentru perioadele de activitate anterioare datei de 1 august 1959, ce se iau în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei, vor fi folosite salariile avute în vedere la recalcularea pensiilor conform decretului nr. 292/1959 .

Art. 42

(1)

Media salariilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza

a)

salariului tarifar lunar de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna

b)

salariului tarifar de încadrare, corespunzător la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora

c)

salariului tarifar de calcul, pentru cei retribuiți cu cota procentuală

d)

salariului la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, pentru cei angajați la persoane fizice.

(2)

Pentru angajații care cumulează doua funcții, la stabilirea mediei salariilor tarifare lunare se ia în considerare salariul tarifar al funcției de baza, iar pentru cei care sînt încadrați în posturi cu o jumătate de norma, salariul tarifar de încadrare corespunzător normei întregi. Angajații care cumulează doua norme întregi de muncă pot opta pentru salariul cel mai avantajos.

(3)

În salariul tarifar se cuprind orice sume care se includ, potrivit dispozițiilor legale, în acest salariu.

Articolele următoare · 42 din 92