Înapoi la Legislație

Legea nr. 237/2015 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
19 decembrie 2025LEGEA nr. 187 din 19 noiembrie 2025
Text consolidat la
19 decembrie 2025
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
204

Pe scurt

Legea nr. 237/2015: LEGE nr. 237 din 19 octombrie 2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 19 decembrie 2025, prin LEGEA nr. 187 din 19 noiembrie 2025.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 19 decembrie 2025.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
204 articole.
Cuprins

LEGE nr. 237 din 19 octombrie 2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 103 · Prevederi generale

Contractele de asigurare se încheie cu respectarea legislației naționale aplicabile

Art. 104 · Obligațiile conexe în cazul asigurărilor obligatorii

(1)

Asigurătorii pot oferi și încheia contracte de asigurări obligatorii numai în condițiile respectării dispozițiilor legislației specifice.

(2)

A.S

F)

transmite Comisiei Europene următoarele informații pentru fiecare tip de asigurare obligatorie

a)

dispozițiile legislației specifice

b)

elementele specificate de atestarea care reprezintă dovada faptului că asigurarea respectivă a fost încheiată.

Art. 105

Condițiile contractuale și tarifele pentru asigurările generale A.S

F)

poate solicita asigurătorilor transmiterea condițiilor specifice ale contractelor sau ale formularelor utilizate în relația cu contractanții, ca măsură de control al respectării dispozițiilor legislației naționale privind contractele de asigurare.

Art. 106

Condițiile contractuale și tarifele pentru asigurările de viață A.S

F)

poate solicita asigurătorilor transmiterea condițiilor contractelor de asigurare și transmiterea sistematică a bazelor tehnice utilizate în calcularea primelor și a rezervelor tehnice, ca măsură de control al respectării principiilor actuariale.

Art. 107 · Informațiile prezentate potențialilor contractanți - asigurări generale

(1)

Înainte de încheierea unui contract de asigurări generale, asigurătorii informează potențialii contractanți, persoane fizice, cu privire la următoarele

a)

legea aplicabilă contractului în cazul în care părțile nu au libertatea de alegere; faptul că părțile au libertatea de a alege legea aplicabilă, precum și, în acest caz, legea pe care asigurătorul își propune să o aleagă

b)

modalitatea de soluționare a petițiilor, inclusiv cu privire la dreptul de a se adresa A.S.F., fără a aduce atingere dreptului de a sesiza instanțele competente.

(2)

A.S

F)

emite reglementări proprii prin care stabilește modalitățile de aplicare a prevederilor alin. (1) .

(3)

În cazul în care asigurătorii oferă asigurări generale în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii, aceștia comunică potențialilor contractanți și includ în documentele emise, inclusiv în oferta de asigurare, următoarele informații

a)

adresa sediului central și datele de contact ale sucursalei sau ale altor sedii secundare care emit contractul de asigurare

b)

numele și adresa reprezentanților de despăgubiri care soluționează daunele în statele membre, desemnați în temeiul art. 21 alin. (1) lit. g) .

(4)

Comunicarea informațiilor prevăzute la alin. (3) lit. a) nu este obligatorie în cazul subscrierii de riscuri majore.

Art. 108 · Informațiile prezentate potențialilor asigurați - asigurări de viață

(1)

Înainte de încheierea unui contract de asigurare, asigurătorul comunică potențialilor contractanți cel puțin următoarele

a)

denumirea sa, forma juridică, adresa sediului central și datele de contact ale sucursalei sau ale altor sedii secundare care emit contractul de asigurare

b)

modalitatea de accesare a raportului privind solvabilitatea și stabilitatea financiară menționat la art. 39 , ce permite deținătorului poliței de asigurare un acces ușor la aceste informații.

(2)

În ceea ce privește contractul de asigurare, asigurătorul comunică potențialilor contractanți următoarele

a)

descrierea fiecărei opțiuni contractuale și a fiecărui beneficiu

b)

durata contractului

c)

modalitățile de încetare a contractului

d)

modalitățile și termenele de plată a primelor

e)

metoda de calculare și de distribuire a beneficiilor

f)

valoarea de răscumpărare totală a sumelor asigurate reduse și a nivelului până la care acestea sunt garantate

g)

informațiile despre primele aferente beneficiilor principale sau suplimentare

h)

pentru contractele unit-linked, definiția unităților care stau la baza beneficiilor și informații privind natura activelor care le acoperă

i)

modalitățile de aplicare a clauzei privind renunțarea la contract fără penalizări

j)

informațiile generale privind regimul fiscal aplicabil tipului de contract respectiv

k)

modalitatea de soluționare a petițiilor, inclusiv cu privire la dreptul de a se adresa A.S.F., fără a aduce atingere dreptului de a sesiza instanțele competente

l)

legea aplicabilă contractului în cazul în care părțile nu au libertatea de alegere; faptul că părțile au libertatea de a alege legea aplicabilă, precum și, în acest caz, legea pe care asigurătorul își propune să o aleagă

m)

informațiile specifice pentru înțelegerea adecvată a riscurilor incluse în contractul de asigurare și pe care potențialii contractanți ar urma să și le asume.

(3)

Pe întreaga durată a contractului, asigurătorul comunică contractanților orice schimbare cu privire la următoarele informații

a)

denumirea, forma juridică, adresa sediului central și datele de contact ale sucursalei sau agenției care emite contractul de asigurare

b)

condițiile generale și specifice ale contractului

c)

informațiile menționate la alin. (2) lit. d)-i) , în cazul în care se modifică legislația aplicabilă contractului sau condițiile de asigurare

d)

anual, informații privind situația beneficiilor.

(4)

În cazul prezentării unei oferte sau încheierii unui contract, însoțite de cifre privind valoarea eventualelor plăți suplimentare, diferite de cele garantate prin contract, asigurătorii

a)

prezintă o simulare de calcul al valorii plăților respective la datele scadente, pornind de la 3 rate diferite ale dobânzii pentru baza de calcul al primelor

b)

furnizează informații clare și complete pentru ca potențialii contractanți să înțeleagă următoarele: (i) simularea de calcul menționată la lit. a) reprezintă aplicarea unui model bazat pe ipoteze noționale; (ii) rezultatele calculului respectiv nu reprezintă un drept contractual.

(5)

Asigurătorii sunt exonerați de obligațiile prevăzute la alin. (4) , în cazul prezentării unei oferte sau încheierii unui contract de asigurări de viață fără componentă de acumulare.

(6)

În cazul contractelor cu participare la profit, contractanții sunt informați anual, în scris, de către asigurător cu privire la: a) situația drepturilor lor și participarea la profit

b)

diferența dintre previziuni și evoluția reală, în cazul în care, la încheierea contractului, li s-au prezentat cifre privind evoluția participării respective.

(7)

Informațiile prevăzute la alin. (2)-(6) sunt redactate în limba română cu claritate și exactitate și transmise contractanților; informațiile pot fi transmise acestora într-o altă limbă, în cazul în care aceștia solicită acest lucru.

(8)

A.S

F)

emite reglementări proprii privind modalitatea de aplicare a alin. (2)-(7) și transmiterea informațiilor suplimentare, dacă acestea contribuie la înțelegerea elementelor esențiale ale contractului.

Art. 109 · Modalități de renunțare la contract - asigurări de viață

(1)

Clauza privind renunțarea la contract fără penalizări prevede o perioadă de 20 de zile de la data la care contractantul este informat de încheierea contractului, în care acesta poate înainta un preaviz de renunțare la contract, moment în care încetează orice obligație viitoare prevăzută de contract.

(2)

În situația menționată la alin. (1) , se respectă condițiile de renunțare prevăzute de legea aplicabilă contractului.

(3)

Prevederile menționate la alin. (1) nu se aplică în cazul în care contractul are o durată de până la 6 luni.

Art. 110 · Retragerea autorizației

(1)

A.S

F)

poate retrage autorizația de funcționare acordată societăților, prin decizie motivată în mod detaliat, în cazul în care acestea

a)

nu desfășoară activitate de asigurare 12 luni consecutiv de la data obținerii autorizației

b)

solicită retragerea autorizației

c)

încetează să desfășoare activitate de asigurare pentru o perioadă de peste 6 luni consecutiv

d)

nu mai respectă condițiile de autorizare

e)

încalcă grav obligațiile care decurg din prevederile legale.

(2)

A.S

F)

retrage autorizația de funcționare acordată societăților, prin decizie motivată în mod detaliat, în cazul în care acestea nu respecta MCR, iar A.S

F)

consideră că planul de finanțare prezentat este în mod evident neadecvat sau societatea în cauză nu se conformează planului aprobat în termen de 3 luni de la data constatării nerespectării MCR.

(2^1)

A.S

F)

retrage autorizația de funcționare a societăților și în următoarele situații

a)

dacă acordă acestora avizul prealabil pentru dizolvare și lichidare voluntară conform prevederilor art. 177^12

b)

la închiderea procedurii speciale de redresare financiară conform prevederilor art. 177^9 alin. (4) .

(2^2)

În situația prevăzută la alin. (2) și alin. (2^1) lit. b) , prin decizie de retragere a autorizației, A.S

F)

poate

a)

constata existența indiciilor stării de insolvență a societății, astfel cum aceasta este definită în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare; sau

b)

dispune societății intrarea în procedura de dizolvare și lichidare.

(2^3)

În situația prevăzută la alin. (2^2) lit. a) , A.S

F)

introduce cererea privind deschiderea procedurii falimentului împotriva societății, conform prevederilor Legii nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare.

(2^4)

În situațiile prevăzute la alin. (2^2) , prin decizie de retragere a autorizației de funcționare, A.S

F)

numește totodată un administrator interimar la societate, care își exercită atribuțiile conform prevederilor art. 110^1 și dispune societății măsura interzicerii dreptului de a dispune liber de active pe perioada mandatului acestuia.

(2^5)

De la data retragerii autorizației de funcționare, societățile care se află în situațiile prevăzute la alin. (2^1) lit. a) sau alin. (2^2) lit. b) rămân sub supravegherea A.S

F)

până la finalizarea lichidării conform legii, în scopul asigurării protecției contractanților și a beneficiarilor; A.S

F)

emite reglementări aplicabile societăților menționate în prezentul alineat care cuprind prevederi privind forma și conținutul raportărilor periodice, procesul specific de supraveghere exercitat de A.S

F)

asupra acestora, transferul de portofoliu, precum și alte aspecte privind desfășurarea activității permise conform dispozițiilor alin. (2^6) și (2^7) .

(2^6)

Societățile prevăzute la alin. (2^5) pot desfășura activitate de asigurare, cu excepția următoarelor operațiuni care le sunt interzise

a)

încheierea de noi contracte de asigurare și de primire în reasigurare

b)

reînnoirea contractelor de asigurare și de primire în reasigurare în vigoare sau aplicarea clauzelor cu reînnoire automată, chiar și în mod tacit

c)

modificarea contractelor de asigurare și de primire în reasigurare în ceea ce privește suma asigurată, limitele de răspundere, riscurile acoperite, perioada de valabilitate, limitele teritoriale de valabilitate

d)

repunerea în vigoare a contractelor de asigurare și de primire în reasigurare suspendate.

(2^7)

Prin excepție de la prevederile alin. (2^6) , modificarea contractelor de asigurare în ceea ce privește perioada de valabilitate este permisă pentru contractele încadrate în clasa 15 din anexa nr. 1 secțiunea A.

(2^8)

După retragerea autorizației de funcționare și pe perioada derulării procedurii de lichidare, societățile continuă să țină contabilitatea conform reglementărilor contabile specifice aplicabile până la data retragerii autorizației și respectă reglementările emise de A.S

F)

cu privire la activitatea desfășurată de către acestea.

(2^9)

Actele încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (2^6) după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei de retragere a autorizației de funcționare sunt nule de drept.

(2^10)

În situația în care, în termen de 90 de zile de la data comunicării deciziei prevăzute la alin. (2^2) lit. b) , societatea nu se conformează măsurii dispuse de A.S

F)

privind intrarea în dizolvare și lichidare, A.S

F)

introduce cererea de dizolvare și lichidare a societății la instanța competentă; procedura de dizolvare și lichidare se realizează în conformitate cu prevederile art. 177^12-177^14 .

(3)

Decizia de retragere a autorizației de funcționare se comunică societății în cauză.

Art. 110^1 · Administratorul interimar

(1)

Administratorul interimar asigură administrarea și conducerea societății căreia i s-a retras autorizația de funcționare și adoptă măsurile pentru împiedicarea diminuării activului și sporirii pasivului societății, concomitent cu conservarea bunurilor acesteia.

(2)

Mandatul de administrator interimar încetează de drept la data numirii lichidatorului.

(3)

De la data comunicării deciziei de numire a administratorului interimar și până la încetarea mandatului acestuia, atribuțiile conducerii societății se suspendă de plin drept, cu excepția atribuției de introducere a acțiunii prevăzute la art. 250 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, și a atribuției de predare a evidențelor conform dispozițiilor art. 12^2 din Legea nr. 213/2015 , cu modificările și completările ulterioare, pentru a căror îndeplinire conducerea societății rămâne răspunzătoare.

(4)

Cheltuielile legate de administrarea interimară se suportă de către societatea la care a fost numit; onorariul administratorului este stabilit de A.S

F)

prin decizia de numire, fără a depăși remunerația acordată conducerii societății.

(5)

Pentru motive temeinice, A.S

F)

poate emite decizie de înlocuire a administratorului interimar sau de încetare a mandatului acordat.

(6)

Administratorul interimar furnizează A.S.F., la cerere, orice informații și documente relevante privind exercitarea mandatului și îndeplinește orice alte măsuri dispuse de A.S

F)

necesare asigurării apărării drepturilor și intereselor legitime ale contractanților și beneficiarilor.

Art. 111 · Constituirea sucursalei

(1)

Asigurătorii care intenționează să stabilească o sucursală pe teritoriul altui stat membru comunică în prealabil A.S

F)

următoarele

a)

denumirea statului membru gazdă

b)

planul de afaceri, care cuprinde cel puțin tipurile de activitate pe care intenționează să le desfășoare și structura organizatorică a sucursalei

c)

adresa sediului sucursalei și numele mandatarului

d)

dovada că este membru al biroului național auto sau al fondului național de protecție din statul membru gazdă, în cazul în care intenționează să practice clasa 10, exclusiv răspunderea transportatorului, prevăzută în anexa nr. 1 secțiunea A .

(2)

Asigurătorii notifică A.S

F)

și supraveghetorul din statul membru gazdă, cu cel puțin o lună înainte de operarea unor modificări ale informațiilor comunicate A.S

F)

conform alin. (1) lit. b)-d) .

(3)

Asigurătorii prevăzuți la alin. (1) respectă prevederile menționate la art. 8 alin. (14) , cu evitarea dublei impuneri.

Art. 112 · Notificarea și comunicarea informațiilor

(1)

În termen de 3 luni de la depunerea documentației prevăzute la art. 111 alin. (1) , A.S

F)

transmite informațiile respective supraveghetorului din statul membru gazdă, informând și asigurătorul în cauză, cu excepția cazului în care constată că sistemul de guvernanță și situația financiară ale asigurătorilor sau competențele profesionale și probitatea morală ale mandatarului nu sunt adecvate planului de afaceri.

(2)

Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt însoțite de confirmarea că asigurătorii îndeplinesc SCR și MCR.

(3)

Dacă nu comunică supraveghetorilor din statele membre gazdă informațiile primite conform art. 111 alin. (1) , A.S

F)

motivează temeinic acest lucru asigurătorilor în cauză, în termen de 3 luni de la data primirii informațiilor respective; în acest caz, asigurătorii pot sesiza Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal.

(4)

În cazul în care A.S

F)

este notificată de un supraveghetor dintr-un stat membru de origine despre intenția unui asigurător autorizat în statul membru respectiv de a stabili o sucursală pe teritoriul României, A.S

F)

comunică supraveghetorului în cauză, în termen de două luni, legislația referitoare la protejarea interesului general, care trebuie respectată în exercitarea activității.

(5)

În cazul în care este notificată de un supraveghetor dintr-un stat membru gazdă cu privire la legislația care trebuie respectată în exercitarea activității de către sucursala pe care un asigurător intenționează să o stabilească în acel stat membru, A.S

F)

comunică informațiile respective asigurătorului în cauză.

(6)

Asigurătorii pot stabili o sucursală pe teritoriul altui stat membru și pot începe să desfășoare activitate de la data la care A.S

F)

primește informațiile menționate la alin. (5) sau la expirarea unei perioade de două luni de la data la care A.S

F)

a informat supraveghetorul din statul membru gazdă, în cazul în care nu se primesc informațiile privind legislația care trebuie respectată pentru exercitarea activității pe teritoriul statului respectiv. (7) Asigurătorii care desfășoară activitate pe teritoriul altor state membre în baza dreptului de stabilire raportează A.S.F., în conformitate cu prevederile legale, volumul primelor, al daunelor și al comisioanelor fără deducerea reasigurării, separat pentru asigurări generale și asigurări de viață și defalcat pe linii de afaceri și pe stat membru.

(8)

Pentru clasa 10 prevăzută în anexa nr. 1 secțiunea A , exclusiv răspunderea transportatorului, raportările menționate la alin. (7) includ și frecvența și costul mediu al daunelor.

Art. 113 · Notificarea și comunicarea informațiilor

(1)

Asigurătorul care intenționează să desfășoare pentru prima oară activitate în mod direct în alt stat membru notifică A.S

F)

cu privire la acest lucru, indicând totodată natura riscurilor pe care intenționează să le subscrie și a angajamentelor pe care intenționează să și le asume.

(2)

În termen de o lună de la data primirii notificării prevăzute la alin. (1) , A.S

F)

comunică supraveghetorului din statul membru în care asigurătorul intenționează să desfășoare activitate în mod direct următoarele informații

a)

dovada respectării de către asigurător a SCR și MCR

b)

clasele de asigurări pe care este autorizat să le practice

c)

natura riscurilor pe care intenționează să le subscrie și a angajamentelor pe care intenționează să și le asume în statul membru respectiv. (3) A.S

F)

informează asigurătorul despre transmiterea informațiilor menționate la alin. (2) în același timp în care notifică supraveghetorul din statul membru gazdă, asigurătorul putând să înceapă activitatea de la data primirii acestei informări.

(4)

În cazul în care nu comunică informațiile menționate la alin. (2) , A.S

F)

motivează temeinic acest lucru asigurătorului respectiv, în termen de o lună de la data primirii notificării prevăzute la alin. (1) ; în acest caz, asigurătorul poate sesiza Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal.

(5)

Procedura descrisă la alin. (1)-(4) este respectată și în cazul în care asigurătorul aduce modificări riscurilor și angajamentelor subscrise, respectiv asumate.

(6)

În cazul în care A.S

F)

este notificată cu privire la intenția unui asigurător dintr-un stat membru de a subscrie direct riscuri din clasa 10 menționată în anexa nr. 1 secțiunea A , exclusiv răspunderea transportatorului, A.S

F)

solicită asigurătorului respectiv următoarele

a)

numele și adresa reprezentantului menționat la art. 21 alin. (1) lit. g)

b)

declarație care să confirme că acesta a devenit membru al BAAR și al FPVS.

(7)

Asigurătorii care desfășoară activitate pe teritoriul altor state membre în baza libertății de a presta servicii raportează A.S.F., în conformitate cu prevederile legale, volumul primelor, al daunelor și al comisioanelor fără deducerea reasigurării, separat pentru asigurări generale și asigurări de viață și defalcat pe linii de afaceri și pe stat membru.

(8)

Asigurătorii care desfășoară activitate pe teritoriul altor state membre în baza libertății de a presta servicii respectă prevederile prevăzute la art. 8 alin. (14) .

Art. 114 · Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie

(1)

Contribuția financiară la BAAR și FPVS a asigurătorului menționat la art. 113 alin. (6) se calculează în funcție de primele brute încasate sau de numărul de riscuri acoperite pe teritoriul României, prin aceeași metodă utilizată de asigurătorii care desfășoară activitate în baza dreptului de stabilire.

(2)

Asigurătorul menționat la art. 113 alin. (6) tratează solicitările de plată a daunelor în același mod în care le-ar trata dacă ar activa pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire.

(3)

Asigurătorul menționat la art. 113 alin. (6) desemnează un reprezentant de despăgubiri cu reședința sau stabilit pe teritoriul României, cu următoarele atribuții

a)

colectează toate informațiile necesare cu privire la dosarele de daună

b)

deține competența de a reprezenta asigurătorul în relația cu persoanele care au suferit un prejudiciu și ar putea solicita despăgubiri, inclusiv pentru plata acestora

c)

reprezintă sau întreprinde demersurile necesare pentru ca asigurătorul să fie reprezentat în fața instanțelor și autorităților din România, în ceea ce privește despăgubirile

d)

reprezintă asigurătorul în fața A.S

F)

referitor la verificarea existenței și a valabilității polițelor de asigurare

e)

exercită doar atribuțiile menționate la lit. a)-d) , A.S

F)

sau alte autorități neavând competența de a-i solicita să întreprindă alte activități în numele asigurătorului.

(4)

Desemnarea reprezentantului menționat la alin. (3) nu poate fi asimilată instituirii unei sucursale, în sensul art. 111 , iar în cazul în care asigurătorul nu desemnează un reprezentant, atunci reprezentantul responsabil cu soluționarea daunelor este desemnat conform prevederilor legislației specifice a statului membru de origine.

(5)

Pentru clasa 10 prevăzută la anexa nr. 1 secțiunea A , exclusiv răspunderea transportatorului, raportările menționate la art. 112 alin. (7) includ și frecvența și costul mediu al daunelor.

Art. 115 · Procesul de autorizare

(1)

În sensul prezentului capitol, prin sucursală se înțelege prezența permanentă pe teritoriul României a unei societăți dintr-un stat terț, autorizată de A.S

F)

să desfășoare activitate în România, sau situația similară din celelalte state membre.

(1^1)

În cuprinsul prezentului capitol și al art. 163 , prin societate dintr-un stat terț se înțelege asigurător dintr-un stat terț care desfășoară activitate în România prin intermediul unei sucursale sau situația similară din celelalte state membre.

(2)

A.S

F)

autorizează sucursalele societăților dintr-un stat terț dacă societățile respective îndeplinesc următoarele condiții

a)

sunt autorizate în statul terț să desfășoare activitate de asigurare și/sau reasigurare

b)

se angajează să țină evidența contabilă la sediul sucursalei, corespunzător activității pe care intenționează să o desfășoare, și păstrează toate documentele aferente activității

c)

desemnează un mandatar general, autorizat de A.S.F.

d)

deține pe teritoriul României un volum de active egal cu cel puțin 50% din pragul absolut prevăzut la art. 95 alin. (1) lit. d) și constituie drept garanție un depozit de 25% din acesta

e)

documentează faptul că poate respecta SCR și MCR

f)

comunică numele și adresa reprezentantului de despăgubiri din alte state membre, în cazul în care subscrie riscuri din clasa 10 prevăzută în anexa nr. 1 secțiunea A , cu excepția răspunderii transportatorului

g)

prezintă un plan de afaceri, în condițiile prevăzute la art. 116

h)

respectă cerințele de guvernanță prevăzute la cap. IV secțiunea a 2-a .

Art. 116 · Planul de afaceri

(1)

Planul de afaceri menționat la art. 115 alin. (2) lit. g) conține următoarele informații

a)

natura riscurilor pe care intenționează să le subscrie sau a angajamentelor pe care intenționează să și le asume

b)

principiile directoare în materie de reasigurare

c)

estimări ale valorilor SCR și MCR și metodele utilizate la determinarea acestora

d)

elementele fondurilor proprii eligibile și ale fondurilor proprii de bază care acoperă SCR, respectiv MCR

e)

estimări privind cheltuielile de inițiere a serviciilor administrative și de asigurare a unui cadru propice desfășurării activității și resursele financiare pentru acoperirea acestora, iar în cazul în care riscurile fac parte din clasa 18 din anexa nr. 1 secțiunea A , mijloacele de care dispune pentru furnizarea asistenței

f)

informații cu privire la structura sistemului de guvernanță.

(2)

Pe lângă elementele stabilite la alin. (1) , pentru primele 3 exerciții financiare planul conține următoarele

a)

un bilanț previzional

b)

estimări ale resurselor financiare care urmează a acoperi rezervele tehnice, SCR și MCR

c)

pentru asigurările generale: (i) estimări ale cheltuielilor de administrare, altele decât cele prevăzute la alin. (1) lit. e) , în special ale cheltuielilor generale curente și ale comisioanelor; (ii) estimări privind volumul de prime sau cotizații, după caz, și ale volumului daunelor

d)

pentru asigurările de viață, estimări detaliate ale veniturilor și cheltuielilor legate de activitatea directă, acceptările și cedările în reasigurare.

(3)

Asigurătorii care subscriu asigurări de viață prezintă la solicitarea A.S

F)

bazele tehnice utilizate pentru calcularea tarifelor și a rezervelor tehnice; această cerință nu constituie condiție prealabilă pentru desfășurarea activității.

Art. 117 · Transferul de portofoliu

(1)

A.S

F)

aprobă transferul de portofoliu al sucursalelor, integral sau parțial, către o societate cesionară stabilită în România numai dacă, după preluarea portofoliului respectiv, societatea cesionară deține fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR.

(2)

A.S

F)

aprobă transferul de portofoliu al sucursalelor, integral sau parțial, către societăți stabilite în alt stat membru, numai dacă supraveghetorul din statul membru respectiv certifică, în termen de 3 luni de la data primirii solicitării, faptul că societatea cesionară, după preluarea portofoliului, deține fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR.

(3)

În cazul în care o sucursală cedează portofoliul, integral sau parțial, unei sucursale stabilite în alt stat membru, A.S

F)

aprobă transferul de portofoliu numai dacă supraveghetorul din statul membru al sucursalei societății cesionare sau supraveghetorul din statul membru prevăzut la art. 119 certifică, în termen de 3 luni de la data primirii solicitării, următoarele

a)

societatea cesionară, după acceptarea portofoliului, deține fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR

b)

legislația statului membru al societății cesionare permite transferul

c)

este de acord cu transferul.

(4)

În cazul în care sucursala societății cesionare este stabilită în România și preia, integral sau parțial, portofoliul de contracte al unei sucursale stabilite în alt stat membru, A.S

F)

emite, în termen de 3 luni de la data primirii solicitării, următoarele certificări

a)

societatea cesionară, după acceptarea portofoliului, deține sau nu deține fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR

b)

legislația națională permite un astfel de transfer

c)

A.S

F)

este sau nu este de acord cu transferul de portofoliu respectiv. (5) În cazul în care riscul este situat în alt stat membru sau angajamentul este asumat, de asemenea, în alt stat membru, A.S

F)

aprobă transferul de portofoliu menționat la alin. (1) și (3) după ce obține acordul supraveghetorului din statul membru în care este situat riscul sau din statul membru al angajamentului.

(6)

Atunci când A.S

F)

este consultată cu privire la un transfer de portofoliu între două sucursale aflate în alte state membre, iar portofoliul respectiv acoperă riscuri și angajamente situate în România, A.S

F)

transmite opinia sau avizul său autorităților solicitante în termen de 3 luni de la data primirii solicitării, lipsa unui răspuns echivalând cu acordul tacit.

(7)

Decizia privind transferul de portofoliu, aprobat în condițiile prevăzute de prezentul articol, se publică conform regimului publicării stabilit prin reglementări proprii ale A.S.F., în situația în care România este stat membru al angajamentului sau stat membru în care este situat riscul.

(8)

Transferul de portofoliu aprobat conform prezentului articol este notificat de societatea cesionară contractanților și altor persoane care au drepturi și obligații din contractele transferate în termenul stabilit prin decizia de aprobare a transferului de portofoliu, contractanții având dreptul să denunțe contractele și să solicite restituirea primelor plătite în avans și aferente perioadei neexpirate de valabilitate.

Art. 118 · Solvabilitatea

(1)

Sucursalele societăților din state terțe au obligația de a respecta dispozițiile prevederilor cap. V secțiunile 1-5 .

(2)

Pentru calcularea SCR și MCR, sucursalele iau în considerare numai activitatea desfășurată de acestea, atât pentru asigurările generale, cât și pentru cele de viață, și dețin elementele de fonduri proprii eligibile conform art. 71 alin. (3) .

(3)

Valoarea fondurilor proprii de bază eligibile pentru a acoperi MCR, care nu poate fi mai puțin de 50% din pragul absolut menționat la art. 95 alin. (1) lit. d) , se stabilește conform prevederilor art. 71 alin. (4) , iar depozitul constituit în România conform art. 115 alin. (2) lit. d) este eligibil pentru acoperirea MCR.

(4)

Activele care acoperă SCR până la nivelul MCR se află pe teritoriul României, iar excedentul de active, în oricare dintre celelalte state membre.

Art. 119 · Avantajele autorizării în mai multe state membre

(1)

Societățile cu sediul central în state terțe care dețin sucursale în statele membre, inclusiv în România, pot solicita A.S

F)

acordarea cumulativă a următoarelor avantaje

a)

SCR să se calculeze pentru activitatea desfășurată de toate sucursalele autorizate în statele membre

b)

depozitul menționat la art. 115 alin. (2) lit. d) să fie constituit în unul dintre statele membre în cauză

c)

activele care acoperă MCR să fie localizate în oricare dintre statele membre în care desfășoară activitate.

(2)

În solicitarea menționată la alin. (1) , societățile respective justifică temeinic desemnarea A.S

F)

ca supraveghetor responsabil cu monitorizarea solvabilității întregii activități a sucursalelor sale din statele membre.

(3)

A.S

F)

colaborează cu supraveghetorii din statele membre pentru a ajunge la un acord în ceea ce privește acordarea avantajelor prevăzute la alin. (1) .

(4)

În cazul în care A.S

F)

este desemnată supraveghetor responsabil, conform alin. (2) , aceasta

a)

informează supraveghetorii în cauză că este supraveghetorul desemnat, dată la care avantajele menționate produc efecte

b)

impune ca depozitul menționat la alin. (1) lit. b) să fie constituit în România

c)

solicită supraveghetorilor în cauză informațiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor în calitate de supraveghetor desemnat

d)

în cazul în care societatea menționată la alin. (1) se află în dificultate, aplică acesteia prevederile art. 13 alin. (1) , art. 99 și 100

e)

emite, dacă este cazul, certificările necesare pentru situații similare cu cele prevăzute la art. 117 alin. (3) și (4) .

(5)

În cazul în care nu este supraveghetor desemnat, A.S.F.

a)

acordă avantajele menționate la alin. (1) de la data la care este informat asupra asumării responsabilității de către supraveghetorul desemnat privind monitorizarea solvabilității întregii activități a sucursalelor

b)

transmite supraveghetorului desemnat informațiile solicitate de către acesta.

(6)

Aplicarea avantajelor acordate conform prezentului articol se revocă simultan de toate statele membre la inițiativa A.S

F)

sau a altui supraveghetor în cauză.

Art. 120 · Sucursalele aflate în dificultate

Prevederile art. 8 , art. 13 alin. (1) și (3) , art. 14 alin. (5) și ale art. 101 se aplică sucursalelor care fac obiectul prezentului capitol

Art. 121 · Separarea activității

(1)

Sucursalele stabilite pe teritoriul României nu pot desfășura simultan activități de asigurări de viață și generale.

(2)

Sucursalele care practicau simultan ambele activități la data de 1 ianuarie 2007, precum și la data intrării în vigoare a prezentei legi își pot continua activitatea cu condiția respectării prevederilor art. 49 .

(3)

Dacă societățile din state terțe desfășoară simultan ambele activități și, la data de 1 ianuarie 2007, precum și la data intrării în vigoare a prezentei legi subscriau, respectiv subscriu pe teritoriul României numai asigurări de viață prin sucursale și intenționează să desfășoare și activitate de asigurări generale pe teritoriul României, pot continua să subscrie asigurări de viață numai prin intermediul unor filiale.

Art. 122 · Retragerea autorizației

(1)

Fără a aduce atingere prevederilor art. 110 , A.S

F)

poate retrage autorizația de funcționare acordată sucursalelor și în situația în care acestea nu respectă prevederile prezentului capitol.

(2)

În cazul în care, în calitate de supraveghetor desemnat, A.S

F)

retrage autorizația sucursalei stabilite pe teritoriul României, atunci A.S

F)

notifică celelalte autorități interesate.

(3)

În situația în care A.S

F)

nu este supraveghetor desemnat și este notificată cu privire la retragerea autorizației unei sucursale din alt stat membru

a)

asigură supravegherea sucursalei

b)

retrage autorizația sucursalei din România dacă decizia supraveghetorului desemnat este motivată de încălcarea cerințelor privind solvabilitatea globală.

Art. 123 · Reasigurare

În cazul în care regimul de supraveghere dintr-un stat terț este declarat echivalent, permanent sau temporar de către Comisia Europeană, contractele de reasigurare încheiate cu asigurători și reasigurători cu sediul central în statul terț respectiv sunt tratate ca și cum ar fi încheiate cu asigurători și reasigurători cu sediul central în statele membre

Art. 124 · Asigurările generale

(1)

Contractele de asigurare nu prevăd în condițiile generale și specifice situații particulare de manifestare a riscului subscris.

(2)

Asigurătorii care subscriu riscuri din clasa 10 menționată în anexa nr. 1 secțiunea A , cu excepția răspunderii transportatorului, au obligația de a fi membri BAAR și FPVS.

(3)

Asigurătorii se afiliază la BAAR în 30 de zile de la primirea autorizației de a subscrie riscuri din clasa 10 menționată în anexa nr. 1 secțiunea A , cu excepția răspunderii transportatorului, și au obligația de a constitui Fondul comun Carte verde, de la data afilierii.

Art. 125 · Coasigurarea comunitară

(1)

Asigurătorii pot participa la un contract de coasigurare comunitară numai în condițiile prevăzute de prezentul articol. (2) Operațiunile de coasigurare, care nu îndeplinesc condițiile menționate la alin. (3) , nu sunt considerate operațiuni de coasigurare comunitară.

(3)

Operațiunile de coasigurare comunitară acoperă riscuri din clasele 3-16 din anexa nr. 1 secțiunea A , în următoarele condiții

a)

sunt riscuri majore

b)

sunt riscuri acoperite de un singur contract, pentru o primă globală și pentru aceeași perioadă, încheiat cu cel puțin 2 asigurători, în calitate de coasigurători, dintre care unul este considerat coasigurătorul principal

c)

sunt riscuri situate în statele membre

d)

în scopul acoperirii riscurilor, coasigurătorul principal este tratat ca și cum ar acoperi în totalitate riscurile respective

e)

în cazul în care asigurătorul, având calitatea de coasigurător principal, este autorizat de A.S.F., cel puțin unul dintre ceilalți coasigurători participă la contract prin sediul central sau o sucursală situată în alt stat membru

f)

coasigurătorul principal stabilește termenii, condițiile și tarifele contractuale.

(4)

Prevederile art. 113 alin. (1)-(6) și ale art. 114 se aplică doar coasigurătorului principal.

(5)

Asigurătorii care se constituie parte într-un contract de coasigurare au obligația de a constitui și menține rezerve tehnice la nivelul ponderii subscrise din riscul asigurat, conform legislației în vigoare, dar cel puțin egale cu cele stabilite de către coasigurătorul principal, conform legislației din statul membru de origine al acestuia.

(6)

În cazul în care asigurătorul, în calitate de coasigurător principal, este autorizat de A.S.F., nivelul rezervelor tehnice constituite și menținute de fiecare coasigurător este stabilit de către acesta, conform legislației în vigoare.

(7)

Coasigurătorii țin evidența datelor statistice cu privire la: a) amploarea operațiunilor de coasigurare comunitară la care participă

b)

statele membre în care este situat riscul subscris.

(8)

În cazul lichidării asigurătorilor care participă la un contract de coasigurare comunitară, obligațiile care decurg din contractul respectiv sunt onorate în același mod în care sunt onorate obligațiile aferente celorlalte contracte de asigurare, indiferent de naționalitatea sau cetățenia contractanților și a beneficiarilor.

Art. 126 · Activitățile similare asistenței turistice

Activitățile de asistență acordate persoanelor în dificultate în alte circumstanțe decât cele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. f) și alin. (5) se supun dispozițiilor prezentei părți și sunt tratate ca activități încadrate în clasa 18 din anexa nr. 1 secțiunea A

Art. 127 · Asigurările de protecție juridică

(1)

Prezentul articol se aplică asigurătorilor care încheie contracte de asigurare de protecție juridică, având ca obiect

a)

acoperirea cheltuielilor procedurilor judiciare

b)

furnizarea altor servicii legate direct de acoperirea dată de asigurare: (i) pentru a repara prejudiciul suferit de contractanți în urma unor proceduri de mediere, civile sau penale; (ii) pentru a acoperi cheltuielile judiciare efectuate de contractanți într-o procedură civilă, administrativă sau penală ori în cazul unei plângeri îndreptate împotriva acestora.

(2)

Asigurarea de protecție juridică se acordă printr-un contract separat de cele încheiate pentru alte clase de asigurări sau, în cazul unei polițe unice, printr-un contract în care natura acoperirii și valoarea primei aferente se specifică într-o secțiune distinctă.

(3)

Asigurătorii care desfășoară asigurarea de protecție juridică optează pentru una dintre următoarele metode de gestionare a daunelor

a)

asigurătorii se asigură că personalul care gestionează daunele sau oferă consultanță în acest sens nu desfășoară același tip de activitate la un alt asigurător cu care are legături financiare, comerciale sau administrative, iar în cazul asigurătorilor compoziți, personalul respectiv este dedicat numai acestei clase de asigurare

b)

asigurătorii externalizează gestionarea daunelor sau consultanța juridică în legătură cu gestionarea daunelor unei entități a cărei denumire este menționată în contractul sau în secțiunea distinctă prevăzută la alin. (2) , entitate care alocă această sarcină unui personal special desemnat; atât acest personal, cât și conducerea entității respective nu pot desfășura în paralel activități similare la alt asigurător cu care entitatea respectivă are legături

c)

contractul sau secțiunea distinctă menționată la alin. (2) stipulează dreptul contractantului de a alege un avocat sau mediator conform legislației naționale.

(4)

Contractantul are dreptul de a alege un avocat sau un mediator care să apere, să reprezinte interesele acestuia în procedurile judiciare sau în cazul unui conflict de interese.

(5)

Prevederile alin. (4) nu se aplică dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții

a)

asigurarea se limitează la cazurile rezultate în urma utilizării vehiculelor rutiere pe teritoriul României

b)

asigurarea este asociată unui contract de asistență în caz de accident sau defecțiune a unui vehicul rutier

c)

asigurătorul care oferă protecția juridică și cel care oferă asistența nu subscriu clase de asigurări de răspundere civilă

d)

asigurătorul adoptă măsuri conform cărora consultanța juridică și reprezentarea fiecărei părți aflate în litigiu se realizează de către avocați independenți, în cazul în care ambele părți sunt asigurate pentru protecție juridică de același asigurător.

(6)

Prevederile alin. (3) se aplică și în cazul exceptărilor menționate la alin. (5) .

(7)

În contractul de asigurare de protecție juridică părțile stipulează procedura de rezolvare a litigiilor dintre ele, prin mediere sau arbitraj, precum și dreptul asiguratului de a recurge la astfel de proceduri, fără a aduce atingere dreptului acestuia de a sesiza instanțele de judecată competente, potrivit legii.

(8)

Prezentul articol nu se aplică în următoarele cazuri

a)

asigurarea acoperă litigii sau riscuri legate de utilizarea navelor maritime

b)

activitatea desfășurată de un asigurător care oferă acoperire de răspundere civilă în scopul apărării sau reprezentării contractantului într-o anchetă ori proces în cazul în care aceasta este desfășurată simultan în interesul propriu al asigurătorului, în cadrul acoperirii respective

c)

protecția juridică este oferită de un asigurător care oferă protecție conform clasei 18 din anexa nr. 1 secțiunea A , cu respectarea următoarelor condiții: (i) este acordată în alt stat membru decât cel în care se află reședința obișnuită a contractantului, cu precizarea clară în contract a acestui lucru și a faptului că protecția juridică este auxiliară asistenței; (ii) este acordată într-un contract de asigurare de asistență a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor și în timpul absențelor de la domiciliu sau de la reședința obișnuită.

(9)

În cazul în care apare un conflict de interese sau în lipsa unui acord asupra rezolvării unui litigiu, asigurătorul ori personalul care gestionează daunele informează contractantul cu privire la drepturile care decurg din alin. (4) și (7) .

Art. 128 · Asigurările de sănătate

(1)

În cazul în care contractele de asigurare care acoperă riscurile din clasa 2 din anexa nr. 1 secțiunea A se pot substitui parțial sau integral asigurării de sănătate furnizate de sistemul de asigurări sociale, acestea sunt încheiate cu respectarea legislației referitoare la protejarea interesului general și cu condiția ca asigurătorii să transmită în prealabil A.S

F)

condițiile generale și speciale ale acestui tip de asigurare.

(2)

Asigurătorii transmit A.S

F)

bazele tehnice utilizate pentru calcularea primelor înainte de a oferi produsele, acestea fiind similare celor aferente asigurărilor de viață dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții

a)

primele de asigurare sunt calculate pe baza tabelelor de morbiditate și a altor date statistice relevante în concordanță cu metodele matematice actuariale utilizate în asigurări și sunt suficiente pentru decontarea obligațiilor

b)

asigurătorii constituie o rezervă de maturitate

c)

asigurătorii pot denunța contractul de asigurare de sănătate într-un termen de 20 de zile de la data notificării contractantului

d)

contractele de asigurare prevăd că primele pot fi majorate sau plățile reduse chiar și pentru contractele în vigoare

e)

contractele de asigurare prevăd dreptul contractanților să încheie un nou contract în conformitate cu prevederile alin. (1) , oferit de același asigurător sau aceeași sucursală și având în vedere drepturile pe care le-au dobândit; încheierea noului contract are în vedere rezerva de maturitate, iar o nouă examinare medicală nu poate fi solicitată decât în cazul extinderii acoperirii.

(3)

A.S

F)

publică tabelele de morbiditate și alte date statistice relevante și le transmite autorităților de supraveghere din statul membru de origine.

Art. 129 · Asigurările de accidente de muncă

Asigurătorii care oferă, pe propriile riscuri, asigurări obligatorii pentru accidente de muncă în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii respectă dispozițiile speciale prevăzute în legislația națională a statului membru gazdă pentru acest tip de asigurare

Art. 130 · Asigurările de viață

Asigurătorii stabilesc nivelul primelor pentru produsele noi pe baza unor ipoteze actuariale rezonabile, astfel încât aceste prime să fie suficiente pentru acoperirea obligațiilor și, în special, pentru constituirea rezervelor tehnice; în acest scop, asigurătorii țin cont de toate aspectele financiare, fără ca aportul din alte resurse decât primele și veniturile rezultate din acestea să fie, sistematic și permanent, de asemenea natură încât să le afecteze solvabilitatea pe termen lung

Art. 131 · Reasigurarea finită

(1)

Asigurătorii care încheie contracte de reasigurare finită și reasigurătorii care desfășoară activități de reasigurare finită au instituite proceduri pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea, gestionarea, controlul și raportarea, în mod adecvat, a riscurilor care decurg din activitățile respective.

(2)

În sensul prevederilor alin. (1) , reasigurarea finită reprezintă reasigurarea în cadrul căreia pierderea potențială maximă, exprimată ca risc economic maxim cedat, ce decurge dintr-un transfer semnificativ al riscului de subscriere și al riscului de sincronizare, este mai mare decât prima de reasigurare aferentă întregului contract, cu un cuantum limitat, dar semnificativ, luând în considerare cel puțin una dintre următoarele caracteristici

a)

valoarea în timp a banilor cuveniți pentru serviciile prestate este efectivă și explicit definită

b)

prevederile contractuale echilibrează în timp balanța economică a relațiilor dintre părți, astfel încât transferul riscului să atingă nivelul stabilit.

Art. 132 · Vehiculele investiționale

(1)

Constituirea vehiculelor investiționale se realizează numai în urma autorizației acordate de A.S.F., conform art. 166 alin. (1) lit. e) , și în condițiile prevederilor legale.

(2)

Vehiculele investiționale autorizate înainte de 31 decembrie 2015 intră sub incidența legislației naționale specifice.

Art. 133 · Cazurile de aplicare a supravegherii la nivel de grup

(1)

În sensul prezentului titlu, prin termenul societate se înțelege o societate care aparține unui grup, autorizată fie în România, fie în alte state membre.

(2)

Prevederile titlului I se aplică în mod corespunzător și societăților care fac parte dintr-un grup, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în prezentul titlu.

(3)

Supravegherea la nivel de grup se aplică

a)

societăților participative ale cel puțin unei societăți din state membre sau din state terțe

b)

societăților ale căror societăți-mamă sunt holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte cu sediul central într-un stat membru

c)

societăților ale căror societăți-mamă sunt societăți, holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte din state terțe

d)

societăților ale căror societăți-mamă sunt holdinguri mixte de asigurare.

(4)

A.S

F)

supraveghează societăți din state terțe, holdinguri de asigurare, holdinguri mixte de asigurare și holdinguri financiare mixte numai la nivel de grup, iar în cazul holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte sunt aplicabile și prevederile art. 27 .

(5)

A.S

F)

decide, de la caz la caz, să excludă o societate din supravegherea la nivel de grup, dacă

a)

este stabilită într-un stat terț unde există restricții legale privind schimbul de informații, fără a se aduce atingere art. 148

b)

excluderea acesteia nu influențează semnificativ realizarea obiectivelor supravegherii la nivel de grup

c)

includerea acesteia este inadecvată sau ar determina concluzii eronate privind obiectivele supravegherii la nivel de grup.

(6)

A.S

F)

include, în supravegherea la nivel de grup, societățile menționate la alin. (5) lit. b) în cazul în care, considerate colectiv, acestea au un impact semnificativ în ceea ce privește realizarea obiectivelor supravegherii la nivel de grup.

Art. 134 · Societatea-mamă de cel mai înalt rang

(1)

Prevederile art. 15-18 și art. 137-161 se aplică la nivelul societății-mamă, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt de rangul cel mai înalt cu sediul central într-un stat membru, atunci când

a)

societățile participative menționate la art. 133 alin. (3) lit. a) sunt filiale ale unor societăți cu sediul central într-un stat membru

b)

un holding de asigurare sau holdingul financiar mixt menționat la art. 133 alin. (3) lit. b) este filiala unui alt holding de asigurare sau a unui alt holding financiar mixt cu sediul central într-un stat membru.

(2)

În cazul în care o societate-mamă, un holding-mamă de asigurare sau un holding-mamă financiar mixt de rangul cel mai înalt este o filială a unei entități care face obiectul supravegherii suplimentare, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, A.S

F)

poate decide, după consultarea celorlalți supraveghetori implicați, să nu supravegheze fie concentrarea riscurilor menționată la art. 157 sau tranzacțiile intragrup menționate la art. 158 , fie niciunul dintre aceste elemente.

Art. 135 · Societatea-mamă de cel mai înalt rang la nivel național

(1)

Pentru entitățile prevăzute la art. 133 alin. (3) lit. a) și b) cu sediul central în România și societatea-mamă de rangul cel mai înalt cu sediul central în statele membre, A.S.F., după consultarea supraveghetorului coordonator și a societății-mamă de cel mai înalt rang la nivelul statelor membre, poate decide să supună supravegherii la nivel de grup societatea-mamă de rangul cel mai înalt la nivel național, motivându-și decizia în fața supraveghetorului coordonator și a societății-mamă de cel mai înalt rang la nivelul statelor membre.

(2)

În cazul menționat la alin. (1) , prevederile art. 15-18 și art. 137-161 se aplică în mod corespunzător, conform prevederilor alin. (3)-(9) .

(3)

A.S

F)

poate limita supravegherea la nivel de grup a societății-mamă de rangul cel mai înalt la nivel național la: a) prevederile cap. II

b)

prevederile art. 157 și 158

c)

prevederile art. 159

d)

o combinație între prevederile menționate la lit. a)-c) .

(4)

În cazul în care A.S

F)

decide să aplice dispozițiile cap. II , decizia supraveghetorului coordonator privind metoda aleasă de către supraveghetorul coordonator pentru societatea-mamă de rangul cel mai înalt la nivelul statelor membre, conform art. 139 , este definitivă și este aplicată și de A.S.F.

(5)

În cazul în care A.S

F)

decide să aplice dispozițiile cap. II societății-mamă de rangul cel mai înalt la nivel național, dar societatea-mamă de rangul cel mai înalt la nivelul statelor membre primește permisiunea de a calcula SCR prin model intern, atât la nivel de grup, cât și la nivelul societăților componente ale grupului, decizia supraveghetorului coordonator este definitivă și este aplicată și de A.S.F.

(6)

În cazul menționat la alin. (5) , dacă A.S

F)

consideră că profilul de risc al societății-mamă de rangul cel mai înalt la nivel național se abate semnificativ de la modelul intern aprobat la nivelul statelor membre și societatea respectivă nu remediază situația, A.S

F)

poate

a)

să impună o majorare de capital de solvabilitate față de SCR rezultată din utilizarea modelului respectiv

b)

să impună calcularea SCR la nivel de grup cu formula standard dacă majorarea menționată la lit. a) se dovedește inadecvată.

(7)

A.S

F)

motivează decizia adoptată pentru situația prevăzută la alin. (6) , atât față de supraveghetorul coordonator, cât și față de societatea-mamă de rangul cel mai înalt la nivel național.

(8)

În cazul în care A.S

F)

decide să aplice dispozițiile cap. II , filialele societății-mamă de rangul cel mai înalt la nivel național nu sunt supuse prevederilor art. 155 , chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 154 sau 156 .

(9)

Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care societatea-mamă de rangul cel mai înalt la nivelul statelor membre a obținut aprobarea de a calcula cu modelul intern SCR și MCR la nivel de grup pentru filialele sale, în conformitate cu art. 16 alin. (9) .

Art. 136 · Supravegherea la nivel de subgrup

(1)

În cazul aplicării prevederilor menționate la art. 135 , A.S

F)

poate încheia un acord cu autoritățile statelor membre în care este prezentă o filială a grupului tratată ca societate-mamă de rangul cel mai înalt la nivel național, cu scopul de a se realiza supravegherea de grup la nivel de subgrup situat în mai multe state membre.

(2)

A.S

F)

nu poate aplica supravegherea menționată la art. 135 pentru o filială a unui grup dacă alte autorități încheie un acord în sensul alin. (1) pentru alte filiale ale grupului respectiv. (3) Pentru situația prevăzută la alin. (1) , prevederile art. 135 alin. (2)-(9) se aplică în mod corespunzător.

Articolele următoare · 139 din 204