CODUL FISCAL din 8 septembrie 2015 (Legea nr. 227/2015)

Persoana impozabilă care are sediul activității economice în România și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile, scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, cu locul în România, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, după cum urmează

În cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea în condițiile alin. (1) , (2) , (4) sau (6) ori optează pentru înregistrare conform alin. (4) , înregistrarea respectivei persoane se va considera valabilă începând cu

Persoana impozabilă care are sediul activității economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 266 alin. (2) lit. b) , este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel

Persoana impozabilă care are sediul activității economice în afara României, dar care este stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 266 alin. (2) lit. b) , care nu este înregistrată și nici nu are obligația să se înregistreze în scopuri de TVA conform prevederilor alin. (2) , trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA dacă optează pentru aplicarea regimului special prevăzut la art. 315 .

Prevederile alin. (2) nu se aplică în situația în care persoana impozabilă care are sediul activității economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 266 alin. (2) lit. b) , aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 310^2 .

Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca persoană impozabilă numai pentru că efectuează ocazional livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.

O persoană impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 266 alin. (2) și nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform prezentului articol va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale competente pentru operațiuni realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, altele decât serviciile de transport și serviciile auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 294 alin. (1) lit. c)-n) , art. 295 alin. (1) lit. c) și art. 296 , înainte de efectuarea respectivelor operațiuni, cu excepția situațiilor în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 307 alin. (2)-(6) și a situației în care persoana impozabilă aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 310^2 . Persoana impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 266 alin. (2) și nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform prezentului articol poate solicita înregistrarea în scopuri de TVA dacă efectuează în România oricare dintre următoarele operațiuni

Prin excepție de la prevederile alin. (4) , pentru serviciile prestate către persoane neimpozabile din România și/sau vânzările de bunuri la distanță efectuate către beneficiari din România, nu se înregistrează în România persoanele care s-au înregistrat într-un alt stat membru pentru aplicarea unuia dintre regimurile speciale prevăzute la art. 314 , 315 și 315^2 .

Persoana impozabilă nestabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA în România, care nu aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 310^2 , va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform acestui articol, înainte de realizarea operațiunilor, dacă intenționează

Abrogat.

Abrogat.

Persoana impozabilă stabilită în Uniunea Europeană, dar nu în România, care are obligația să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate, în condițiile stabilite prin normele metodologice, să își îndeplinească această obligație prin desemnarea unui reprezentant fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care are obligația să se înregistreze în scopuri de TVA în România este obligată, în condițiile stabilite prin normele metodologice, să se înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal.

Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1) , (2) , (4) și (6) .

După înregistrarea în scopuri de TVA în baza prevederilor alin. (1) , persoanele impozabile, societăți cu sediul activității economice în România, înființate în baza Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fac obiectul unei analize de risc efectuate de organul fiscal central potrivit prevederilor alin. (11) lit. h) și prevederilor art. 7 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

În cazul în care o persoană este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) , alin. (2) , (4) sau (6) , și nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.

Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol: a) dacă este declarată inactivă conform prevederilor Codului de procedură fiscală, de la data declarării ca inactivă

Procedura de anulare a înregistrării în scopuri de TVA este stabilită prin normele procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA conform alin. (11) lit. a)-e) și h) , organele fiscale înregistrează persoanele impozabile la solicitarea acestora, astfel

Persoanele impozabile aflate în situațiile prevăzute la alin. (11) au obligația să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323 , indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322 , până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA.

Persoanele impozabile aflate în situațiile prevăzute la alin. (12) nu pot aplica prevederile referitoare la plafonul de scutire pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 310 până la data înregistrării în scopuri de TVA, fiind obligate să aplice prevederile art. 11 alin. (6) și (8) .

A.N.A

Când se constată că persoana impozabilă a fost înregistrată în scopuri de TVA conform prezentului articol de organele fiscale, ca urmare a unei erori, această înregistrare se anulează din oficiu sau la cererea persoanei impozabile de organele fiscale competente, începând cu data înscrisă în decizia de îndreptare a erorii. Pe perioada cuprinsă între data înregistrării și data anulării înregistrării în scopuri de TVA

Când se constată că persoanei impozabile i-a fost anulat din oficiu de organele fiscale codul de înregistrare în scopuri de TVA conform prezentului articol, ca urmare a unei erori, aceasta va fi înregistrată, din oficiu sau la cererea persoanei impozabile, de organele fiscale competente. Pe perioada cuprinsă între data anulării și data înregistrării în scopuri de TVA persoana respectivă își păstrează calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, menținându-se data înregistrării în scopuri de TVA anterioară. Dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate pe aceeași perioadă de beneficiari de la persoanele impozabile respective se exercită în limitele și în condițiile prevăzute la art. 297-301 , considerându-se că achizițiile au fost efectuate de la o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform prezentului articol. (18) Persoana înregistrată conform prezentului articol va anunța în scris organele fiscale competente cu privire la modificările informațiilor declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente.

Abrogat.

În cazul încetării desfășurării de operațiuni care dau drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activității sale economice, orice persoană înregistrată conform prezentului articol va anunța în scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme procedurale se stabilesc data de la care are loc scoaterea din evidență și procedura aplicabilă.

Are obligația să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol: a) persoana impozabilă care are sediul activității economice în România, persoana juridică neimpozabilă stabilită în România și persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 310^2 , neînregistrate și care nu au obligația să se înregistreze conform art. 316 și care nu sunt deja înregistrate conform lit. b)-d) ori alin. (2) sau (2^1) , care efectuează o achiziție intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea achiziției intracomunitare, dacă valoarea achiziției intracomunitare respective depășește plafonul pentru achiziții intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziția intracomunitară

Persoana impozabilă care are sediul activității economice în România, dacă nu este înregistrată și nu este obligată să se înregistreze conform art. 316 , persoana juridică neimpozabilă stabilită în România și persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 310^2 pot solicita să se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul în care realizează achiziții intracomunitare, conform art. 268 alin. (6) sau art. 315^1 alin. (10) .

Persoana impozabilă care are sediul activității economice în România, dacă nu este înregistrată și nu este obligată să se înregistreze conform art. 316 , poate solicita să se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul în care optează pentru aplicarea regimului special prevăzut la art. 315 .

Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, orice persoană care solicită înregistrarea, conform alin. (1)-(2^1) .

Dacă persoana obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în condițiile prevăzute la alin. (1) , nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.

Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (1) lit. a) poate solicita anularea înregistrării sale oricând, după expirarea anului calendaristic următor celui în care a fost înregistrată, dacă valoarea achizițiilor sale intracomunitare nu a depășit plafonul de achiziții în anul în care face solicitarea sau în anul calendaristic anterior și dacă nu și-a exercitat opțiunea conform alin. (7) .

Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (2) poate solicita anularea înregistrării oricând după expirarea a 2 ani calendaristici care urmează anului în care a optat pentru înregistrare, dacă valoarea achizițiilor sale intracomunitare nu a depășit plafonul de achiziții în anul în care depune această solicitare sau în anul calendaristic anterior, dacă nu și-a exercitat opțiunea conform alin. (7) .

Dacă după expirarea anului calendaristic prevăzut la alin. (5) sau a celor 2 ani calendaristici prevăzuți la alin. (6) , care urmează celui în care s-a efectuat înregistrarea, persoana impozabilă efectuează o achiziție intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA, obținut conform prezentului articol, se consideră că persoana a optat conform art. 268 alin. (6) , cu excepția cazului în care a depășit plafonul de achiziții intracomunitare.

Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b)-d) poate solicita anularea înregistrării sale oricând după expirarea anului calendaristic în care a fost înregistrată, cu excepția situației în care trebuie să rămână înregistrată conform alin. (5)-(7) .

Organele fiscale competente vor anula înregistrarea unei persoane, conform prezentului articol, din oficiu sau, după caz, la cerere, în următoarele situații

Înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol nu conferă persoanei calitatea de persoană înregistrată normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru operațiunile prevăzute la alin. (1)-(2^1) .

Prevederile art. 316 alin. (11) lit. a) și f) și alin. (12) lit. a) se aplică corespunzător și pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului articol.

Fiecare număr de identificare în scopuri de TVA cuprinde un prefix în conformitate cu codul ISO 3166 - alfa 2 - prin care se identifică fiecare stat membru ce a atribuit respectivul număr. Cu toate acestea, Grecia poate utiliza prefixul „EL“. Pentru Irlanda de Nord se utilizează prefixul „XI“. Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 316 și 317 , are prefixul RO, conform Standardului internațional ISO 3166 - alpha 2.

Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane nu o exonerează de răspunderea care îi revine, conform prezentului titlu, pentru orice acțiune anterioară datei anulării și de obligația de a solicita înregistrarea în condițiile prezentului titlu.

Prin normele metodologice se stabilesc cazurile în care persoanele nestabilite în România care sunt obligate la plata TVA în România conform art. 307 alin. (1) pot fi scutite de înregistrarea în scopuri de TVA în România.

Persoanele înregistrate

În înțelesul prezentului titlu sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic, dacă acestea îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul articol. (1^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , pentru operațiunile realizate între persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) , sunt considerate facturi numai facturile care îndeplinesc condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2021 privind administrarea, funcționarea și implementarea sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și factura electronică în România, precum și pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate a vehiculului și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piață, punerii la dispoziție pe piață, înmatriculării sau înregistrării în România, precum și supravegherea pieței pentru acestea, cu modificările și completările ulterioare.

Orice document sau mesaj care modifică și care se referă în mod specific și fără ambiguități la factura inițială are același regim juridic ca o factură.

În cazul în care este obligatorie ajustarea bazei impozabile conform art. 287 lit. a)-c) și e) , dacă furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de corecție prevăzută la art. 330 alin. (2) , beneficiarul trebuie să emită o autofactură în vederea ajustării taxei deductibile, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art. 287 lit. a)-c) și e) .

În înțelesul prezentului titlu, prin factură electronică se înțelege o factură care conține informațiile solicitate în prezentul articol și care a fost emisă și primită în format electronic.

Fără să contravină prevederilor alin. (31)-(35) se aplică următoarele reguli de facturare

Persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, în următoarele situații

Prin excepție de la alin. (6) lit. a) și d) , persoana impozabilă nu are obligația emiterii de facturi pentru operațiunile scutite fără drept de deducere a taxei conform art. 292 alin. (1) și (2) .

Persoana înregistrată conform art. 316 trebuie să autofactureze, în termenul prevăzut la alin. (16) , fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine.

Persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură, în termenul prevăzut la alin. (15) , pentru fiecare transfer efectuat în alt stat membru, în condițiile prevăzute la art. 270 alin. (10) , și pentru fiecare operațiune asimilată unei achiziții intracomunitare de bunuri efectuate în România în condițiile prevăzute la art. 273 alin. (2) lit. a) .

Prin excepție de la prevederile alin. (6) lit. a) , persoana impozabilă este scutită de obligația emiterii facturii pentru următoarele operațiuni, cu excepția cazului în care beneficiarul solicită factura

Persoana impozabilă care nu are obligația de a emite facturi conform prezentului articol poate opta pentru emiterea facturii.

Persoana impozabilă care are obligația de a emite facturi conform prezentului articol, precum și persoana impozabilă care optează pentru emiterea facturii potrivit alin. (11) pot emite facturi simplificate în oricare dintre următoarele situații

În urma consultării Comitetului TVA instituit în temeiul prevederilor art. 398 din Directiva 112, prin ordin al ministrului finanțelor publice se aprobă ca persoana impozabilă care are obligația de a emite facturi conform prezentului articol, precum și persoana impozabilă care optează pentru emiterea facturii potrivit alin. (11) să înscrie în facturi doar informațiile prevăzute la alin. (21) , în următoarele cazuri, conform procedurii stabilite prin normele metodologice

Prevederile alin. (12) și (13) nu se aplică în cazul operațiunilor prevăzute la alin. (6) lit. b) și c) sau atunci când persoana impozabilă, care este stabilită în România, efectuează livrarea de bunuri ori prestarea de servicii pentru care taxa este datorată în alt stat membru, în care această persoană nu este stabilită, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile în acest alt stat membru.

Pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condițiile prevăzute la art. 294 alin. (2) , persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei.

Pentru alte operațiuni decât cele prevăzute la alin. (15) , persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.

Persoana impozabilă poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri, prestări separate de servicii, către același client, în următoarele condiții

Pot fi emise facturi de către beneficiar în numele și în contul furnizorului/prestatorului în condițiile stabilite prin normele metodologice.

Pot fi emise facturi de către un terț în numele și în contul furnizorului/prestatorului în condițiile stabilite prin normele metodologice, cu excepția situației în care partea terță este stabilită într-o țară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistența reciprocă.

Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații

Facturile emise în sistem simplificat în condițiile prevăzute la alin. (12) și (13) trebuie să conțină cel puțin următoarele informații

În situația prevăzută la alin. (5) lit. b) pct. 1 , furnizorul/prestatorul stabilit în România poate să omită din factură informațiile prevăzute la alin. (20) lit. i) și j) și să indice, în schimb, valoarea impozabilă a bunurilor livrate/serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora și la natura lor. În cazul aplicării prevederilor alin. (5) lit. b) pct. 2 , factura emisă de furnizorul/prestatorul care nu este stabilit în România poate să nu conțină informațiile prevăzute la echivalentul din Directiva 112 al alin. (20) lit. i) și j) .

Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiția ca valoarea TVA colectată sau de regularizat să fie exprimată în lei. În situația în care valoarea taxei colectate este exprimată într-o altă monedă, aceasta va fi convertită în lei utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 290 .

Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar, cu excepția facturilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările și completările ulterioare.

Autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârșitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabilește modul de garantare a autenticității originii, a integrității conținutului și a lizibilității facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură și o livrare de bunuri sau prestare de servicii. "Autenticitatea originii" înseamnă asigurarea identității furnizorului sau a emitentului facturii. "Integritatea conținutului" înseamnă că nu a fost modificat conținutul impus în conformitate cu prezentul articol. (26) În afară de controalele de gestiune menționate la alin. (25) , alte exemple de tehnologii care asigură autenticitatea originii și integrității conținutului facturii electronice sunt

În cazul facturilor emise prin mijloace electronice de furnizori/prestatori care sunt stabiliți în țări cu care nu există niciun instrument juridic privind asistența reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE a Consiliului Uniunii Europene din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri și de Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii care au locul în România, asigurarea autenticității originii și integrității conținutului facturii trebuie realizată exclusiv prin una din tehnologiile prevăzute la alin. (26) .

În situația în care pachete care conțin mai multe facturi emise prin mijloace electronice sunt transmise sau puse la dispoziția aceluiași destinatar, informațiile care sunt comune facturilor individuale pot fi menționate o singură dată, cu condiția ca acestea să fie accesibile pentru fiecare factură.

Semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.

Stocarea prin mijloace electronice a facturilor reprezintă stocarea datelor prin echipamente electronice de procesare, inclusiv compresia digitală, și de stocare și utilizând mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.

Persoana impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de client ori de un terț în numele și în contul său, precum și a tuturor facturilor primite.

Persoana impozabilă poate decide locul de stocare a facturilor, cu condiția ca acestea sau informațiile stocate conform alin. (31) să fie puse la dispoziția autorităților competente fără nicio întârziere ori de câte ori se solicită acest lucru. Cu toate acestea, locul de stocare a facturilor ales de persoana impozabilă nu poate fi situat pe teritoriul unei țări cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistența reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE și de Regulamentul (UE) nr. 904/2010 sau la dreptul menționat la alin. (37) de a accesa prin mijloace electronice, de a descărca și de a utiliza facturile respective.

Prin excepție de la prevederile alin. (32) , persoana impozabilă care are sediul activității economice în România are obligația de a stoca pe teritoriul României facturile emise și primite, precum și facturile emise de client sau de un terț în numele și în contul său, altele decât cele electronice pentru care persoana impozabilă garantează accesul on-line organelor fiscale competente și pentru care persoana impozabilă poate aplica prevederile alin. (32) . Aceeași obligație îi revine și persoanei impozabile stabilite în România printr-un sediu fix cel puțin pe perioada existenței pe teritoriul României a sediului fix.

În situația în care locul de stocare prevăzut la alin. (32) nu se află pe teritoriul României persoanele impozabile stabilite în România în sensul art. 266 alin. (2) trebuie să comunice organelor fiscale competente locul de stocare a facturilor sau a informațiilor stocate conform alin. (31) .

Facturile pot fi stocate pe suport hârtie sau în format electronic, indiferent de forma originală în care au fost trimise ori puse la dispoziție. În cazul stocării electronice a facturilor, inclusiv a celor care au fost convertite din format hârtie în format electronic, nu este obligatorie aplicarea prevederilor Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată.

În scopuri de control, organele fiscale competente pot solicita traducerea în limba română, în anumite situații sau pentru anumite persoane impozabile, a facturilor emise pentru livrările de bunuri și prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 275 și 278 , precum și a facturilor primite de persoane impozabile stabilite în România în sensul art. 266 alin. (2) .

În scopuri de control, în cazul stocării prin mijloace electronice a facturilor emise sau primite în alt stat, garantând accesul on-line la date, persoana impozabilă stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2) are obligația de a permite organelor fiscale competente din România accesarea, descărcarea și utilizarea respectivelor facturi. De asemenea, persoana impozabilă nestabilită în România care stochează prin mijloace electronice facturi emise sau primite pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii impozabile în România are obligația de a permite organelor fiscale din România accesarea, descărcarea și utilizarea respectivelor facturi, indiferent de statul în care se află locul de stocare pentru care a optat.

Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) și (6) și ale art. 308 , trebuie să autofactureze operațiunile respective până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.

Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) și (6) , trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură cu operațiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a plătit avansurile, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator, cu excepția situației în care faptul generator de taxă a intervenit în aceeași lună, caz în care sunt aplicabile prevederile alin. (1) .

În situațiile în care se ajustează baza impozabilă conform art. 287 lit. a)-c) și e) , dacă furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de corecție prevăzută la art. 330 alin. (2) , beneficiarul, persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) și (6) și la art. 331 , trebuie să emită o autofactură în vederea ajustării bazei de impozitare și a taxei deductibile, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art. 287 lit. a)-c) și e) .

La primirea facturii privind operațiunile prevăzute la alin. (1) și (2) , persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe autofactură, o referire la factură.

În cazul livrărilor în vederea testării sau pentru verificarea conformității, a stocurilor în regim de consignație sau a stocurilor puse la dispoziție clientului, la data punerii la dispoziție sau a expedierii bunurilor, persoana impozabilă va emite către destinatarul bunurilor un document care cuprinde următoarele informații

În cazurile prevăzute la alin. (5) , persoana impozabilă trebuie să emită un document către destinatarul bunurilor, în momentul returnării parțiale sau integrale a bunurilor de către acesta din urmă. Acest document trebuie să cuprindă informațiile prevăzute la alin. (5) , cu excepția datei punerii la dispoziție sau a expedierii bunurilor, care este înlocuită de data primirii bunurilor.

Pentru operațiunile menționate la alin. (5) , factura se emite în momentul în care destinatarul devine proprietarul bunurilor și cuprinde o referire la documentele emise conform alin. (5) și (6) .

Documentele prevăzute la alin. (5) și (6) nu trebuie emise în situația în care persoana impozabilă efectuează livrări de bunuri în regim de consignație sau livrează bunuri pentru stocuri puse la dispoziție clientului, din România în alt stat membru care nu aplică măsuri de simplificare, situație în care trebuie să autofactureze transferul de bunuri, conform art. 319 alin. (9) .

În cazul în care persoana impozabilă care pune la dispoziție bunurile sau le expediază destinatarului nu este stabilită în România, nu are obligația să emită documentele prevăzute la alin. (5) și (6) . În acest caz, persoana impozabilă care este destinatarul bunurilor în România va fi cea care va emite un document care cuprinde informațiile prevăzute la alin. (5) , cu excepția datei punerii la dispoziție sau expedierii, care este înlocuită de data primirii bunurilor.

Persoana impozabilă care primește bunurile în România, în cazurile prevăzute la alin. (9) , va emite, de asemenea, un document, în momentul returnării parțiale sau integrale a bunurilor. Acest document cuprinde informațiile prevăzute la alin. (5) , cu excepția datei punerii la dispoziție sau expedierii, care este înlocuită de data la care bunurile sunt returnate. În plus, se va face o referință la acest document în factura primită, la momentul la care persoana impozabilă devine proprietara bunurilor sau la momentul la care se consideră că bunurile i-au fost livrate.

În situația bunurilor livrate în regim de consignație sau pentru stocuri puse la dispoziția clientului de către o persoană impozabilă care nu este stabilită în România, persoana impozabilă care este destinatarul bunurilor în România va emite documentele prevăzute la alin. (9) și (10) numai dacă se aplică măsuri de simplificare.

Transferul parțial sau integral de active, prevăzut la art. 270 alin. (7) și la art. 271 alin. (6) , se va evidenția într-un document întocmit de părțile implicate în operațiune, fiecare parte primind un exemplar al acestuia. Acest document trebuie să conțină următoarele informații

Persoanele impozabile stabilite în România trebuie să țină evidențe corecte și complete ale tuturor operațiunilor efectuate în desfășurarea activității lor economice.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , prosumatorii, persoane fizice, altele decât cele organizate conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, nu țin evidențe pentru livrările de energie electrică efectuate către furnizorii de energie electrică cu care respectivii prosumatori au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice, dacă centralele electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile pe care le dețin au puterea electrică instalată de cel mult 27 kW pe loc de consum.

Persoanele obligate la plata taxei pentru orice operațiune sau care se identifică drept persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform prezentului titlu, în scopul desfășurării oricărei operațiuni, trebuie să țină evidențe pentru orice operațiune reglementată de prezentul titlu.

Persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile trebuie să țină evidențe corecte și complete ale tuturor achizițiilor intracomunitare.

Evidențele prevăzute la alin. (1)-(3) trebuie întocmite și păstrate astfel încât să cuprindă informațiile, documentele și conturile, inclusiv registrul nontransferurilor și registrul bunurilor primite din alt stat membru, în conformitate cu prevederile din normele metodologice.

În cazul asociațiilor în participațiune care nu constituie o persoană impozabilă, drepturile și obligațiile legale privind taxa revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părți.

Fiecare persoană impozabilă care transferă bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului prevăzut la art. 270^1 păstrează un registru care permite autorităților fiscale să verifice aplicarea corectă a articolului respectiv. Acest registru conține informațiile prevăzute la art. 54 a alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Fiecare persoană impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului prevăzut la art. 270^1 ține un registru al bunurilor respective. Acest registru conține informațiile prevăzute la art. 54 a alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În cazul în care o persoană impozabilă, prin utilizarea unei interfețe electronice cum ar fi o piață online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare, facilitează livrarea de bunuri sau prestarea de servicii către o persoană neimpozabilă din Uniunea Europeană, persoana impozabilă care facilitează livrarea sau prestarea este obligată să țină registre în acest sens. Registrele respective conțin informații care să permită autorităților fiscale să verifice dacă TVA a fost evidențiată corect, în situația în care livrările sau prestările respective sunt impozabile în România în conformitate cu art. 275-279 . În aplicarea acestor prevederi, termenul «facilitează» are înțelesul prevăzut la art. 54 b din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Registrele prevăzute la alin. (1) trebuie puse la dispoziția organelor fiscale competente, la cerere, pe cale electronică.

Registrele prevăzute la alin. (1) trebuie păstrate pentru o perioadă de 10 ani de la sfârșitul anului în care s-a efectuat operațiunea.

Informațiile pe care trebuie să le conțină registrele prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute la art. 54 c din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții

Prestatorii de servicii de plată sunt obligați să păstreze evidențe ale beneficiarilor plăților și ale plăților în legătură cu serviciile de plată pe care le prestează pentru fiecare trimestru calendaristic, pentru a permite organelor fiscale competente să efectueze controale privind livrările de bunuri și prestările de servicii care, în conformitate cu prevederile capitolului V din prezentul titlu, se consideră că au loc în România, în vederea atingerii obiectivului de combatere a fraudei în domeniul TVA.

Obligația prevăzută la alin. (2) se aplică numai serviciilor de plată prestate în ceea ce privește plățile transfrontaliere. Se consideră că o plată este transfrontalieră în cazul în care plătitorul se află într-un stat membru, iar beneficiarul plății se află într-un alt stat membru, într-un teritoriu terț sau o țară terță.

Obligația care le revine prestatorilor de servicii de plată în temeiul alin. (2) se aplică în cazul în care, în cursul unui trimestru calendaristic, un prestator de servicii de plată prestează servicii de plată care corespund unui număr de peste 25 de plăți transfrontaliere către același beneficiar al plăților.

Numărul de plăți transfrontaliere prevăzut la alin. (4) se calculează cu referire la serviciile de plată prestate de prestatorul de servicii de plată pentru fiecare stat membru și pentru fiecare element de identificare astfel cum este prevăzut la alin. (10) . În cazul în care prestatorul de servicii de plată deține informații conform cărora beneficiarul plăților dispune de mai multe elemente de identificare, calculul se efectuează pe beneficiar al plăților.

Obligația prevăzută la alin. (2) nu se aplică serviciilor de plată prestate de prestatorii de servicii de plată ai plătitorului pentru orice plată atunci când cel puțin unul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului se află într-un stat membru, astfel cum rezultă din codul BIC al prestatorului de servicii de plată sau din orice alt cod de identificare comercială care identifică fără echivoc prestatorul de servicii de plată și locația acestuia. Totuși, prestatorii de servicii de plată ai plătitorului includ respectivele servicii de plată în calculul prevăzut la alin. (4) și (5) .

În cazul în care prestatorilor de servicii de plată li se aplică obligația prevăzută de alin. (2) , evidențele

Procedura privind punerea la dispoziție a evidențelor prevăzută la alin. (7) lit. b) se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În aplicarea alin. (3) și fără a aduce atingere prevederilor capitolului V din prezentul titlu, locația plătitorului se consideră a fi în statul membru care corespunde

În aplicarea alin. (3) , locația beneficiarului plății se consideră a fi în statul membru, în teritoriul terț sau în țara terță care corespunde

Evidențele păstrate de prestatorii de servicii de plată, în temeiul alin. (2)-(7) , conțin următoarele informații

Informațiile prevăzute la alin. (11) lit. g) și h) conțin următoarele detalii

Perioada fiscală este luna calendaristică.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere și/sau neimpozabile în România conform art. 275 și 278 , dar care dau drept de deducere conform art. 297 alin. (4) lit. b) , care nu a depășit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor metodologice, cu excepția situației în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziții intracomunitare de bunuri.

Persoana impozabilă care se înregistrează în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării conform art. 316 , cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în perioada rămasă până la sfârșitul anului calendaristic. Dacă cifra de afaceri estimată nu depășește plafonul prevăzut la alin. (2) , recalculat corespunzător numărului de luni rămase până la sfârșitul anului calendaristic, persoana impozabilă va depune deconturi trimestriale în anul înregistrării.

Întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri de TVA, conform art. 316 , în cursul anului, trebuie să declare cu ocazia înregistrării cifra de afaceri obținută, recalculată în baza activității corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de afaceri recalculată depășește plafonul prevăzut la alin. (2) , în anul respectiv perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1) . Dacă această cifră de afaceri recalculată nu depășește plafonul prevăzut la alin. (2) , persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu excepția situației în care a efectuat în cursul anului calendaristic respectiv una sau mai multe achiziții intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 .

Dacă cifra de afaceri efectiv obținută în anul înregistrării, recalculată în baza activității corespunzătoare unui an calendaristic întreg, depășește plafonul prevăzut la alin. (2) , în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1) . Dacă această cifră de afaceri efectivă nu depășește plafonul prevăzut la alin. (2) , persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu excepția situației în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziții intracomunitare de bunuri.

Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) și (5) , are obligația depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o declarație de mențiuni în care să înscrie cifra de afaceri din anul precedent și o mențiune referitoare la faptul că nu a efectuat achiziții intracomunitare de bunuri în anul precedent. Fac excepție de la prevederile prezentului alineat persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 , în vederea aplicării regimului special de scutire prevăzut la art. 310 .

Prin excepție de la prevederile alin. (2)-(6) , pentru persoana impozabilă care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală și care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri taxabilă în România, perioada fiscală devine luna calendaristică începând cu

Persoana impozabilă care potrivit alin. (7) este obligată să își schimbe perioada fiscală trebuie să depună o declarație de mențiuni la organul fiscal competent, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achiziției intracomunitare care generează această obligație, și va utiliza ca perioadă fiscală luna calendaristică pentru anul curent și pentru anul următor. Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio achiziție intracomunitară de bunuri, persoana respectivă va reveni conform alin. (1) la trimestrul calendaristic drept perioadă fiscală. În acest sens va trebui să depună declarația de mențiuni prevăzută la alin. (6) .

Prin normele metodologice se stabilesc situațiile și condițiile în care se poate folosi o altă perioadă fiscală decât luna sau trimestrul calendaristic, cu condiția ca această perioadă să nu depășească un an calendaristic.

Persoanele înregistrate conform art. 316 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

Decontul de taxă întocmit de persoanele înregistrate conform art. 316 va cuprinde suma taxei deductibile pentru care ia naștere dreptul de deducere în perioada fiscală de raportare și, după caz, suma taxei pentru care se exercită dreptul de deducere, în condițiile prevăzute la art. 301 alin. (2) , suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia naștere în perioada fiscală de raportare și, după caz, suma taxei colectate care nu a fost înscrisă în decontul perioadei fiscale în care a luat naștere exigibilitatea taxei, precum și alte informații prevăzute în modelul stabilit de Ministerul Finanțelor Publice.

Datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare și se vor înscrie la rândurile de regularizări.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , persoanele impozabile prevăzute la art. 310 alin. (6^2) nu au obligația de a depune la organele fiscale competente decontul de taxă pentru perioadele fiscale în care ar fi avut obligația să aplice regimul normal de taxare, fiind aplicabile prevederile art. 310 alin. (6^3) .

Decontul special de taxă se depune la organele fiscale competente de către persoanele care nu sunt înregistrate și care nu trebuie să se înregistreze conform art. 316 , astfel

Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al președintelui A.N.A

În aplicarea alin. (2) , organele fiscale competente în administrarea persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b) , respectiv a persoanelor care nu sunt înregistrate și care nu trebuie să se înregistreze conform art. 316 , indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate conform art. 317 , vor elibera, în scopul înmatriculării mijlocului de transport nou, un certificat care să ateste plata taxei, ale cărui model și conținut vor fi stabilite prin ordin al președintelui A.N.A

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316 , a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 310 alin. (2) , realizată la finele unui an calendaristic este inferioară sumei de 300.000 lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care aparțin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informații

Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316 , a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 310 alin. (2) , dar excluzând veniturile obținute din vânzarea de bilete de transport internațional rutier de persoane, realizată la finele unui an calendaristic este inferioară sumei de 300.000 lei, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informații

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 , care prestează servicii de transport internațional, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, suma totală a veniturilor obținute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier internațional de persoane cu locul de plecare din România.

Importatorii care dețin o autorizație unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punctul de vedere al TVA pentru care nu au obligația de a depune declarații vamale de import trebuie să depună la organele vamale o declarație de import pentru TVA și accize la data la care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 285 .

Persoana impozabilă care este beneficiar al transferului de active prevăzut la art. 270 alin. (7) , care nu este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316 , și nu se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului, trebuie să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc transferul, o declarație privind sumele rezultate ca urmare a livrărilor/ajustărilor taxei pe valoarea adăugată efectuate conform art. 270 alin. (4) , art. 304 , 305 sau 332 .

După anularea înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 316 alin. (11) lit. g) , persoanele impozabile depun o declarație până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit obligația sau, după caz, dreptul de ajustare/corecție a ajustărilor/ regularizare a taxei pe valoarea adăugată privind sumele rezultate ca urmare a acestor ajustări/corecții a ajustărilor/regularizări efectuate în următoarele situații

Persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) și h) trebuie să depună o declarație privind taxa colectată care trebuie plătită, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate și/sau pentru achiziții de bunuri și/sau servicii pentru care sunt persoane obligate la plata taxei, a căror exigibilitate de taxă intervine în perioada în care persoana impozabilă nu are un cod valabil de TVA, respectiv

Persoanele impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare și al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat potrivit prevederilor art. 316 alin. (11) lit. g) trebuie să depună o declarație privind taxa colectată care trebuie plătită, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de bunuri/prestări de servicii efectuate înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA, dar a căror exigibilitate de taxă potrivit art. 282 alin. (3)-(8) intervine în perioada în care persoana impozabilă nu are un cod valabil de TVA.

Persoana impozabilă prevăzută la art. 282 alin. (3^1) lit. a) , care optează să aplice sistemul TVA la încasare potrivit prevederilor art. 282 alin. (3)-(8) , trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 20 inclusiv a lunii anterioare începerii perioadei fiscale din care va aplica sistemul TVA la încasare, o notificare din care să rezulte că cifra de afaceri determinată potrivit prevederilor art. 282 alin. (3^1) lit. a) nu depășește în anul calendaristic precedent plafonul pentru aplicarea sistemului TVA la încasare prevăzut pentru anul respectiv și nu depășește în anul calendaristic în curs plafonul prevăzut la art. 282 alin. (3) , până la data depunerii notificării, și că optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare. Se consideră că persoana impozabilă a optat în mod tacit pentru continuarea aplicării sistemului TVA la încasare, neavând obligația să depună notificarea, dacă în anul precedent a aplicat sistemul TVA la încasare și cifra sa de afaceri nu a depășit plafonul pentru aplicarea sistemului TVA la încasare prevăzut pentru anul respectiv. Persoana impozabilă prevăzută la art. 282 alin. (3^1) lit. b) , care optează să aplice sistemul TVA la încasare potrivit prevederilor art. 282 alin. (3)-(8) , începând cu data înregistrării în scopuri de TVA, trebuie să depună la organele fiscale competente o notificare din care să rezulte că optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare din momentul înregistrării sale în scopuri de TVA conform art. 316 . Persoana impozabilă prevăzută la art. 282 alin. (3^1) lit. b) care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare ulterior înregistrării în scopuri de TVA, în cursul anului înregistrării, trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 20 inclusiv a lunii anterioare începerii perioadei fiscale din care va aplica sistemul TVA la încasare, o notificare din care să rezulte că cifra de afaceri determinată potrivit prevederilor art. 282 alin. (3^1) lit. a) nu depășește plafonul prevăzut la art. 282 alin. (3) în anul calendaristic în curs, până la data depunerii notificării, și că optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare.

Când se constată că persoana impozabilă a fost înregistrată de organele fiscale, în temeiul alin. (12) sau al art. II din Ordonanța Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobată cu modificări prin Legea nr. 208/2012, ca urmare a unei erori, în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, aceasta va fi radiată, din oficiu sau la cererea persoanei impozabile, de organele fiscale competente din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, începând cu data înscrisă în decizia de îndreptare a erorii. Pe perioada cuprinsă între data înregistrării și data radierii în/din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare

Persoana impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare și care depășește în cursul anului calendaristic curent plafonul prevăzut la art. 282 alin. (3) are obligația să depună la organele fiscale competente, până la data de 20 inclusiv a lunii următoare perioadei fiscale în care a depășit plafonul, o notificare din care să rezulte cifra de afaceri realizată, determinată potrivit prevederilor art. 282 alin. (3^1) lit. a) , în vederea schimbării sistemului aplicat potrivit prevederilor art. 282 alin. (5) . În situația în care persoana impozabilă care depășește plafonul nu depune notificarea, aceasta va fi radiată din oficiu de organele fiscale competente, începând cu data înscrisă în decizia de radiere, din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare prevăzut la alin. (16) . În perioada cuprinsă între data la care persoana impozabilă avea obligația de a nu mai aplica sistemul TVA la încasare și data radierii din oficiu de către organele fiscale competente din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare:

Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317 trebuie să întocmească și să depună la organele fiscale competente o declarație recapitulativă în care menționează

Fiecare persoană impozabilă înscrie în declarația recapitulativă informații cu privire la codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanelor impozabile cărora le sunt destinate bunurile expediate sau transportate în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului, conform condițiilor stabilite la art. 270^1 , și cu privire la orice modificare a informațiilor furnizate.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , în declarația recapitulativă nu se menționează operațiunile intracomunitare realizate de persoane impozabile din România cu persoane impozabile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu excepția operațiunilor intracomunitare care implică transporturi de bunuri în/din Irlanda de Nord.

Termenul de depunere al declarației recapitulative și modelul acesteia se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Declarația se întocmește pentru fiecare lună calendaristică în care ia naștere exigibilitatea taxei pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) , respectiv pentru fiecare lună calendaristică în care sunt expediate sau transportate bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului sau în care intervin modificări ale informațiilor furnizate, conform alin. (1^1) .

Prevederile alin. (1^1) și (2) nu se aplică operațiunilor realizate de persoane impozabile din România cu persoane impozabile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu excepția operațiunilor care implică transporturi de bunuri în/din Irlanda de Nord.

Declarația recapitulativă cuprinde următoarele informații

Declarațiile recapitulative se depun numai pentru perioadele în care ia naștere exigibilitatea taxei pentru operațiunile menționate la alin. (1) .

Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligația depunerii unuia dintre deconturile sau declarațiile prevăzute la art. 323 și 324 .

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , persoana impozabilă înregistrată conform art. 316 va evidenția în decontul prevăzut la art. 323 , atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, în limitele și în condițiile stabilite la art. 297-301 , taxa aferentă achizițiilor intracomunitare, bunurilor și serviciilor achiziționate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei, în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(6) .

Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepția importurilor scutite de taxă, se plătește la organul vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii care dețin o autorizație unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de alt stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligația de a depune declarații vamale de import trebuie să plătească taxa pe valoarea adăugată la organul vamal până la data la care au obligația depunerii declarației de import pentru TVA și accize.

Prin excepție de la prevederile alin. (3) , nu se face plata efectivă la organele vamale pentru

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cumulativ persoanele prevăzute la alin. (4) lit. a) sunt următoarele

Persoanele impozabile prevăzute la alin. (4) evidențiază taxa aferentă bunurilor importate în decontul prevăzut la art. 323 , atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, în limitele și în condițiile stabilite la art. 297-301 .

În cazul în care persoana impozabilă nu este stabilită în România și este scutită, în condițiile prevăzute la art. 318 alin. (3) , de la înregistrare, conform art. 316 , organele fiscale competente trebuie să emită o decizie în care să precizeze modalitatea de plată a taxei pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii realizate ocazional, pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei.

Pentru importul de bunuri scutit de taxă în condițiile prevăzute la art. 293 alin. (1) lit. m) , organele vamale pot solicita constituirea de garanții privind taxa pe valoarea adăugată. Garanția privind taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri se constituie și se eliberează în conformitate cu condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Corectarea informațiilor înscrise în facturi sau în alte documente care țin loc de factură se efectuează astfel

În situațiile prevăzute la art. 287 furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi, cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus sau fără mențiunea din care să rezulte că valorile respective sunt negative, dacă baza de impozitare se majorează, care se transmit și beneficiarului, cu excepția situației prevăzute la art. 287 lit. d) .

Prin excepție de la prevederile alin. (2) , în situațiile prevăzute la art. 287 lit. c) , dacă reducerile de preț nu sunt acordate direct clientului, furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită pentru fiecare perioadă fiscală un document centralizator în vederea ajustării bazei de impozitare.

Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal și au fost constatate și stabilite erori în ceea ce privește stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecție conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile emise se va face mențiunea că sunt emise după control și vor fi înscrise într-o rubrică separată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele și în condițiile stabilite la art. 297-302 .

Persoanele impozabile prevăzute la art. 310 alin. (6^2) pot emite facturi de corecție conform alin. (1) lit. b) către beneficiari, după data înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 sau, după caz, după modificarea datei înregistrării la data depășirii plafonului, pentru operațiunile efectuate în perioada în care ar fi avut obligația să aplice regimul normal de taxare. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele și în condițiile stabilite la art. 297-302 .

În cazul autofacturilor emise conform art. 319 alin. (3) , (8) și (9) și art. 320 alin. (1)-(3) , dacă persoana impozabilă emitentă constată că a înscris informații în mod eronat în respectivele autofacturi, fie va emite o nouă autofactură care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din autofactura inițială, numărul și data autofacturii corectate, valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, iar, pe de altă parte, informațiile și valorile corecte, fie va emite o nouă autofactură conținând informațiile și valorile corecte și concomitent va emite o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul și data autofacturii corectate. În situația în care autofactura a fost emisă în mod eronat sau prin normele metodologice se prevede că în anumite situații se poate anula livrarea/prestarea către sine, persoana impozabilă emite o autofactură cu valorile cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative, în care se înscriu numărul și data autofacturii anulate.

Prin excepție de la prevederile art. 307 alin. (1) , în cazul operațiunilor taxabile, persoana obligată la plata taxei este beneficiarul pentru operațiunile prevăzute la alin. (2) . Condiția obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA conform art. 316 .

Operațiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt

De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii, cât și beneficiarii. Prin normele metodologice se stabilesc responsabilitățile părților implicate în situația în care nu s-a aplicat taxare inversă.

Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul țării.

Prevederile alin. (2) lit. c)-f) și i)-l) se aplică până la data de 31 decembrie 2026 inclusiv.

Pentru livrarea bunurilor prevăzute la alin. (2) lit. i)-k) se aplică taxarea inversă numai dacă valoarea bunurilor livrate, exclusiv TVA, înscrise într-o factură, este mai mare sau egală cu 22.500 lei.

În aplicarea alin. (2)-(14)

Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei și care, la sau după data aderării, nu optează pentru taxare sau anulează opțiunea de taxare a oricăreia dintre operațiunile prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) , pentru un bun imobil sau o parte din acesta, construit, achiziționat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, prin excepție de la prevederile art. 305 , va ajusta taxa, conform normelor metodologice.

Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente pentru un bun imobil sau o parte din acesta, construit, achiziționat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, optează pentru taxarea oricăreia dintre operațiunile prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) , la sau după data aderării, prin excepție de la prevederile art. 305 , va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform normelor metodologice.

În situația în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziționat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depășește 20% din valoarea bunului imobil sau a părții acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, care nu optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) sau anulează opțiunea de taxare, la sau după data aderării, prin excepție de la prevederile art. 305 , va ajusta taxa, conform normelor metodologice.

În situația în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziționat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depășește 20% din valoarea bunului imobil sau a părții acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) sau anulează opțiunea de taxare, la sau după data aderării, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform prevederilor art. 305 .

În situația în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziționat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depășește 20% din valoarea bunului imobil sau a părții acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) , la sau după data aderării, prin excepție de la prevederile art. 305 , va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform normelor metodologice.

În situația în care un bun imobil sau o parte a acestuia, construit, achiziționat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, este transformat sau modernizat după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depășește 20% din valoarea bunului imobil sau a unei părți a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. e) , la sau după data aderării, va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform prevederilor art. 305 .

Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente unei construcții sau unei părți din aceasta, terenului pe care este situată sau oricărui altui teren care nu este construibil, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, și care, la sau după data aderării, nu optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) va ajusta taxa deductibilă aferentă, în condițiile prevăzute la art. 305 , dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.

Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente unei construcții sau unei părți din aceasta, terenului pe care este situată sau oricărui altui teren care nu este construibil, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, și care optează la sau după data aderării, pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) va ajusta taxa deductibilă aferentă conform art. 305 , dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.

În situația în care o construcție sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depășește 20% din valoarea construcției, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, prin excepție de la prevederile art. 305 , persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) , la sau după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte și după data aderării, conform art. 305 , dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.

În situația în care o construcție sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depășește 20% din valoarea construcției, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) , la sau după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte și după data aderării, conform art. 305 .

În situația în care o construcție sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării nu depășește 20% din valoarea construcției, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) , la sau după data aderării, va ajusta taxa nededusă înainte și după data aderării, conform art. 305 , dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.

În situația în care o construcție sau o parte din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este construibil, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate după data aderării depășește 20% din valoarea construcției, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare, prin excepție de la prevederile art. 305 , persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente, optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. f) la sau după data aderării, va ajusta taxa nededusă înainte și după data aderării, conform art. 305 .

Prevederile alin. (8)-(13) nu sunt aplicabile în cazul livrării unei construcții noi sau a unei părți din aceasta, astfel cum este definită la art. 292 alin. (2) lit. f) .

În cazul contractelor de vânzare de bunuri cu plata în rate, încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, care se derulează și după data aderării, exigibilitatea taxei aferente ratelor scadente după data aderării intervine la fiecare dintre datele specificate în contract pentru plata ratelor. În cazul contractelor de leasing încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, și care se derulează și după data aderării, dobânzile aferente ratelor scadente după data aderării nu se cuprind în baza de impozitare a taxei.

În cazul bunurilor mobile corporale introduse în țară înainte de data aderării de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, și care au fost plasate în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată, dacă sunt achiziționate după data aderării de către utilizatori, se vor aplica reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a contractului.

Obiectivele de investiții finalizate printr-un bun de capital, al căror an următor celui de punere în funcțiune este anul aderării României la Uniunea Europeană, se supun regimului de ajustare a taxei deductibile prevăzut la art. 305 .

Certificatele de scutire de taxă eliberate până la data aderării pentru livrări de bunuri și prestări de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară sau de persoane fizice își păstrează valabilitatea pe perioada derulării obiectivelor. Nu sunt admise suplimentări ale certificatelor de scutire după data de 1 ianuarie 2007.

În cazul contractelor ferme, încheiate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data intrării în vigoare a contractelor, pentru următoarele operațiuni

Actelor adiționale la contractele prevăzute la alin. (19) , încheiate după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv, le sunt aplicabile prevederile legale în vigoare după data aderării.

Pentru garanțiile de bună execuție reținute din contravaloarea lucrărilor de construcții-montaj, evidențiate ca atare în facturi fiscale până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data constituirii garanțiilor respective, în ceea ce privește exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată.

Pentru lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil, pentru care antreprenorii generali au optat, înainte de data de 1 ianuarie 2007, ca plata taxei să se efectueze la data livrării bunului imobil, se aplică prevederile legale în vigoare la data la care și-au exprimat această opțiune.

Asocierile în participațiune dintre persoane impozabile române și persoane impozabile stabilite în străinătate sau exclusiv din persoane impozabile stabilite în străinătate, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, conform legislației în vigoare la data constituirii, se consideră persoane impozabile distincte și rămân înregistrate în scopuri de TVA, până la data finalizării contractelor pentru care au fost constituite.

Operațiunile efectuate de la data aderării în baza unor contracte în derulare la această dată vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu excepțiile prevăzute de prezentul articol și de art. 333 .

În cazul bunurilor furate pentru care s-a ajustat taxa pe valoarea adăugată în cursul anului 2013, persoana impozabilă poate anula ajustarea efectuată la data la care furtul este dovedit prin hotărâre judecătorească definitivă.

Prevederile în vigoare, la momentul în care bunurile au fost plasate în unul dintre regimurile suspensive prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 sau într-un regim similar în Bulgaria, se vor aplica în continuare de la data aderării, până la ieșirea bunurilor din aceste regimuri, atunci când respectivele bunuri, originare din Bulgaria sau din spațiul european, așa cum era acesta înaintea datei aderării

Apariția oricăruia dintre evenimentele de mai jos la sau după data aderării se va considera ca import în România

Când are loc un import de bunuri în oricare dintre situațiile menționate la alin. (2) , nu există niciun fapt generator de taxă dacă

Accizele armonizate sunt venituri datorate la bugetul statului și care se colectează conform prevederilor prezentului capitol.

Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse

Formalitățile stabilite prin dispozițiile vamale ale Uniunii Europene cu privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul Uniunii Europene a produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile menționate la art. 337 alin. (1) .

Formalitățile stabilite prin dispozițiile vamale ale Uniunii Europene cu privire la ieșirea produselor dinspre teritoriul vamal al Uniunii Europene se aplică mutatis mutandis ieșirii de pe teritoriul Uniunii Europene a produselor accizabile care au ca destinație unul dintre teritoriile menționate la art. 337 alin. (1) .

Articolul 348 secțiunile a 9-a , a 10-a , a 11-a , a 16-a și a 17-a nu se aplică în cazul produselor accizabile care au statutul vamal de mărfuri neunionale, astfel cum sunt definite la art. 5 pct. 24 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

Sunt considerate teritorii terțe următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene

Sunt considerate teritorii terțe și teritoriile care intră sub incidența art. 355 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene

Operațiunile cu produse accizabile efectuate provenind din sau având ca destinație

Abrogat.

Abrogat.

Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.

Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor aplicabile sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.

În înțelesul prezentului capitol, eliberarea pentru consum reprezintă

Eliberare pentru consum se consideră și deținerea în scopuri comerciale de către o persoană a produselor accizabile care au fost eliberate în consum în alt stat membru și pentru care accizele nu au fost percepute în România.

Momentul ieșirii dintr-un regim suspensiv de accize menționate la alin. (1) lit. a) este considerat a fi

În cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi scutit sau exceptat de la plata accizelor, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea, respectiv exceptarea atrage obligația de plată a accizelor.

În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este deținut într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizația. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscal produce efecte ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizației de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil obținut în urma probelor tehnologice este deținut de un antrepozitar propus într-un loc de producție pentru care s-a respins cererea de autorizare ca antrepozit fiscal. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de respingere a cererii de autorizare ca antrepozit fiscal produce efecte, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este deținut într-un antrepozit fiscal pentru care autorizația a expirat și nu a fost emisă o nouă autorizație, sub rezerva art. 365 alin. (8) .

În sensul prevederilor alin. (6) , prin produse accizabile ce pot fi eliberate pentru consum se înțelege produse accizabile care îndeplinesc condițiile legale de comercializare.

Nu se consideră eliberare pentru consum mișcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condițiile prevăzute în secțiunea a 16-a, către

Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parțială, a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, ca urmare a unui caz fortuit ori de forță majoră sau ca o consecință a unei autorizații de a distruge produsele din partea autorității competente, nu sunt considerate ca eliberare pentru consum.

În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parțială, a produselor accizabile menționată la alin. (10) este dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parțială, sau, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc, de cele din statul membru în care aceasta a fost constatată.

Pierderea parțială care are loc din cauza naturii produselor, în cursul unei deplasări în regim suspensiv de accize între statele membre, nu este considerată drept eliberare pentru consum în măsura în care valoarea pierderii se situează sub pragul comun de pierdere parțială pentru respectivele produse accizabile, cu excepția cazului în care autoritatea competentă are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă. Acea parte dintr-o pierdere parțială care depășește pragul comun de pierdere parțială pentru respectivele produse accizabile este considerată drept eliberare pentru consum.

Pierderea parțială care are loc din cauza naturii produselor, în cursul unei deplasări în regim suspensiv de accize pe teritoriul național, nu este considerată drept eliberare pentru consum în măsura în care valoarea pierderii se situează sub pragul comun de pierdere parțială pentru respectivele produse accizabile, cu excepția cazului în care autoritatea competentă are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă. Acea parte dintr-o pierdere parțială care depășește pragul de pierdere parțială pentru respectivele produse accizabile este considerată drept eliberare pentru consum.

În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parțială, a produselor accizabile este stabilită, garanția depusă în conformitate cu prevederile art. 348 se eliberează, integral sau parțial, după caz, la prezentarea unor dovezi corespunzătoare.

Nu se consideră eliberare pentru consum deplasarea produselor energetice din antrepozitul fiscal în vederea alimentării navelor sau aeronavelor care au ca destinație un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene, fiind asimilată unei operațiuni de export. De asemenea, operațiunea de alimentare cu produse energetice a navelor sau aeronavelor care au ca destinație un teritoriu din afara teritoriului Uniunii Europene este asimilată unei operațiuni de export.

Antrepozitarii autorizați, destinatarii înregistrați, importatorii autorizați sau destinatarii certificați sunt obligați ca în ultimele 3 luni calendaristice anterioare majorării nivelului accizelor, denumite în continuare «perioadă controlată», să nu elibereze pentru consum o cantitate de țigarete care să depășească cu mai mult de 10% media eliberărilor pentru consum din ultimele 12 luni calendaristice, anterioare perioadei controlate, în fiecare lună calendaristică din perioada controlată.

Prevederile alin. (13) se aplică în cazul în care majorarea nivelului accizelor pentru țigarete este stabilită cu minimum 3 luni calendaristice anterior măsurii de majorare.

Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este

Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeași datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie, iar fiecare dintre aceste persoane poate fi urmărită pentru întreaga datorie.

Nivelul accizelor aplicabil de la data de 1 ianuarie a fiecărui an este nivelul prevăzut în anexa nr. 1 , actualizat cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, de regulă până la data de 20 octombrie, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie a fiecărui an.

Pentru micii producători independenți de bere se aplică nivelul de accize prevăzut la punctul 1.1 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru micii producători independenți de vinuri spumoase, precum și pentru micii producători independenți de băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, nivelul accizelor prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu este redus cu 50% din nivelul standard, doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții

Limitele cantitative maxime realizate de micii producători independenți în ultimele 12 luni consecutive de funcționare pentru menținerea în categoria micilor producători independenți, pentru fiecare categorie de produse în parte, sunt următoarele

În situația în care doi sau mai mulți mici producători independenți cooperează, iar producția lor cumulată realizată în ultimele 12 luni consecutive de funcționare nu depășește limitele cantitative prevăzute la alin. (1^2) , se consideră că producția este realizată de un singur mic producător independent.

În situația în care doi sau mai mulți mici producători independenți cooperează, iar producția lor cumulată realizată în ultimele 12 luni consecutive de funcționare nu depășește limitele cantitative prevăzute la alin. (1^2) , se consideră că producția este realizată de un singur mic producător independent.

Pentru produsele realizate de către micii producători independenți prevăzuți la alin. (1^1) care depășesc limitele cantitative maxime prevăzute la alin. (1^2) în ultimele 12 luni consecutive de funcționare, nivelul redus al accizelor prevăzut la alin. (1^1) nu se aplică pentru produsele eliberate pentru consum sau livrate în regim suspensiv de plata accizelor, după caz, din luna imediat următoare celei în care limitele cantitative maxime au fost depășite.

Se exceptează de la plata accizelor berea, vinul, băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, liniștite sau spumoase, produse de persoane fizice și consumate de către acestea, de către membrii familiei acestora sau de către musafiri, cu condiția ca niciun fel de vânzare să nu aibă loc.

Este scutit de la plata accizelor alcoolul din fructe, în limita a 50 de litri anual, consumat de o persoană fizică, de către membrii familiei acesteia sau de către musafiri, cu condiția ca niciun fel de vânzare să nu aibă loc, iar alcoolul din fructe, indiferent de concentrația acestuia, să fie

În înțelesul prezentului articol, termenul familie desemnează soțul și soția sau soțul, soția și copiii lor necăsătoriți, care locuiesc sau gospodăresc împreună. Este asimilată termenului familie și situația persoanei necăsătorite care locuiește împreună cu copiii aflați în întreținerea sa, precum și bărbatul și femeia necăsătoriți, cu copiii lor și al fiecăruia dintre ei, care locuiesc și gospodăresc împreună. Prin termenul copil se înțelege copilul în vârstă de până la 18 ani sau tinerii majori, cu condiția ca aceștia să frecventeze cursurile învățământului liceal sau profesional, proveniți din căsătoria soților, copilul unuia dintre soți, copilul adoptat, precum și copilul încredințat unuia sau ambilor soți ori dat în plasament familial sau pentru care s-a instituit tutela sau curatela potrivit legii.

Prin excepție de la alin. (1) , pentru bere, nivelul accizelor este cel prevăzut în anexa nr. 1 .

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , pentru vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, produse intermediare și alcool etilic, nivelul accizelor este cel prevăzut în anexa nr. 1 .

Prin excepție de la alin. (1) pentru țigarete, tutun fin tăiat, destinat rulării în țigarete, țigări și țigări de foi și alte tutunuri de fumat, nivelul accizelor se aplică de la data de 1 aprilie a fiecărui an și este cel prevăzut în anexa nr. 1 .

Abrogat.

Abrogat.

Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care în ultimele 12 luni are loc scăderea prețurilor de consum, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2014-septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie.

Nivelul în lei al accizelor, obținut după efectuarea actualizării prevăzute la alin. (1) , se rotunjește la nivel de două zecimale, prin reducere, atunci când a treia zecimală este mai mică decât 5, și prin majorare atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5.

Abrogat.

Abrogat.

Pentru produsele energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul se măsoară la o temperatură de 15°C.

Pentru motorina destinată utilizării în agricultură se poate aplica un nivel redus de accize. Nivelul și condițiile privind aplicarea accizei reduse se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru motorină se poate aplica un nivel redus al accizelor atunci când este utilizată drept carburant pentru motor în următoarele scopuri

Nivelul redus al accizelor prevăzut la alin. (9) se stabilește prin hotărâre a Guvernului și nu poate fi mai mic decât nivelul minim prevăzut în Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității. Reducerea nivelului accizelor se realizează prin restituirea sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul redus al accizelor către operatorii economici licențiați în Uniunea Europeană. Condițiile, procedura și termenele de restituire se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Abrogat.

Abrogat.

Abrogat.

Micii producători independenți astfel cum sunt definiți la art. 336 pct. 16^1 , precum și operatorii prevăzuți la art. 353 alin. (2) , care îndeplinesc cerințele prevăzute în prezentul titlu pentru menținerea în aceste categorii, pot solicita, printr-o cerere, autorităților vamale teritoriale eliberarea unui certificat anual care să ateste statutul de mic producător independent, încadrarea producției acestora în limitele cantitative anuale maxime și respectarea de către aceștia a celorlalte condiții pentru încadrarea în categoria de mic producător independent sau mică distilerie, după caz.

Micii producători independenți pentru producția de vin, precum și antrepozitarii autorizați pentru producția de produse intermediare, odată cu cererea prevăzută la alin. (14) , depun și o declarație pe propria răspundere prin care să certifice că îndeplinesc cumulativ următoarele condiții pentru încadrarea în categoria micilor producători independenți de vin sau de produse intermediare

Micii producători independenți și micile distilerii fac trimitere la certificatul prevăzut la alin. (14) în documentul administrativ care însoțește deplasarea produselor respective în regim suspensiv de accize sau care însoțește deplasarea produselor respective după eliberarea pentru consum, după caz.

Nivelul accizelor prevăzut pentru vinuri liniștite, pentru produsele realizate de micii producători de vinuri spumoase, pentru produsele realizate de micii producători independenți de bere, de micii producători independenți de băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, liniștite sau spumoase, precum și de micile distilerii se aplică și pentru produsele realizate de mici producători independenți sau de micile distilerii din alte state membre, care dețin certificatul care atestă încadrarea în aceste categorii de producători eliberat de autoritățile competente din statele membre în care au fost produse sau, potrivit legislației acelui stat membru, încadrarea în aceste categorii de producători este autocertificată de către respectivul producător, doar în situația în care documentul administrativ care însoțește deplasarea produselor respective în regim suspensiv de accize sau care însoțește deplasarea produselor respective după eliberarea pentru consum, după caz, face trimitere la certificatul acordat de autoritatea din statul membru de origine care atestă acest statut sau, potrivit legislației acelui stat membru, încadrarea în aceste categorii de producători este autocertificată de către respectivul producător.

Nivelul accizelor prevăzut pentru vinuri, pentru produsele realizate de micii producători de vinuri spumoase, pentru produsele realizate de micii producători independenți de bere, de micii producători independenți de băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, liniștite sau spumoase, precum și de micile distilerii nu se aplică în situația în care nu sunt respectate prevederile alin. (17) sau, în cazuri justificate, în situația în care autoritățile teritoriale competente nu pot stabili cu exactitate respectarea condițiilor prevăzute la alin. (17) .

Modelul de cerere prevăzut la alin. (14) , declarația pe propria răspundere prevăzută la alin. (15) , forma certificatului care atestă statutul de mic producător independent, forma trimiterii la acest certificat în cadrul documentului administrativ care însoțește deplasarea produselor respective, precum și cerințele pentru completarea documentului administrativ care însoțește deplasarea produselor se stabilesc prin normele metodologice.

În cazul vinurilor liniștite realizate de micii producători independenți, eliberare pentru consum se consideră atunci când vinul liniștit realizat de micii producători independenți este comercializat.

Prin excepție de la prevederile alin. (20) , nu se consideră eliberare pentru consum comercializarea de către micii producători independenți către antrepozite fiscale a vinurilor liniștite realizate de aceștia și deplasate din spațiul lor de producție către antrepozite fiscale.

În anul 2024, nivelul accizelor pentru produsele de la nr. crt. 10-12 din anexa nr. 1 la titlul VIII - Accize și alte taxe speciale, prevăzut în coloana nr. 3 din anexă, se actualizează cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului 2023, față de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, după cum urmează

Celelalte prevederi ale art. 342 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Calculul accizelor se efectuează potrivit prevederilor din normele metodologice.

Pentru țigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică și acciza ad valorem.

Abrogat.

Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal asupra prețului de vânzare cu amănuntul al țigaretelor eliberate pentru consum. Acest procent legal se aplică după cum urmează

Acciza specifică exprimată în lei/1.000 de țigarete se determină anual, pe baza prețului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem și a accizei totale al cărei nivel este prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu. Această acciză specifică se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 1 martie. În perioada 1 august 2022-31 martie 2023 inclusiv, acciza specifică pentru țigarete este de 459,386 lei/1.000 țigarete. Potrivit alin. (3) al art. VI din LEGEA nr. 296 din 26 octombrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 977 din 27 octombrie 2023, prin derogare de la prevederile art. 343 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare, în perioada 1 ianuarie 2024-31 martie 2024 inclusiv, acciza specifică pentru țigarete este de 540,938 lei/1.000 țigarete. Conform art. 1 din ORDINUL nr. 265 din 6 februarie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 120 din 12 februarie 2024, nivelul accizei specifice la țigarete în perioada 1 aprilie 2024-31 martie 2025 inclusiv este de 543,81 lei/1.000 de țigarete. Conform art. 1 din ORDINUL nr. 485 din 18 martie 2025, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 21 martie 2025, nivelul accizei specifice la țigarete în perioada 1 aprilie 2025-31 martie 2026 inclusiv este de 560,86 lei/1.000 țigarete. Conform alineatului

al articolului V din LEGEA nr. 141 din 25 iulie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 699 din 25 iulie 2025, prin derogare de la prevederile art. 343 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare, în perioada 1 august 2025-31 martie 2026 inclusiv, acciza specifică pentru țigarete este de 576,360 lei/1.000 de țigarete. Conform articolului 1 din ORDINUL nr. 377 din 27 martie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 31 martie 2026, nivelul accizei specifice la țigarete începând cu 1 aprilie 2026 este de 584,025 lei/1.000 țigarete.

Acciza datorată determinată potrivit alin. (2) nu poate fi mai mică decât nivelul accizei totale prevăzut în anexa nr. 1 .

Prețul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul se calculează în funcție de valoarea totală a tuturor cantităților de țigarete eliberate pentru consum, pe baza prețului de vânzare cu amănuntul, incluzând toate taxele, împărțit la cantitatea totală de țigarete eliberate pentru consum. Acest preț mediu ponderat se stabilește până pe data de 15 februarie a fiecărui an, pe baza datelor privind cantitățile totale de țigarete eliberate pentru consum în cursul anului calendaristic precedent, și se publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice în termen de 15 zile de la data stabilirii.

Prețul de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de țigarete se stabilește și se declară de către persoana care eliberează pentru consum țigaretele în România sau care importă țigaretele și este adus la cunoștința publică, în conformitate cu cerințele prevăzute de normele metodologice.

Este interzisă vânzarea de către orice persoană a țigaretelor pentru care nu s-au stabilit și declarat prețuri de vânzare cu amănuntul.

Prețul de vânzare al țigaretelor nu poate depăși prețul de vânzare cu amănuntul declarat în vigoare la momentul vânzării.

Este interzisă vânzarea de țigarete, de către orice persoană, către persoane fizice, la un preț mai mic decât prețul de vânzare cu amănuntul declarat.

Pentru măsurarea gradelor Plato se iau în considerare toate ingredientele berii, inclusiv cele adăugate după încheierea fermentării, valoarea înscriindu-se pe eticheta de comercializare.

Plătitorii de accize au obligația de a se înregistra la autoritatea competentă.

Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a declarațiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol.

Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepția cazurilor pentru care se prevede în mod expres un alt termen de plată.

Prin excepție de la prevederile alin. (1)

Livrarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b) , art. 351 alin. (1) , cu excepția produselor care se încadrează la pozițiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 și 3.2.1 din anexa nr. 1 , art. 352 , art. 353 alin. (1) și a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) , din antrepozite fiscale ori din locația în care acestea au fost recepționate de către destinatarul înregistrat, se efectuează numai în momentul în care furnizorul deține documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantității ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declarației lunare de accize se regularizează eventualele diferențe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal ori al destinatarului înregistrat, și valoarea accizelor aferente cantităților de produse accizabile efectiv livrate de aceștia, în decursul lunii precedente.

Deplasarea produselor prevăzute la art. 350 alin. (1) lit. b) , art. 351 alin. (1) , cu excepția produselor care se încadrează la pozițiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 și 3.2.1 din anexa nr. 1 , la art. 352 , art. 353 alin. (1) și a produselor energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) din antrepozite fiscale ori din locația în care acestea au fost recepționate de către destinatarul înregistrat către alte locuri de depozitare se efectuează numai în momentul în care antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat face dovada plății la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantității ce urmează a fi deplasată fără a avea loc livrarea produselor către cumpărător.

Livrarea produselor prevăzute la art. 354 alin. (1) din locația în care acestea au fost recepționate de către destinatarul înregistrat se efectuează numai în momentul în care furnizorul deține documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantității ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declarației lunare de accize se regularizează eventualele diferențe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele destinatarului înregistrat, și valoarea accizelor aferente cantităților de produse accizabile efectiv livrate de aceștia, în decursul lunii precedente.

Deplasarea produselor prevăzute la art. 354 alin. (1) din locația în care acestea au fost recepționate de către destinatarul înregistrat către alte locuri de depozitare se efectuează numai în momentul în care destinatarul înregistrat face dovada plății la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantității ce urmează a fi deplasată fără a avea loc livrarea produselor către cumpărător.

În situațiile prevăzute la alin. (3^1) , (3^3) și (3^5) , deplasarea produselor accizabile de la antrepozitul fiscal ori din locația în care acestea au fost recepționate de către destinatarul înregistrat către alte locuri de depozitare este însoțită de avizul de însoțire, în care se înscrie mențiunea accize plătite.

În cazul antrepozitarilor autorizați începând cu data de 1 ianuarie 2024, în primele 36 de luni de la obținerea pentru prima dată a autorizației

Plata accizelor prevăzute la alin. (3) , (3^2) și (3^5) se efectuează de către furnizor ori de către cumpărător. În situația în care plata este efectuată de către cumpărător în numele furnizorului, aceasta trebuie efectuată în contul al cărui titular este furnizorul, deschis la unitățile Trezoreriei Statului.

Livrarea produselor prevăzute la alin. (3) și (3^5) din antrepozitele fiscale sau din locurile în care au fost recepționate de către destinatarii înregistrați și livrarea produselor prevăzute la alin. (3^2) din locurile în care au fost recepționate de către destinatarii înregistrați se fac numai pe baza comenzii cumpărătorului.

Pe baza comenzii, furnizorul emite cumpărătorului un document în care menționează: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate. În cazul în care plata accizelor se efectuează de către cumpărător, documentul cuprinde și informații cu privire la denumirea, codul de identificare fiscală și numărul contului deschis la Trezoreria Statului ale furnizorului.

Comenzile menționate la alin. (6) se exprimă în unitatea de măsură prevăzută în anexa nr. 1 . În cazul în care livrarea se efectuează în vase calibrate, comenzile trebuie să corespundă capacităților înscrise în documentele însoțitoare ale vaselor calibrate.

În situațiile prevăzute la alin. (7) , cantitățile din comenzi, pentru produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) , exprimate în litri la temperatura efectivă, se corectează cu densitatea la temperatura de +15°C, rezultând cantitatea exprimată în litri pentru care se datorează accize. Valoarea accizelor datorate se calculează prin înmulțirea cantității cu nivelul accizelor pe unitatea de măsură, exprimată în litri.

La livrarea efectivă a cantităților de produse energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) , exprimate în litri, furnizorul recalculează contravaloarea accizelor conform procedeului de mai sus. Sumele astfel obținute, reprezentând accize, se evidențiază distinct în factura emisă cumpărătorului de către furnizor.

Eventualele diferențe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat calculate pe baza documentului prevăzut la alin. (6) și valoarea accizelor aferente cantităților de produse accizabile prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a)-e) , efectiv livrate de furnizori, conform facturii, se regularizează cu ocazia depunerii declarației lunare privind obligațiile de plată la bugetul de stat.

Orice plătitor de accize, cu excepția importatorului autorizat, are obligația de a depune lunar la autoritatea competentă o declarație de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

Declarațiile de accize se depun la autoritatea competentă de către plătitorii de accize până pe data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declarația.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2) , orice persoană aflată în una dintre situațiile prevăzute la art. 340 alin. (1) lit. b) și c) și art. 340 alin. (4)-(7) are obligația de a depune o declarație de accize la autoritatea competentă în termen de 5 zile calendaristice de la data eliberării pentru consum.

Orice plătitor de accize are obligația de a depune anual la autoritatea competentă decontul privind accizele, conform dispozițiilor legale privind obligațiile de plată la bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.

Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat și importatorul autorizat au obligația depunerii la autoritatea competentă a unei garanții, la nivelul stabilit conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor ce pot deveni exigibile. Garanția poate fi constituită sub formă de

Destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat are obligația constituirii unei garanții de 120% din contravaloarea accizelor aferente cantității de produse accizabile pe care intenționează să o primească, sub forma prevăzută la alin. (1) . În situația în care organele competente constată indiciile săvârșirii unei infracțiuni și evaluează prejudiciul, operatorul economic are obligația de a reîntregi garanția la nivelul prejudiciului, cu excepția situației în care garanția este îndestulătoare.

Regulile referitoare la constituirea, actualizarea și eliberarea garanției prevăzute la alin. (1^1) se stabilesc prin ordin comun al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al președintelui Autorității Vamale Române. Garanția poate fi eliberată numai după verificarea de către organele fiscale competente a îndeplinirii de către operatorul economic a tuturor obligațiilor legale privind evidențierea, declararea și plata obligațiilor fiscale administrate de A.N.A.F.

Prin excepție de la prevederile alin. (2) , în situația în care destinatarul înregistrat care prezintă risc fiscal ridicat înregistrează obligații fiscale restante administrate de A.N.A

Antrepozitarul autorizat care prezintă risc fiscal ridicat are obligația constituirii unei garanții de 120% din contravaloarea accizelor aferente cantității de produse accizabile pe care intenționează să o expedieze, sub forma prevăzută la alin. (1) . În situația în care organele competente constată indiciile săvârșirii unei infracțiuni și evaluează prejudiciul, operatorul economic are obligația de a reîntregi garanția la nivelul prejudiciului, cu excepția situației în care garanția este îndestulătoare.

Regulile referitoare la constituirea, actualizarea și eliberarea garanției prevăzute la alin. (1^4) se stabilesc prin ordin comun al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și al președintelui Autorității Vamale Române. Garanția poate fi eliberată numai după verificarea de către organele fiscale competente a îndeplinirii de către operatorul economic a tuturor obligațiilor legale privind evidențierea, declararea și plata obligațiilor fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin excepție de la prevederile alin. (2) , în situația în care antrepozitarul autorizat care prezintă risc fiscal ridicat înregistrează obligații fiscale restante administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală cu mai mult de 5 zile față de termenul legal de plată, garanția se extinde și asupra acestor obligații de drept și fără nicio altă formalitate.

În situația în care antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat înregistrează obligații fiscale restante administrate de A.N.A

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , garanția poate fi depusă de proprietarul produselor accizabile sau, în comun, de către acesta și una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) , în cazurile și în condițiile stabilite prin normele metodologice.

În cazul antrepozitarilor autorizați, prin normele metodologice se stabilesc niveluri minime și maxime ale garanțiilor, în funcție de natura și volumul produselor accizabile ce urmează a fi realizate sau depozitate.

Garanția este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Tipul, modul de calcul, valoarea, durata și condițiile de reducere a garanției sunt prevăzute în normele metodologice, pe tipuri de activități și grupe de produse.

În cazul antrepozitarului autorizat care deține și calitatea de expeditor înregistrat, condițiile și cuantumul garanției se stabilesc prin normele metodologice.

Valoarea garanției se analizează anual sau, ori de câte ori este necesar, de către autoritatea competentă, în vederea actualizării în funcție de schimbările intervenite în volumul afacerii sau asupra nivelului accizelor.

În înțelesul prezentului capitol, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 sau orice produs care conține un amestec de bere și de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206, având, și într-un caz, și în altul, o concentrație alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (1^1) se aplică și pentru micii producători independenți de bere nou-înființați care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 200.000 hl de bere/an.

Fiecare mic producător independent are obligația de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declarație pe propria răspundere privind cantitatea de bere pe care a produs-o în anul calendaristic precedent și/sau cantitatea de bere pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declarația pe propria răspundere prevăzută la alin. (2) sau alin. (3) , după caz, acesta este obligat la plata unei sume reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru bere în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenței cantității care depășește 200.000 hl.

Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depășirea cantității declarate și se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului următor.

În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producție mai mare de 200.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.

Antrepozitarul autorizat care produce și alte produse accizabile care se încadrează în prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.

Abrogat.

Abrogat.

În înțelesul prezentului capitol, vinurile sunt

Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (1^1) se aplică și pentru micii producători independenți de vinuri spumoase nou-înființați care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 1.000 hl de vinuri spumoase/an.

Fiecare mic producător independent are obligația de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declarație pe propria răspundere privind cantitatea de produse reprezentând vinuri spumoase pe care a produs-o în anul calendaristic precedent și/sau cantitatea de vinuri spumoase pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declarația pe propria răspundere prevăzută la alin. (2) sau alin. (3) , după caz, acesta este obligat la plata unei sume reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru vinurile spumoase în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenței cantității care depășește 1.000 hl.

Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depășirea cantității declarate și se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului următor.

În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producție mai mare de 1.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.

Antrepozitarul autorizat care produce și alte produse accizabile care se încadrează în prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.

În înțelesul prezentului capitol, băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, reprezintă

Intră sub incidența prevederilor alin. (1) doar băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, obținute din fermentarea fructelor, a bacelor, a legumelor, a unei soluții de miere în apă sau din fermentarea sucului proaspăt sau a sucului concentrat obținut din cele de mai sus. Se interzice adăugarea oricărui alt tip de alcool sau băutură alcoolică în scopul producerii de băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri. În sensul prezentului articol, adaosul de alcool utilizat pentru a dilua sau a dizolva substanțele aromatizante se consideră că se încadrează în doza strict necesară doar în măsura în care concentrația alcoolică a produsului finit rezultat nu crește cu mai mult de 1,2% în volum. Alcoolul utilizat în acest scop nu este considerat adaos de alcool în scopul producerii de băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri. Adăugarea acestor substanțe aromatizante nu trebuie să modifice semnificativ caracterul produsului original.

Se încadrează la pozițiile 3.1.1, 3.1.2, 3.1.3 sau 3.2.1 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu băuturile fermentate cu o concentrație alcoolică pe volum de sub 8,5% vol.

Abrogat.

Se încadrează la poziția 3.1.1 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele care au denumirea de cidru de mere și/sau de pere a căror presiune datorată dioxidului de carbon în soluție este mai mică de 3 bari, obținute din fermentarea completă sau parțială a merelor și/sau a perelor procesate, cu sau fără adaos, înainte sau după fermentare, de apă, arome și zaharuri, și încadrate la codurile NC 2206 00.

Se încadrează la poziția 3.1.2 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele denumite hidromel obținute din fermentarea unei soluții de miere, încadrate la codurile NC 2206 00 59 și NC 2206 00 89, precum și la codul NC 2206 00 39.

Se încadrează la poziția 3.2.1 din anexa nr. 1 la titlul VIII produsele denumite cidru de mere și/sau de pere a căror presiune datorată dioxidului de carbon în soluție este egală sau mai mare de 3 bari, obținute din fermentarea completă sau parțială a merelor și/sau a perelor procesate, cu sau fără adaos, înainte sau după fermentare, de apă, arome și zaharuri, și încadrate la codurile NC 2206 00.

Presiunea datorată dioxidului de carbon în soluție pentru băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri, prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 1 , se măsoară la temperatura de 20°C.

Nivelul redus al accizelor prevăzut la art. 342 alin. (1^1) se aplică și pentru micii producători independenți de băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, nou-înființați care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 15.000 hl de băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri/an.

Fiecare mic producător independent are obligația de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declarație pe propria răspundere privind cantitatea de produse reprezentând băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, pe care a produs-o în anul calendaristic precedent și/sau cantitatea de băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declarația pe propria răspundere prevăzută la alin. (7) sau alin. (8) , după caz, acesta este obligat la plata unei sume reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenței cantității care depășește 15.000 hl.

Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depășirea cantității declarate și se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului următor.

În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat a realizat o producție mai mare de 15.000 hl, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.

Antrepozitarul autorizat care produce și alte produse accizabile care se încadrează în prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică redusă.

În înțelesul prezentului capitol, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum, dar nu depășește 22% în volum, și care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 și 2206, dar care nu intră sub incidența art. 349-351 .

De asemenea, se consideră produse intermediare și

În înțelesul prezentului capitol, alcool etilic reprezintă

Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii se aplică nivelul prevăzut în anexa nr. 1 , care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru această categorie de producători cu condiția ca producția realizată de aceștia să nu depășească anual limita cantitativă maximă de 10 hl alcool pur. Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic și economic de orice altă distilerie și nu funcționează sub licența de produs a unei alte distilerii. La calculul producției realizate nu se includ cantitățile de alcool pur realizate în sistem de prestări de servicii pentru persoane fizice în limita individuală prevăzută la art. 342 alin. (1^6) pentru fiecare persoană fizică în parte.

Nivelul prevăzut pentru micile distilerii se aplică și pentru micile distilerii nou-înființate care declară pe propria răspundere că vor produce o cantitate mai mică de 10 hl alcool pur/an.

Fiecare mică distilerie are obligația de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declarație pe propria răspundere privind cantitatea de alcool pur pe care a produs-o în anul calendaristic precedent, cu evidențierea clară a cantității de alcool realizat în sistem de prestări de servicii pentru persoane fizice, precum și cantitatea de alcool pur pe care urmează să o producă în anul în curs, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Pentru produsele realizate de către micile distilerii care depășesc limita cantitativă maximă de 10 hl alcool pur în ultimele 12 luni consecutive de funcționare, nivelul redus al accizelor, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, pentru această categorie de producători nu se mai aplică pentru produsele eliberate pentru consum sau livrate în regim suspensiv de plata accizelor, după caz, din luna imediat următoare celei în care limitele cantitative maxime au fost depășite.

Atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă cele declarate prin declarația pe propria răspundere prevăzută la alin. (3) sau alin. (4) , după caz, acesta este obligat la plata unei sume reprezentând nivelul standard al accizei prevăzut pentru alcool etilic în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu, aplicat asupra diferenței cantității care depășește 10 hl alcool pur/an.

În anul calendaristic următor celui în care antrepozitarul autorizat ca mică distilerie a realizat o producție mai mare de 10 hl alcool pur, acesta nu beneficiază de nivelul redus al accizelor.

Sumele astfel calculate se stabilesc la data de 31 decembrie a anului în care s-a înregistrat depășirea cantității declarate și se plătesc de către antrepozitarul autorizat până la data de 15 ianuarie a anului următor.

Antrepozitarul autorizat care produce și alte produse accizabile care se încadrează în prevederile art. 335 alin. (2) lit. a) nu poate beneficia de acciza specifică micilor distilerii.

În înțelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă

Se consideră țigarete

Se consideră țigări sau țigări de foi, dacă, având în vedere proprietățile acestora și așteptările obișnuite ale clienților, pot și au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare, după cum urmează

Se consideră tutun de fumat

Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete

Fără să contravină prevederilor alin. (2) lit. d) și alin. (4) lit. c) , produsele care nu conțin tutun și care sunt utilizate exclusiv în scopuri medicale nu sunt tratate ca tutun prelucrat, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două țigarete, atunci când are o lungime, excluzând filtrul sau muștiucul, mai mare de 8 cm, fără să depășească 11 cm, ca 3 țigarete, excluzând filtrul sau muștiucul, când are o lungime mai mare de 11 cm, fără să depășească 14 cm, și așa mai departe.

Toți operatorii economici plătitori de accize pentru tutunul prelucrat, potrivit prezentului capitol, au obligația de a prezenta autorității competente liste cuprinzând date cu privire la produsele accizabile eliberate pentru consum, în conformitate cu prevederile din normele metodologice.