LEGE nr. 196 din 31 octombrie 2016 privind venitul minim de incluziune
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Prin dispozițiile prezentei legi se reglementează venitul minim de incluziune, beneficiu de asistență socială acordat familiilor și persoanelor singure aflate în situație de dificultate, în scopul prevenirii și combaterii sărăciei și riscului de excluziune socială.
Situația de dificultate este situația în care se află persoanele care, la un moment dat, pe parcursul vieții, din cauze socioeconomice, de sănătate și/sau care rezultă din mediul social de viață, și-au pierdut sau le-au fost limitate propriile capacități de integrare socială.
Venitul minim de incluziune face parte din categoria beneficiilor de asistență socială selective definite la art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 , cu modificările ulterioare.
Venitul minim de incluziune reprezintă sprijinul financiar acordat de stat în scopul asigurării nivelului de trai minimal, astfel cum acesta este definit de art. 54 din Legea nr. 292/2011 , cu modificările ulterioare, pentru familiile și persoanele singure aflate în situația prevăzută la art. 1 alin. (2) , precum și pentru prevenirea riscului sărăciei în rândul copiilor și stimularea participării acestora în sistemul de educație.
Pentru a răspunde scopului prevăzut la alin. (1) , venitul minim de incluziune se compune din una sau mai multe din următoarele categorii de ajutoare financiare
ajutor de incluziune
ajutor pentru familia cu copii
abrogată.
În funcție de nevoile familiei/persoanei singure, venitul minim de incluziune este însoțit de alte măsuri de asistență socială complementare, acordate în bani și/sau în natură, după cum urmează
stimulente
facilități contributive
alte drepturi complementare.
Sumele aferente venitului minim de incluziune și măsurilor de asistență socială complementare prevăzute la alin. (3) se acordă din bugetul de stat și, după caz, din bugetele locale.