LEGE nr. 168 din 12 noiembrie 1999 (*actualizata*) privind solutionarea conflictelor de muncă (actualizata până la data de 27 iulie 2007*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Raporturile de muncă stabilite între salariati și unitatile la care acestia sunt incadrati se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, precum și în condițiile negociate prin contractele colective și individuale de muncă.
Incalcarea de către una dintre părți a obligațiilor care îi revin potrivit alin. (1) atrage raspunderea juridica a acesteia.
În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au urmatoarea semnificație
unitate desemneaza persoana juridica care utilizeaza munca prestata de salariati
salariat desemneaza persoana fizica ce desfășoară o activitate în cadrul unei unități, în temeiul unui contract individual de muncă.
Conflictele dintre salariati și unitatile la care sunt incadrati, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă. Salariații și unitatile au obligația sa solutioneze conflictele de muncă prin buna înțelegere sau prin procedurile stabilite de lege.
Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condițiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor, denumite în continuare conflicte de interese.
Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariatilor, denumite în continuare conflicte de drepturi.
Persoanele fizice care desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă la un angajator, persoana fizica, au calitatea de salariat.
Conflictele de muncă dintre angajatori, persoane fizice, și salariații acestora se solutioneaza potrivit dispozițiilor prezentei legi.
Dreptul salariatilor la negocieri colective, precum și posibilitatea acestora de a revendica condiții normale de muncă sunt garantate de lege.
Orice conflict de muncă ce intervine între salariati și unități în legătură cu începerea, desfășurarea și incheierea negocierilor colective se solutioneaza de către părți potrivit procedurilor reglementate prin prezenta lege.
Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicarile salariatilor pentru a caror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.
Conflictele de interese pot avea loc
la nivelul unităților
la nivelul grupurilor de unități, al ramurilor ori la nivel național.
Conflictele de interese pot avea loc și la nivelul unor subunitati, compartimente sau al unor grupuri de salariati care exercită aceeasi profesie în aceeasi unitate, în măsura în care între partenerii la negocieri s-a convenit ca acestia să își stabileasca, în mod distinct, în contractul colectiv, condițiile de muncă.
În conflictele de interese la nivel de unitate salariații sunt reprezentati de sindicatele reprezentative, potrivit legii.
La nivelul unităților în care nu sunt constituite sindicate reprezentative în sensul alin. (1), iar salariații și-au ales persoanele care să îi reprezinte la negocieri, aceleasi persoane îi reprezinta și în cazul conflictelor de interese, în măsura în care acestea indeplinesc condițiile prevăzute la art. 20 alin. (2).
Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce priveste reprezentarea salariatilor în cazul unor conflicte de interese la nivelul subunitatilor, al compartimentelor sau al grupurilor de salariati care exercită aceeasi profesie în aceeasi unitate.
În cazul conflictelor de interese la nivel de grup de unități, de ramura sau la nivel național, salariații sunt reprezentati de organizațiile sindicale reprezentative care participa la negocierile colective.
Conflictele de interese la nivel de grup de unități, de ramura și la nivel național pot avea loc numai după inregistrarea prealabila a acestora la unitatile componente ale structurilor respective, potrivit legii. Negocierea, medierea și arbitrarea acestor conflicte de interese se vor face între organizațiile sindicale și patronale reprezentative la nivel de grup de unități, de ramura și la nivel național, după caz.
Conflictele de interese pot fi declansate în urmatoarele situații
unitatea refuza sa inceapa negocierea unui contract colectiv de muncă, în condițiile în care nu are incheiat un contract colectiv de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a incetat
unitatea nu accepta revendicarile formulate de salariati
unitatea refuza nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate ca negocierile au fost definitivate
unitatea nu își indeplineste oblibațiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă
în caz de divergenta la negocierea anuală obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă.
Pe durata valabilității unui contract colectiv de muncă salariații nu pot declansa conflicte de interese.
Fac excepție de la regula prevăzută la alin. (1) situațiile prevăzute la art. 12 lit. d) și e).
În toate cazurile în care intr-o unitate exista premisele declanșării unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, în cazul în care în unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentantii aleși ai salariatilor vor sesiza unitatea despre aceasta situație.
Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicarilor salariatilor, inclusiv a motivarii acestora, precum și a propunerilor de solutionare. Conducerea unității este obligata sa primeasca și sa inregistreze sesizarea astfel formulata.
Cerința prevăzută la alin. (2) se considera indeplinita și dacă revendicarile salariatilor, motivarea acestora și propunerile de solutionare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de către reprezentantii aleși ai salariatilor cu ocazia primirii la conducerea unității și dacă discutiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
Conducerea unității are obligația de a raspunde în scris sindicatelor sau, în lipsa acestora, reprezentantilor salariatilor, în termen de doua zile lucratoare de la primirea sesizarii, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicarile formulate.
În situația în care unitatea nu a răspuns la toate revendicarile formulate sau, desi a răspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se considera declansat.
În cazul în care conflictul de interese a fost declansat în condițiile prevăzute la art. 16 sindicatul reprezentativ sau, după caz, reprezentantii salariatilor sesizeaza Ministerul Muncii și Protectiei Sociale, prin organele sale teritoriale - directiile generale de muncă și protecție sociala, în vederea concilierii.
Sesizarea pentru concilierea conflictului de interese se formuleaza în scris și va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puțin urmatoarele mențiuni
unitatea la care s-a declansat conflictul de interese, cu indicarea sediului și a numelui conducătorului
obiectivul conflictului de interese și motivarea acestuia
indicarea persoanelor delegate sa reprezinte la conciliere sindicatul reprezentativ sau, după caz, salariații.
Sesizarea se depune în doua exemplare la directia generală de muncă și protecție sociala în a carei raza teritoriala își are sediul unitatea și trebuie să fie datata și semnata de conducerea sindicatului reprezentativ sau, după caz, de reprezentantii salariatilor.
În termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii Ministerul Muncii și Protectiei Sociale desemneaza delegatul sau pentru participare la concilierea conflictului de interese, care are obligația sa ia urmatoarele măsuri
comunicarea sesizarii unității în termen de 48 de ore de la desemnarea sa
convocarea părților la procedura de conciliere la un termen ce nu poate depăși 7 zile de la inregistrarea sesizarii.
Pentru susținerea intereselor lor la conciliere sindicatele reprezentative sau, după caz, salariații aleg o delegatie formata din 2-5 persoane, care va fi imputernicita în scris sa participe la concilierea organizata de Ministerul Muncii și Protectiei Sociale. Din delegatia sindicatului pot face parte și reprezentanti ai federatiei sau ai confederatiei la care sindicatul este afiliat.
Poate fi aleasa ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, după caz, al salariatilor orice persoană care indeplineste urmatoarele condiții
a implinit vârsta de 21 de ani
este salariat al unității sau reprezinta federatia ori confederatia sindicala la care sindicatul ce organizeaza conflictul de interese este afiliat
nu a fost condamnata pentru savarsirea infracțiunilor prevăzute la art. 87.
Pentru susținerea punctului de vedere al unității conducatorul acesteia, dacă nu participa personal, va desemna printr-o imputernicire scrisa o delegatie compusa din 2-5 persoane care să participe la conciliere.
La data fixata pentru conciliere delegatul Ministerului Muncii și Protectiei Sociale verifica imputernicirile delegatilor părților și staruie ca acestia sa actioneze pentru a se realiza concilierea.
Sustinerile părților și rezultatul dezbaterilor se consemneaza într-un proces-verbal, semnat de către părți și de delegatul Ministerului Muncii și Protectiei Sociale.
Procesul-verbal se întocmește în 3 exemplare, cate unul pentru delegații sindicatului reprezentativ sau, după caz, ai salariatilor, pentru conducerea unității și pentru delegatul Ministerului Muncii și Protectiei Sociale.
În cazul în care, în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la solutionarea revendicarilor formulate, părțile vor definitivă contractul colectiv de muncă, conflictul de interese fiind astfel incheiat.
În situațiile în care acordul cu privire la solutionarea conflictului de interese este numai parțial, în procesul-verbal se vor consemna revendicarile asupra cărora s-a realizat acordul și cele rămase nesolutionate, împreună cu punctele de vedere ale fiecarei părți referitoare la acestea din urma.
În cazul în care conflictul de interese nu a fost solutionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii și Protectiei Sociale, părțile pot hotari, prin consens, inițierea procedurii de mediere.
Mediatorii sunt aleși de comun acord de către părțile aflate în conflict de interese dintre persoanele care au calitatea de mediator.
Mediatorii sunt numiti anual de ministrul muncii și protectiei sociale, cu acordul Consiliului Economic și Social.
Procedura de mediere a conflictelor de interese se stabileste prin contractul colectiv de muncă incheiat la nivel național.
Durata medierii nu poate depăși 30 de zile calculate de la data la care mediatorul ales a acceptat medierea conflictului de interese.
Părțile aflate în conflict de interese au obligația de a pune la dispoziție a mediatorului datele necesare pentru indeplinirea misiunii sale. Mediatorul are dreptul sa convoace părțile și să le ceara relatii scrise cu privire la revendicarile formulate.
La incheierea misiunii sale mediatorul are obligația sa intocmeasca un raport cu privire la situația conflictului de interese, să își precizeze parerea cu privire la eventualele revendicari rămase nesolutionate; raportul va fi transmis fiecarei părți, precum și Ministerului Muncii și Protectiei Sociale.
Pentru activitatea depusa mediatorul va primi un onorariu, stabilit de comun acord între acesta și părțile aflate în conflict de interese.
Onorariul se depune de către părți la Ministerul Muncii și Protectiei Sociale la data începerii procedurii de mediere.
Pe întreaga durata a unui conflict de interese părțile aflate în conflict pot hotari prin consens ca revendicarile formulate să fie supuse arbitrajului unei comisii.
Hotărârile pronuntate de comisia de arbitraj sunt obligatorii pentru părți și completeaza contractele colective de muncă.
Comisia de arbitraj se compune din 3 arbitri desemnați după cum urmeaza
un arbitru, de către conducerea unității
un arbitru, de către sindicatele reprezentative sau, după caz, de către reprezentantii salariatilor
un arbitru, de către Ministerul Muncii și Protectiei Sociale.
Lista cuprinzand persoanele care pot fi desemnate arbitri se stabileste o dată pe an, prin ordin al ministrului muncii și protectiei sociale, dintre specialistii în domeniul economic, tehnic, juridic și din alte profesii, cu acordul Consiliului Economic și Social.
Comisia de arbitraj își desfășoară activitatea de solutionare a conflictului de interese la sediul Ministerului Muncii și Protectiei Sociale sau, după caz, la sediul directiei generale de muncă și protecție sociala. (2) Ministerul Muncii și Protectiei Sociale sau, după caz, directia generală de muncă și protecție sociala asigura activitatea de secretariat a comisiei de arbitraj.
Procedura de lucru a comisiei de arbitraj se stabileste printr-un regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii și protectiei sociale și al ministrului justiției, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
După stabilirea comisiei de arbitraj părțile sunt obligate să depună la aceasta întreaga documentatie privind revendicarile formulate și susținerea acestora.
În termen de 3 zile de la primirea documentatiei prevăzute la art. 37 comisia de arbitraj are obligația sa convoace părțile și sa dezbata împreună cu acestea conflictul de interese, pe baza dispozițiilor legale și a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Comisia de arbitraj se pronunță în termen de 5 zile de la data incheierii dezbaterilor printr-o hotărâre irevocabila. (3) Hotărârea motivata se comunică părților în termen de 24 de ore de la pronuntare. Sub sancțiunea nulitatii, hotărârea trebuie însoțită de dovezile de convocare a părților.
Hotărârea comisiei de arbitraj face parte din contractul colectiv de muncă. Începând cu data pronuntarii hotărârii de către comisia de arbitraj conflictul de interese inceteaza.
Pentru activitatea desfășurată în solutionarea unui conflict de interese membrii comisiei de arbitraj primesc un onorariu care se stabileste și se plateste de către părțile în conflict, în mod egal. În situația în care nu se realizează acordul părților cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabileste de Ministerul Muncii și Protectiei Sociale, ținându-se seama și de propunerile părților.