LEGE nr. 119 din 16 octombrie 1996 (**republicată**) cu privire la actele de stare civilă
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Cetățenii români pot obține, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condițiile prezentei legi.
Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri
când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod
când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum și asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume
când, din neatenția ofițerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoașterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte
când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte și dorește simplificarea acestuia
când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume și dorește adăugarea acestuia la prenumele inițial, cu respectarea dispozițiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele
când persoana în cauză poartă un nume de proveniență străină și solicită să poarte un nume românesc
când persoana și-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, și dorește să revină la numele dobândit la naștere sau purtat anterior
când părinții și-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinților lor, cu respectarea dispozițiilor art. 41^4
când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei
când unul dintre soți sau ambii dorește/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispozițiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată , cu modificările ulterioare, și cu consimțământul celuilalt soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă
când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată , cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviințat și purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă
când prenumele purtat este specific sexului opus
când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă
când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate și nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu pașaportul/actul de identitate emis de autoritățile străine
alte cazuri temeinic justificate.
Sunt de asemenea considerate justificate și cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri
când persoana în cauză a adoptat minori și dorește ca aceștia să poarte un alt prenume
când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți, iar soțul supraviețuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naștere
când în urma divorțului un fost soț revine la numele de familie purtat anterior și care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorț, și dorește să poarte numele dobândit la naștere
când în urma divorțului un fost soț păstrează numele de familie purtat în căsătorie și dorește un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naștere
când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți celălalt soț se recăsătorește și, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta dorește să poarte numele de familie dobândit la naștere
când fostul soț dorește să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimțământul fostului soț, dat în forma autentică sau în fața ofițerului de stare civilă
când părinții au divorțat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte același nume de familie cu el
când s-a desfăcut adopția unei persoane căsătorite care are copii minori și în urma desfacerii adopției persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopție și dorește schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun
când unul dintre soți, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soț, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopție, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopției și celălalt soț dorește să poarte nume de familie comun cu acesta
când părintele căruia i-a fost încredințat un minor în urma divorțului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimțământul soțului și al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă.
Cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă privind persoanele fără cetățenie domiciliate în România se soluționează în aceleași condiții ca și cele ale cetățenilor români.
Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă depune cerere, personal sau prin împuternicit cu procură specială, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază teritorială își are domiciliul sau a avut ultimul domiciliu, în cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate. Cetățenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România depun cererea la Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului București.
Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 41^1 alin. (2) și (3) și să fie însoțită de următoarele acte
actul de identitate și certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, în original; originalul documentelor se fotocopiază și se restituie acesteia
un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 41^7 , extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an, în original sau, dacă există mijloace informatice de verificare a autenticității acestuia, se poate prezenta un exemplar al acestuia emis de pe exemplarul original
dacă este cazul, consimțământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă
dacă este cazul, încuviințarea instanței de tutelă, în cazurile prevăzute de art. 41^4
pentru solicitanții care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar
orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale
procură specială și copia actului de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială
împuternicirea avocațială, legitimația de avocat, vizată la zi, precum și actul de identitate al avocatului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin avocat.
Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinți sau, cu încuviințarea instanței de tutelă, de către tutore. Dacă părinții nu se înțeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî instanța de tutelă.
Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinți, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în forma autentică sau în fața ofițerului de stare civilă. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicție ori este declarat mort sau decăzut din exercițiul drepturilor părintești.
În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată și de acesta.
Pentru persoana pusă sub interdicție, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviințarea instanței de tutelă.
În cazul în care părinții copilului sunt decedați, necunoscuți, puși sub interdicție, dispăruți, decăzuți din drepturile părintești ori declarați judecătorește morți și nu a fost instituită tutela, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către structura publică specializată pentru protecția copilului din subordinea consiliului județean ori a consiliului local/al sectorului municipiului București.
Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al unuia dintre părinți sau ulterior, pentru motive temeinice, cu respectarea dispozițiilor art. 41^4 .
În situația în care ambii părinți solicită schimbarea numelui de familie, schimbarea numelui de familie al minorului este obligatorie și se realizează din oficiu.
Prin excepție de la dispozițiile alin. (2) , schimbarea numelui de familie a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se realizează numai cu consimțământul acestuia.
Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.
Schimbarea numelui de familie al unuia dintre soți nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soț.
Schimbarea numelui de familie dobândit prin căsătorie, ca urmare a unei decizii/dispoziții administrative sau ca urmare a modificării intervenite în străinătate, nu are efect asupra numelui de familie din actul de naștere.
Pentru persoanele căsătorite/divorțate care și-au păstrat în urma căsătoriei/divorțului numele de familie dobândit la naștere, decizia/dispoziția emisă ca urmare a schimbării numelui pe cale administrativă se înscrie pe marginea actului de naștere și nu are efect asupra numelui de familie aparținând titularului actului, dobândit la naștere.
Prin excepție de la dispozițiile alin. (3) , pentru persoanele căsătorite/divorțate care și-au păstrat, în urma căsătoriei/ divorțului, numele de familie dobândit la naștere, decizia/ dispoziția emisă ca urmare a schimbării numelui pe cale administrativă are efect asupra numelui de familie aparținând titularului actului, dobândit la naștere, numai la cererea acestuia.
Cererea de schimbare a numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, prin grija solicitantului.
În aplicarea dispozițiilor alin. (1) , extrasul cererii de schimbare a numelui cuprinde
numele de familie și prenumele
data nașterii
localitatea de domiciliu
numele de familie și/sau prenumele pe care urmează să îl/le poarte.
Cererea de schimbare a numelui întemeiată în baza dispozițiilor art. 41^1 alin. (2) lit. c) este exceptată de la publicare. Cererea de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod poate fi exceptată de la publicare, cu aprobarea șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/directorului D.G.E.P.M.B.
Schimbarea numelui de familie și/sau a prenumelui nu se admite dacă împotriva solicitantului a fost dispusă în condițiile Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, o măsură de limitare a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, pe durata existenței unei astfel de măsuri sau dacă în ultimii 5 ani solicitantul a fost
condamnat, pentru fapte săvârșite cu intenție
expulzat sau returnat din țările cu care România a încheiat acorduri în acest sens.
În situația în care dosarul este incomplet ori soluționarea acestuia necesită aplicarea unei alte proceduri, precum și în situația prevăzută la art. 41^8 , serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăria unității administrativ-teritoriale care a primit cererea privind schimbarea numelui de familie și/sau prenumelui comunică în scris motivele pentru care cererea nu poate fi admisă.
Dacă cererea este motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 41^1 alin. (2) și (3) , serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăria unității administrativ-teritoriale întocmește un referat, semnat de șeful serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/ ofițerul de stare civilă, care cuprinde date referitoare la statutul civil al persoanei, proveniența numelui actual și a celui solicitat, rezultatul verificărilor efectuate în Registrul național de evidență a persoanelor, precum și propuneri asupra oportunității aprobării sau respingerii cererii.
În cazul în care solicitantul are statut de apatrid, serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăria unității administrativ-teritoriale solicită verificări în evidențele Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, denumit în continuare CCPI.
În situația prevăzută la alin. (3) , CCPI verifică în evidențele proprii dacă există informații cu privire la faptul că solicitantul face obiectul vreunei investigații de natura celor aflate în competențele sale. În cazul în care solicitantul face obiectul unei astfel de investigații, CCPI informează, utilizând canalele corespunzătoare, autoritatea străină competentă cu privire la conținutul cererii solicitantului.
CCPI informează în scris serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăria unității administrativ-teritoriale cu privire la faptul că au fost realizate verificările necesare, fără a comunica și rezultatul acestora, cu excepția existenței unei informații referitoare la una dintre situațiile prevăzute la art. 41^8 .
Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăria unității administrativ-teritoriale nu va soluționa cererea în lipsa confirmării verificării prevăzute la alin. (5) .
Orice persoană interesată poate face opoziție la cererea de schimbare a numelui, cu excepția situației în care cererea de schimbare a numelui este exceptată de la publicare, în termen de 30 de zile de la publicarea extrasului din cererea de schimbare a numelui în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Opoziția se face în scris, motivat, și se depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază de competență teritorială își are domiciliul persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă.
Cererea de schimbare a numelui, împreună cu toate actele prevăzute la art. 41^3 alin. (2) , referatul prevăzut la art. 41^9 alin. (2) și rezultatul verificărilor prevăzute la art. 41^9 alin. (5) și, dacă este cazul, cu opozițiile, se trimite spre soluționare serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B.
Structura de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M
verifică dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de prezenta lege și, după analizarea temeiniciei cererii, precum și a opozițiilor făcute, propune, motivat, șefului/directorului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M
emiterea dispoziției de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui.
Dispoziția prevăzută la alin. (1) se emite în termen de 30 de zile de la primirea documentelor prevăzute la art. 41^11 .
Dispoziția de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui se emite în două exemplare fizice, originale, semnate de șeful/directorul serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , dispoziția de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, semnată de șeful/directorul serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B., poate fi emisă și în format electronic, la cererea solicitantului.
Dispoziția de admitere a cererii de schimbare a numelui în format fizic se trimite serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei la care a fost înregistrată cererea, care are obligația să informeze, de îndată, în scris, solicitantul.
Dispoziția de admitere a cererii de schimbare a numelui în format electronic se transmite solicitantului la adresa de poștă electronică indicată în cerere.
Dispoziția de admitere a cererii de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înmânării acesteia titularului sau, după caz, de la data recepționării unei confirmări de primire, semnată electronic, transmisă de solicitant. De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziția de admitere a cererii de schimbare a numelui.
Dacă în termen de 90 de zile de la data transmiterii informării potrivit alin. (1) sau (2) solicitantul nu transmite confirmarea de primire prevăzută la alin. (3) ori nu se prezintă la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei pentru a i se înmâna dispoziția, în original, aceasta se restituie emitentului, care o clasează la dosarul de schimbare de nume.
După împlinirea termenului prevăzut la alin. (4) , dispoziția nu mai produce efecte.
Dovada schimbării numelui se face cu dispoziția de admitere a cererii de schimbare a numelui și cu noul certificat de stare civilă eliberat de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor/primărie pe baza dispoziției de admitere a cererii de schimbare a numelui.
Dispoziția de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunică solicitantului de către serviciul public comunitar județean de evidență a persoanelor/ D.G.E.P.M.B., în termen de 10 zile de la emitere.
Dispoziția de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi contestată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare.
Persoana căreia i s-a respins cererea de schimbare a numelui poate face o nouă cerere dacă în susținerea acesteia au intervenit motive noi. Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă ca urmare a admiterii unei opoziții, se poate face o nouă cerere, în cazul în care se solicită același nume, numai după încetarea cauzelor care au determinat admiterea opoziției.
Persoana al cărei nume de familie sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă române tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi poate cere înscrierea, prin mențiune pe aceste acte, a numelui de familie ori a prenumelui, tradus sau cu ortografia limbii materne, la rubricile care îl privesc pe titular și/sau la cele privind părinții.
Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor/primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare registrul de stare civilă și se aprobă/se respinge de către primar.
Cererea se poate depune de persoana prevăzută la alin. (1) și la primăria din localitatea de domiciliu, care o va trimite spre soluționare serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale competent/ă și va comunica solicitantului modul de soluționare.
Efectele aprobării cererii se extind asupra copiilor minori ai persoanelor în cauză, iar când soții au nume de familie comun, efectele se extind și asupra celuilalt soț dacă acesta din urmă își dă consimțământul, în ambele situații. Când soții au nume de familie diferite și nu se înțeleg în ceea ce privește extinderea efectelor aprobării asupra copiilor minori, decide instanța de tutelă.
Mențiunile făcute în temeiul acestui articol se comunică în termen de 10 zile structurilor de evidență a persoanelor din cadrul serviciilor publice locale la care este arondată unitatea administrativ-teritorială care are în păstrare actele de stare civilă pe marginea cărora acestea au fost înscrise.
Dispozițiile art. 41^15 se aplică în mod corespunzător.
În cazul admiterii unei cereri de schimbare a numelui pe cale administrativă, persoana căreia i-a fost vătămat un drept sau un interes legitim recunoscut de lege poate solicita, pe cale judecătorească, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, anularea dispoziției de admitere a cererii de schimbare a numelui. Acțiunea în justiție poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoștință de schimbarea numelui și numai dacă persoana care o depune face dovada că, din motive obiective, neimputabile ei, nu a putut formula opoziția prevăzută la art. 41^10 .
Abrogat.
În actele de naștere și, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu mențiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri
stabilirea filiației prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească definitivă și încuviințarea purtării numelui
contestarea recunoașterii sau tăgăduirea paternității
căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei
adopție, desfacerea, încetarea sau anularea adopției
pierderea sau dobândirea cetățeniei române
schimbarea numelui
deces
rectificare, modificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a mențiunilor înscrise pe ele
schimbarea sexului, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești; i^1) instituirea, prelungirea, înlocuirea sau încetarea consilierii judiciare ori a tutelei speciale
punerea sub interdicție judecătorească; j^1) ridicarea interdicției judecătorești
ortografierea sau traducerea numelui.
Cererile de înscriere a modificărilor intervenite în statutul civil al persoanei sau cu privire la nume ori ca urmare a rectificării actelor de stare civilă, produse în străinătate, precum și cu privire la regimul matrimonial ales în fața autorităților/instituțiilor străine competente se depun personal sau prin împuternicit cu procură specială la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor/primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul pe marginea căruia urmează să se opereze mențiunea; modificările se înscriu de ofițerul de stare civilă prin mențiune pe actele de stare civilă, cu aprobarea șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/directorului D.G.E.P.M.B.
În situațiile prevăzute la alin. (1) , ofițerul de stare civilă transmite mențiunile corespunzătoare la actele de stare civilă ale titularului actului, respectiv la actul de naștere al soțului/soției acestuia și la actele de naștere ale copiilor minori, iar la actele de stare civilă ale copiilor majori numai la cererea acestora.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , cererile de înscriere a modificărilor intervenite în statutul civil sau cu privire la nume ori ca urmare a rectificării actelor de stare civilă, produse în străinătate, precum și cu privire la regimul matrimonial ales în fața autorităților/instituțiilor străine competente se soluționează de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul pe marginea căruia urmează să se opereze mențiunea, cu aprobarea șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/directorului D.G.E.P.M.B.; cererile se depun la oricare serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor/primărie a unității administrativ-teritoriale, personal sau prin împuternicit cu procură specială.
Cererile depuse personal sau prin împuternicit cu procură specială la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României privind înscrierea modificărilor intervenite în statutul civil sau cu privire la nume ori ca urmare a rectificării actelor de stare civilă, produse în străinătate, precum și cu privire la regimul matrimonial ales în fața autorităților/instituțiilor străine competente se aprobă și se înscriu prin mențiune pe actele de stare civilă de către D.G.E.P.
Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2) , hotărârile străine ale căror efecte sunt recunoscute, potrivit legii, prin hotărâre pronunțată în România de instanța competentă se înscriu fără avizul șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B./D.G.E.P.
Cetățeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la înregistrarea în străinătate a modificărilor intervenite în statutul civil sau cu privire la nume, să solicite, personal sau prin împuternicit cu procură specială, înscrierea mențiunilor în registrele de stare civilă române.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , comunicările privind faptele de stare civilă, precum și cele referitoare la înscrierea mențiunilor în actele de stare civilă se realizează în sistem informatic.
Înscrierea mențiunii de stabilire a filiației pe actul de naștere și, după caz, de căsătorie și de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaștere întocmit potrivit legii sau a hotărârii judecătorești definitive.
În situația în care ulterior s-a încuviințat purtarea numelui de familie al părintelui față de care s-a stabilit filiația, mențiunea se înscrie și pe actele de naștere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora, depusă personal sau prin împuternicit cu procură specială.
Desfacerea, anularea sau constatarea nulității adopției, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, se înscrie, prin mențiune, pe actul de naștere inițial, pe cel întocmit în urma adopției și, după caz, pe actul de căsătorie și pe actele de naștere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora. Mențiunea se înscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, personal sau prin împuternicit cu procură specială, pe baza hotărârii judecătorești definitive.
Încetarea căsătoriei prin decesul sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți, constatarea nulității, anularea sau desfacerea căsătoriei se înscrie prin mențiune pe actul de căsătorie și pe cele de naștere ale foștilor soți. Mențiunea se înscrie, din oficiu, pe baza comunicării primite de la ofițerul de stare civilă care a întocmit actul de deces, a hotărârii judecătorești definitive, a certificatului de divorț transmis de ofițerul de stare civilă sau de notarul public ori la cererea persoanei interesate, personal sau prin împuternicit cu procură specială.
Mențiunea privitoare la schimbarea numelui se înscrie pe actele de stare civilă ale persoanei în cauză, respectiv pe actul de naștere al soțului/soției acestuia și pe actele de naștere ale copiilor minori, iar pe actele de naștere ale copiilor majori mențiunea se înscrie la cerere.
Mențiunile privind acordarea sau pierderea cetățeniei române se înscriu pe actul de naștere și, dacă este cazul, pe cel de căsătorie, pe baza comunicării transmise de D.G.E.P.
Mențiunea privitoare la măsurile de ocrotire se înscrie pe actul de naștere al persoanei în cauză.
Persoanelor prevăzute la art. 10 alin. (1) li se pot elibera certificate de stare civilă în care se înscriu mențiunile referitoare la modificările intervenite în statutul civil, iar, la cerere, și alte mențiuni, cu excepția celor privind adopția. Certificatele de stare civilă eliberate anterior se retrag și se anulează.
În cazul căsătoriilor desfăcute prin divorț/încetate prin decesul unuia dintre soți certificatul de căsătorie se eliberează numai cu mențiunile corespunzătoare.
Mențiunile prevăzute la alin. (1) se pot înscrie, la cerere, pe certificatele de stare civilă deținute de titulari în cazul în care acestea nu sunt deteriorate; în acest caz se menționează obligatoriu data înscrierii mențiunii, semnătura și parafa ofițerului de stare civilă.
Reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă
registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte
actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate și nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.
Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere dacă
întocmirea actului de naștere sau de deces a fost omisă ori refuzată, deși au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia
întocmirea actului de căsătorie a fost omisă sau refuzată, deși a fost luat consimțământul soților de către ofițerul de stare civilă.
Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a unui act de stare civilă, însoțită de documentele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale competente să întocmească actul.
În situațiile prevăzute la art. 52 lit. b) , cererea prevăzută la alin. (1) se depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau primăria unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul persoanei interesate.
Cererea prevăzută la alin. (1) se soluționează în termen de 30 de zile, cu avizul conform al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B., prin dispoziție a primarului, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la emitere.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , cererea prevăzută la alin. (1) se soluționează de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale competente să întocmească actul. În situațiile prevăzute la art. 52 lit. b) , cererea se soluționează de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul persoanei interesate. Cererile se depun la oricare serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor/primărie a unității administrativ-teritoriale, personal sau prin împuternicit cu procură specială.
Dispoziția prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea emitentă.
În cazul în care unul dintre exemplarele registrului de stare civilă este pierdut sau distrus, în totalitate ori în parte, acesta se înlocuiește printr-o copie întocmită de pe registrul existent, care se certifică pentru conformitate de către ofițerul de stare civilă.
Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive.
În cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de primăria unității administrativ-teritoriale, de serviciile publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și/sau de primăria unității administrativ-teritoriale ori de alte instituții abilitate, precum și a concluziilor procurorului.
Soluționarea cererilor de anulare, completare și modificare a actelor de stare civilă formulate de cetățenii români cu domiciliul în străinătate și de străini este de competența Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului București.
Hotărârea judecătorească prevăzută la alin. (1) , precum și înregistrarea făcută în temeiul acesteia sunt opozabile oricărei alte persoane, atâta timp cât printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.
Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul conform al șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/serviciului public comunitar de evidență a persoanelor al sectorului municipiului București.
Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor de stare civilă aflate în păstrarea serviciilor județene ale Arhivelor Naționale/serviciului municipiului București al Arhivelor Naționale.
Cererile înregistrate la serviciile de stare civilă ale sectoarelor municipiului București se avizează în prealabil de către șeful serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor.
Cererea de rectificare a actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea, însoțită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria de la locul de domiciliu. Cererea se soluționează în termen de 30 de zile prin emiterea dispoziției prevăzute la alin. (1) , care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.
Dispoziția prevăzută la alin. (1) , precum și înregistrarea făcută în baza acesteia sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.
Dispoziția prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea emitentă, în condițiile legii.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , în cazul în care la întocmirea actelor de stare civilă și aplicarea mențiunilor sau în procesul de verificare și validare a actelor de stare civilă se constată că acestea conțin date eronate, îndreptarea acestora se face, din oficiu, prin aplicarea unor mențiuni, în baza unui referat semnat de șeful serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/ofițerul de stare civilă, care cuprinde datele care urmează a se corecta.
Anularea, completarea și modificarea unui act de stare civilă sau ale unei mențiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă, precum și rectificarea unui act de stare civilă ori a mențiunilor înscrise pe acesta, aprobate prin dispoziție a primarului, se înscriu numai prin mențiune pe actul de stare civilă corespunzător.
Cererile prevăzute la art. 41^3 alin. (1) , art. 41^17 alin. (2) , art. 44 alin. (1) , (1^2) , (2) și (4) , art. 46 alin. (2) , art. 47 , 48 și art. 54 alin. (1^3) pot fi depuse și prin avocat împuternicit de către titular, de către reprezentanții legali ai acestuia sau de către persoanele îndreptățite, după caz, în baza împuternicirii avocațiale emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1995 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Statutului profesiei de avocat , adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64/2011 , cu modificările și completările ulterioare.
Conținutul și forma actelor de naștere, de căsătorie și de deces sunt prevăzute în anexele nr. 1A , 1B , 1C , 2A , 2B și 2C .
Actele de stare civilă vor fi tipărite pe ambele fețe, cu excepția celor pentru misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României, care vor fi tipărite pe o singură față, în registre confecționate din hârtie specială și compactate cu pânză.
Pe actele de stare civilă se va imprima o tentă de culoare, astfel: albastră - pe cele de naștere, roz - pe cele de căsătorie și cenușie - pe cele de deces, având la mijloc stema României.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , conținutul și forma exemplarului I al actelor de stare civilă completate informatic sunt prevăzute în anexele nr. 1A^1 , 2A^1 , 1B^1 , 2B^1 , 1C^1 și 2C^1 .
Actele de stare civilă completate informatic se tipăresc pe hârtie specială, format A4. Hârtia are la mijloc stema României și o tentă de culoare, astfel: albastru pentru actul de naștere, roz pentru actul de căsătorie și cenușiu pentru actul de deces.
Numerotarea actelor se va face pe an calendaristic. Registrele de stare civilă se vizează, pentru deschidere și închidere, de către primar și ofițerul de stare civilă.
Primul exemplar al registrelor de stare civilă se păstrează la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale unde s-a întocmit, iar al doilea exemplar se înaintează serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B.
Al doilea exemplar se înaintează în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea controlului anual asupra activității ofițerilor de stare civilă efectuat de către structurile de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B., dacă toate filele din registru au fost completate.
Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor Externe, exemplarul I al actelor din registrele de stare civilă, pe măsura completării lor, la Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului București, împreună cu documentele primare pe baza cărora s-a întocmit actul. Registrul cuprinzând exemplarul II al actelor de stare civilă se trimite, în termen de 30 de zile de la data când toate actele din registru au fost completate, la D.G.E.P.M.B.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , exemplarul I al registrelor de stare civilă se păstrează la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria unității administrativ-teritoriale unde s-a întocmit, iar în cazul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României acestea se transmit, prin Ministerul Afacerilor Externe, la Direcția Publică de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului București. Registrul de stare civilă exemplarul II se păstrează electronic, iar o copie a acestuia se predă Serviciului Municipiului București/serviciilor județene al/ale Arhivelor Naționale, după 100 de ani de la întocmirea actelor de stare civilă. În cazul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României, Registrul de stare civilă exemplarul II se păstrează electronic începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4^3) .
Ambele exemplare ale registrelor de stare civilă se trimit Arhivelor Naționale, după trecerea a 100 de ani de la data completării lor.
Serviciile publice comunitare județene de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M
și serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor/primăria unității administrativ-teritoriale care au în păstrare registre de stare civilă sunt obligate să asigure conservarea și securitatea acestora, cu respectarea legislației arhivistice în vigoare și a normelor interne de evidență și păstrare a arhivelor.
Predarea-preluarea documentelor și gestiunii de stare civilă de către ofițerii de stare civilă se face în prezența unui reprezentant al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B.
Constituie contravenții la regimul actelor de stare civilă următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sunt considerate infracțiuni
deținerea fără drept a certificatului de stare civilă aparținând altei persoane; a^1) eliberarea certificatelor de stare civilă altor persoane decât cele prevăzute la art. 10 alin. (1)
nedeclararea nașterii sau decesului în condițiile și în termenele prevăzute de lege
neasigurarea conservării și securității registrelor și certificatelor de stare civilă, potrivit normelor privind evidența și păstrarea acestora, sau netrimiterea la Arhivele Naționale a registrelor de stare civilă, după trecerea termenului legal de păstrare
necomunicarea la serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor ori, după caz, la primăriile competente, de către ofițerul de stare civilă, a mențiunilor, a copiilor de pe dispozițiile de admitere a schimbării numelui sau neînscrierea mențiunilor pe actele de stare civilă; d^1) netransmiterea celui de-al doilea exemplar al registrelor de stare civilă la serviciul public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B., în termenul prevăzut la art. 61 alin. (2^1)
neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor/extraselor multilingve eliberate de autoritățile străine pentru transcriere în registrele de stare civilă române, în termenul prevăzut la art. 41 alin. (2) sau, după caz, alin. (10)
omiterea declarării, în fața ofițerului de stare civilă, a unor date referitoare la starea civilă a persoanelor sau declararea lor în mod inexact
neverificarea de către ofițerul de stare civilă a realității conținutului declarației și a concordanței acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilă și celelalte înscrisuri prezentate
comunicarea datelor înscrise în actele de stare civilă în alte condiții decât cele prevăzute la art. 70
neeliberarea de către personalul medico-sanitar competent, în termenele legale de declarare a nașterii și a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale acestor fapte
pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civilă
oficierea de către deservenții cultelor a serviciului religios în cazul căsătoriilor sau în vederea înhumării sau incinerării fără a li se fi prezentat certificatul de căsătorie și, respectiv, certificatul de deces ori documentul prevăzut la art. 38 alin. (1)
înregistrarea unui act de stare civilă cu încălcarea competenței teritoriale prevăzute de prezenta lege
efectuarea de răzuiri, ștersături în cuprinsul actelor de stare civilă
netransmiterea în termenul legal a comunicărilor cu privire la înregistrarea nașterii cetățenilor români cu domiciliul în România ori a modificărilor intervenite în statutul civil al persoanelor, a actelor de identitate ale persoanelor decedate, serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor competente
nerespectarea termenului prevăzut de lege privind sesizarea poliției despre găsirea unui copil
înhumarea sau incinerarea cadavrului fără prezentarea certificatului de deces ori a documentului prevăzut la art. 38 alin. (1)
nedeclararea modificărilor intervenite în străinătate în statutul civil sau cu privire la nume, în termenul prevăzut la art. 44 alin. (4)
nerespectarea dispozițiilor privind predarea-preluarea documentelor și gestiunii de stare civilă de către ofițerii de stare civilă, prevăzute la art. 62 alin. (2) .
Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
Prin derogare de la dispozițiile art. 13 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale la regimul actelor de stare civilă se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
Contravențiile prevăzute la art. 63 alin. (1) lit. a) , b) , e) , f) , i) , j) , k) , o) , p) și r) se constată și se sancționează de către ofițerii de stare civilă, cu excepția celor prevăzuți la art. 3 alin. (3) ; contravențiile prevăzute la literele a) , b) , o) și p) se constată și se sancționează și de către ofițeri sau agenți de poliție din cadrul Poliției Române.
Contravențiile prevăzute la art. 63 alin. (1) lit. a^1) , c) , d) , d^1) , g) , h) , l) , m) , n) , q) și s) se constată și se sancționează de către funcționarii cu atribuții de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare județene de evidență a persoanelor/ D.G.E.P.M.B., desemnați prin dispoziție a șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/ D.G.E.P.M.B., precum și de specialiștii din cadrul D.G.E
anume desemnați prin dispoziția directorului general al D.G.E.P.
Dispozițiile cuprinse în acest capitol se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.