LEGE nr. 119 din 16 octombrie 1996 (**republicată**) cu privire la actele de stare civilă
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Ofițerul de stare civilă este obligat să verifice realitatea celor declarate și concordanța acestora cu actele de identitate, certificatele de stare civilă și cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant.
Actul de stare civilă, întocmit în baza declarației, se semnează de către ofițerul de stare civilă și, după caz, de către declarant sau de către soți și martori. (3) Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , exemplarul I al actelor de stare civilă se semnează de către ofițerul de stare civilă și, după caz, de către declarant sau de către soți și martori, iar exemplarul II se semnează electronic.
În cazul în care declarantul/soții nu poate/pot semna, ofițerul de stare civilă menționează aceasta pe actul de stare civilă, pe care îl semnează.
Este interzis să se facă ștersături, răzuiri, prescurtări și adăugări în actele de stare civilă.
Dacă nașterea sau decesul are loc în tren, pe o navă sau aeronavă ori într-un alt mijloc de transport în timpul călătoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilă se face la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor al locului de coborâre sau de debarcare ori, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază are loc coborârea sau debarcarea.
În cazul în care nașterea, căsătoria sau decesul are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei.
Comandantul navei poate încheia căsătorii numai între persoane de cetățenie română. El poate aproba, pentru motive temeinice, reducerea termenului prevăzut la art. 27 alin. (1) .
Dacă nașterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei în carnetul de drum.
Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum, potrivit alin. (2) și (4) , vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilă, precum și semnăturile cerute de lege, ele făcând dovada evenimentului până la întocmirea actului în condițiile prevăzute de alin. (6) .
Comandantul navei sau al aeronavei eliberează persoanelor îndreptățite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la sosirea în țară înaintează prin căpitănia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor al sectorului 1 al municipiului București, care va întocmi actul de stare civilă.
În caz de mobilizare, război, participare a forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, Ministerul Apărării Naționale sau, după caz, Ministerul Afacerilor Interne, pentru efectivele proprii, desemnează ofițerii de stare civilă care înregistrează actele și faptele de stare civilă ale militarilor, ale personalului civil, precum și ale altor categorii de participanți și le comunică serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale competente.
Orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, fie ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă, fie dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, printr-un act administrativ ori notarial, se comunică din oficiu, în termen de 10 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de stare civilă sau de la data comunicării hotărârii judecătorești ori a actului administrativ/notarial, serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale care a întocmit actul de naștere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii mențiunilor corespunzătoare.
În cazul actelor de stare civilă transcrise în registrele de stare civilă ale misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României, modificările prevăzute la alin. (1) intervenite în România se comunică din oficiu Direcției de Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului București, în vederea înscrierii mențiunilor.
Ofițerii de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor actualizează SIIEASC, fără a întocmi comunicări, în situația în care sunt create condițiile tehnice necesare.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , modificările intervenite în statutul civil al unei persoane se transmit informatic serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale care a întocmit exemplarul I al actului de naștere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii mențiunilor corespunzătoare.
Înscrierea în actele de stare civilă, pe baza documentelor prevăzute la alin. (1) , a mențiunilor referitoare la modificarea intervenită în statutul civil se poate face atât la cererea persoanei interesate cât și din oficiu.
În cazul în care ofițerul de stare civilă sau funcționarul cu atribuții de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o mențiune ce intră în atribuțiile sale, persoana nemulțumită poate sesiza instanța competentă, potrivit legii.
Pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate/extrase multilingve de naștere și de căsătorie titularilor sau reprezentanților legali ai acestora, iar certificatele/extrasele multilingve de deces, membrilor familiei, persoanelor îndreptățite ori, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale care a înregistrat decesul, altor persoane care justifică un interes legitim. Certificatele de stare civilă/Extrasele multilingve ale actelor de stare civilă se pot elibera și altor persoane împuternicite prin procură specială, precum și avocaților împuterniciți de către titulari, de către reprezentanții legali ai acestora sau, în cazul certificatului/extrasului multilingv de deces, de către persoanele îndreptățite ori membrii familiei, după caz, în baza împuternicirii avocațiale emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Statutului profesiei de avocat , adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 64/2011 , cu modificările și completările ulterioare. În certificatele/extrasele multilingve de stare civilă nu vor fi preluate titlurile de noblețe, chiar dacă au fost înscrise în unele acte de stare civilă.
În cazul în care certificatul de stare civilă nu a fost eliberat la data întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisă a persoanelor prevăzute la alin. (1) .
Cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale care are în păstrare registrul de stare civilă sau de la domiciliul ori reședința persoanei interesate potrivit alin. (1) .
În cazul în care registrul de stare civilă nu se află în păstrarea autorității la care s-a depus cererea, aceasta solicită eliberarea certificatului/extrasului multilingv serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei competente, în termen de 3 zile.
În situația în care exemplarul I al actului de stare civilă lipsește ori actele au fost predate Arhivelor Naționale, serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau primăria competentă, care primește cererea, solicită extras, după caz, de pe actul ce se găsește în păstrarea serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor, a D.G.E.P.M
ori a Arhivelor Naționale, pe baza căruia întocmește și eliberează certificatul de stare civilă. Eliberarea extraselor de pe actele de stare civilă aflate în păstrarea Arhivelor Naționale la cererea structurilor de stare civilă și a celor competente ale Ministerului Afacerilor Interne, precum și a altor autorități publice se face gratuit.
Prin excepție de la dispozițiile alin. (3) , cererea privind eliberarea certificatelor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se poate depune și soluționa de către D.G.E
și serviciile publice comunitare județene de evidență a persoanelor, respectiv D.G.E.P.M.B., pentru următoarele situații
când se solicită eliberarea actului de identitate în condițiile art. 14 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată, cu modificările și completările ulterioare
pentru soluționarea unor situații deosebite, legate de urgența demersului, cu aprobarea directorului general al D.G.E.P./ D.G.E.P.M.B./șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor.
D.G.E
eliberează certificate de stare civilă în scopul sprijinirii activităților specifice desfășurate de către structurile cu atribuții în domeniul ordinii publice și securității naționale, la solicitarea instituțiilor cu competențe în domeniu.
Procedura eliberării certificatelor prevăzute la alin. (7) se stabilește prin ordin al ministrului afacerilor interne.
Se interzice modificarea sau completarea fără drept ori plastifierea certificatelor de stare civilă. Certificatele de stare civilă plastifiate ori modificate sau completate fără drept sunt nule. Nulitatea se constată de către ofițerii de stare civilă, funcționarii din cadrul D.G.E
sau din cadrul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor ori ofițerii de stare civilă din cadrul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României.
Cererile privind procurarea și eliberarea certificatelor de stare civilă/extraselor multilingve ale cetățenilor străini ale căror acte și fapte de stare civilă s-au produs și s-au înregistrat în România, adresate misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale acestor țări, acreditate în România, precum și ale cetățenilor români aflați în străinătate, adresate misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României sau Ministerului Afacerilor Interne, sunt soluționate de către D.G.E.P.
Transmiterea certificatelor de stare civilă/extraselor multilingve se face, după caz, prin Ministerul Afacerilor Externe, dacă acestea au fost solicitate prin misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României sau prin misiunile diplomatice și oficiile consulare acreditate în România.
Certificatele de stare civilă eliberate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, de primăria unității administrativ-teritoriale care a înregistrat actele și faptele de stare civilă sunt valabile și în străinătate. Extrasele multilingve sunt valabile numai în statele părți ale Convenției nr. 16 a Comisiei internaționale de stare civilă.
Certificatele de stare civilă/Extrasele multilingve se completează în sistem informatic sau, după caz, cu cerneală specială de culoare neagră, în condițiile legii.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , certificatul de stare civilă/extrasul multilingv al actului de stare civilă se eliberează în baza registrului de stare civilă exemplarul II, în baza cererii depuse la oricare serviciu public comunitar local de evidență a persoanelor/primărie a unității administrativ-teritoriale sau la oricare misiune diplomatică/oficiu consular de carieră a/al României din străinătate.
Dacă, după data prevăzută la art. 2 alin. (4) , un act de stare civilă din registrul de stare civilă exemplarul II nu se identifică în SIIEASC, pentru eliberarea certificatului de stare civilă/extrasului multilingv al actului de stare civilă, serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor/primăria, respectiv misiunea diplomatică/oficiul consular de carieră a/al României acreditată/acreditat în străinătate care primește cererea solicită ofițerului de stare civilă care are în păstrare registrul de stare civilă exemplarul I constituirea actului de stare civilă respectiv, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, urmând ca certificatul de stare civilă/extrasul multilingv al actului de stare civilă să se elibereze pe baza acestuia.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , certificatele/extrasele multilingve ale actelor de stare civilă se pot emite, transmite și semna electronic.
Pentru persoanele arestate preventiv sau care execută pedeapsa închisorii se pot elibera certificate de stare civilă în baza cererii formulate de acestea, avizată de conducerea arestului/penitenciarului, care o transmite pe bază de adresă serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/ primăriei competent/competente.
Este interzisă reținerea certificatelor de stare civilă de către orice persoană, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
În cazul în care autoritățile învestite cu atribuții de stare civilă și evidență a persoanelor constată că unele date din cuprinsul unui certificat de stare civilă nu corespund cu cele din actul pe baza căruia a fost eliberat, certificatul se reține și se trimite serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale care a înregistrat actul, în vederea anulării și eliberării unui nou certificat.
Starea civilă se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă/extrasele multilingve eliberate pe baza acestora.
În cazul prevăzut la art. 9 , starea civilă se poate dovedi prin orice mijloace de probă în fața instanței judecătorești, în situațiile prevăzute la art. 103 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
Prevederile art. 103 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare, cu privire la dovada stării civile sunt aplicabile și în cazul în care se solicită serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor sau primăriei unității administrativ-teritoriale competente reconstituirea sau întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă.
Întocmirea actului de naștere se face, ca urmare a unei declarații verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 sau din oficiu, de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, ca urmare a unei declarații verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 , de către ofițerul de stare civilă din cadrul misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcții consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul.
Declararea nașterii se face în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu și în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data nașterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile, declararea nașterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere.
Întocmirea actului de naștere se face pe baza declarației verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 , a actului de identitate al mamei și al declarantului, a certificatului medical constatator al nașterii și, după caz, a certificatului de căsătorie al părinților.
Întocmirea actului de naștere al copilului, în lipsa actului de identitate al mamei, se face pe baza celorlalte documente prevăzute la alin. (2) , a documentului întocmit de reprezentantul poliției cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unității sanitare în care a avut loc nașterea, cu privire la datele de identificare a mamei, și a verificărilor în registrele de stare civilă sau în Registrul național de evidență a persoanelor.
Întocmirea actului de naștere al copilului, în cazul în care nașterea mamei nu este înregistrată, se face pe baza declarației scrise a persoanelor prevăzute la art. 16 , unui proces-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, de reprezentantul poliției și de cel al unității sanitare, a certificatului medical constatator al nașterii și a actului de identitate al declarantului. În acest caz, numele de familie și prenumele copilului se stabilesc prin dispoziție emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unității administrativ-teritoriale unde se înregistrează nașterea.
Dacă declarația privește un copil din afara căsătoriei, iar recunoașterea paternității are loc în momentul declarării nașterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naștere ce se întocmește.
Când declarația de naștere a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute la art. 14^1 alin. (1) , dar nu mai târziu de un an de la naștere, întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, respectiv a șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcții consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul, în termen de până la 30 de zile de la data solicitării.
Dacă declarația de naștere a fost făcută după trecerea unui an de la data nașterii, întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor sau, după caz, al D.G.E.P.M
Înregistrarea nașterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării.
În situația prevăzută la alin. (1) și (1^1) , întocmirea actului de naștere se face pe baza documentelor prevăzute la art. 14^1 alin. (2) sau (3) , precum și a verificărilor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Dacă nu există certificat medical constatator al nașterii, actul de naștere se întocmește pe baza celorlalte documente prevăzute la art. 14^1 alin. (2) sau (3) , a expertizei medico-legale cu privire la data nașterii, în format an, lună, zi și sexul persoanei, și a declarației de recunoaștere a mamei potrivit art. 408 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare.
În lipsa declarației de recunoaștere a mamei, actul de naștere se întocmește fără a se completa rubricile referitoare la părinți. În acest caz, numele de familie și prenumele se stabilesc prin dispoziție emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unității administrativ–teritoriale unde se înregistrează nașterea.
Expertiza medico-legală prevăzută la alin. (2^1) se efectuează în mod gratuit.
Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care nașterea unui cetățean român s-a produs în străinătate și nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinților, iar declararea nașterii sau înregistrarea nașterii se face în țară.
Pentru situația prevăzută la alin. (3) , actul de naștere se întocmește de ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul părinților/au avut ultimul domiciliu părinții, după ce Ministerul Afacerilor Interne verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă nașterea nu a fost înregistrată în străinătate.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4^3) , ofițerul de stare civilă care primește cererea de înregistrare a nașterii emite în sistem informatic o solicitare de verificare către Ministerul Afacerilor Externe.
În situația în care declarantul este cetățean străin, necunoscător al limbii române ori persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, la depunerea documentelor necesare înregistrării nașterii se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual și al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Numele de familie și prenumele copilului se stabilesc potrivit art. 84 din Legea nr. 287/2009 , republicată, cu modificările ulterioare.
Ofițerul de stare civilă are obligația de a refuza motivat, comunicând în scris declarantului, înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică și bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.
Prenumele declarat la data înregistrării nașterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte.
Dacă părinții nu au nume de familie comun sau există neconcordanță între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al nașterii și declarația verbală a declarantului ori prenumele este format din mai mult de trei cuvinte, întocmirea actului de naștere se face pe baza declarației scrise și semnate de ambii părinți, din care să rezulte numele de familie și prenumele copilului.
Prin excepție de la dispozițiile alin. (3) , dacă părinții nu se înțeleg cu privire la prenumele copilului născut viu, în actul de naștere se va înregistra prenumele din certificatul medical constatator al nașterii. Dacă în certificatul medical constatator al nașterii prenumele înscris are mai mult de trei cuvinte, în actul de naștere se înscriu doar primele trei.
În lipsa acordului părinților cu privire la numele de familie, instanța de tutelă hotărăște și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naștere.
În situația prevăzută la alin. (4) , în actul de naștere întocmit cu ocazia declarării nașterii nu se completează numele de familie al copilului; certificatul de naștere se eliberează numai după înscrierea mențiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanța de tutelă.
Au obligația de a face declarația de naștere oricare dintre părinți, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligația declarării revine medicului, persoanelor care au fost de față la naștere, asistentului social sau, după caz, persoanei cu atribuții de asistență socială din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea sau oricărei persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului.
Abrogat.
Abrogat.
Orice persoană care a găsit un copil ale cărui date de identificare nu se cunosc este obligată să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție în termen de 24 de ore.
Întocmirea actului de naștere al copilului găsit se face în termen de 30 de zile de la data găsirii acestuia, de către serviciul public comunitar de evidență a persoanelor sau, după caz, primăria în a cărui/cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul, pe baza dispoziției privind plasamentul în regim de urgență sau, după caz, a sentinței privind plasamentul și a procesului-verbal întocmit și semnat de reprezentantul serviciului public de asistență socială, de reprezentantul unității de poliție competente și de medic.
În procesul-verbal prevăzut la alin. (2) , care se întocmește în termen de 3 zile de la data găsirii copilului, trebuie să se menționeze data, locul și împrejurările în care a fost găsit copilul, sexul și data presupusă a nașterii acestuia, stabilită de medic.
Obligația de a face demersurile necesare în vederea înregistrării nașterii copilului revine serviciului public de asistență socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit acesta.
Întocmirea actului de naștere, în cazul copilului părăsit de mamă în unități sanitare, se face imediat după împlinirea termenului de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, de reprezentantul poliției și de cel al unității sanitare.
Abrogat.
Întocmirea actului de naștere se face pe baza procesului-verbal prevăzut la alin. (1) , a certificatului medical constatator al nașterii, a dispoziției privind plasamentul în regim de urgență sau, după caz, a sentinței privind plasamentul, a răspunsului poliției cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei, a dispoziției de stabilire a numelui de familie și prenumelui copilului și a declarației de înregistrare a nașterii.
Dacă identitatea mamei nu a fost stabilită, serviciul public de asistență socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul/părăsit de mamă în unități sanitare are obligația ca în termen de 48 de ore să declare în scris nașterea la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor/primăria unității administrativ-teritoriale competent/competente, cu încadrarea în termenele prevăzute la art. 19 alin. (2) și art. 20 alin. (1) .
În situația prevăzută la alin. (2) , ofițerul de stare civilă solicită primarului, în termen de 5 zile de la data solicitării înregistrării nașterii, emiterea dispoziției privind stabilirea numelui de familie și a prenumelui copilului și întocmește actul de naștere.
Dispoziția privind stabilirea numelui de familie și a prenumelui copilului se emite de către primar în termen de 5 zile de la data solicitării.
În scopul protejării dreptului la identitate al copilului, identificării mamei neînregistrate și clarificării stării civile a acesteia, precum și pentru eliminarea riscului substituirii de persoane, în situația prevăzută la art. 14^1 alin. (4) , se colectează imaginea facială și imaginea impresiunilor papilare a două degete ale mamei.
Imaginile colectate potrivit alin. (1) se utilizează exclusiv cu ocazia procedurii de înregistrare a nașterii mamei, pentru compararea cu imaginile colectate de la persoana care se prezintă pentru înregistrarea nașterii.
Imaginile colectate potrivit alin. (1) se stochează în Sistemul național informatic de evidență a persoanelor și se șterg prin procedură automată imediat după emiterea actului de identitate al mamei.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , imaginile colectate potrivit alin. (1) se stochează în SIIEASC și se șterg prin procedură automată imediat după înregistrarea actului de naștere al mamei.
Procedurile de colectare și de ștergere a imaginilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Odată cu inițierea procedurii prevăzute la art. 21^1 , serviciul public de asistență socială de la domiciliul declarat al mamei este obligat să efectueze demersurile necesare pentru înregistrarea nașterii și să urmărească obținerea unui act de identitate de către aceasta.
La înregistrarea nașterii, ofițerul de stare civilă atribuie cetățeanului român codul numeric personal, pe care îl înscrie în actul și certificatul de naștere, precum și în toate celelalte acte care privesc persoana în cauză.
D.G.E
repartizează serviciilor publice comunitare județene/D.G.E.P.M.B., precum și misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României coduri numerice precalculate, în vederea înscrierii lor în actele de naștere întocmite și în certificatele eliberate în baza acestora.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , codurile numerice personale se generează automat și centralizat în cadrul sistemului informatic și se atribuie atât de către ofițerii de stare civilă din țară, cât și de către cei de la misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României.
În cazul adopției se întocmește un nou act de naștere de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, al primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căruia/căreia se află domiciliul adoptatorilor/adoptatorului.
În situația în care adoptatorii sunt cetățeni străini ori cetățeni români cu domiciliul sau cu reședința în străinătate, noul act de naștere se va întocmi de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat domiciliul celui adoptat până la momentul încuviințării adopției ori sediul instituției de ocrotire, în cazul copiilor care s-au aflat în îngrijirea acesteia anterior încuviințării adopției.
În noul act de naștere întocmit, rubrica «Locul nașterii» se va completa cu datele înscrise în actul de naștere inițial.
Căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul ori reședința unul dintre viitorii soți sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unității administrativ-teritoriale respective.
Căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă la sediul misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcții consulare în statul în care își are domiciliul ori reședința unul dintre viitorii soți, cetățean român.
Încheierea căsătoriei la sediul misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră a/al României poate avea loc doar dacă niciunul dintre viitorii soți nu deține și cetățenia din statul pentru care misiunea diplomatică/oficiul consular de carieră este acreditată/acreditat să exercite funcții consulare.
Căsătoria se poate încheia și în afara sediului serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, cum ar fi grădinile publice, parcurile, muzeele și alte locuri în aer liber, la cererea viitorilor soți, cu aprobarea primarului.
Prin excepție de la prevederile alin. (1) , căsătoria poate fi încheiată la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau își au reședința viitorii soți, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.
Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor ori primăria unde urmează să se încheie căsătoria va înștiința, de îndată, primăria de domiciliu sau de reședință a viitorilor soți, în vederea publicării declarației de căsătorie.
Declarația de căsătorie se face personal de către viitorii soți, în scris, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă, misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră unde urmează a se încheia căsătoria. În declarația de căsătorie, viitorii soți vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie și vor menționa numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei potrivit legii, legea aplicabilă regimului matrimonial, precum și, în cazul aplicării legii române, regimul matrimonial ales.
Pentru motive temeinice, dacă unul dintre viitorii soți se află în imposibilitatea de a se deplasa la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, declarația de căsătorie se poate face și în afara sediului acestuia/acesteia, în fața ofițerului de stare civilă, cu aprobarea primarului.
Ofițerul de stare civilă care primește declarația de căsătorie solicită viitorilor soți să prezinte actele de identitate, certificatele de naștere sau, pentru cetățeanul străin, după caz, extrasul de naștere/extrasul multilingv, certificatele medicale privind starea sănătății acestora, dovada desfacerii/încetării unei căsătorii anterioare, după caz, precum și
autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenței unor impedimente rezultate din condițiile de rudenie firească sau adopție, în condițiile prevăzute de lege
avizul medical, dovada încuviințării părinților/tutorelui și autorizarea, prin sentință definitivă, pentru încheierea căsătoriei, dată de instanța de tutelă în a cărei circumscripție are domiciliul minorul, în cazul existenței unor impedimente legate de vârsta matrimonială; dispozițiile art. 272 alin. (2) ultima teză și alin. (3)-(5) din Legea nr. 287/2009, republicată , cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător
dovada înștiințării tutorelui sub a cărui ocrotire se află despre formularea declarației de căsătorie, atunci când viitorul soț beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială.
Pentru cetățeanul străin, certificatul de naștere/extrasul de naștere/extrasul multilingv al actului de naștere se prezintă după caz, raportat la statutul acestuia în România.
Dacă unul dintre viitorii soți, părinții sau tutorele nu se află în unitatea administrativ-teritorială unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declarația de căsătorie, respectiv pot depune dovada încuviințării prevăzute la alin. (3) lit. b) la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale unde au domiciliul sau reședința, care o transmite în termen de 48 de ore serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, primăriei unde urmează a se încheia căsătoria.
Ofițerul de stare civilă are obligația publicării declarației de căsătorie în ziua primirii acesteia, prin afișarea în extras într-un loc special amenajat la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau al primăriei, respectiv al misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră unde urmează să se încheie căsătoria, precum și pe pagina de internet a acestuia/acesteia. După caz, declarația de căsătorie se transmite pentru afișare și la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau al primăriei unde celălalt soț își are domiciliul sau reședința.
Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declarației de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi.
Încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) poate fi încuviințată, pentru motive temeinice, dovedite cu documente justificative, de către primarul unității administrativ-teritoriale/șeful misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României unde urmează a se încheia căsătoria.
Dacă de la data depunerii declarației de căsătorie au trecut 30 de zile și căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soți doresc să modifice declarația inițială, cu privire la numele de familie și/sau regimul matrimonial, aceștia vor face o nouă declarație de căsătorie. Dispozițiile art. 26 se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă refuză să încheie căsătoria și consemnează refuzul într-un proces-verbal.
În cazul în care se formulează opoziție cu privire la căsătoria unei persoane care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, ofițerul de stare civilă sesizează de îndată instanța de tutelă, care va hotărî cu privire la temeinicia opoziției.
În cazul refuzului ofițerului de stare civilă de a încheia căsătoria, persoana nemulțumită poate sesiza instanța de tutelă în raza căreia domiciliază.
La încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă ia consimțământul viitorilor soți, liber și deplin exprimat, în prezența a 2 martori, după care îi declară căsătoriți, le citește dispozițiile privind drepturile și îndatoririle soților din Legea nr. 287/2009 , republicată, cu modificările ulterioare, și întocmește, de îndată, actul de căsătorie.
Actul de căsătorie se semnează de către soți, cu numele de familie pe care au convenit să îl poarte în timpul căsătoriei, de cei 2 martori și de către ofițerul de stare civilă.
La depunerea declarației de căsătorie și la încheierea căsătoriei între cetățeni străini, sau între aceștia și cetățeni români, dacă nu cunosc limba română, ori în cazul persoanelor cu handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret și traducător autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual și al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Ofițerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetățeni străini sau între aceștia și cetățeni români numai dacă, pe lângă actele prevăzute la art. 25 , viitorii soți cetățeni străini prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale țărilor ai căror cetățeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile de fond, cerute de legea lor națională, pentru încheierea căsătoriei. Dispozițiile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 , republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Cetățenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum și cetățenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România, precum și cetățenii străini care încheie căsătoria la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale României fac dovada îndeplinirii condițiilor de fond cerute de legea lor națională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autoritățile competente ale statului de cetățenie.
În situația în care unul sau ambii viitori soți sunt cetățeni străini, documentele prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să fie însoțite de declarații notariale din care să rezulte că acesta/aceștia îndeplinesc condițiile necesare încheierii căsătoriei în fața autorităților române competente.
Șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare de carieră ale României încheie căsătorii între cetățeni români sau între cetățeni români și cetățeni străini dacă cel puțin unul dintre viitorii soți, cetățean român, are domiciliul sau reședința în statul în care acestea sunt acreditate să exercite funcții consulare.
Șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare de carieră ale României nu încheie căsătorii, în condițiile prevăzute la alin. (1) , dacă legislația statelor acreditare se opune expres în acest sens sau dacă statele acreditare nu recunosc aceste căsătorii.
Întocmirea actului de deces se face pe baza certificatului medical constatator al decesului, ca urmare a unei declarații verbale sau din oficiu, de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, ca urmare a unei declarații verbale, de către ofițerul de stare civilă din cadrul misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcții consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul. Declarația verbală poate fi făcută de oricare dintre membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre următoarele persoane
medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul
orice persoană care are cunoștință despre deces.
Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul de identitate și, după caz, documentul de evidență militară ale celui decedat.
Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viață a persoanei.
Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum și în cazul găsirii unui cadavru, pentru întocmirea actului de deces este necesară și dovada eliberată de poliție sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorități a fost sesizată despre deces.
În situațiile prevăzute la alin. (2) , prin excepție de la prevederile alin. (1) , termenul de 3 zile de declarare a decesului se calculează de la data eliberării certificatului medical constatator al decesului.
În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, alin. (3) , întocmirea actului de deces se face, în România, cu aprobarea parchetului și, în străinătate, dacă autoritățile competente din statul unde s-a produs decesul confirmă că nu au obiecții cu privire la înregistrarea decesului cetățeanului român la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României.
În cazul în care se declară decesul unui copil născut viu, care a încetat din viață fără ca declararea nașterii să fi fost făcută în termenele prevăzute de lege, ofițerul de stare civilă va întocmi mai întâi actul de naștere și apoi pe cel de deces. Dacă, din motive temeinice, actul de naștere nu poate fi întocmit, ofițerul de stare civilă întocmește actul de deces și ulterior urmărește înregistrarea nașterii.
Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului și data decesului în format an, lună, zi, se întocmește și se semnează de către medicul care a făcut constatarea.
Dacă decesul s-a produs pe o navă sau pe o aeronavă și nu există medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escală, de către un medic.
În situația când durata călătoriei navei până la primul port de escală este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de către comandant, împreună cu consiliul de bord, și se consemnează în jurnalul de bord. În caz de moarte violentă, comandantul navei va efectua cercetări, potrivit legii.
Documentul cu care se face dovada identității persoanei decedate se reține de către ofițerul de stare civilă. În funcție de instituția care a emis documentul, se procedează după cum urmează
actele de identitate eliberate de autoritățile române se anulează potrivit dispozițiilor legale în vigoare și se restituie persoanei care a declarat decesul, iar pașapoartele simple se transmit, în vederea anulării, serviciului public comunitar de pașapoarte pe a cărui rază teritorială persoana decedată a avut ultimul domiciliu sau reședința ori, după caz, serviciului public comunitar de pașapoarte emitent, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării decesului
documentele de identitate ale cetățenilor străini, precum și cele eliberate de structurile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări se trimit serviciului județean pentru imigrări la care este arondată unitatea administrativ-teritorială care a înregistrat decesul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării decesului.
În cazul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României, actele de identitate cu care se face dovada identității persoanei decedate, eliberate de autoritățile române, se anulează potrivit dispozițiilor legale în vigoare și se restituie persoanei care a declarat decesul, iar pașapoartele simple se trimit autorității emitente, cu primul curier diplomatic, organizat de la data înregistrării decesului.
În cazurile în care declarantul nu poate prezenta unul dintre documentele prevăzute la alin. (1) și (2) , precizează în scris motivul neprezentării acestuia și datele de stare civilă ale decedatului. Declarația se reține de către ofițerul de stare civilă.
Documentele de evidență militară depuse potrivit art. 32 alin. (2) se înaintează centrului militar zonal/județean/de sector pe raza căruia persoana decedată a avut ultimul domiciliu, lunar, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru luna anterioară.
Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor(D.G.E.P.) transmite lunar Centrului Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale (CNARNN-INFONOT) din cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România (UNNPR), în format electronic, lista actualizată a informațiilor aferente actelor de deces înregistrate în Registrul național de evidență a persoanelor (RNEP), listă care cuprinde cel puțin numele și prenumele defunctului, data decesului în format an, lună, zi și ultimul domiciliu al defunctului. Structura datelor de referință, precum și procedura prin care acestea sunt transmise se stabilesc prin protocol încheiat între D.G.E
și UNNPR.
Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României acreditate în străinătate comunică lista prevăzută la alin. (4) Ministerului Afacerilor Externe, care o transmite Camerei Notarilor Publici București.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4) , informațiile care cuprind cel puțin numele și prenumele defunctului, data decesului în format an, lună, zi, și ultimul domiciliu al defunctului se transmit, după înregistrarea actelor de deces, CNARNN-INFONOT din cadrul UNNPR. Structura datelor de referință, precum și procedura prin care acestea sunt transmise se stabilesc prin protocol încheiat între D.G.E
și UNNPR.
Întocmirea actului de deces privind un cadavru găsit se face de ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază a fost găsit.
Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevăzute la art. 32 și la art. 33 alin. (2) , precum și a procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul, data decesului în format an, lună, zi și cauza decesului.
Datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de poliție, se înscriu prin mențiune pe actul respectiv. Mențiunea se comunică serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau primăriei care are în păstrare actul de naștere și, după caz, comandamentului militar.
După întocmirea actului de deces, ofițerul de stare civilă poate elibera declarantului, la cerere scrisă, o adeverință de înhumare sau de incinerare a cadavrului.
Înhumarea sau incinerarea unui cetățean român sau de origine română al cărui deces s-a produs și s-a înregistrat în străinătate se face pe baza adeverinței de înhumare sau de incinerare a cadavrului eliberată de ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază urmează să se facă înhumarea ori incinerarea.
În situația prevăzută la alin. (2) adeverința se întocmește pe baza
certificatului/extrasului de deces eliberat de autoritățile străine, precum și a traducerii legalizate a acestuia sau a extrasului multilingv
certificatului de deces eliberat de misiunea diplomatică sau de oficiul consular de carieră al României.
Adeverința prevăzută la alin. (1) și (2) se eliberează întrun singur exemplar. În cazul în care declarantul decesului nu mai deține adeverința de înhumare sau de incinerare, la solicitarea scrisă a acestuia sau a altei persoane care justifică un interes legitim se eliberează o altă adeverință.
Dacă decesul unui cetățean român s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în țară, înhumarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei, potrivit art. 7 alin. (6) .
Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătorești definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau primăriei unității administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.
Înregistrarea decesului în situația prevăzută la art. 39 se face numai în baza hotărârii judecătorești definitive declarative de moarte, în care este prevăzută data decesului în format an, lună, zi, precum și ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.
În cazul hotărârilor judecătorești incomplete, ofițerul de stare civilă sau, după caz, persoana interesată solicită instanței stabilirea datei decesului conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată , cu modificările ulterioare și/sau stabilirea ultimului domiciliu cunoscut al celui declarat mort.
Ofițerul de stare civilă are obligația să întocmească acte de deces în cuprinsul cărora să fie menționate data decesului în format an, lună, zi și ultimul domiciliu al defunctului.
Locul decesului se consideră a fi locul înregistrării decesului, în situația în care acesta nu rezultă din dispozitivul hotărârii judecătorești definitive declarative de moarte.
În situația în care decesul s-a produs în străinătate și nu s-a înregistrat la autoritățile străine competente sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare de carieră ale României, actul de deces se întocmește de ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale pe a cărui/cărei rază a avut domiciliul persoana decedată, după ce Ministerul Afacerilor Interne verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă decesul nu a fost înregistrat în străinătate.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4^3) , în cazul prevăzut la alin. (1) , ofițerul de stare civilă care primește cererea de înregistrare a decesului produs în străinătate emite în sistem informatic o solicitare de verificare către Ministerul Afacerilor Externe.
Întocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului, a primarului unității administrativ-teritoriale și avizul conform al șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor/D.G.E.P.M.B., în baza certificatului medical constatator eliberat de autoritățile străine apostilat/supralegalizat, după caz.