LEGE nr. 10 din 25 noiembrie 1972 CODUL MUNCII

Contractul de muncă poate fi desfăcut, din inițiativa unității, în cazul cînd

Contractul de muncă poate fi desfăcut pe temeiul lit. e, i sau k, în termen de cel mult de la o luna de la constatarea, de către conducătorul unității, a împrejurării care constituie temeiul desfacerii.

În cazurile de desfacere a contractului de muncă pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. 1 lit. a-f, unitatea va acorda persoanei al carei contract de muncă a fost desfăcut un preaviz de 15 zile lucrătoare. În perioada preavizului este obligată sa continue activitatea potrivit programului de lucru.

În cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără ca unitatea sa o încunoștiințeze din timp despre această măsură - neacordîndu-i preavizul de 15 zile lucrătoare - aceasta persoana are dreptul sa primească la desfacerea contractului de muncă o indemnizație egala cu salariul tarifar de încadrare pe o jumătate de luna.

La desfacerea, din inițiativa unității, a contractului de muncă va fi consultat comitetul sindicatului. În cazul persoanelor încadrate în munca, care sînt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, va fi consultat și organul sindical superior; în cazul celor aleși în organul de conducere colectivă al unității sau în comisia de judecată, se va lua și aprobarea organului care i-a ales.

În cazul persoanelor încadrate în munca de organul ierarhic superior, desfacerea contractului de muncă se face de acel organ.

În cazul în care contractul de muncă urmează să fie desfăcut din inițiativa unității pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. 1 lit. a-c, e și f, aceasta este obligată să ofere persoanelor în cauza trecerea în alta munca corespunzătoare, solicitînd în acest scop sprijinul organului ierarhic superior și al organelor de repartizare în munca sau, după caz, sa ia măsuri pentru recalificarea acestor persoane.

Unitățile au obligația de a asigura trecerea pe locuri de muncă corespunzătoare a celor pensionați pentru invaliditate de gradul 3, în cazul imposibilității menținerii lor în continuare în munca avută la pensionare. De asemenea, unitățile au obligația sa repuna în munca deținută anterior sau într-o munca corespunzătoare pregătirii lor pe cei care au întrerupt activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și au devenit capabili de muncă.

Desfacerea contractului de muncă, în toate situațiile, se stabilește prin dispoziția scrisă a conducerii unității, cu arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor, precum și a organelor la care măsura luată se poate ataca.

Dispoziția de desfacere a contractului de muncă se comunică în scris în termen de 5 zile de către unitate. Ea își produce efectele de la data comunicării.

În caz de anulare a desfacerii contractului de muncă, unitatea este obligată sa reincadreze în funcția avută pe cel căruia i s-a desfăcut contractul în mod nejustificat și să-i plătească pe timpul cît a fost lipsit de salariu din aceasta cauza o despăgubire calculată pe baza salariului sau mediu realizat în ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de muncă.

Dacă persoana în cauza s-a încadrat între timp într-o funcție cu o retributie inferioară sau a realizat alte cistiguri mai mici, despăgubirea prevăzută în alineatul precedent va consta, pentru perioada respectiva, în diferența dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de muncă și cîștigul realizat între timp.

Persoana care cu rea-credința a determinat aplicarea măsurii desfacerii contractului de muncă, răspunde material, disciplinar și, după caz, penal. Persoana vinovata de neexecutarea hotărîrii de reintegrare răspunde față de unitate pentru plata despăgubirii pe timpul de la pronunțarea hotărîrii și pînă la executarea efectivă a acesteia.

Timpul cît o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă constituie vechime în munca și alte perioade prevăzute de lege.

Condițiile în care o persoană încadrată are vechime în munca, vechime neîntreruptă în munca, vechime neîntreruptă în aceeași unitate, vechime în funcție, meserie sau profesie, precum și modul de calcul al acestora, stabilite de lege, iar dovada se face cu carnetul de muncă și cu alte acte sau mijloace de dovada, în condițiile legii.

Unitatea este obligată sa elibereze persoanelor încadrate în munca, la încetarea contractului de muncă, carnetul de muncă, completat cu toate datele la zi.

Îmbunătățirea continua a condițiilor de muncă, grija pentru apărarea vieții și sănătății oamenilor muncii în procesul de producție, pentru prevenirea accidentelor de muncă și imbolnavirilor profesionale, constituie o preocupare permanenta a statului, o obligație de prim ordin a tuturor ministerelor și celorlalte organe centrale, a unităților economice și instituțiilor.

Prin inzestrarea întreprinderilor cu mașini și utilaje de înaltă tehnicitate, mecanizarea și automatizarea proceselor de producție, se asigura ușurarea efortului fizic al muncitorilor, securitatea muncii acestora, în care scop statul aloca fonduri importante pentru protecția muncii.

Măsurile de protecție a muncii se stabilesc prin norme de tehnica securității și de igiena muncii - pe locuri de muncă, mașini, utilaje, aparate, instalații, echipamente și procese tehnologice.

Normele republicane de protecție a muncii sînt obligatorii pentru toate ramurile de producție; pentru locuri de muncă cu un specific deosebit se stabilesc, pe baza normelor republicane, de către ministere și celelalte organe centrale, norme de protecție departamentale.

Parte integrantă a procesului de producție, protecția muncii se va asigura încă din faza de proiectare a obiectivelor și de realizare a investițiilor - clădiri, instalații, utilaje, echipamente, mașini, aparate, dispozitive - la amplasarea și exploatarea acestora, precum și la introducerea de noi procese tehnologice, corespunzător nivelului științei și tehnicii moderne.

Unitățile noi sau reutilate nu-și pot începe activitatea, total sau parțial, decît cu autorizarea prealabilă a organelor de protecție a muncii și a organelor sanitare.

Persoanele încadrate în munca au dreptul, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, la echipament de protecție gratuit. De asemenea, au dreptul, în condițiile legii, la echipament de lucru.

Persoanelor care lucrează în anumite condiții vătămătoare sau periculoase li se acordă în timpul lucrului, potrivit dispozițiilor legale, alimentație specială în scopul creșterii rezistentei organismului.

Conducerile unităților au obligația sa stabilească, o dată cu măsurile de realizare a planului de producție sau a sarcinilor de serviciu, măsuri de protecție corespunzătoare fiecărui loc de muncă, inclusiv măsuri pentru prevenirea și combaterea poluarii mediului înconjurător. De asemenea, vor lua măsuri ca persoanele încadrate în munca sa cunoască temeinic normele de securitate și igiena a muncii, pe care trebuie să le respecte în desfășurarea activității lor.

Conducerile unităților au obligația sa analizeze periodic, împreună cu organele sindicale și sanitare, cauzele accidentelor de muncă și imbolnavirilor profesionale și sa ia măsuri pentru înlăturarea factorilor nocivi care periclitează viața și sănătatea oamenilor muncii.

Răspunderea pentru realizarea deplina a măsurilor de protecție a muncii o au, potrivit atribuțiilor ce le revin, cei care organizează, conduc, coordonează și controlează procesele de muncă în unități.

Persoanele încadrate în munca sînt obligate sa cunoască și să respecte integral normele de securitate și de igiena a muncii la locurile unde își desfășoară activitatea, sa folosească și sa întrețină în bune condiții mijloacele de protecție individuale ce le-au fost încredințate.

Încălcarea dispozițiilor legale privitoare la tehnica securității și igiena muncii se constata de organele ierarhic superioare, organele inspecției de stat pentru protecția muncii, de organele sanitare și de organele sindicale și atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială sau penală, după caz, potrivit legii.

Asigurările sociale pentru persoanele încadrate în munca în unitățile socialiste de stat sînt organizate de stat. Asistența medicală în caz de boala și accidente de muncă, plata de ajutoare bănești în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, sprijin pentru întărirea și refacerea sănătății plata concediilor de maternitate, acordarea pensiilor, precum și alte măsuri cu caracter special, constituie expresia unei înalte griji ce se acordă în societatea noastră producătorilor tuturor bunurilor materiale și spirituale.

Beneficiază de dreptul la asigurări sociale în condițiile legii, și membrii de familie ai persoanei încadrate în munca.

Asigurările sociale se realizează prin: a) Indemnizații acordate în caz de incapacitate temporară de muncă nedeterminată de boala sau accident; pentru refacerea și întărirea sănătății, în caz de interzicere de către organele medicale, ca măsura preventivă, a accesului la locul de muncă, deces în familie, precum și în alte cazuri prevăzute de lege

În vederea recuperării sociale și profesionale a acelor persoane care, fiind încadrate în munca, nu mai pot lucra în meseria sau profesia lor ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care provoacă invaliditate, se vor organiza cursuri de recalificare de către întreprinderi, ministere și celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, sub îndrumarea metodologică a Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății.

Statul sprijină calificarea și plasarea în munca a persoanelor handicapate. Unitățile vor lua măsuri pentru încadrarea în munca a acestor persoane, ținînd seama de criteriile și prioritățile stabilite prin dispozițiile legale.

În Republica Socialistă România se da o înaltă prețuire muncii femeii asigurindu-i-se dreptul de a ocupa orice funcție sau loc de muncă, în raport cu pregătirea și capacitatea ei, creîndu-i-se totodată condițiile pentru dezvoltarea multilaterala a personalității sale. În remunerarea muncii pe care o prestează se aplică principiul "la munca egala cu bărbatul retributie egala".

Femeile încadrate în munca se bucura de măsuri speciale, de ocrotire a sănătății și de condițiile necesare îngrijirii și educării copiilor.

Femeile gravide și cele care alapteaza nu vor putea fi folosite la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase, ori contraindicate medical și nu vor putea fi chemate la ore suplimentare.

Femeile gravide și cele care alapteaza, care se găsesc în situațiile prevăzute în alineatul precedent, vor fi trecute la alte locuri de muncă, fără ca prin aceasta sa li se scada salariul.

Femeile au dreptul la concediu de maternitate plătit, care se compune dintr-un concediu prenatal de 52 zile și un concediu postnatal de 60 de zile.

Dacă nașterea se produce înainte de expirarea concediului prenatal, concediul postnatal se prelungește cu numărul zilelor de concediu prenatal neefectuat.

Unitățile sînt obligate sa acorde femeilor în cursul programului de lucru pauze pentru alimentarea și îngrijirea copilului, de o jumătate de ora, la intervale de cel mult 3 ore. La aceste pauze se adauga și timpul necesar deplasarii dus și întors la locul unde se găsește copilul. Timpul acordat pentru alaptare, inclusiv deplasarile, nu poate depăși 2 ore zilnic. Pauzele se acordă pînă la împlinirea de către copil a virstei de 9 luni, putindu-se prelungi pînă la 12 luni în cazul copiilor prematuri, distrofici și celor care necesita măsuri deosebite de îngrijire, pe baza recomandărilor medicale.

La cererea mamei, pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului vor fi înlocuite cu reducerea programului normal de lucru cu 2 ore zilnic.

Pauzele și reducerea programului de lucru acordate în scopul alimentarii și îngrijirii copilului se includ în timpul de muncă și nu au consecințe asupra remunerării sau altor drepturi materiale.

Tineretul se bucura de grija deosebită a societății noastre socialiste. Pregătirea multilaterala, formarea și integrarea profesională a tinerilor, însușirea cunoștințelor necesare pentru exercitarea unei profesii se asigura gratuit.

Ministerul Educației și Învățămîntului, celelalte ministere și organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare, unitățile subordonate acestora și școlile de toate gradele au îndatorirea de a asigura o strinsa imbinare între pregătirea teoretică și pregătirea practica a elevilor și studenților, creind condițiile necesare pentru realizarea acestei sarcini.

În țara noastră elevii, studenții, cei care frecventează diverse forme de pregătire beneficiază de sprijin, sub forma de burse, manuale școlare și alte materiale de studii, indemnizații corespunzătoare aportului lor în producție pe timpul pregătirii practice.

Tuturor tinerilor li se asigura locuri de muncă potrivit pregătirii aptitudinilor, aspiratiilor lor și nevoilor unității.

Ținerii au îndatorirea sa manifeste o preocupare permanenta pentru dezvoltarea spiritului de responsabilitate în rezolvarea sarcinilor, în munca și învățătura, sa pună talentul și întreaga lor energie în slujba infloririi patriei.

Calificarea profesională prin ucenicie la locul de muncă se face pe baza contractului de ucenicie și se realizează prin pregătire practica desfășurată în unități de producție sau de servire a populației și prin pregătire teoretică.

Ucenicii primesc pe timpul pregătirii bursa sau o indemnizație corespunzătoare aportului lor în producție și gratuit manuale școlare, materiale de studiu, precum și alte drepturi stabilite de lege. Ei beneficiază, de asemenea, în toată perioada uceniciei de echipament de protecție, de ajutoare materiale în cadrul asigurărilor sociale, de asistența medicală și medicamente gratuit, precum și de vacante școlare.

Pentru protecția sănătății lor, ținerii sub vîrsta de 18 ani, încadrați în munca, nu pot fi repartizați la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase și nu pot fi folosiți la munca în timpul nopții.

De asemenea, ținerii încadrați în munca de pînă la 18 ani, nu pot fi folosiți în munca peste durata legală a zilei de lucru, decît în cazurile prevăzute la art. 112 alin. 2 și art. 118.