HOTĂRÂRE nr. 1.282 din 17 octombrie 2007 (*actualizată*) pentru aprobarea normelor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană (actualizată până la data de 22 martie…
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Recunoașterea titlurilor oficiale de calificare de medic și medic specialist, medic dentist și medic dentist specialist, respectiv farmacist obținute în celelalte state membre se face în scop profesional de către Ministerul Sănătății, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, cu Colegiul Medicilor Dentiști din România și cu Colegiul Farmaciștilor din România și se aprobă prin ordin al ministrului sănătății.
Solicitările de recunoaștere a titlurilor oficiale de calificare de medic specialist și, respectiv, de medic dentist specialist într-o specialitate care nu este prevăzută de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală sunt analizate de Ministerul Sănătății, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România sau cu Colegiul Medicilor Dentiști din România, după caz. Autoritățile competente române stabilesc domeniul în care solicitantul poate acorda îngrijiri medicale de specialitate și, respectiv, medico-dentare de specialitate în România, precum și titlul profesional corespunzător cu care acesta exercită activitățile profesionale.
Recunoașterea titlurilor oficiale de calificare obținute în celelalte state membre în profesiile de asistent medical generalist și de moașă se face în scop profesional de către Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România și se aprobă prin hotărâre a Biroului Executiv al acestuia la propunerea Comisiei naționale pentru recunoașterea calificărilor de asistent medical generalist, de asistent medical și de moașă obținute în Uniunea Europeană, Spațiul Economic European și Confederația Elvețiană.
Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România își desfășoară activitatea de recunoaștere sub supravegherea și îndrumarea Ministerului Sănătății.
Exercitarea profesiei în România, ca urmare a recunoașterii titlurilor oficiale de calificare prevăzute la art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1), se face pe baza documentului de înștiințare a titularului emis în acest sens de Ministerul Sănătății, respectiv de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, a titlurilor oficiale de calificare recunoscute și cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei respective.
În vederea facilitării accesului la activitățile profesionale de farmacist și, respectiv, de asistent medical generalist, Colegiul Farmaciștilor din România și Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România eliberează cardul profesional european pentru profesia respectivă în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/983 al Comisiei din 24 iunie 2015 privind procedura de eliberare a cardului profesional european și aplicarea mecanismului de alertă în temeiul D irectivei 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare.
Autoritățile competente române prevăzute la art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) adoptă măsurile necesare pentru ca toate cerințele, procedurile și formalitățile prevăzute de Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne («Regulamentul IMI») să poată fi îndeplinite cu ușurință, de la distanță și prin mijloace electronice, prin intermediul acestor autorități și inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic.
Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru desfășurarea unei perioade de adaptare sau a unei probe de aptitudini.
Ulterior cererii înaintate de profesionist prin mijloace electronice, autoritățile competente pot să solicite copii certificate ale documentelor transmise, numai în cazul în care există îndoieli justificate și atunci când este strict necesar.
Solicitările de copii certificate prevăzute la alin. (3) nu sunt considerate drept solicitare de documente lipsă.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Stagiile de pregătire în specialitate efectuate în alt stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparținând Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană de către medicii, medicii dentiști și farmaciștii rezidenți pot fi recunoscute ca pregătire în cadrul rezidențiatului de către Ministerul Sănătății, în cazul în care întrunesc condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Stagiile de pregătire în specialitate efectuate cu aprobarea Ministerului Sănătății de către rezidenți în afara granițelor României, ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European sau ale Confederației Elvețiene pot fi recunoscute de Ministerul Sănătății ca pregătire de rezidențiat în cazul în care acestea întrunesc cumulativ următoarele condiții
se regăsesc ca module de formare în cadrul curriculei de pregătire în specialitatea de confirmare ca rezident a celui interesat
pregătirea s-a efectuat în unitățile sanitare, respectiv de învățământ și sub supravegherea cadrelor didactice universitare acreditate în acest sens de statul terț în cauză.
Durata totală a pregătirii prin rezidențiat recunoscută în condițiile alin. (2) nu poate depăși o treime din durata prevăzută pentru specialitatea în cauză de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală.
Medicii, medicii dentiști și farmaciștii care întrunesc condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), aflați la specializare în alt stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparținând Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, pot continua, la cerere, pregătirea de specialitate prin rezidențiat.
În situațiile prevăzute la alin. (1), calitatea de rezident se confirmă prin ordin al ministrului sănătății publice, pe baza dovezilor de înmatriculare la specializare eliberate de autoritățile competente ale statului membru în care solicitanții efectuează specializarea.
Autoritățile competente prevăzute la art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (1) încurajează dezvoltarea profesională continuă a medicilor, medicilor dentiști, farmaciștilor, asistenților medicali generaliști și moașelor și se asigură că acești profesioniști au posibilitatea să-și actualizeze cunoștințele, abilitățile și competențele pentru a-și exercita profesia în mod sigur și eficient, în pas cu dezvoltările din domeniul lor profesional.
Capitolul II
Recunoașterea în scop profesional a diplomelor, certificatelor și a altor titluri care atestă calificările în profesia de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist și, respectiv, de moașă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană
Fără a aduce atingere drepturilor câștigate, conform prevederilor prezentei hotărâri, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și de medic specialist precum și titlurile oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist și de asistent medical generalist, prevăzute în anexele nr. 1, 2 și 5-8, care îndeplinesc condițiile minime de formare stabilite de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și care sunt emise de un alt stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1).
În vederea recunoașterii automate, titlurile oficiale de calificare prevăzute la alin. (1) trebuie să fie eliberate de autoritățile competente ale statelor membre emitente și însoțite, după caz, de certificatele prevăzute în anexele nr. 1, 2 și 5-8.
Titlurile oficiale de calificare prevăzute la alin. (1), recunoscute de autoritățile competente române, au același efect pe teritoriul României ca și titlurile oficiale de calificare de medic, de medic specialist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist și de asistent medical generalist, eliberate de România.
În ceea ce privește funcționarea unei farmacii care nu face obiectul unor restricții teritoriale, autoritățile competente române pot decide prin excepție de la prevederile alin. (3) să nu dea efect titlurilor de calificare de farmacist prevăzute în anexa nr. 7 și recunoscute în baza prevederilor prezentei hotărâri, pentru înființarea de noi farmacii cu circuit deschis. În sensul aplicării prezentului alineat, farmaciile deschise de mai puțin de trei ani se consideră farmacii noi.
Titlurile oficiale de calificare prevăzute la art. 13 alin. (1), certificatele însoțitoare, precum și autoritățile competente emitente ale statelor membre sunt prevăzute în anexele nr. 1, 2 și 5-8.
Specializările atestate prin titlurile de calificare de medic specialist prevăzute la art. 13, eliberate de autoritățile sau organismele competente cuprinse în anexa nr. 2, precum și duratele minime de formare și denumirile în vigoare în statele membre în care acestea există sunt prevăzute în anexa nr. 3.
Fără a aduce atingere drepturilor câștigate, conform prezentei hotărâri, se recunosc automat ca certificate de medic specialist medicină de familie titlurile oficiale de calificare care atestă formarea specifică în medicină generală prevăzută de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), în vederea exercitării activităților profesionale în regim salarial sau independent, precum și în relație contractuală cu casele de asigurări sociale de sănătate din România.
Titlurile oficiale de calificare prevăzute la art. 15 sunt cele cuprinse în anexa nr. 4 și întrunesc condițiile minime de formare stabilite de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare, pentru calificarea de medic cu formare specifică în medicină generală.
Fără a aduce atingere drepturilor câștigate de moașe, conform prezentei hotărâri, se recunosc automat titlurile oficiale de calificare de moașă care îndeplinesc condițiile minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și care sunt emise de un alt stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1).
Titlurile oficiale de calificare de moașă la care se face referire la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 9 și beneficiază de recunoaștere automată în cazul în care îndeplinesc unul dintre următoarele criterii
atestă o formare de moașă, pe bază de program integral, de cel puțin trei ani, care poate fi exprimată, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, care constă din cel puțin 4.600 de ore de formare teoretică și practică, cu cel puțin o treime din durata minimă constând în formare clinică
atestă o formare de moașă, pe bază de program integral de cel puțin doi ani, care poate fi exprimată, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, care constă din cel puțin 3.600 de ore, condiționată de deținerea unui titlu de calificare ca asistent medical generalist prevăzut la anexa nr. 8
atestă o formare de moașă pe bază de program integral de cel puțin 18 luni, care poate fi exprimată în plus prin echivalentul în credite ECTS, care constă în cel puțin 3.000 de ore, condiționată de deținerea unui titlu de calificare de asistent medical generalist prevăzut la anexa nr. 8, urmată de o practică profesională de un an pentru care se eliberează un certificat în conformitate cu alin. (3).
Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, în calitate de coordonator național, notifică Comisiei Europene actele normative și administrative pe care România le adoptă în materie de eliberare a titlurilor oficiale de calificare în domeniul reglementat de prezenta hotărâre. II. Drepturi câștigate generale în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și moașă
Fără a aduce atingere drepturilor câștigate specifice profesiilor în cauză, titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și de medic specialist, precum și titlurile oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist, de asistent medical generalist și de moașă eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care nu îndeplinesc toate cerințele de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și care atestă o formare începută înainte de datele de referință prevăzute în anexele nr. 1, 2 și 5-9, se recunosc în cazul în care sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente ale unui stat membru.
Certificatul prevăzut la alin. (1) trebuie să ateste că titularii s-au consacrat în mod efectiv și legal activităților în cauză pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anteriori eliberării certificatului.
Persoanele care dețin calificarea de «termen în limba bulgară» (felcer) eliberată de Bulgaria înainte de data de 31 decembrie 1999 nu au dreptul de a obține recunoașterea profesională ca medici sau asistenți medicali generaliști, în temeiul prezentei hotărâri.
Procedura de recunoaștere prevăzută la art. 19 se aplică și titlurilor oficiale de calificare de medic care dau acces la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurilor oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de farmacist, de asistent medical generalist și de moașă obținute pe teritoriul fostei Republici Democrate Germania care nu îndeplinesc toate cerințele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, dacă acestea atestă o formare care a început înainte de
3 octombrie 1990, în ceea ce privește medicii cu formare de bază, medicii dentiști cu formare de bază, medicii dentiști specialiști, asistenții medicali generaliști, moașele și farmaciștii
3 aprilie 1992, în ceea ce privește medicii specialiști.
Titlurile oficiale de calificare prevăzute la alin. (1) conferă titularilor dreptul la exercitarea activităților profesionale pe întregul teritoriu al Germaniei în aceleași condiții ca și titlurile oficiale de calificare eliberate de autoritățile competente germane prevăzute în anexele nr. 1, 2 și 5-9.
Fără a aduce atingere drepturilor câștigate specifice medicilor dentiști, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile oficiale de calificare de asistent medical generalist, de moașă și de farmacist deținute de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), eliberate de fosta Cehoslovacie sau care certifică o formare începută, pentru Republica Cehă și pentru Slovacia, înainte de 1 ianuarie 1993, în cazul în care autoritățile competente ale unuia dintre aceste două state membre atestă că pe teritoriul lor respectivele titluri oficiale de calificare produc aceleași efecte juridice ca și titlurile cehe și, respectiv, slovace în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de asistent medical generalist, de moașă și, de asemenea, la activitățile de farmacist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, precum și exercitarea acestora.
Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat, după caz, de autoritățile competente ale Republicii Cehe sau de autoritățile competente ale Slovaciei, prin care se atestă că titularul a exercitat efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul statului respectiv timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic care dau acces la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile oficiale de calificare de medic dentist, de medic dentist specialist, de asistent medical generalist, de moașă și de farmacist deținute de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), eliberate de fosta Uniune Sovietică sau care atestă o formare începută
pentru Estonia, înainte de 20 august 1991
pentru Letonia, înainte de 21 august 1991
pentru Lituania, înainte de 11 martie 1990, în cazul în care autoritățile competente ale unuia dintre aceste 3 state membre atestă că respectivele titluri oficiale de calificare produc pe teritoriul lor aceleași efecte juridice ca și titlurile estoniene, letoniene și, respectiv, lituaniene în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de asistent medical generalist, de moașă și, de asemenea, la activitățile de farmacist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, precum și exercitarea acestora.
Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat, după caz, de autoritățile competente ale Estoniei, ale Letoniei sau ale Lituaniei, prin care se atestă că titularul a exercitat efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul statului respectiv timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Se recunosc titlurile de calificare de medic care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile de formare de asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, moașă și farmacist eliberate naționalilor statelor membre de fosta Iugoslavie, sau a căror formare a început, pentru Slovenia, înainte de 25 iunie 1991, și, pentru Croația, înainte de 8 octombrie 1991, atunci când autoritățile competente ale statelor membre menționate anterior atestă că respectivele calificări sunt recunoscute pe teritoriul lor ca cele pe care acestea le eliberează în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de asistent medical generalist, de moașă și, de asemenea, la activitățile de farmacist prevăzute de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare, precum și exercitarea acestora.
Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de aceleași autorități competente, prin care se atestă că titularul a exercitat efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul statului respectiv timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Se recunosc ca dovadă suficientă titlurile oficiale de calificare de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și moașă eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și care nu corespund denumirilor prevăzute pentru respectivele state membre în anexele nr. 1, 2 și 4-9, dacă acestea sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele competente ale statului emitent.
Certificatul la care se face referire la alin. (1) atestă că respectivele titluri oficiale de calificare confirmă o formare desfășurată în conformitate cu prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și sunt asimilate de statul membru emitent celor a căror denumire este prevăzută în anexele nr. 1, 2 și 4-9 pentru acel stat.
În cazul în care accesul la una dintre activitățile de farmacist sau exercitarea acesteia este condiționat(ă) în România, în afară de posesia unui titlu oficial de calificare prevăzut în anexa nr. 7, de necesitatea unei experiențe profesionale suplimentare, se recunoaște ca dovadă suficientă în acest sens certificatul emis de autoritățile competente ale statului membru de origine, conform căruia titularul acestuia a exercitat respectivele activități în statul membru de origine pe o perioadă egală.
Prevederile alin. (1) nu se aplică în ceea ce privește experiența profesională de doi ani solicitată de Marele Ducat al Luxemburgului pentru atribuirea unei concesii de stat de farmacie deschisă.
Titlurile oficiale de calificare de medic specialist eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care atestă o formare în specialitate prin program parțial începută cel mai târziu la data de 31 decembrie 1983, reglementată în statul membru emitent prin acte cu putere de lege sau acte administrative în vigoare la data de 20 iunie 1975, se recunosc dacă sunt însoțite de un certificat prin care se atestă că titularul s-a consacrat în mod efectiv și legal activităților în cauză pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Se recunoaște titlul de calificare de medic specialist eliberat de Spania medicilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și care au absolvit o formare în specialitate înainte de 1 ianuarie 1995, chiar dacă aceasta nu îndeplinește cerințele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, dacă respectivul titlu de calificare este însoțit de un certificat eliberat de autoritățile spaniole competente.
Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că deținătorul a promovat proba de competență profesională specifică organizată în cadrul măsurilor excepționale de recunoaștere prevăzute în Decretul regal 1.497/99 în scopul verificării faptului că titularul posedă cunoștințe și competențe de un nivel comparabil cu cele atestate de titlul de medic specialist prevăzut pentru Spania în anexele nr. 2 și 3.
Se recunosc calificările de medic specialist obținute în Italia și enumerate la anexele nr. 2 și 3 medicilor care și-au început formarea de specialist după 31 decembrie 1983 și înainte de 1 ianuarie 1991, chiar dacă formarea respectivă nu îndeplinește toate cerințele minime de formare în specialitate prevăzute de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca respectivele calificări să fie însoțite de un certificat emis de autoritățile competente italiene care să ateste că medicul în cauză a exercitat efectiv și legal în Italia activitățile de medic specialist, în același domeniu de specialitate, timp de cel puțin șapte ani consecutivi în cei zece ani care preced emiterea certificatului.
În cazul în care România abrogă actele normative sau administrative cu privire la eliberarea unuia dintre titlurile oficiale de calificare de medic specialist prevăzute pentru România în anexa V, pct. 5.1.2 și 5.1.3 la Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, și acordă drepturi câștigate titularilor, cetățeni români, va acorda aceleași drepturi câștigate și persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) în cazul în care titlurile oficiale de calificare în specialitatea respectivă ale acestora au fost eliberate anterior datei la care România sistează eliberarea titlului respectiv. (2) Datele la care alte state membre au abrogat acte cu putere de lege sau acte administrative cu privire la eliberarea unuia dintre titlurile oficiale de calificare de medic specialist sunt prevăzute în anexa nr
IV. Drepturi câștigate specifice medicilor cu formare specifică în medicină generală
Constituie drept dobândit specific medicilor generaliști dreptul de a furniza servicii de medicină de familie în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate din România fără ca medicul în cauză să dețină titlul de calificare de medic specialist medicină de familie sau un titlu de medic specialist asimilat acestuia.
În înțelesul alin. (1) prin titlu de medic specialist asimilat titlului de medic specialist medicină de familie se înțelege titlul de medic specialist medicină generală, precum și titlul de medic specialist medicină generală/medicină de familie.
Beneficiază de prevederile alin. (1) medicii prevăzuți la art. 73 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările ulterioare, precum și medicii confirmați specialiști în specialitatea medicină generală adulți sau în specialitatea medicină generală copii și care întrunesc una din condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1).
Dreptul prevăzut la alin. (1) se certifică de Ministerul Sănătății, la cerere, în vederea accesului la profesie într-un alt stat membru.
Se recunosc certificatele eliberate de autoritățile competente ale statelor membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care atestă drepturile dobândite ale titularului de a exercita activitățile de medic generalist în cadrul sistemului național de securitate socială al statului membru emitent, la data de referință și fără titlul de calificare care atestă formarea specifică în medicină generală prevăzut pentru acest stat în anexa nr. 4.
Certificatele prevăzute la alin. (5), recunoscute de către autoritățile competente române, produc aceleași efecte în ceea ce privește furnizarea serviciilor de medicină de familie în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate din România ca și certificatul de medic specialist medicină de familie eliberat de Ministerul Sănătății.
În vederea exercitării activităților profesionale de medic dentist cu titlurile prevăzute în anexa nr. 5, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic eliberate de Italia, Spania, Austria, Republica Cehă, Slovacia și România persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) care și-au început formarea de medic până la data de referință prevăzută în această anexă pentru statul respectiv, însoțite de un atestat eliberat de autoritățile competente ale acelui stat membru.
În vederea exercitării activităților profesionale de medic dentist, se recunosc titlurile oficiale de calificare de medic eliberate de Italia persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) care și-au început formarea universitară de medic după data de 28 ianuarie 1980 și cel târziu la data de 31 decembrie 1984, însoțite de un atestat eliberat de autoritățile competente italiene.
Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să certifice îndeplinirea următoarelor 3 condiții cumulative
titularul acestuia a promovat proba de aptitudini specifică organizată de autoritățile competente italiene în scopul verificării faptului că titularul posedă cunoștințe și competențe de un nivel comparabil cu cele ale titularilor titlului oficial de calificare prevăzut pentru Italia în anexa nr. 5
titularul acestuia s-a consacrat, în Italia, în mod efectiv, legal și cu titlu principal, exercitării activităților de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data de eliberare a atestatului
titularul este autorizat să exercite sau exercită, în mod efectiv, legal, cu titlu principal și în aceleași condiții ca și titularii titlului oficial de calificare prevăzut pentru Italia în anexa nr. 5, activitățile de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale.
Excepție de la condiția probei de aptitudini prevăzute la alin. (2) lit. a) fac persoanele care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani, atestate de autoritățile competente ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale.
Persoanele care și-au început formarea universitară de medic după data de 31 decembrie 1984 sunt asimilate celor prevăzute la alin. (3), în cazul în care efectuarea studiilor cu durată minimă de 3 ani a început anterior datei de 31 decembrie 1994.
În ceea ce privește titlurile oficiale de calificare de medic dentist, se recunosc astfel de titluri în conformitate cu art. 13 în cazurile în care solicitanții au început formarea lor la 18 ianuarie 2016 sau înainte de această dată.
În vederea exercitării activităților profesionale de medic dentist, se recunosc titlurile de calificare de medic eliberate în Spania profesioniștilor care și-au început formarea medicală universitară între 1 ianuarie 1986 și 31 decembrie 1997, însoțite de un certificat eliberat de autoritățile spaniole competente.
Certificatul prevăzut la alin. (1) confirmă că sunt îndeplinite următoarele condiții
titularul a absolvit cel puțin trei ani de studii, certificate de autoritățile competente spaniole ca fiind echivalente cu formarea de medic dentist prevăzută de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare
titularul a exercitat, în Spania, în mod efectiv, legal și cu titlu principal, activitățile de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare, cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului
titularul în cauză este autorizat să exercite sau exercită, în mod efectiv, legal, cu titlu principal și în aceleași condiții ca și titularii titlului de calificare prevăzut pentru Spania în anexa nr. 5, activitățile de medic dentist prevăzute de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare.
În cazul în care normele generale privind drepturile câștigate se aplică asistenților medicali generaliști, activitățile prevăzute la art. 19 și 21-25 trebuie să se fi exercitat cu deplină responsabilitate pentru planificarea, organizarea și administrarea îngrijirilor de sănătate acordate pacientului.
Se recunosc titlurile de calificare de asistent medical generalist care
au fost eliberate în Polonia pentru asistenții medicali generaliști care și-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare
sunt atestate de o diplomă de «licență» obținută pe baza unui program special de revalorizare descris: (i) la art. 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical generalist și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885, și din 2007, nr. 176, poz. 1.237) și în Regulamentul ministrului sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate ale învățământului pentru asistenți medicali generaliști și moașe, titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final - matura) și sunt absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali generaliști și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1.170, și din 2010 nr. 65, poz. 420); sau (ii) la art. 52.3 pct. 2 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical generalist și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1.039) și în Regulamentul ministrului sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru asistenți medicali generaliști și moașe titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final - matura) și absolvenți ai unei școli sanitare de nivel secundar sau postsecundar care formează asistenți medicali generaliști și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770), cu scopul de a verifica dacă asistentul medical generalist în cauză posedă un nivel de cunoștințe și de competențe comparabil cu cel al asistenților medicali generaliști titulari ai calificărilor enumerate pentru Polonia la anexa nr. 8.
În ceea ce privește calificarea românească de asistent medical generalist, se aplică numai următoarele dispoziții în materie de drepturi dobândite: În cazul resortisanților statelor membre care au fost formați ca asistenți medicali generaliști în România și a căror calificare nu îndeplinește cerințele minime de formare stabilite de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare, se recunosc drept suficiente următoarele titluri de calificare de asistent medical generalist, cu condiția ca titlurile respective să fie însoțite de un certificat care să ateste că titularii, naționali ai unui stat membru, au exercitat efectiv și legal activitățile de asistent medical generalist în România, cu asumarea deplină a responsabilității pentru planificarea, organizarea și acordarea asistenței medicale pacienților, pentru o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul celor cinci ani care preced data eliberării certificatului
Certificat de competențe profesionale de asistent medical generalist cu studii postliceale absolvite în cadrul unei școli postliceale, atestând o formare începută înainte de 1 ianuarie 2007
Diplomă de absolvire de asistent medical generalist cu studii universitare de scurtă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003
Diplomă de licență de asistent medical generalist cu studii universitare de lungă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003.
În cazul titlurilor oficiale de calificare de moașă eliberate de statele membre persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), care îndeplinesc toate cerințele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, dar care, potrivit prevederilor art. 17, sunt recunoscute numai în cazul în care sunt însoțite de certificatul de practică profesională prevăzut la art. 17 alin. (3), se recunosc, ca dovadă suficientă, titlurile de calificare de moașă eliberate de respectivele state înainte de data de referință prevăzută în anexa nr. 9, însoțite de un certificat care atestă că titularii s-au consacrat în mod efectiv și legal activităților în cauză pe o perioadă de cel puțin 2 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Se recunosc automat titlurile oficiale de calificare de moașă eliberate de statele membre, în cazul în care titularul și-a început formarea înainte de 18 ianuarie 2016, iar condiția de admitere pentru această formare a fost de zece ani de învățământ general sau un nivel echivalent pentru tipul I de formare sau finalizarea unei formări de asistent medical generalist, atestată prin titlul de calificare prevăzut la anexa nr. 8, înainte de a începe o formare de moașă care intră sub incidența tipului II de formare.
Prevederile art. 36 se aplică și persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) ale căror titluri oficiale de calificare de moașă atestă o formare dobândită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germania și care îndeplinește toate cerințele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, dar, potrivit prevederilor art. 17, sunt recunoscute numai în cazul în care sunt însoțite de certificatul de practică profesională prevăzut la art. 17 alin. (3), în cazul în care aceste titluri atestă o formare începută înainte de data de 3 octombrie 1990.
Se recunosc titlurile de calificare de moașă care
au fost eliberate în Polonia pentru moașele care și-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare
sunt atestate de o diplomă de licență care a fost obținută pe baza unui program special de revalorizare descris: (i) la art. 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885, și din 2007, nr. 176, poz. 1.237) și în Regulamentul ministrului sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile asigurate pentru moașe și asistenți medicali generaliști titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final - matura) și absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali generaliști și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1.170, și din 2010 nr. 65, poz. 420); sau (ii) la art. 53.3 pct. 3 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011, nr. 174, poz. 1.039) și în Regulamentul ministrului sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final-matura) și absolvenți ai unei forme de învățământ secundar sanitar sau postsecundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770), cu scopul de a verifica dacă moașa în cauză posedă un nivel de cunoștințe și de competențe comparabil cu cel al moașelor titulare ale calificărilor enumerate pentru Polonia, la anexa nr. 9.
În ceea ce privește titlurile românești de calificare ca moașă, se aplică doar următoarele dispoziții în materie de drepturi dobândite: În cazul resortisanților din statele membre ale căror titluri oficiale de calificare ca moașă (asistent medical obstetrică-ginecologie) au fost acordate de către România înainte de data aderării la Uniunea Europeană și care nu satisfac cerințele minime în materie de formare prevăzute de Directiva 2005/36/CE , cu modificările și completările ulterioare, statele membre recunosc titlurile oficiale de calificare menționate ca fiind suficiente pentru îndeplinirea activităților de moașă, în cazul în care sunt însoțite de un certificat care specifică faptul că titularii au exercitat în mod efectiv și legal activități de moașă în România, pentru cel puțin cinci ani consecutivi în decursul celor șapte ani care preced eliberarea certificatului.
Drepturile dobândite ca moașă nu se aplică următoarelor calificări obținute în Croația înainte de 1 iulie 2013: visa medicinska sestra gine-kolosko-opstetrickog smjera (asistentă medicală obstretică-ginecologie), medicinska sestra ginekolosko-opstetrickog smjera (infirmieră obstetrică-ginecologie), visa medicinska sestra primaljskog smjera (asistentă medicală cu diplomă de moașă), medicinska sestra primaljskog smjera (infirmieră cu diplomă de moașă), ginekolosko-opstetricka primalja (moașă obstetrică-ginecologie) și primalja (moașă).