DECRET nr. 41 din 13 februarie 1950 pentru supravegherea, controlul și ordinea navigației maritime și fluviale

Asistența unei nave sau unui aeromobil, în mare sau în apele interne, care este în pericol de a se pierde, e obligatorie pentru orice vas, în măsura în care e posibil, fără un risc grav pentru acesta, pentru echipaj sau pasageri, cînd la bordul vasului sau aeromobilului se afla în pericol persoane. Cînd vasul sau aermobilul sînt cu totul incapabile de a manevra sau de a-și relua sborul, comandantul vasului ajutator e ținut în împrejurările și limitele indicate de aliniatul precedent, de a incerca salvarea lor sau dacă aceasta nu este posibila de a incerca salvarea persoanelor care se găsesc la bord. E de asemenea, obligatorie, în aceleași limite, încercarea de a salva persoane care se afla în mare sau apele interioare în pericol de moarte. Obligația nu exista dacă vasul e în curs de călătorie sau gata de a pleca și dacă e rațional posibil pentru el de a da un ajutor util. Obligațiunea încetează cînd acel care este ținut sa o presteze are cunoștința ca asistența este data de alții în condițiuni asemănătoare, sau mai bine decât ar putea fi prestate de el însuși. Proprietarul vasului nu este responsabil de neexecutarea acestei obligațiuni, afară de cazul în care înainte de a se presta asistența ar fi dat ordin personal de a nu fi efectuată.

Asistența și salvarea vasului sau aeromobilului, dau dreptul la o retributie în limita valorii bunurilor cărora li s'a prestat asistența și salvare, chiar dacă acestea au avut un rezultat util parțial.

Retributia pentru asistența sau salvare se fixează după următoarele criterii

Cuantumul retributiei, precum și repartizarea să între salvator, în lipsa de acordul între cei intersati, vor fi stabilite fie de organele maritime și fluviale, fie de Tribunalele Maritime și Fluviale, conform competentei acestora. Acestea vor putea reduce sau exclude retributia cînd rezultă ca salvatorii au făcut să fie necesară salvarea sau asistența din culpa lor sau cînd s-au făcut vinovați de furt, de ascundere sau de alte fapte frauduloase.

Dacă cu ocazia asistenței sau salvării vasului, aeromobilului sau incarcaturei, au fost salvate și vieți omenești, salvatorii de vieți umane au dreptul la o parte din retributia datorată salvatorului vasului sau aeromobilului, incarcaturei și accesoriilor lor. De asemenea, acestea nu se cuvin, în afară de convențiune contrarie unui vas public de salvare.

Tribunalele Arbitrare Maritime și Fluviale pot anula convenția de asistența sau de salvare dacă se dovedește a fi viciata prin eroare, dol sau leziune, ori sa reducă aceasta convențiune la un cuantum în raport cu serviciul prestat.

Retributia de asistența sau salvare aparține, cînd vasul nu ar fi inarmat și echipat în scopul de a presta ajutor, pentru o treime armatorului și pentru două treimi comandantului și celorlalți membrii ai echipajului, între care suma va fi repartizata în proporție cu contribuția fiecăruia dintre ei la opera de salvare, în ce privește munca prestată.

Remorcherul are drept la retributie pentru asistenata sau salvare a vaselor remorcate sau a incarcaturei lor dacă a prestat servicii excepționale care n'au decurs din executarea contractului de remorcare.

Retributia personalului este datorată și în cazul cînd asistența sau salvarea a avut loc între vasele aparținînd aceluias proprietar sau vase armate de același armator.

Dacă asistența sau salvarea a fost prestată de mai multe vase, retributia se va repartiza între ele după normele stabilite la Art. 100, în limita valorii bunurilor salvate.

Drepturile de retributie de asistența sau salvare se prescriu prin trecerea termenului de 2 ani, socotiți din ziua în care operațiunile au fost terminate.

Cînd un vas a naufragiat sau din cauza oricărui alt sinistru s'a pierdut sau a fost abandonat de echipaj sau chiar numai de comandant sau în orice alt caz de sinistru maritim sau fluvial, organele maritime și fluviale respective procedează la anchetarea sinistrului, în ceea ce privește cazurile și împrejurările în care s'au produs și ia măsurile necesare pentru a împiedica împrăștierea lucrurilor și a elementelor utile pentru constatările ulterioare.

Au calitatea de a asista sau de a fi reprezentanți în efectuarea anchetei făcute de organele maritime și fluviale sau de a fi audiati în contradictoriu cu persoanele chemate să depună: armatorul sau proprietarul vasului, asiguratorii, acei care au suferit pierderi sau daune de pe urma sinistrului și oricine ar avea interes în ceea ce privește vasul sau incarcatura.

Organele maritime și fluviale vor ancheta cazul chiar dacă sinistrul privește un vas sub pavilion străin. Organele de ancheta au facilitatea de a face orice cercetări, de a proceda la interogatorul echipajului vasului străin sinistrat sau altor vase martore la sinistru, instiintand organul consular respectiv.

Cercetările făcute, precum și măsurile luate pentru conservarea urmelor evenimentelor și pentru împiedicarea imprastierii lucrărilor și obiectelor, în vederea verificărilor ulterioare, sînt consemnate de organele maritime și fluviale locale într'un proces-verbal și trimise în copie Directiunii Marinei Comerciale. Direcțiunea Marinei Comerciale, poate constitui o comisiune de ancheta a sinistrului pentru cercetarea cat mai completa a evenimentelor petrecute.

Dacă în urma cercetărilor făcute asupra unui sinistru maritim sau fluvial, Căpitănia Portului locală sau comisiunea de ancheta a ajuns la concluzia ca unul sau mai mulți membrii ai echipajului vasului sau alte persoane s'au făcut vinovate de săvîrșirea unei crime sau delict, va sesiza instanța competența maritima sau de drept comun, după natura infracțiunii, înaintând dosarul cercetărilor împreună cu actele constatatoare ale sinistrului maritim.

Competența de a ancheta este determinata de locul sinistrului cînd acesta a avut loc în apele naționale sau de locul primului port de sosire al vasului sau al naufragiaților, cînd acesta a avut loc în afară apelor naționale. În caz de pierdere totală a vasului și a tuturor persoanelor aflate la bord, organul maritim și fluvial competent de a ancheta, va fi acela care a fost încunoștiințat mai intaiu de sinistru.

În afară de condițiunile cerute de legea asupra pescuitului, persoanele care exercită profesiunea de pescar în porturi, vor trebui să fie înscrise în registrul Capitaniilor și Oficiilor de Porturi. Fiecare vas sau ambarcatiune care exercită pescuitul va trebui să fie înscrisă în registrele portului din raza unde își are domiciliul proprietarul sau conducătorul și să fie prevăzut cu un rol de echipaj sau carnet de ambarcatiune eliberat de Căpitănia sau Oficiul de Port. În cursul lunei Aprilie a fiecărui an, Capitaniile și Oficiile de Porturi, procedează la controlul actelor și verifica starea ambarcatiunilor înscrise în registrele respective. Organele din comunele unde se afla ambarcatiuni, vor da tot concursul Capitaniilor și Oficiilor de Port, pentru aducerea la îndeplinire, în bune condițiuni, a acestor dispozițiuni. În vederea exercitării controlului, Căpitănia sau Oficiul de Port, va desemna, cînd este necesar, locurile de parcare ale ambarcatiunilor aflate în circumscripția respectiva.

În limitele porturilor, pescuitul cu vase sau ambarcatiuni, precum și pescuitul de pe mal, cu unelte de mana, nu se face fără autorizația specială a organelor portuare.

Vasele, barcile precum și barcazele care transporta peste, nu pot efectua transporturi de călători decât în cazuri determinate prin decizia Ministerelor Comunicațiilor și Afacerilor Interne.

Este oprit a se face garduri, a pune plase și a aseza unelte fixe în porturi, în senalul navigabil, pe Dunăre, pe Prut, pe Canalul Bega și în genere în toate apele navigabile.

Pescarii aflați pe vasele și ambarcatiunile autorizate a face pescuit, sînt oblgiati sa dea concursul cerut în caz de nevoie organelor maritime și fluviale.

Pilotajul este obligatoriu în porturi, rade și bazine, în care a fost instituit prin decizia Ministerului Comunicațiilor și numai pentru categoria de vase pentru care a fost instituit.

Aparține pilotului dreptul de a indica drumul și a asista pe comandantul vasului, în determinarea manevrelor necesare pentru urmarea drumului indicat. Pilotul nu poate părăsi vasul, pînă cînd nu a fost ancorat sau legat la locul destinat, iar la plecare, pînă ce vasul nu a ieșit din zona de pilotat.

Comandantul este obligat sa dea pilotului datele necesare asupra caracteristicilor vasului. În timpul cat este la bord, pilotul nu înlocuiește pe comandant, la comanda vasului, acesta continuand a fi răspunzător de manevra vasului sau și de orice daune rezultate din aceasta.

În timpul serviciului la bordul vasului pe care este însărcinat sa-l piloteze, pilotul are dreptul la hrana și la locuinta, dacă este cazul, în aceleași condițiuni ca ofițerii bordului.

Taxele de pilotaj vor fi fixate conform normelor în vigoare, privind tarifele. Taxele de pilotaj se socotesc: Pentru vasele de mare, la tonajul de registru net, calculat după normele internaționale. Pentru vasele de navigațiune fluviale, fără propulsiune, la capacitatea lor maxima în tone metrice. Pentru vasele de navigațiune fluviale cu propulsiune (remorchere, vase de pasageri, etc.) la deplasamentul lor în tone metrice.

Sînt scutite de plată taxelor de pilotaj

În porturile și apele naționale sînt rezervate vaselor sub pavilion român, următoarele operațiuni

Ministerul Comunicațiilor reglementează folosință zonei maritime și fluviale, prin Direcțiunea Marinei Comerciale.

Este oprit a face santuri, canale sau instalatiuni, care ar împiedica trecerea în lungul caii de halaj. Largimea caii de halaj se socotește de 6 metri dela malul normal al apei. În cazuri excepționale, cînd necesitatea va cere să se facă canaluri sau santuri în lungul caii de halaj, va trebui să se restabileasca comunicatia după instrucțiunile date de Direcțiunea Marinei Comerciale.

Orice teren, mal sau suprafața de apa, care vor fi recunoscute printr'o decizie ministerială, ca sînt de utilitate publică, pentru comunicatia pe apa, navigațiune, porturi militare, porturi comerciale și altele asemănătoare, vor fi supuse servituților maritime sau fluviale.

Nicio lucrare de nicio natura, care ar putea împiedica circulația sau ar ascunde sau stanjeni amenajările aduse terenurilor și malurilor în folosul navigatiunei, porturilor sau lucrărilor maritime sau fluviale, nu va putea fi efectuată pe aceste terenuri fără o autorizațiune a Ministerului Comunicațiilor. Lucrările făcute contrar dispozițiunilor aliniatului precedent vor fi desființate de Ministerul Comunicațiilor în contul contravenientului, care va fi urmărit pentru valoarea cheltuielilor făcute.

Instalarea de poduri, cabluri submarine, cabluri aeriene, pe terenurile, malurile sau apele supuse servitutiilor maritime sau fluviale, se va face cu avizul Directiunii Marinei Comerciale.

Ministerul Comunicațiilor poate dispune instalarea de balize, semnale de noapte și de zi, pe tot cuprinsul malurilor și apelor în punctele pe care le va socoti periculoase navigației, stabilind modul și condițiunile în care se vor efectua acestea. Cheltuielile de instalatie și de întreținere vor fi suportate de organele însărcinate cu întreținerea navigației și a porturilor.

Organele locale ale puterii de Stat, în raza cărora se afla terenuri supuse servitutiilor maritime și fluviale, vor lua măsurile necesare pentru respectarea dispozițiunilor prezentului decret, referitoare la acestea, precum și pentru întreținerea semnalelor de delimitare și recunoaștere.

Oricine are o proprietate apropiată zonei maritime sau fluviale și voiește să facă lucrări noi pe o distanta de 30 metri dela marginea zonei trebuie să obțină autorizația Ministerului Comunicațiilor prin Direcțiunea Marinei Comerciale și a Ministerului Afacerilor Interne. Ministerul Comunicațiilor dacă apreciază ca lucrările proiectate pot aduce prejudicii siguranței traficului sau navigatiunei, va interzice efectuarea lucrărilor sau va impune limite sau condițiuni, pentru executarea lor. Dacă lucrările au fost efectuate fără aprobarea Ministerului Comunicațiilor sau Ministerului Afacerilor Interne, se va proceda conform prevederilor Art. 130. Zona de 30 metri poate fi marita pentru motive speciale în unele regiuni, printr'o decizie a Ministerului Comunicațiilor.