ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Odată cu retragerea autorizației, Banca Națională a României dispune dizolvarea urmată de lichidare a instituției de credit potrivit prezentei secțiuni sau, dacă instituția de credit se afla în vreuna din situațiile de insolvență prevăzute de legislația specială privind falimentul instituțiilor de credit, sesizează instanța competenta în vederea deschiderii procedurii.
Lichidarea instituției de credit care nu se afla în situație de insolvență, inclusiv a sucursalelor sale din România, din alte state membre sau din state terțe, se realizează cu respectarea legislației românești aplicabile în cazul dizolvării și lichidării societăților comerciale pe acțiuni și a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.
Îndeplinirea atribuțiilor privind lichidarea instituției de credit este asigurată de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care lichidarea este dispusă conform art. 255 , cât și în cazul în care lichidarea are loc la inițiativa acționarilor/membrilor.
Lichidarea instituției de credit conform dispozițiilor art. 255 sau la inițiativa acționarilor/membrilor nu împiedica declanșarea procedurii falimentului, dacă pe parcursul procesului de lichidare instituția de credit ajunge în una dintre situațiile de insolvență prevăzute de legislația specială privind falimentul instituțiilor de credit.
Dispozițiile cuprinse în legislația privind falimentul instituțiilor de credit referitoare la atribuțiile lichidatorului, la suportarea cheltuielilor legate de lichidare, la ordinea de stingere a creanțelor, se aplica în mod corespunzător și în cazul lichidării instituției de credit potrivit dispozițiilor prezentei secțiuni.
Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate de desfășurarea activității de lichidare sunt considerate în sensul alin. (1) cheltuieli legate de lichidare.
În cazul retragerii autorizației unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate și pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Națională a României informează fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente din statele membre gazda asupra hotărârii adoptate, a consecințelor legale și a efectelor pe care le implica aceasta.
Dacă, din considerente de asigurare a protecției deponenților sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi întârziată, Banca Națională a României asigura informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii.
Dacă măsura prevăzută la art. 255 vizează o sucursala din România a unei instituții de credit dintr-un stat terț, care mai are sucursale cel puțin într-un alt stat membru, Banca Națională a României, înainte de adoptarea hotărârii, informează toate autoritățile competente din statele membre gazda în care instituția de credit desfășoară activitate, cu privire la aceasta și a efectelor pe care le implica.
Dacă, din considerente de asigurare a protecției deponenților sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi întârziată, Banca Națională a României asigura informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii.
Banca Națională a României asigura coordonarea acțiunilor sale cu cele ale autorităților competente din celelalte state membre gazda. Lichidatorul asigura coordonarea acțiunilor sale cu cele ale lichidatorilor desemnați în statele membre respective.
În cazul retragerii autorizației unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate și pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, lichidatorul trebuie să ia de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naționale a României privind lichidarea instituției de credit în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în doua ziare de circulație națională pe teritoriul fiecărui stat membru gazda, în limba oficială a acestuia sau, după caz, într-una din limbile oficiale ale acestuia.
Hotărârea Băncii Naționale a României produce efecte în toate statele membre gazda, fără alta formalitate și devine efectivă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau de la o data ulterioară specificată în hotărâre.
Dacă considera necesar, lichidatorul poate solicita înregistrarea hotărârii Băncii Naționale a României în registrul imobiliar, registrul comerțului sau în orice alt registru public ținut în statele membre gazda. Dacă legislația unui stat membru gazda prevede obligativitatea unei asemenea formalități, lichidatorul trebuie să ia toate măsurile pentru îndeplinirea acesteia. Sumele necesare realizării înregistrării sunt considerate cheltuieli aferente lichidării.
Lichidatorul poate acționa pe teritoriul statelor membre gazda, în baza unei copii certificate de pe hotărârea Băncii Naționale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta, fără alta formalitate.
Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care îi revin potrivit legii române. El poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau să îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistență creditorilor instituției de credit pe parcursul lichidării.
În exercitarea competentelor sale, lichidatorul trebuie să respecte legislația statului membru pe teritoriul căreia acționează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor și la furnizarea de informații angajaților instituției de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul nu are dreptul de a utiliza forța pentru îndeplinirea atribuțiilor sale și nici dreptul de a soluționa litigii ori dispute.
Orice creditor al instituției de credit aflate în lichidare, inclusiv autoritățile publice, cu domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social în România sau în alt stat membru, are dreptul de a înainta o declarație de creanțe sau de a formula observații scrise în legătura cu creanțele sale asupra instituției de credit, care se adresează lichidatorului. Declarația de creanțe sau, după caz, observațiile formulate pot fi înaintate în limba oficială ori în limbile oficiale ale statului membru de domiciliu/reședința, după caz, unde are situat sediul social și trebuie să poarte mențiunea "declarație de creanțe", respectiv, "observații privind creanțele", în limba română.
Creanțele creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social în afară teritoriului României beneficiază de același tratament și au același rang de preferința ca și creanțele de aceeași natura ale creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.
Creditorii care își exercita dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să transmită copii de pe actele care atesta creanțele lor, dacă exista, și trebuie să indice natura fiecărei creanțe, data la care a luat naștere și valoarea acesteia, dacă exista privilegii, garanții reale și alte asemenea drepturi în legătura cu creanțele respective și să indice care sunt creanțele garantate astfel.
La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie să furnizeze și traducerea în limba română a declarației de creanțe sau, după caz, a observațiilor formulate și a documentelor prezentate.
Lichidatorul asigura informarea periodică a creditorilor, în modalitatea considerată corespunzătoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor instituției de credit.
Lichidatorul este ținut de obligația de păstrare a secretului profesional, conform, dispozițiilor cuprinse în Capitolului V, Titlul III, Partea I .
Efectele lichidării instituției de credit asupra anumitor contracte și drepturi sunt reglementate astfel
contractele și relațiile de muncă sunt guvernate de legislația statului membru aplicabilă în cazul fiecărui contract de muncă
contractele prin care se dobândește dreptul de folosința sau dreptul de achiziționare a unor bunuri imobile sunt guvernate de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul, potrivit căreia se determina și natura bunului: mobil sau imobil
drepturile asupra bunurilor imobile, a navelor și a aeronavelor, care sunt supuse obligației de înregistrare într-un registru public, sunt guvernate de legea statului membru sub autoritatea căruia este ținut registrul respectiv.
Deschiderea procedurii de lichidare a instituției de credit nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terțelor părți asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile sau imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea instituției de credit, care, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre.
Drepturile prevăzute la alin. (1) se referă în special la: a) dreptul de a vinde sau de a dispune în alt mod de un bun și dreptul de a-i culege fructele, decurgând în special dintr-un contract de gaj sau ipoteca
dreptul de preferința la executarea bunurilor afectate unei garanții, înaintea altor titulari de drepturi asupra bunului
dreptul de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar găsi acesta
dreptul de uzufruct asupra bunului.
Dreptul, înregistrat într-un registru public și opozabil terților, în temeiul căruia poate fi obținut un drept real în sensul alin. (1) , este considerat un drept real.
Deschiderea procedurii de lichidare, în situația în care instituția de credit este parte într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, în calitate de cumpărător, nu afectează dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauza prin care acesta și-a rezervat dreptul de proprietate până la un anumit termen sau până la îndeplinirea unei condiții, dacă, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru.
Deschiderea procedurii de lichidare, în cazul în care instituția de credit este parte într-un contract de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, nu poate constitui motiv pentru anularea sau desființarea contractului și nu afectează drepturile cumpărătorului, dacă data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare este ulterioară livrării bunului și dacă, la acea data, bunul era situat pe teritoriul altui stat membru.
Deschiderea procedurii de lichidare nu afectează drepturile creditorilor de a invoca compensarea legală, atunci când legea aplicabilă contractului permite o asemenea compensare.
În cazul acordurilor de compensare (netting), legea aplicabilă este legea care guvernează contractul, dacă nu se aduce atingere prevederilor referitoare la excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenției timpurii și a rezoluției și la competențele autorității de rezoluție de suspendare temporară a drepturilor de încetare, cuprinse în legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.
Dispozițiile art. 267 , 268 și 269 alin. (1) nu împiedica exercitarea de acțiuni în constatarea sau declararea nulității ori în constatarea inopozabilității actelor juridice, potrivit legii române.
Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de valoare, a căror existenta ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ținut ori localizat într-un stat membru este guvernată de legea statului membru respectiv. (2) Contractele de report și contractele care stau la baza tranzacțiilor desfășurate pe o piață reglementată sunt guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate dispozițiile alin. (1) și dacă nu se aduce atingere prevederilor referitoare la excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenției timpurii și a rezoluției și la competențele autorității de rezoluție de suspendare temporară a drepturilor de încetare, cuprinse în legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.
Legislația românească cu privire la nulitatea actelor frauduloase încheiate în dăuna creditorilor nu este aplicabilă în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedește că actul, ca întreg, este guvernat de legea altui stat membru și că legea respectiva nu permite nici o modalitate de contestare a actului în speță.
Validitatea actelor încheiate după deschiderea procedurii lichidării, prin care instituția de credit înstrăinează bunuri imobile, nave ori aeronave supuse înregistrării într-un registru public sau titluri de valoare ori drepturi asupra unor astfel de titluri a căror existenta sau transfer este supusă obligației de înregistrare într-un registru, un cont ori un sistem centralizat de depozitare ținut sau localizat într-un alt stat membru, este guvernată de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul respectiv sau, după caz, sub autoritatea căruia este ținut acel registru, cont sau sistem centralizat de depozitare.
Acțiunile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect bunuri sau drepturi de care instituția de credit a fost privată, sunt guvernate de legea statului membru în care se desfășoară procesul.
Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) , la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit, și la acționarii acesteia, cu privire la auditorul financiar al instituției de credit, ori cu privire la o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, inclusiv cele cu privire la persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere și la acționarii acestora pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
Hotărârea consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.
Banca Națională a României este singura autoritate în măsura să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunța asupra legalității acestor acte.
Dispozițiile art. 275 se aplică în mod corespunzător și în cazul refuzului nejustificat al Băncii Naționale a României de a se pronunța, în termenele prevăzute de lege, cu privire la o cerere de autorizare sau de aprobare, după caz, care cuprinde toate datele și informațiile cerute potrivit prevederilor legale în vigoare.
Până la adoptarea unei hotărâri de către consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit art. 275 alin. (1) sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către instanța judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiași articol , executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspenda.