ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 50 din 9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Prezenta ordonanță de urgență reglementează drepturile și obligațiile părților în ceea ce privește contractele de credit pentru consumatori.
Prezenta ordonanță de urgență se aplică contractelor de credit, cu următoarele excepții
contracte de închiriere sau de leasing, în cazul în care obligația de cumpărare a obiectului contractului nu este stabilită nici prin respectivul contract, nici prin alt contract separat
contracte de credit sub forma «descoperitului de cont"», pe baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună
contracte de credit pe baza cărora creditul este acordat fără dobândă și fără alte costuri, precum și contracte de credit cu termen de rambursare într-o perioadă de 3 luni și pentru care sunt de plătit numai costuri nesemnificative. Prin costuri nesemnificative se înțelege costuri de până la 0,5% din valoarea contractului de credit
contracte de credit acordate de către un angajator angajaților săi cu titlu accesoriu, ca sprijin pentru aceștia, fără dobândă sau cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată pe piață și care nu se oferă în general publicului
contracte de credit încheiate cu firmele de investiții, așa cum sunt definite la art. 2 alin. (2) lit. p) și x) din Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiții financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006 , cu modificările ulterioare, sau cu instituțiile de credit definite la art. 7 alin. (1) pct. 10, 11 și 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacție referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare dintre cele prevăzute la art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 106/2006 , atunci când societatea de investiții sau instituția de credit care acordă creditul este implicată într-o astfel de tranzacție
contracte de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunțate de o instanță sau de o altă autoritate instituită conform prevederilor legale
contracte de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a plății unei datorii existente, neînțelegându-se prin acestea contractele de restructurare, de reeșalonare etc.
contracte de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună la dispoziția creditorului un bun mobil, cu titlu de garanție, și în cazul cărora răspunderea juridică a consumatorului este strict limitată la respectivul bun mobil oferit drept garanție. Nu se înțeleg prin aceasta contractele de credit în temeiul cărora bunul oferit drept garanție este însuși bunul finanțat
contracte de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns pe baza unei dispoziții legale de interes general, la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obișnuit pe piață sau fără dobândă ori în condiții care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obișnuite de pe piață și cu dobânzi mai mici decât cele practicate în mod normal pe piață
contractelor de credit privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile, contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil.