Înapoi la Legislație

OUG nr. 152/1999 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
GUVERNUL
Articole
112

Pe scurt

OUG nr. 152/1999: ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 152 din 14 octombrie 1999 - (*actualizată*) privind medicamentele de uz uman (actualizată până la data de 24 septembrie 2003*).

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
GUVERNUL
Câte articole are?
112 articole.
Cuprins

ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 152 din 14 octombrie 1999 - (*actualizată*) privind medicamentele de uz uman (actualizată până la data de 24 septembrie 2003*)

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Art. 1

Prezenta ordonanță de urgență defineste medicamentele de uz uman, condițiile și normele producerii, punerii lor pe piața, precum și condițiile pentru asigurarea calității, eficacitatii și siguranței acestora.

Art. 2

(1)

Prin medicament de uz uman, denumit în continuare medicament, se înțelege orice substanța sau amestec de substanțe prezentat pentru tratamentul ori prevenirea bolilor la om, precum și orice substanța sau amestec de substanțe care pot fi administrate la om, în vederea stabilirii unui diagnostic medical sau pentru refacerea, corectarea ori modificarea funcțiilor fiziologice.

(2)

Specialitatea farmaceutica este un medicament prezentat într-o formă farmaceutica specifică, care poarta un nume specific, este condiționat într-un ambalaj specific, este preparat de o entitate juridică autorizata în acest sens și poate fi administrat la om după obținerea dreptului de a fi pus pe piața în condițiile prezentei ordonanțe.

(3)

Prin substanța, în înțelesul alin. (1), se înțelege orice materie, indiferent de originea sa, care poate fi umană, animala, vegetala sau chimica.

(4)

Sunt incluse în categoria medicamentelor

a)

medicamente imunologice

b)

medicamente derivate din sânge uman sau plasma umană

c)

produsele radiofarmaceutice

d)

generatorii de radionuclizi

e)

trusele (kit) radionuclidice

f)

precursorii radionuclidici

g)

preparatele magistrale și oficinale

h)

medicamente homeopate.

(5)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. a), prin medicament imunologic se înțelege orice medicament constituit din vaccinuri, toxine, seruri sau alergeni; vaccinurile, toxinele, serurile se referă la agenții folosiți pentru producerea imunitatii active, pentru diagnosticarea stării de imunitate naturala, pentru producerea imunitatii pasive; produsele alergene desemnează orice medicament folosit pentru identificarea sau inducerea unei alteratii specifice dobândite în răspunsul imunologic la un agent alergen.

(6)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. b), prin medicament derivat din sânge uman sau plasma umană se înțelege orice medicament bazat pe constituenti din sânge uman sau plasma umană, care sunt preparati industrial de către producători publici sau privati, asemenea medicamente incluzând în particular albumina, factori ai coagularii și imunoglobuline de origine umană.

(7)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. c), prin produs radiofarmaceutic se înțelege orice medicament care, atunci când este gata pentru utilizare, conține unul sau mai mulți radionuclizi (izotopi radioactivi), inclusiv pentru scopuri medicale.

(8)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. d), prin generator de radionuclizi se înțelege orice sistem care incorporeaza un radionuclid părinte fixat, de la care se obține un radionuclid fiica prin elutie sau prin orice alta metoda, folosit într-un produs radiofarmaceutic.

(9)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. e), prin trusa (kit) radionuclidica se înțelege orice preparat care urmează să fie reconstituit sau combinat cu radionuclizi în produsul radiofarmaceutic final, în mod obișnuit anterior administrării lui.

(10)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. f), prin precursor radionuclidic se înțelege orice alt radionuclid produs pentru radiomarcarea altei substanțe înaintea administrării la om.

(11)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. g), prin preparate magistrale se înțelege preparatele realizate extemporaneu în farmacie după o prescripție medicală, destinate tratamentului individual al unui pacient.

(12)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. g), preparatele oficinale sunt preparate realizate în farmacii sau laboratoare farmaceutice, în conformitate cu prevederile Farmacopeei Române sau cu normele tehnice avizate de autoritățile științifice în domeniu, nominalizate de Ministerul Sănătății și Familiei și în concordanta cu un nomenclator stabilit de Ministerul Sănătății și Familiei.

(13)

În înțelesul prevederilor alin. (4) lit. h), prin medicament homeopat se înțelege orice medicament preparat din produse, substanțe sau compozitii, denumite stocuri homeopate, în conformitate cu procedura homeopata de preparare descrisă de către farmacopeele uzuale.

(14)

Se exclud din categoria medicamentelor următoarele

a)

sangele total, plasma și celulele sanguine de origine umană

b)

sursele radioactive închise a căror structura este astfel încât sa prevină, în condiții normale de utilizare, orice dispersie în mediu a materialelor radioactive conținute.

Art. 3

(1)

Agenția Naționala a Medicamentului stabilește încadrarea medicamentelor, cu excepția celor prevăzute la art. 2 alin. (4) lit. g), în funcție de modul de eliberare, în: - grupa A - medicamentele care se eliberează cu prescripție medicală numai în farmacii

—

grupa B - medicamentele care se pot elibera fără prescripție medicală în farmacii și în drogherii.

(2)

Agenția Naționala a Medicamentului stabilește pentru medicamentele aparținând grupei A următoarele subgrupe

a)

medicamente care se eliberează în farmacie de către farmacist pe bază de prescripție medicală valabilă timp de 6 luni, care poate să rămână la pacient

b)

medicamente care se eliberează în farmacie de către farmacist pe bază de prescripție medicală care se retine în farmacie

c)

medicamente care se eliberează în farmacie de către farmacist pe bază de prescripție medicală specială

d)

medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală în condiții restrictive, pentru a fi utilizate în spații cu destinații speciale.

Art. 4

Agenția Naționala a Medicamentului elaborează anual Nomenclatorul cuprinzând medicamentele autorizate de punere pe piața, precizând pentru fiecare produs grupa și subgrupa în care acesta este inclus.

Art. 5

Schimbarea încadrării unui medicament în clasificarea existenta poate fi determinata de reînnoirea autorizației de punere pe piața sau dacă sunt raportate Agenției Naționale a Medicamentului informații noi despre produs.

Art. 6

(1)

Autorizația de punere pe piața eliberata de Agenția Naționala a Medicamentului este obligatorie pentru toate medicamentele definite la art. 2.

(2)

Documentația solicitată pentru autorizare depinde de natura și de structura substanței active, de categoria de produs, de modul de eliberare a produsului și este prezentată detaliat în norme emise de Agenția Naționala a Medicamentului.

Art. 7

Autorizația de punere pe piața se eliberează pentru medicamentele care îndeplinesc condițiile de calitate, eficacitate și siguranța.

Art. 8

(1)

Sunt exceptate de la prevederile art. 6 următoarele medicamente

a)

preparatele magistrale și oficinale

b)

medicamentele destinate pacientilor în vederea continuării tratamentului început în străinătate

c)

medicamentele necesare în cazuri excepționale: calamitati naturale, epidemii și cazuri de necesitate aprobate de Ministerul Sănătății și Familiei.

(2)

Medicamentele destinate experimentelor clinice sau cercetării tehnologice pot fi utilizate fără autorizație de punere pe piața, dar cu autorizarea Agenției Naționale a Medicamentului.

(3)

Abrogat.

(4)

Abrogat.

Art. 9

Solicitantul unei autorizații de punere pe piața pentru un medicament trebuie să fie

a)

producător român, persoana juridică, care deține autorizație de funcționare

b)

producător străin autorizat potrivit legislației din țara de origine, cu reprezentanta în România, sau persoana juridică română imputernicita de producător, care are angajat personal de specialitate medici sau farmacisti.

Art. 10

(1)

În vederea obținerii autorizației de punere pe piața pentru un medicament, solicitantul va depune la Agenția Naționala a Medicamentului documentația în conformitate cu reglementările privind autorizarea de punere pe piața a medicamentelor.

(2)

Reglementările prevăzute la alin. (1) se elaborează de către Agenția Naționala a Medicamentului și se aproba prin ordin al ministrului sănătății.

Art. 11

În scopul emiterii autorizației de punere pe piața Agenția Naționala a Medicamentului

a)

verifica specificățiile și documentele depuse în conformitate cu prevederile reglementărilor emise de Agenția Naționala a Medicamentului

b)

solicita experților evaluarea documentației prezentate

c)

solicita laboratoarelor abilitate, în anumite situații stabilite prin reglementări ale Agenției Naționale a Medicamentului, aprobate prin ordin al ministrului sănătății, testarea medicamentelor

d)

solicita, în anumite situații, efectuarea unei inspecții.

Art. 12

Agenția Naționala a Medicamentului emite decizia finala pentru acordarea autorizației de punere pe piața pe baza rapoartelor de evaluare favorabile semnate de către experți cu calificări tehnice și profesionale necesare și, dacă este cazul, a rezultatelor testelor de laborator.

Art. 13

Agenția Naționala a Medicamentului soluționează cererea de autorizare de punere pe piața a unui medicament în perioada prevăzută în reglementările proprii.

Art. 14

În cazurile în care Agenția Naționala a Medicamentului solicita completarea documentației, timpul limita de emitere a autorizației de punere pe piața este întrerupt până la furnizarea informațiilor cerute.

Art. 15

(1)

Autorizația de punere pe piața cuprinde

a)

rezumatul caracteristicilor produsului

b)

prospectul pentru pacient

c)

informații privind ambalajul medicamentului.

(2)

Autorizația de punere pe piața va specifică modul de eliberare a medicamentului autorizat, conform art. 3.

(3)

Conținutul rezumatului caracteristicilor produsului, al prospectului pentru pacient, al etichetei și al ambalajului medicamentului este prezentat detaliat în normele Agenției Naționale a Medicamentului.

Art. 16

(1)

Agenția Naționala a Medicamentului poate respinge cererea de autorizare de punere pe piața a unui medicament în cazul în care verificările nu probează calitățile medicamentului propus pentru autorizarea de punere pe piața: calitate, siguranța, eficacitate.

(2)

În cazul unor opinii nefavorabile ale Agenției Naționale a Medicamentului solicitantul este anuntat în scris despre respingerea cererii de autorizare de punere pe piața. Respingerea este însoțită de un raport justificativ care se bazează pe concluziile rapoartelor de evaluare.

(3)

În termen de 30 de zile de la primirea raportului de respingere solicitantul poate transmite Agenției Naționale a Medicamentului o contestație.

(4)

În termen de 90 de zile de la primirea contestației Agenția Naționala a Medicamentului trebuie să comunice un răspuns privind soluționarea contestației.

Art. 17

Medicamentele care au autorizație de punere pe piața vor fi înscrise de către Agenția Naționala a Medicamentului în Registrul medicamentelor autorizate în România; numărul de autorizație trebuie să fie înscris pe ambalajul secundar al medicamentului.

Art. 18

Agenția Naționala a Medicamentului publică buletinul informativ cuprinzând medicamentele autorizate de punere pe piața, cu precizarea datei de eliberare a autorizației de punere pe piața și a numărului de autorizație.

Art. 19

(1)

Autorizația de punere pe piața este valabilă 5 ani și poate fi reînnoită după această perioadă, la cererea deținătorului acesteia.

(2)

În cazuri speciale - medicamente noi recomandate în boli grave sau în boli pentru care nu exista mijloace terapeutice alternative satisfăcătoare - se poate emite autorizație de punere pe piața provizorie, valabilă cel mult un an, cu posibilitatea prelungirii ei cu cel mult încă un an.

Art. 20

Acordarea autorizației de punere pe piața de către Agenția Naționala a Medicamentului nu diminuează responsabilitatea civilă și penală a producătorului.

Art. 21

(1)

Pentru reînnoirea autorizației de punere pe piața solicitantul trebuie să depună la Agenția Naționala a Medicamentului, cu 6 luni înainte de data expirării autorizației, o cerere însoțită de documentația reactualizata și informații la zi privind farmacovigilenta.

(2)

Procedura de reinnoire a autorizației de punere pe piața se stabilește prin norme elaborate de Agenția Naționala a Medicamentului, în condițiile legii.

(3)

Medicamentele pentru care s-au depus cereri de reinnoire a autorizației de punere pe piața pot fi menținute în circuitul terapeutic până la soluționarea cererii de reautorizare.

Art. 22

Dacă pentru un medicament nu se solicita reînnoirea autorizației de punere pe piața, în termenul prevăzut la art. 21, medicamentul poate fi menținut în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităților distribuite în rețeaua farmaceutica, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizației de punere pe piața.

Art. 23

(1)

Procedura de autorizare de punere pe piața a unui medicament poate fi întreruptă la cererea solicitantului.

(2)

Documentația depusa de solicitant va fi arhivata de Agenția Naționala a Medicamentului pe o perioadă de 5 ani.

Art. 24

Orice modificări ale medicamentului, apărute în perioada de valabilitate a autorizației de punere pe piața a acestuia ca urmare a influentei progresului științific și tehnic, care se referă la conținutul autorizației, vor fi aduse la cunoștința Agenției Naționale a Medicamentului.

Art. 25

(1)

Modificările care nu conduc la o schimbare fundamentală din punct de vedere al calității, siguranței și eficacitatii medicamentului și care necesita actualizarea informațiilor despre produs constituie variatii minore tip I, precizate în reglementări ale Agenției Naționale a Medicamentului.

(2)

Procedura de soluționare a variatiilor minore tip I este stabilită în reglementări ale Agenției Naționale a Medicamentului.

Art. 26

(1)

Modificările care produc schimbări importante din punct de vedere al calității, siguranței și eficacitatii medicamentului, dar nu necesita eliberarea unei noi autorizații de punere pe piața, constituie variatii majore de tip II, prevăzute în reglementări ale Agenției Naționale a Medicamentului.

(2)

Procedura de soluționare a variatiilor majore de tip II este stabilită în reglementări ale Agenției Naționale a Medicamentului.

Art. 27

Timpul afectat soluționării variatiilor majore și minore este prevăzut de reglementările Agenției Naționale a Medicamentului.

Art. 28

Medicamentele autorizate de punere pe piața în Uniunea Europeană, prin procedura centralizata sau descentralizata, se autorizeaza în România conform unor proceduri simplificate prezentate în reglementările Agenției Naționale a Medicamentului.

Art. 29

Medicamentele realizate în România prin cooperare sunt supuse procedurii de autorizare de punere pe piața în funcție de natura cooperării, conform reglementărilor Agenției Naționale a Medicamentului.

Art. 30

(1)

În situațiile în care este pusă în pericol sănătatea populației, Ministerul Sănătății și Familiei poate suspenda sau interzice definitiv circulația pe teritoriul României a unui medicament care a fost autorizat potrivit prevederilor acestei ordonanțe de urgență.

(2)

În aceste cazuri Agenția Naționala a Medicamentului suspenda sau retrage autorizația de punere pe piața.

Articolele următoare · 30 din 112