ORDONANTA nr. 36 din 30 ianuarie 2002 - (*actualizată*) (**republicată**) privind impozitele și taxele locale (actualizată până la data de 19 februarie 2003*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale și sunt reglementate prin prezenta ordonanță.
Informațiile referitoare la impozitele și taxele locale sunt de interes public, autoritățile administrației publice locale având obligația să asigure accesul liber și neingradit la acestea.
Resursele financiare constituite din impozitele și taxele locale se utilizează pentru cheltuielile publice a căror finanțare se asigura de la bugetele locale, în condițiile legii.
Persoanele fizice și persoanele juridice, denumite în continuare contribuabili, datorează impozitele și taxele locale reglementate prin prezenta ordonanță.
Sunt asimilați persoanelor fizice, în sensul prezentei ordonanțe, contribuabilii care desfășoară activități economice pe baza liberei inițiative ori exercita în mod individual sau prin asociere orice profesie libera.
Prin persoane juridice, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege acele entități reprezentate de persoanele fizice, înregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct, în scopul desfășurării unei activități, precum
comercianții și filialele acestora, definiți astfel de Codul comercial, inclusiv unitățile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum și cele ale organizațiilor politice, sindicale, patronale și cooperatiste, instituțiilor publice, asociațiilor și fundațiilor, cultelor religioase și altora asemenea, cu excepția celor menționate la alin. (2)
cultele religioase și unitățile locale ale acestora, cu personalitate juridică.
Sunt asimilate persoanelor juridice, în sensul prezentei ordonanțe, și sucursalele și reprezentantele autorizate sa funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice sau juridice străine, și altele asemenea.
Sunt exceptate instituțiile și unitățile care funcționează în subordinea sau în coordonarea Ministerului Educației și Cercetării.
Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația acestora.
În cazul clădirilor proprietate publică și privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea sau în folosință, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosință.
În sensul prezentei ordonanțe, prin clădire se înțelege orice construcție care servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea.
Pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, la dimensionarea unei clădiri se are în vedere suprafața construită desfășurată care se determina prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol. În calcul nu se cuprind suprafețele podurilor, cu excepția mansardelor, precum și cele ale treptelor și teraselor neacoperite.
Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% în mediul urban și de 0,1% în mediul rural asupra valorii impozabile a clădirii, determinata potrivit criteriilor și normelor de evaluare prevăzute în anexa nr. 1.
În cazul contribuabililor menționați la alin. (1), care dețin mai multe clădiri cu destinația de locuinta, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează
cu 15% pentru prima clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu
cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu
cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afară celei de la adresa de domiciliu
cu 100% pentru cea de a patra clădire și următoarele, în afară celei de la adresa de domiciliu.
Ordinea numerică a proprietăților se determina în raport de anul dobândirii clădirii, indiferent sub ce forma, rezultat din documentele care atesta calitatea de proprietar.
Contribuabilii care intra sub incidența alin. (2) au obligația să depună o declarație specială la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială asi au domiciliul, precum și la cele în a căror rază teritorială sunt situate clădirile respective.
Modelul declarației speciale menționate la alin. (4) se aproba prin normele metodologice referitoare la impozitele și taxele locale.
Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor prevăzuți la art. 3 alin. (3), se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5% și 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.
Dacă persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor începând cu anul 1998 până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, cota impozitului pe clădiri este între 3% și 5%, aplicată la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluari, înregistrată în contabilitatea acestora.
Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe clădiri se determina asupra valorii negociate între părți și înscrise în contract și se datorează de către proprietar.
Începând cu data transferului de proprietate către beneficiar a clădirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul se determina prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (2), până la data primei reevaluari înregistrate în contabilitate.
La determinarea impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor prevăzuți la art. 3 alin. (3), se au în vedere atât clădirile aflate în funcțiune, cat și cele în rezerva sau în conservare.
Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii de inventar înregistrate în contabilitate.
Clădirile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului.
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situațiile de dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere a clădirilor, precum și de transfer al dreptului de proprietate ori locațiune asupra clădirilor, după caz, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea se acordă proporțional cu partea de clădire supusă unei astfel de situații, precum și cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Lista cuprinzând clădirile care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redata în anexa nr. 2.
Avizarea de către consiliile locale a construcțiilor speciale prevăzute la subpunctul 20 al pct. 7 din anexa nr. 2 se va face anual, în cursul lunii noiembrie, și se aplică în anul fiscal următor.
Impozitul pe clădiri se stabilește pe baza declarației de impunere depuse de contribuabili, în condițiile prezentei ordonanțe, și se plătește trimestrial în patru rate egale, astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.
Contribuabilii care dețin în proprietate terenuri situate în municipii, orașe și comune, în intravilanul sau în extravilanul localităților datorează impozit pe teren.
Impozitul pe teren se stabilește anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul localităților, pe ranguri de localități și zone, iar în extravilanul localităților, pe ranguri de localități și categorii de folosință a terenurilor, pe zone, potrivit anexei nr. 3 și, respectiv, anexei nr. 4.
În cazurile în care terenurile situate în intravilanul localităților sunt înregistrate în registrul agricol la alta categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, acestea se vor supune impozitului pe teren conform anexei nr. 4.
Încadrarea terenurilor pe zone și pe categorii de folosință, în intravilan și extravilan, se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidente agricole ori cadastrale.
Pentru terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Dispozițiile prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul terenurilor a căror încadrare se modifica în cursul anului fiscal.
În situația în care în cursul anului se modifica rangul localității, impozitul pe teren se modifica corespunzător noii incadrari a localității, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit aceasta modificare.
Impozitul pe teren nu se aplică asupra terenurilor pentru care se plătește taxa pe teren datorată potrivit art. 17 din prezenta ordonanță.
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situațiile care corespund dispozițiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs acea situație, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Lista cuprinzând terenurile pentru care nu se datorează impozitul și taxa este redata în anexa nr. 5.
Pentru terenurile proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea sau în folosință regiilor autonome, a societăților comerciale și a altor persoane juridice, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura, acestea datorează taxa pe teren, care se stabilește în aceleași condiții ca și impozitul pe teren prevăzut la art. 12.
Pentru terenurile ocupate de drumuri și cai ferate contribuabilii prevăzuți la art. 17 datorează taxa pe teren ce se stabilește anual, în lei/km, diferențiată după cum urmează
pentru drumuri 200.000 lei/km
pentru cai ferate normale 390.000 lei/km
pentru cai ferate inguste 200.000 lei/km.
Taxa se datorează numai pentru liniile ferate și drumurile până la accesul în incinta unității.