ORDONANTA nr. 36 din 30 ianuarie 2002 - (*actualizată*) (**republicată**) privind impozitele și taxele locale (actualizată până la data de 19 februarie 2003*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Contribuabilii care dețin în proprietate terenuri situate în municipii, orașe și comune, în intravilanul sau în extravilanul localităților datorează impozit pe teren.
Impozitul pe teren se stabilește anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul localităților, pe ranguri de localități și zone, iar în extravilanul localităților, pe ranguri de localități și categorii de folosință a terenurilor, pe zone, potrivit anexei nr. 3 și, respectiv, anexei nr. 4.
În cazurile în care terenurile situate în intravilanul localităților sunt înregistrate în registrul agricol la alta categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, acestea se vor supune impozitului pe teren conform anexei nr. 4.
Încadrarea terenurilor pe zone și pe categorii de folosință, în intravilan și extravilan, se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidente agricole ori cadastrale.
Pentru terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Dispozițiile prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul terenurilor a căror încadrare se modifica în cursul anului fiscal.
În situația în care în cursul anului se modifica rangul localității, impozitul pe teren se modifica corespunzător noii incadrari a localității, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit aceasta modificare.
Impozitul pe teren nu se aplică asupra terenurilor pentru care se plătește taxa pe teren datorată potrivit art. 17 din prezenta ordonanță.
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situațiile care corespund dispozițiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs acea situație, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal.
Lista cuprinzând terenurile pentru care nu se datorează impozitul și taxa este redata în anexa nr. 5.
Pentru terenurile proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea sau în folosință regiilor autonome, a societăților comerciale și a altor persoane juridice, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura, acestea datorează taxa pe teren, care se stabilește în aceleași condiții ca și impozitul pe teren prevăzut la art. 12.
Pentru terenurile ocupate de drumuri și cai ferate contribuabilii prevăzuți la art. 17 datorează taxa pe teren ce se stabilește anual, în lei/km, diferențiată după cum urmează
pentru drumuri 200.000 lei/km
pentru cai ferate normale 390.000 lei/km
pentru cai ferate inguste 200.000 lei/km.
Taxa se datorează numai pentru liniile ferate și drumurile până la accesul în incinta unității.
Contribuabilii care dețin mijloace de transport cu tracțiune mecanică datorează o taxa anuală stabilită în funcție de capacitatea cilindrică a acestora, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune din aceștia, conform anexei nr. 6 lit. A pct. I.
Pentru autovehiculele de transport marfa cu masa totală maxima autorizata de peste 12 tone, precum și pentru combinatiile acestora, taxa este cea prevăzută în anexa nr. 6 lit. A pct. II și III.
Resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport prevăzută în anexa nr. 6 lit. A pct. II și III se vor utiliza în exclusivitate pentru lucrări de întreținere, modernizare, reabilitare și construcție a drumurilor de interes local și județean și constituie venit în proporție de 60% la bugetul local și, respectiv, de 40% la bugetul județean. Pentru municipiul București taxa constituie venit în proporție de 60% la bugetele sectoarelor și, respectiv, de 40% la bugetul municipiului București.
Pentru remorci, semiremorci și rulote taxele anuale se stabilesc în funcție de capacitatea acestora, conform anexei nr. 6 lit. B.
Sunt scutite de taxa autoturismele, motocicletele cu atas și mototriciclurile care aparțin persoanelor cu handicap locomotor și care sunt adaptate handicapului acestora.
Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte documente legale din care să rezulte acestea.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa, care aparțin contribuabililor, se stabilește anual, pentru fiecare mijloc de transport, conform anexei nr. 6 lit. C.
Navele fluviale de pasageri, barcile și luntrele, folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brailei și Insula Balta Ialomitei, nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidentele autorităților la care sunt înmatriculate, taxa se da la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situații.
Pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de leasing taxa se datorează de către proprietar.
Taxa asupra mijloacelor de transport se determina de către compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială contribuabilii asi au domiciliul, sediul sau punctele de lucru, după caz, pe baza declarației de impunere depuse în condițiile prezentei ordonanțe.
Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun în regim urban și suburban sunt scutite de plată taxei asupra mijloacelor de transport.
Transportul de călători în comun în regim urban și suburban se referă și la cel care parcurge o distanta în afară localității, dacă se practica tarife stabilite în condițiile transportului în comun.
Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în patru rate egale, astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.
Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.
Persoanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligația de a achită integral taxa datorată, la data luării în evidenta de către compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale.
Pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor contribuabilii datorează taxe diferențiate, conform anexei nr. 7.
Taxa pentru eliberarea autorizației de construire se calculează pe baza valorii de proiect declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizației de construire, în conformitate cu proiectul prezentat.
La terminarea lucrărilor beneficiarii autorizației de construire, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin aceasta, sunt obligați sa declare structurilor specializate în domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului ale autorităților administrației publice locale valoarea reală a lucrărilor, în vederea regularizării taxei pentru autorizația de construire.
Structurile specializate menționate la alin. (2) vor regulariza taxa pentru autorizația de construire pe baza valorii reale a lucrărilor declarate de către solicitant, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizația de construire.
Pentru persoanele fizice, în cazul în care valoarea lucrărilor declarate de către solicitant este mai mica decât valoarea determinata potrivit anexei nr. 1, regularizarea taxei se va face pe baza valorii astfel calculate.
Cuantumul taxelor prevăzute în anexa nr. 7 se stabilește între aceste limite de către consiliile locale sau județene, după caz.
Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc prealabil eliberării sau vizarii, după caz, a certificatelor, avizelor și autorizațiilor.
Pentru eliberarea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire de către președinții consiliilor județene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proporție de 50% la bugetul local și de 50% la bugetul județean.
Pentru municipiul București taxele datorate pentru eliberarea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire se fac venit la bugetul municipiului București sau ale sectoarelor acestuia, după caz, potrivit atribuțiilor stabilite prin lege primarului general, respectiv primarilor de sectoare.
Dovada plății taxei se păstrează la structura specializată a autorității administrației publice locale care a eliberat documentele respective.
Contribuabilii care beneficiază sub diverse forme de serviciul de reclama și publicitate, cu excepția celui realizat prin mijloacele de informare în masa scrise și audiovizuale, sunt obligați sa încheie contracte în acest sens și datorează bugetelor locale pe raza cărora se efectuează publicitatea o taxa de reclama și publicitate care poate fi cuprinsă între 1% și 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.
Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afisaj, panouri sau alte asemenea mijloace publicitare beneficiarii datorează o taxa care poate fi cuprinsă între 65.000 lei/an/mp și 130.000 lei/an/mp sau fracțiune de mp.
Pentru firmele instalate la locul exercitării activității taxa anuală se stabilește în funcție de dimensiune și poate fi cuprinsă între 120.000 lei/an/mp și 200.000 lei/an/mp sau fracțiune de mp.
Cota procentuală și cuantumul taxei prevăzut în suma fixa se stabilesc de către consiliile locale în a căror rază teritorială se realizează publicitatea, în limitele prevăzute mai sus.
Taxa datorată potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) se plătește lunar de către cel care efectuează reclama și publicitatea la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a carei raza se realizează serviciul, până la data de 10 a lunii următoare, pe toată perioada desfășurării contractului, începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă.
Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului de prestare a serviciului de reclama și publicitate.
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama și publicitate datorată potrivit art. 31 alin. (2) se plătește anticipat de către beneficiarul publicității, proporțional cu numărul de luni de utilizare, la bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a carei raza este expus afisul publicitar. În situațiile în care mijloacele de reclama și publicitate au o durată mai mare de un în, taxa se plătește până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.
Contribuabilii care datorează taxa potrivit art. 31 alin. (3) au obligația sa o achite trimestrial la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a carei raza teritorială își desfășoară activitatea, în patru rate egale, astfel: până la 15 martie, până la 15 iunie, până la 15 septembrie și până la 15 noiembrie.
Instituțiile publice nu datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama și publicitate.
Taxa prevăzută la art. 31 alin. (3) nu se datorează pentru panourile de identificare și avertizare a instalațiilor energetice.
Contribuabilii care organizează manifestări artistice, competitii sportive, activități artistice și distractive de videoteca și discoteca, denumite în continuare spectacole, datorează impozit pe spectacole, calculat în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor sau în suma fixa pe metru patrat, în funcție de suprafața incintei unde se desfășoară spectacolul, mai puțin valoarea timbrelor instituite, potrivit legii.
Instituțiile publice nu datorează impozitul pe spectacole.
Pentru manifestările artistice și competitiile sportive impozitul pe spectacole se stabilește asupra încasărilor din vânzarea abonamentelor și a biletelor de intrare, prin aplicarea următoarelor cote
2% pentru manifestările artistice de teatru, de opera, de opereta, de filarmonica, cinematografice, muzicale, de circ, precum și pentru competitiile sportive interne și internaționale
5% pentru manifestările artistice de genul: festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice ori distractive care au un caracter ocazional.
Pentru activitățile artistice și distractive de videoteca și discoteca impozitul pe spectacole se stabilește în funcție de suprafața incintei în care se desfășoară spectacolul, pe zi de funcționare, după cum urmează
în cazul videotecilor, de la 500 lei/mp/zi la 1.000 lei/mp/zi
în cazul discotecilor, de la 1.000 lei/mp/zi la 2.000 lei/mp/zi.
Cuantumul impozitului se stabilește de către consiliile locale în a căror rază administrativ-teritorială se realizează activitățile artistice și distractive, în limitele prevăzute la alin. (1).
Pentru determinarea impozitului pe spectacole, asupra nivelurilor menționate la alin. (1) se aplică coeficienții de corectie menționați la nota din anexa nr. 4.
Plătitorii de impozit pe spectacole, pentru manifestările prevăzute la art. 34, au obligația de a inregistra abonamentele și biletele de intrare la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială asi au sediul și de a afișa tarifele la casele de vânzare a biletelor și la locul de desfășurare a spectacolelor.
Pentru spectacolele organizate în deplasare sau în turneu este obligatorie vizarea biletelor de intrare și a abonamentelor la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază teritorială se desfășoară spectacolele.
Plătitorii de impozit pe spectacole, pentru activitățile prevăzute la art. 35, au obligația să depună o declarație care va conține suprafața incintei, precum și zilele în care se desfășoară spectacolele, până cel târziu la data de 15 inclusiv, pentru luna următoare.
Impozitul pe spectacole se plătește lunar până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează venitul la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a carei raza se desfășoară spectacolul.
Plătitorii de impozit pe spectacole răspund de exactitatea calculului și de vărsarea la timp a impozitului.
Pentru sumele cedate în scopuri umanitare, pe bază de contract, din încasările obținute din spectacole nu se datorează impozit.
Plătitorii impozitului pe spectacole au obligația sa țină evidenta acestuia și să depună lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează venitul, la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în a căror rază de competența plătitorul asi are sediul sau domiciliul, decontul de impunere sau declarația prevăzută la art. 37, potrivit modelelor aprobate prin normele metodologice referitoare la impozitele și taxele locale.
Tipărirea, înregistrarea, vizarea, evidenta și gestionarea, după caz, a abonamentelor și a biletelor de intrare la spectacole se fac potrivit normelor tehnice aprobate prin hotărâre a Guvernului la inițiativa Ministerului Administrației Publice, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice, cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor și al Ministerului Tineretului și Sportului, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Plătitorii impozitului pe spectacole sunt, de asemenea, obligați
să respecte normele tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vizarea, evidenta și gestionarea, după caz, a abonamentelor și a biletelor de intrare la spectacole
sa elibereze bilete de intrare la spectacole pentru toate sumele încasate și sa nu practice tarife mai mari decât cele înscrise pe bilete
sa pună la dispoziție organelor de control documentele care atesta calculul și plata impozitului pe spectacole.
Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vizarea, evidenta și gestionarea, după caz, a abonamentelor și a biletelor de intrare la spectacole constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei
Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se va actualiza în condițiile prezentei ordonanțe.
Sancțiunea se aplică plătitorilor de impozit pe spectacole.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 43 se fac de către primar și împuterniciții acestuia, precum și de către persoanele împuternicite în acest scop din cadrul Ministerului Administrației Publice, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Culturii și Cultelor și Ministerului Tineretului și Sportului.
Pentru șederea în municipii, orașe sau comune consiliile locale pot hotara instituirea taxei hoteliere datorate de persoanele fizice în vârsta de peste 18 ani.
Taxa se determina pe baza cotei stabilite de consiliile locale între 0,5% și 5%, aplicată la tarifele de cazare practicate de unitățile hoteliere.
Pentru șederea în stațiunile turistice, declarate conform legii, taxa se determina pe baza cotei stabilite de consiliile locale, între 0,5% și 5%, la tarifele practicate de unitățile hoteliere pentru o noapte de cazare, indiferent de durata sejurului.
Taxa hoteliera se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu luarea în evidenta a persoanelor cazate, și se vărsa la bugetul local în primele 10 zile ale fiecărei luni pentru luna precedenta.
În cazul în care taxa hoteliera este inclusă în chitanța sau în costul biletului de odihnă și tratament, persoanele juridice prevăzute la art. 46 vor vărsa la bugetul local al unității administrativ-teritoriale suma încasată cu acest titlu, recuperată de la agențiile de turism prin intermediul cărora a fost valorificată chitanța sau biletul de odihnă și tratament, în primele 10 zile ale fiecărei luni pentru luna precedenta.
În exercitarea atribuțiilor ce le revin în administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, consiliile locale sau județene, după caz, pot institui taxe zilnice cuprinse între 1.000 lei și 100.000 lei pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologice.
Consiliile locale pot institui taxe zilnice, cuprinse între limitele prevăzute la alin. (1), pentru deținerea în proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje destinate sa funcționeze în scopul obținerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de către consiliile locale.
Consiliile locale pot institui taxe pentru vehiculele lente prevăzute în anexa nr. 8, în suma fixa, pentru fiecare vehicul, ce pot fi cuprinse între 26.000 lei/an și 260.000 lei/an.
Sumele provenite din taxele prevăzute la alin. (1)-(3) constituie venituri proprii ale bugetelor locale și se plătesc anticipat.
Pentru stabilirea taxelor locale menționate la alin. (1)-(3) consiliile locale vor avea în vedere criteriile prevăzute în normele metodologice menționate la art. 76 din prezenta ordonanță.