LEGE nr. 99 din 26 mai 1999 (*actualizata*) privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (actualizata până la data de 21 aprilie 2003*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În cazul neindeplinirii obligației garantate, creditorul va putea sa aleaga între a initia procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civila sau a executa garantia reala potrivit prevederilor prezentului capitol.
Dacă nu se prevede altfel, dispozitiile prezentului capitol se aplică numai garantiilor reale asupra bunurilor cu care se garanteaza indeplinirea unei obligații care cade sub incidența prezentului titlu. Obligația trebuie să fie certa și exigibila.
În cazul în care debitorul nu își indeplineste obligația, creditorul are dreptul de a-și satisface creanta cu bunul afectat garantiei. În acest scop, creditorul are dreptul sa ia în posesie, în mod pasnic, bunul afectat garantiei sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum și titlurile și inscrisurile care constata dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizatie sau notificare prealabila și fără a plati taxe sau vreun tarif.
În exercitarea dreptului de a lua în posesie bunul creditorul nu poate tulbura ordinea publică, nici nu poate face uz de forta fizica sau de orice alt tip de intimidare asupra persoanei debitorului ori sa recurga la orice alt mijloc de a-l constrange pe debitor în momentul luării în posesie.
În timpul intrarii pasnice în posesia bunului, în nici un moment creditorul nu poate fi insotit de un functionar public sau politienesc.
Pentru a putea lua în posesie bunul potrivit alin. (1)-(3), contractul de garantie trebuie să includa urmatoarea formula, redactata cu caractere majuscule, având dimensiunea de cel puțin 12 puncte (0,5 cm): "IN CAZ DE NEEXECUTARE CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA IN POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANTIEI".
Orice persoană care are posesia bunului afectat garantiei trebuie să îl predea, la solicitarea creditorului a cărui obligație a ajuns la scadenta și a cărui garantie reala are un grad de prioritate mai mare potrivit prezentului titlu, astfel încât garantia să poată fi executata potrivit procedurii stabilite prin prezentul titlu.
Cu excepția situației de mai sus, în timpul perioadei de executare a garantiei reale nici un alt creditor nu poate solicita luarea în posesie a bunului în cauza.
Creditorul poate vinde orice bun afectat garantiei, chiar în cazul în care se afla în posesia debitorului. În astfel de situație cumparatorul bunului are acelasi drept de a intră în posesie ca și creditorul garantat, în condițiile prezentului titlu.
În orice moment, până la vanzarea bunului de către creditor, debitorul poate plati creditorului totalitatea sumei datorate, cu cheltuielile rezonabile facute pentru luarea în posesie și vanzarea bunului, stingand astfel datoria. Creditorul este obligat sa accepte plata, sa inceteze imediat orice măsură de executare silita și sa restituie bunul către debitor.
Dacă nu este posibila luarea în posesie a unui bun afectat garantiei în forma pasnica, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecătoresc sau, după caz, al executorului bancar ori cu sprijinul oricărui alt organ de executare, să între în posesia bunului. Cererea creditorului va fi însoțită de o copie certificata de pe inscriere la arhiva, o copie de pe contractul de garantie și de o descriere a bunului ce urmeaza a fi luat în posesie. La solicitarea organului de executare organele de politie sunt obligate sa acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.
În termen de 48 de ore de la primirea cererii organul de executare se va deplasa la locul unde se afla bunul afectat garantiei, va intra în posesia acestuia și îl va preda imediat creditorului. Organul de executare va întocmi un proces-verbal, în doua exemplare, din care unul se va pastra la dosarul de executare, iar celalalt va fi inmanat debitorului, care va semna de primire. În cazul în care este necesară folosirea forței, organul de executare este obligat sa revina în cursul aceleiasi zile, insotit de politie, pentru a intră în posesia bunului afectat garantiei.
Creditorul va avansa cheltuielile și va suporta riscurile legate de transportarea și depozitarea bunurilor în cauza.
Părțile pot cadea de acord, prin contractul de garantie, asupra modului de vanzare a bunurilor grevate, ca urmare a neindeplinirii obligației.
În lipsa unui asemenea acord, creditorul trebuie să vanda bunul afectat garantiei intr-o maniera comerciala rezonabila care să asigure obtinerea celui mai bun pret. Metoda, maniera, locul și momentul vanzarii trebuie să urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vand bunuri similare în mod obisnuit pe piața respectiva.
Regulile comerciale adecvate pot fi: vanzarea directa către un tert, vanzarea prin licitație facuta publică în ziar, vanzarea pe piete publice sau prin orice alt mod de vanzare rezonabil comercial pentru tipul de bunuri supuse vanzarii. Dintre diferitele metode de vanzare rezonabile comercial creditorul o va alege pe aceea care să asigure obtinerea celui mai bun pret.
Cumparatorul ia în proprietate bunul afectat garantiei, liber de orice garantie reala existenta sau de sarcini asupra acestui bun.
Titlurile sau inscrisurile care constata dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului și contractul de garantie reala mobiliara, împreună cu mențiunea stingerii garantiei la arhiva fac dovada dreptului de proprietate al cumparatorului sau, după caz, al creditorului care și-a adjudecat bunul.
Înainte de vanzare, sub sancțiunea nulitatii și a raspunderii pentru pagubele cauzate, creditorul trebuie să faca o notificare a vanzarii către debitor și către ceilalti creditori care și-au inscris un aviz de garantie reala față de acelasi debitor și cu privire la acelasi bun, precum și proprietarului bunului afectat garantiei, dacă debitorul nu este proprietarul acestuia.
Notificarea va fi comunicata persoanelor menționate la alin. (1) la domiciliul lor, astfel încât să fie primita cu cel puțin 5 zile libere înainte de vanzare, și va indica locul, ziua și ora la care va avea loc vanzarea, precum și condițiile de vanzare.
Notificarea se va face în orice mod care asigura dovada primirii ei.
Creditorul poate vinde bunul chiar înainte de notificare, în cazul bunurilor perisabile.
Creditorul trebuie să inceapa și sa incheie procedura de executare a garantiei într-un interval de timp rezonabil, în functie de tipul de bunuri și de regulile obisnuite practicate pe piața care asigura vanzarea la cel mai bun pret.
Creditorul nu își poate adjudeca bunul afectat garantiei în cadrul vanzarii initiate de el fără ca în prealabil sa fi dat posibilitatea tertilor de a participa la vanzare, în afara cazului în care părțile au convenit altfel. Bunul adjudecat de către creditor va fi liber de orice sarcini, cu excepția celor înregistrate anterior inscrierii garantiei sale.
În cazul în care rezultatele obtinute din valorificarea bunului ca urmare a executarii sunt insuficiente pentru a acoperi în intregime plata obligației garantate, debitorul rămâne obligat pentru diferența de plată. În acest caz creditorul își va putea satisface diferența de creanta ca simplu creditor chirografar.
În termen de 5 zile libere de la primirea notificarii, debitorul, creditorul sau proprietarul bunului, dacă are un interes, poate face opozitie la vanzarea bunului la instanța competența, potrivit Codului de procedura civila. (2) Instanța va solutiona opozitia în termen de 3 zile libere. Hotărârea instanței poate fi atacata cu recurs în termen de 3 zile libere de la comunicarea hotărârii. Recursul nu suspenda executarea acestei hotărâri.
Instanța poate dispune încetarea executarii pornite de creditor, dacă debitorul a platit potrivit art. 66, precum și restituirea bunului de către debitor. Dacă instanța constata ca vanzarea ar urma să se faca cu incalcarea dispozițiilor art. 69 alin. (2) și (3), va stabili condițiile și regulile corespunzătoare și va incuviinta vanzarea.
Când creditorul are cunoștința de faptul ca debitorul nu este proprietarul bunului afectat garantiei, acesta trebuie să remita proprietarului bunului afectat garantiei ceea ce mai rămâne din bun în urma vanzarii.
În cazul în care creditorul nu cunoaste aceasta imprejurare, acesta este exonerat de orice raspundere, dacă a restituit debitorului ceea ce rămâne din vanzarea bunului.
Părțile pot conveni ca vanzarea bunului afectat garantiei să aibă loc fără ca partea garantata sa ia bunul în posesie.
În cadrul unei astfel de vanzari părțile pot conveni ca debitorul sa ramana în posesia bunurilor în calitate de locatar. Dreptul debitorului va fi opozabil oricărui tert dobanditor al bunului.
Dacă bunul afectat garantiei este vandut, creditorul va distribui rezultatele vanzarii în urmatoarea ordine
plata cheltuielilor rezultate din menținerea, conservarea, luarea în posesie și vanzarea bunului
plata dobanzilor și a creantei garantate care are primul rang de prioritate, chiar dacă aceasta nu a devenit exigibila. (2) Orice suma rămasă după satisfacerea creditorului cu gradul de prioritate cel mai înalt va fi distribuita celorlalți creditori în ordinea de prioritate a fiecaruia, stabilita potrivit prevederilor cap. III, chiar dacă creantele acestora nu au devenit exigibile. Numai după plata integrală a unui creditor se poate proceda la plata urmatorului.
În termen de 3 zile de la primirea rezultatelor vanzarii bunului afectat garantiei creditorul care l-a vandut va preda orice surplus debitorului sau reprezentantului sau. Dacă plata surplusului nu poate avea loc, suma respectiva va fi depusa într-un cont bancar, urmand ca debitorul să fie instiintat despre aceasta de către creditor.
Orice înțelegere dintre creditor și debitor prin care s-ar stabili o alta destinatie a sumelor va fi nula de drept.
Creditorii și debitorii nu pot interveni pentru a schimba ordinea de prioritate stabilita prin prezentul titlu.
Dacă obligația garantata nu a fost plătită, iar bunul afectat garantiei sau produsele obtinute din vanzarea lui reprezinta sume depuse într-un cont la o banca, creditorul va notifica acesteia intentia sa de a-și recupera creanta din sumele depuse în acel cont.
Creditorul va anexa la notificare o copie de pe contractul de garantie și va furniza băncii toate informațiile privind suma ce urmeaza a fi retinuta.
În ziua primirii notificarii banca este obligata sa verifice dacă contractul de garantie a fost inscris la arhiva, gradul de prioritate al acestuia și conformitatea semnaturii debitorului de pe contractul de garantie cu cea aflata în evidentele sale.
Dacă sunt indeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), banca va putea continua sa accepte depuneri în contul debitorului, dar nu va mai onora nici un ordin de plată primit după notificare.
După blocarea contului, potrivit art. 81 alin. (2), banca va plati din acest cont datoria debitorului garantat, potrivit cererii creditorului.
Dacă, potrivit ordinii de prioritate reglementate prin prezentul titlu, un alt creditor are grad de prioritate superior asupra contului de depozit, banca trebuie să plateasca mai întâi creditorul cu gradul de prioritate superior, chiar dacă creanta acestuia nu a devenit exigibila. (3) Banca nu raspunde pentru plățile astfel efectuate atât timp cat respecta cu strictete dispozitiile prezentului titlu și instrucțiunile primite de la creditor o dată cu notificarea.
Banca este obligata sa instiinteze debitorul, în termen de 24 de ore, despre fiecare actiune intreprinsa în legătură cu contul sau și va proceda la deblocarea conturilor acestuia imediat ce vor fi platite sumele pretinse de creditor.
Când garantia reala este reprezentata prin titluri care atesta drepturi reale asupra unor bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit și warant, creditorul poate să vanda bunurile și sa distribuie prețul, potrivit prevederilor prezentului capitol.
În caz de neplata, creditorul garantat cu o garantie asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa garantia împotriva girantilor și avalistilor.
Creditorul garantat cu o garantie reala asupra unor drepturi de creanta poate exercita urmatoarele drepturi, la alegerea sa
să între în mod pasnic în posesia documentelor care constata drepturile de creanta. În acest scop creditorul poate folosi mijloace pasnice pentru incasarea sumelor din creantele constituite ca garantie până la concurenta sumei datorate, potrivit dispozițiilor prezentului capitol
sa preia sau sa cedeze altei persoane drepturile de creanta asupra cărora s-a constituit garantia reala, până la concurenta creantei garantate, restul urmand a fi transmis celorlalți creditori ori debitorului, potrivit regulilor de distribuire a sumelor rezultate din vanzare, stabilite în prezentul capitol.
Când bunul afectat garantiei, constand intr-o creanta baneasca, este cesionat, cesionarul trebuie să notifice cesiunea, în scris, debitorului cedat. Notificarea se poate face fie prin act sub semnatura privată, fie prin intermediul instanței sau printr-un act autentificat de notarul public. Notificarea trebuie să faca mențiune despre creanta cedata, suma de plată, numele sau, modul și locul platii.
Din momentul în care debitorul primeste notificarea, acesta se poate elibera de obligație numai prin efectuarea platii către cesionar în modul indicat în notificare.
Cu toate acestea, dacă debitorul cere ca cesionarul să prezinte dovada cesiunii, iar acesta nu o face în termen de 15 zile de la data cererii, debitorul poate să continue efectuarea plăților către cedent.
Dovada cesiunii se poate face prin copia certificata de pe contractul de cesiune sau de pe contractul de garantie ori prin copia de pe inregistrarea cesiunii la arhiva.
Abrogat.
Creditorul care intră în posesia bunului afectat garantiei cu incalcarea prevederilor prezentului capitol va plati debitorului o sumă echivalenta cu 30% din valoarea obligației garantate, va restitui bunul sau dreptul, dacă este posibil, și va despagubi debitorul pentru orice pagube rezultand din luarea în posesie cu rea-credinta.
Dacă creditorul vinde bunul afectat garantiei cu incalcarea prevederilor prezentului capitol va plati debitorului o sumă echivalenta cu 30% din valoarea obligației garantate existente la momentul vanzarii sau diferența dintre prețul pieței și prețul de vanzare, în functie de care dintre ele este mai ridicat, și, în plus, va despagubi debitorul pentru orice daune rezultand din vanzarea cu rea-credinta.
Creditorul poate retine sumele obtinute ca urmare a unei astfel de vanzari, după ce va plati debitorului drepturile cuvenite, potrivit alin. (1).
Cu toate acestea, creditorul nu va mai avea dreptul sa pretindă restul de plată din obligația garantata.
Pentru a determina valoarea de piața a bunului în vederea stabilirii despăgubirilor cuvenite debitorului, creditorul garantat și debitorul trebuie să își numeasca fiecare cate un expert. Dacă diferența dintre valorile de apreciere a ambelor expertize este mai mica de 20%, valoarea de piața va fi considerata ca fiind media aritmetica a celor două aprecieri. Dacă diferența valorilor celor două expertize este mai mare de 20%, expertii vor numi un al treilea expert pentru aprecierea bunului. Valoarea estimată de piața va fi considerata media aritmetica dintre cele mai apropiate doua estimari din cele trei.
Condițiile de validitate a unei garantii reale asupra unui bun mobil corporal sau asupra unui titlu de valoare negociabil, care se afla în posesia creditorului, sunt supuse legii locului unde era situat bunul sau titlul de valoare la data incheierii contractului de garantie reala. (2) Regulile referitoare la opozabilitatea și la ordinea de preferinta a garantiei reale prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de legea locului unde era situat bunul la data constituirii garantiei reale.
Garantia reala asupra unui bun mobil corporal, care este opozabila, potrivit legii locului unde se afla bunul la data constituirii acesteia, își menține rangul de prioritate în România, dacă s-a facut inregistrarea la arhiva
înainte sa inceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii locului unde se afla bunul când s-a constituit garantia; și
în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a fost adus în România; sau
în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut ca bunul a fost adus în România.
Cu toate acestea, garantia reala nu va fi opozabila, dacă bunul a fost vandut, inchiriat sau dat în leasing unui tert care l-a dobândit fără sa fi cunoscut existenta garantiei și mai înainte de a fi devenit opozabila în orice mod, potrivit prezentului titlu.
Garantia locatorului sau a finanțatorului, care este opozabila indiferent de existenta unor formalitati de publicitate, potrivit legii locului unde se afla bunul la data incheierii contractului de închiriere sau de leasing, își menține rangul de prioritate, dacă inregistrarea la arhiva, potrivit prezentului titlu, s-a facut
înainte sa inceteze rangul de prioritate, dobândit potrivit legii locului unde se afla bunul când s-a constituit garantia, și
în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a fost adus în România, sau
în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut ca bunul a fost adus în România.
Cu toate acestea, garantia nu este opozabila dacă, mai înainte sa fi fost înregistrată potrivit prezentului titlu, bunul a fost vandut, inchiriat sau dat în leasing unui tert care nu a cunoscut existenta acesteia.
Garantia locatorului sau a finanțatorului, care nu este opozabila potrivit legii locului unde era situat bunul la data incheierii contractului, se poate inregistra la arhiva potrivit prezentului titlu.
Regulile privind condițiile de validitate, publicitatea și rangul de prioritate ale garantiei reale sunt supuse legii locului unde se afla debitorul la data constituirii acesteia, în cazul
bunurilor mobile incorporale sau al bunurilor mobile corporale care, potrivit destinatiei lor, sunt deplasate în alt stat
titlurilor de valoare negociabile, care nu sunt în posesia creditorului.
Condițiile de validitate, publicitatea și rangul de prioritate ale garantiei locatorului sau finanțatorului asupra bunurilor mobile corporale inchiriate sau date în leasing, prevăzute la alin. (1) lit. a), sunt supuse legii locului unde se afla locatorul sau finantatorul la data incheierii contractului.
În cuprinsul prezentului titlu, prin locul unde se afla creditorul, locatorul, finantatorul, debitorul, locatarul sau, după caz, utilizatorul se înțelege sediul profesional, domiciliul sau reședința persoanei fizice ori sediul social al persoanei juridice.
În cazul în care debitorul, locatarul sau utilizatorul își schimba domiciliul sau sediul, astfel cum acestea sunt definite la art. 93 alin. (3) sau în cazul în care debitorul constituie o garantie în favoarea unei persoane aflate într-un alt stat, inchirierea, leasingul sau garantia reala care a dobândit un rang de prioritate, potrivit prezentului titlu, își conserva rangul din România, dacă garantia reala sau contractul de locatiune ori de leasing este înregistrat în strainatate
înainte de data la care, potrivit prezentului titlu, garantia reala sau inregistrarea locatorului sau a finanțatorului își pierde rangul de prioritate; și
în termen de 60 de zile de la data la care debitorul, locatarul sau utilizatorul se stabileste în strainatate ori de la data la care debitorul constituie garantia în favoarea unei persoane aflate în strainatate; sau
în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a luat cunoștința ca debitorul, locatarul sau utilizatorul s-a stabilit în strainatate ori ca a constituit garantia în favoarea unei persoane aflate în strainatate.
Dacă legea care reglementeaza rangul garantiei reale menționate la art. 94 nu prevede formalitati de publicitate și bunul nu este în posesia creditorului, garantia reala are rang inferior
garantiei asupra unui cont debitor platibil în România
garantiei asupra unui bun mobil corporal sau asupra unui titlu negociabil, care a fost constituita atunci când bunul se afla în România.
Cu toate acestea, garantia își conserva rangul de prioritate, dacă este înregistrată, potrivit prezentului titlu, inaintea constituirii garantiei menționate la alin. (1) lit. a) sau b).
Condițiile de validitate, opozabilitatea și rangul de prioritate ale garantiei reale asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unui cont rezultat din vanzarea acestora la sursa, care se naste de la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obtinute din vanzare sunt virate în cont, sunt supuse legii locului unde se afla exploatarea.