LEGE nr. 394 din 22 iunie 1943 pentru accelerarea judecaților în materie civilă și comercială
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Perimarea în condițiunile prevăzute de art. 257 procedura civilă, operează deplin drept. După expirarea termenului de perimare, orice act de procedura rămîne inoperant. Perimarea se poate constata la cererea părții interesate sau din oficiu. Ea poate fi propusă și pe cale de excepțiune. Perimarea operează și în procesele în care procedura se îndeplinește din oficiu, dacă nu s'a staruit în fixarea termenului de judecată.
Președintele sau judecătorul de pace primind cererea sau constatând din oficiu perimarea, va dispune citarea de urgenta a părților și va ordonă grefei sa întocmească un referat scris asupra situației de fapt a tuturor actelor de procedura a pricinei a carei perimare se cere. La ziua înfățișării, instanța, după ce va asculta părțile, se va pronunța asupra cererii de perimare. Hotărîrea se pronunța numai cu drept de recurs. Termenul de recurs curge în toate cazurile dela pronunțare.
Dacă creditorul a lăsat sa treacă 6 luni dela data efectuării oricărui act de executare, fără a fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima deplin drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. În caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge dela încetarea suspendării. Dacă se face o noua cerere de executare, ea va fi precedată de o noua somație, la care nu mai trebuie alăturat titlul care se executa.
Judecătorul de pace, președintele tribunalului, președintele Curții de Apel sau înlocuitorii lor vor putea sa ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s'ar păgubi prin întîrziere, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s'ar ivi cu prilejul aducerii la îndeplinire a unui titlu executoriu. Ordonanța va fi data, după apreciere, cu citarea sau fără citarea părților, la judecători citarea părților este obligatorie. Ajutorul de judecător și supleantul nu pot pronunța o atare ordonanța. Președintele sau judecătorul de pace nu are căderea de a face asemenea incuviintari cînd însăși instanța din care face parte n'ar fi competența. Ordonanța poate fi data chiar atunci cînd exista proces asupra fondului dreptului. Ordonanța are un caracter vremelnic și este executorie prin sine însăși. Președintele sau judecătorul de pace va hotărî dacă executarea trebuie să fie precedată de somație și dacă este necesară trecerea vreunui termen.
Ordonanța este supusă apelului în termen de 5 zile dela pronunțare, dacă s'a dat cu citarea părților și dela comunicare, dacă s'a dat fără citarea lor. Ordonanțele judecătorului de pace sînt supuse apelului sau recursului după cum fondul dreptului este de competența sa în prima sau în prima și ultima instanța. Apelul și recursul se judeca de tribunal de urgenta. Ordonanțele președintelui tribunalului sau Curții de Apel, sînt supuse apelului la tribunalul sau la Curtea din care fac parte. Executarea se poate suspenda pînă la judecarea apelului, cu dare de cauțiune. Termenul de recurs va fi de 5 zile dela pronunțare pentru cei prezenți și dela comunicare pentru cei lipsa. Apelul și recursul se judeca de urgenta în Camera de consiliu, cu citarea părților.
Sumele realizate din urmărirea averii datornicului pe cale de vânzare mobiliară, poprire, urmărire de venituri, urmărire imobiliară, se vor distribui între creditori de instanța care a efectuat urmărirea cu citarea părților în Camera de consiliu, printr'o încheiere supusă apelului. Procedura de distribuirea prețului, prevăzută la art. 451-454 din procedura civilă și instituția judecătorului comisar, prevăzută la art. 578-583 din procedura civilă, se desființează.
Ordonanța de adjudecare, data potrivit art. 558 din procedura civilă, va cuprinde în rezumat, jurnalul de adjudecare definitivă, individualizarea imobilului adjudecat, numele fostului proprietar și al adjudecatarului și mențiunea plății prețului în întregime, a taxelor de portarei, timbru și înregistrare.
Cererea de despărțenie este de competența tribunalului ultimului domiciliu comun a soților. Dacă sotii nu au avut domiciliu comun, tribunalul competent este acela al domiciliului paritului, iar cînd paritul nu are domiciliul în țara, este competent tribunalul domiciliului reclamantului.
Dacă unul din soți voiește sa introducă acțiune de despărțenie după ce a primit copia de pe acțiunea celuilalt soț, el este obligat, sub sancțiunea decăderii, sa introducă acțiunea sa pînă la încheierea desbaterilor în prima acțiune. Acțiunea se va introduce direct la secțiunea sesizată cu prima acțiune, ca cerere reconvențională. În cazul cînd cauzele despărțeniei s'au ivit după pronunțarea hotărîrii și în timp ce judecata asupra primei acțiuni este în apel, acțiunea reconvențională va fi introdusă direct la secțiunea sesizată cu judecarea apelului. Neintroducerea acțiunii în termenele arătate în alineatele precedente, atrage decăderea din dreptul de a cere despărțenia, afară de cazul cînd prima acțiune a celuilalt soț a fost respinsă și cauzele despărțeniei s'au născut ulterior. Tribunalul poate pronunța despărțenia în favoarea ambilor soți, chiar dacă numai unul din ei a introdus acțiune, cînd din probele administrate rezultă culpa amandorura. Cererile de pensie alimentara, în cazul cînd despărțenia este pendinte la tribunal, se va introduce la aceeași secțiune.
Cererea de despărțenie va cuprinde, pe lîngă cerințele de forma, prevăzute pentru cererea de chemare în judecata, numele copiilor născuți din căsătorie sau care au condițiunea legală de copii legitimi ai soților sau recunoscuți. La cerere se va alătură un extras de căsătorie și câte un extras de naștere al copiilor. Dacă nu sînt copii se va face mențiune despre aceasta.
Președintele tribunalului va putea lua, chiar înainte de prima zi de înfățișare, măsuri provizorii pe cale de ordonanța prezidentiala, cu privire la reședința deosebită a soților, la încredințarea copiilor minori în timpul judecații, precum și asupra cererii de alimente. Aceste măsuri se pot modifica sau revoca pe aceeași cale.
În fața instanțelor de fond, părțile se vor prezenta în persoana, afară numai dacă unul din soți executa o pedeapsă privativă de libertate, este pus sub interdicție sau domiciliază în străinătate, cînd se va putea prezenta prin mandatar special. Paritul nu este ținut să facă întâmpinare. El va putea cere probele sale direct în fața instanței.
Președintele, primind acțiunea, dispune citarea părților înaintea sa, la ziua și ora ce va determina. În ziua hotarita va da soților, dacă se vor prezenta, consiliile ce va găsi cu cale spre a incerca împăcarea. Dacă reclamantul lipsește la termenul fixat, procesul se suspenda. Dacă împăcarea nu reușește, sau dacă paritul nu se prezintă și reclamantul starue în acțiune, președintele va fixa termen de judecată în ședința publică. Acest termen nu va putea fi mai scurt de 30 de zile, sub sancțiune disciplinară. În ședința publică, acțiunea se judeca după dreptul comun.
Dacă la termenul fixat pentru judecata, se prezintă numai paritul, acțiunea va fi respinsă ca nesusținută. Apelul reclamantului împotriva sentinței de respingere acțiuni va fi de asemenea respins ca nesusținut dacă la judecata se prezintă numai intimatul. Apelul paritului se judeca și în lipsa acestuia, dacă se prezintă numai reclamantul. În materie de despărțenie nu este admisă proba cu interogator și jurământ. Reclamantul se poate desista dela acțiune în tot cursul procesului înaintea instanțelor de fond, chiar dacă paritul se opune. Recursul în materie de despărțenie este suspensiv de executare.
Art. 216-233, 235-240, 243-245 inclusiv cod civil se abroga.
Art. 27, 31, 33, 34, 39 și 49 din legea pentru judecătoriile de ocoale în Vechiul Regat, Basarabia și Bucovina, art. 61, alin. III legea asupra cambiei și biletului de ordin și art. 53, alin. III legea asupra cecului, se modifica în sensul că competența acestor instanțe se ridica pînă la valoarea de lei 50.000 inclusiv în prima și ultima instanța, capital fără procente reclamate, și pînă la valoarea de 300.000 lei inclusiv în prima instanța, capital fără procente reclamate. Art. 30 din legea pentru judecătoriile de ocoale se modifica în sensul că în procesele intentate fie după dreptul comun, fie după legea proprietarilor, pentru executare, anulare sau rezilierea contractelor de închiriere sau arendare, mobiliară ori imobiliară, precum și cele pentru isgonirea arendașului sau chiriașului, competența lor se ridica în prima și ultima instanța pînă la valoarea locativă de 50.000 lei inclusiv anual, în care intra incalzitul și orice prestațiune evaluată în bani, exceptând drept de apel la tribunal, cînd valoarea anuală a contractului, în care intra incalzitul și orice prestațiune evaluată în bani, exceptându-se dările, nu întrece suma de 300.000 lei. În acțiunea în care se pretinde vreo suma de bani, fie cu titlul de chirie, fie cu titlul de daune, derivând din contractele de închiriere, competența instanței este determinata de valoarea cererii, iar nu a contractului.
Articolul unic al legii din 4 August 1921, privitor la competența autorităților judecătorești din Ardeal (Transilvania) se modifica în sensul că competența acestor instanțe se majorează astfel: sumele prevăzute la cele 11 alineate ale articolului din suscitata lege, care reprezintă limitele de valoare privitoare la competența, se vor socoti în viitor, înmulțite cu 30, afară de suma arătată la art. 476, alin. 2 procedura civilă, care se majorează la suma de 50.000 lei capital fără procente reclamate.
Se mențin în vigoare dispozițiunile speciale din legea Nr. 224 din 6 Aprilie 1943, pentru reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriaș.
În Vechiul Regat, Basarabia și Bucovina, sînt de competența judecătoriilor tutelare al căror patrimoniu de administrat nu trece valoarea de 500.000 lei.
Procesele pendinte la tribunale care la promulgarea legii de fața, prin efectul dispozițiunilor ei ar deveni de competența judecătoriilor, vor continua a fi judecate de tribunale în prima instanța. Tutelele devenite de competența judecătoriei vor fi de îndată trimise judecătoriilor competente.
Toate actele de procedura încuviințate și îndeplinite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi își vor produce efectul lor. Acelea neindeplinite încă la această dată înaintea oricărei instanțe și în orice cauza, se vor îndeplini după dispozițiile legii de fața.
Hotărîrile pronunțate înainte de punerea în aplicare a legii de față rămîn supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunțate. Modul de calculare al termenelor rămîne cel prevăzut de acea lege. Hotărîrile pronunțate după punerea în aplicare a legii de față rămîn supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de această lege.
Recursurile în contra sentințelor definitive ale tribunalelor date în competența curților de apel din Arad-Oradea, Brașov, Sibiu-Cluj, și Timișoara, prin legile de procedura, în vigoare în acele circumscripții, vor continua a fi judecate de acele Curți, pînă la unificarea completa a legilor de procedura cu privire la competența și căile de atac. Aceste recursuri vor fi cercetate și judecate în totul după normele procedurale prevăzute în legea pentru Curtea de Casație și Justiție. Recursurile în contra cărților de judecată în Transilvania și Banat se judeca după procedura de fața.
Procesele în curs de judecată, avînd împlinit termenul de perimare la data promulgării legii de fața, nu vor putea fi perimate din oficiu sau pe cale de excepțiune înainte de trecerea a doua luni dela punerea în aplicare a acestei legi.
În acțiunile și apelurile în curs de judecată, lista de martori se poate depune în conformitate cu legea pentru accelerarea judecaților din 11 Iulie 1929.
Se mențin în vigoare dispozițiunile legii Nr. 609 din 1 Iulie 1941, pentru măsuri excepționale aplicabile în timpul cat armata se afla în stare de razboiu, modificată prin legea Nr. 894 din 8 Decemvrie 1942.
Dela data punerii în aplicare a legii de față se abroga legea pentru accelerarea judecaților din 11 Iulie 1929. De asemenea se abroga toate dispozițiile contrarii din procedurile în vigoare pe întreg teritoriul tarii. Rămîn însă în vigoare dispozițiile speciale de procedura, prevăzute prin legi, pentru anumite materii. Aceste legi se completează cu dispozițiunile cuprinse în legea de fața, care nu sînt contrare legilor speciale.
Legea de fața intră în vigoare pe ziua de 15 Septemvrie 1943. Dat în București, la 22 Iunie 1943. ANTONESCU Mareșal al României și Conducătorul Statului ---------------