LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995 (*republicată*) notarilor publici și a activității notariale
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public va putea proceda la lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moștenitorilor.
Procedura de lichidare constă în: a) recuperarea tuturor creanțelor defunctului
plata tuturor datoriilor aferente succesiunii, respectiv a pasivului succesoral, indiferent dacă acestea sunt datorii ale defunctului sau datorii generate pentru dezbaterea procedurii succesorale
executarea legatelor particulare
valorificarea bunurilor mobile/imobile ale defunctului, în vederea acoperirii stingerii pasivului succesoral, în cazul în care în activul succesoral nu există lichidități care să acopere pasivul succesiunii sau în cazul în care moștenitorii nu înțeleg să încheie cu creditorii succesiunii o convenție prin care să se stabilească modalitatea de stingere amiabilă a pasivului.
Lichidarea se face de către notarul public învestit cu dezbaterea procedurii succesorale sau sub supravegherea acestuia, ori de câte ori în masa succesorală este dovedit un pasiv exigibil.
Pentru stabilirea pasivului, notarul public va întocmi inventarul și va solicita moștenitorilor declarații autentice sau orice alte probe despre existența pasivului și caracterul cert, lichid și exigibil al acestuia, va verifica Registrul național notarial de evidență a creditorilor persoanelor fizice și a opozițiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), prevăzut la art. 164 , și va primi cereri de la creditorii defunctului în vederea recuperării creanțelor acestora, întocmind tabloul creditorilor. Tabloul creditorilor se definitivează în 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale, prioritate având creanțele bugetare.
Notarul public învestit cu soluționarea cauzei succesorale va elibera în faza premergătoare obligatorie un certificat succesoral de lichidare, care cuprinde, pe lângă masa succesorală compusă din activ și pasiv, moștenitorii și cotele ce revin acestora și acordul lor cu privire la modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea lichidatorului și termenul de finalizare a procedurii.
Notarul public se va îngriji de publicitatea certificatului succesoral de lichidare în registrele publice.
Lichidarea pasivului succesoral va fi făcută de către unul sau mai mulți lichidatori care vor acționa separat ori împreună, după caz.
În cazul decesului lichidatorului sau în cazul în care acesta nu mai dorește ori este împiedicat să își mai exercite funcția, acesta va putea fi înlocuit, respectându-se aceeași procedură ca în cazul numirii acestuia.
Până la numirea noului lichidator, toate operațiunile demarate în cadrul procedurii de lichidare a patrimoniului succesoral de către lichidatorul care nu își mai poate îndeplini atribuțiile vor fi suspendate.
Lichidatorul care își îndeplinește atribuțiile sub supravegherea notarului public poate fi desemnat
de către defunct, prin testament sau prin înscris autentic, fie ca executor testamentar, fie ca lichidator
de către moștenitorii defunctului, fie dintre aceștia, fie un terț
de către instanța de judecată, în cazul în care apar neînțelegeri între moștenitori cu privire la desemnarea lichidatorului sau în cazul imposibilității desemnării ori înlocuirii lui de către aceștia.
Lichidatorul are dreptul la remunerație stabilită de către moștenitori la momentul desemnării sale și la rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare. În limita remunerației stabilite și a cheltuielilor efectuate, creanța lichidatorului este privilegiată față de toate celelalte creanțe.
În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul îndeplinește următoarele proceduri
realizează creanțele succesiunii
plătește datoriile succesiunii, utilizând în acest scop sumele existente în activul succesoral, precum și pe cele provenite din realizarea creanțelor
valorifică bunurile mobile/imobile ale defunctului. Valorificarea acestor bunuri va putea fi făcută fie prin vânzarea bunurilor la licitație publică, fie prin încheierea unor acte de dare în plată cu creditorii succesiunii, în condițiile legii.
Modalitatea de valorificare a bunurilor va fi propusă de către lichidator moștenitorilor defunctului, care vor aproba propunerea lichidatorului printr-un înscris autentic.
Înscrisul autentic prin care moștenitorii vor încuviința modalitatea de valorificare a bunurilor defunctului propusă de către lichidator are valoarea unui mandat special.
În cazul în care lichidatorul succesiunii este notarul public numit cu acordul tuturor moștenitorilor, iar moștenitorii sunt de acord cu vânzarea bunurilor prin licitație publică, notarul public va proceda la valorificarea acestor bunuri.
Procedura de organizare a licitației publice în cadrul căreia vor fi valorificate bunurile mobile și imobile ale defunctului va fi stabilită și detaliată în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Durata procedurii de lichidare a pasivului succesoral nu poate depăși un an calendaristic; aceasta poate fi prelungită prin acordul tuturor moștenitorilor.
Notarul public poate cere instanței de judecată înlocuirea lichidatorului care se află în imposibilitate de a-și executa sarcina, o neglijează sau nu o respectă.
La finalizarea procedurii de lichidare a pasivului succesoral, lichidatorul va prezenta notarului public instrumentator o dare de seamă în care se vor detalia toate operațiunile îndeplinite în vederea recuperării creanțelor și modalitatea de stingere a pasivului succesoral. În cazul în care lichidatorul este chiar notarul public, darea de seamă va fi cuprinsă în încheiere.
După finalizarea procedurii de lichidare, notarul public va elibera certificatul de moștenitor, în masa succesorală urmând a fi evidențiat produsul net al lichidării.
Partajul succesoral între moștenitori se poate face numai după emiterea certificatului de moștenitor eliberat după lichidare.
Litigiile dintre notarii publici cu privire la exercitarea profesiei, relațiile profesionale, cele dintre asociați sau care privesc conlucrarea dintre diferitele forme de exercițiu al profesiei sunt supuse, anterior oricărei alte proceduri judiciare, medierii sau, după caz, arbitrajului efectuate de către Colegiul director al Camerei în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea notarii publici.
Litigiile dintre notarii publici din Camere diferite, cele dintre notarii publici și Camere, cele dintre Camere, notarii publici și Uniune, precum și cele dintre Camere și Uniune sunt supuse, anterior oricărei alte proceduri judiciare, medierii sau, după caz, arbitrajului efectuate de către Consiliul Uniunii.
Petentul va sesiza președintele Colegiului director al Camerei sau, după caz, președintele Consiliului Uniunii printr-o cerere în care va expune obiectul litigiului și procedura aleasă.
Cererea va fi comunicată părții reclamate, care va fi invitată să își precizeze, în scris, punctul de vedere.
Procedura de desfășurare a arbitrajului sau medierii se va stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral, Camerele organizează, la cererea notarului public instrumentator al dosarului succesoral, licitații publice de bunuri mobile sau imobile.
Modalitatea de organizare și desfășurare a licitației se va stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, republicat , cu modificările ulterioare.
Procedura divorțului prin acordul soților este de competența notarului public, în condițiile legii.
Înainte de verificarea competenței teritoriale, notarul public va verifica dacă legea aplicabilă divorțului pentru căsătoria solicitată a fi desfăcută prin cererea primită este legea română.
În cadrul procedurii notariale de divorț, notarul public pronunță una dintre următoarele soluții
admiterea cererii de divorț; în acest caz, notarul public emite încheierea de admitere a cererii de divorț și eliberează certificatul de divorț
respingerea cererii de divorț; în acest caz, notarul public emite încheierea de respingere a cererii de divorț.
În certificatul de divorț se vor consemna desfacerea căsătoriei prin acordul soților, în fața notarului public, numele de familie pe care foștii soți le vor purta după divorț, precum și, după caz, mențiunile privind acordul parental referitor la minorii rezultați din căsătorie.
Înscrisul autentificat de notarul public prin care se constată acordul parental constituie titlu executoriu în condițiile art. 101 alin. (2) . Secțiunea a 7^1-a Procedura numirii asistentului pentru încheierea actelor juridice
În vederea numirii unui asistent pentru încheierea actelor juridice, majorul formulează, împreună cu persoana care urmează a fi numită în această calitate, o cerere către notarul public competent, care cuprinde datele de identificare a solicitanților și motivele pe care se întemeiază cererea.
La cerere se anexează un inventar sumar al bunurilor majorului, precum și, dacă este cazul, orice alte documente relevante pentru soluționarea cererii.
La primirea cererii, notarul public fixează termen pentru soluționarea acesteia și o comunică din oficiu, în copie, unei persoane din familia majorului, pentru ca aceasta să poată formula obiecții. Majorul care solicită numirea asistentului poate solicita și citarea unei persoane cu care conviețuiește, chiar dacă aceasta nu îi este rudă. De asemenea, notarul public poate să accepte ca la soluționarea cererii să participe orice altă persoană interesată, dacă majorul care solicită numirea asistentului nu se împotrivește.
Cererea se soluționează cu ascultarea majorului, în prezența persoanei care urmează a fi numită în calitate de asistent.
Notarul public verifică dacă majorul înțelege semnificația cererii formulate și dacă acesta poate să își exprime dorințele și preferințele.
Soluționarea cererii se face prin încheiere motivată.
În cuprinsul încheierii se vor arăta operațiunile efectuate pentru soluționarea cererii, documentele avute în vedere la soluționarea acesteia, precum și persoanele care au intervenit în cursul procedurii.
Încheierea cuprinde datele de identificare a majorului și a asistentului, precum și durata pentru care a fost numit asistentul.
Măsura asistenței poate fi reînnoită, urmând procedura prevăzută în prezenta secțiune, pentru o perioadă ce nu poate depăși 2 ani.
Încheierea se comunică majorului și asistentului acestuia. Încheierea, însoțită de copiile documentelor anexate cererii de numire a asistentului, se comunică autorității tutelare, de către notarul public, cel mai târziu în ziua următoare încheierii procedurii.
Numirea asistentului și încetarea asistenței se înregistrează în Registrul național de evidență a măsurilor de sprijin și ocrotire luate de notarul public și instanța de tutelă, ținut în acest scop de Uniune.
Notarul public respinge cererea în următoarele situații
există îndoieli serioase cu privire la înțelegerea, de către major, a semnificației cererii formulate
există îndoieli serioase cu privire la posibilitatea exprimării, de către major, a dorințelor și preferințelor sale
există elemente care dau naștere în mod serios temerii că majorul va suferi un prejudiciu prin numirea asistentului
un membru al familiei majorului sau o altă persoană interesată formulează obiecții cu privire la numirea asistentului
asistentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru numirea sa.
Dispozițiile art. 138^4 alin. (1) rămân aplicabile.
Împotriva încheierii de respingere a cererii, majorul sau cel indicat în cerere pentru a fi numit asistent poate formula plângere la instanța de tutelă în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința majorul care a solicitat numirea asistentului, în termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii de respingere.
Plângerea se soluționează prin încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac.
În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii și a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de către Cameră, la sediul principal ori la sediile județene ale acesteia, în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condițiile stabilite prin regulament. Pentru finalizarea procedurii de supralegalizare, actul notarial supralegalizat de către Cameră urmează să fie supralegalizat de către Ministerul Afacerilor Externe și misiunea diplomatică sau oficiul consular din România al statului în care actul urmează să fie folosit. Notarul public va pune în vedere părții obligația îndeplinirii acestei cerințe.
Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autoritățile altui stat decât dacă semnăturile și sigiliile acelor autorități sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat ori de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
În cazul în care prin convenții internaționale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele convenții.
Încheierea de respingere reprezintă procedura prin care notarul public refuză motivat îndeplinirea unui act notarial.
Se pot respinge atât cererea de îndeplinire a unei proceduri, cât și actul solicitat de parte.
Cererea se înregistrează în registrul general la data depunerii, iar încheierea de respingere va purta numărul cererii și data la care se emite.
Încheierea de respingere se redactează în cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii sau, după caz, de la data îndeplinirii procedurii de citare și trebuie motivată în drept și în fapt, cu precizarea termenului în care poate fi atacată și a instanței competente.
Împotriva încheierii de respingere partea nemulțumită poate face plângere, în termen de 10 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își desfășoară activitatea notarul public.
Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndată instanței, împreună cu dosarul cauzei.
Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părților interesate în cauză. În soluționarea plângerii notarul public nu are calitate procesuală.
Dacă instanța admite plângerea, notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămasă definitivă și va face mențiune despre aceasta la redactarea actului. Actul se va îndeplini numai după plata onorariului și a celorlalte taxe și tarife.
Citarea părților și comunicarea actelor de procedură în materie notarială se fac în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, republicat , cu modificările ulterioare.
Modelul citației și cel al notificării se vor stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.