Înapoi la Legislație

Legea nr. 32/2000 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
100

Pe scurt

Legea nr. 32/2000: LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 (*actualizată*) privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor**) (actualizată până la data de 28 octombrie 2013*).

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
100 articole.
Cuprins

LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 (*actualizată*) privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor**) (actualizată până la data de 28 octombrie 2013*)

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Art. 1

Prezenta lege reglementează: organizarea și funcționarea societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a societăților mutuale, denumite în continuare asiguratori, respectiv reasiguratori, precum și a intermediarilor în asigurări, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor și reasiguratorilor care desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurari, precum și a altor activități în legătură cu acestea.

Art. 2

Art. 3

(1)

Activitatea de asigurare se grupează în: a) asigurări de viața

b)

asigurări generale.

(2)

Un asigurător poate desfășura numai una dintre cele două categorii de asigurări prevăzute la alin. (1).

Art. 4

(1)

Punerea în executare a prezentei legi, supravegherea și controlul respectării dispozițiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraților și al promovării stabilitatii activității de asigurare în România.

(2)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritatea administrativă autonomă, de specialitate, independentă, autofinanțată, cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul București, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 5

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuții principale

a)

elaborează și/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce privește reglementările contabile, și după avizul/informarea, după caz, potrivit legii, a Ministerului Finanțelor Publice; de asemenea, avizează obligatoriu toate actele administrative individuale care au legătură cu activitatea de asigurare

Art. 6

(1)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu poate dezvălui informații obținute în timpul exercitării atribuțiilor sale.

(2)

Obligația de confidențialitate prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care informația este data

a)

cu acordul scris al asiguratorului implicat

b)

la solicitarea instanței judecătorești

c)

în interesul asiguraților

d)

în baza schimbului de informații, a memorandumurilor de colaborare sau a acordurilor de cooperare, conform condițiilor stabilite la art. 4 alin. (25), (25^1) și (25^2).

Art. 7

(1)

În numele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, președintele acesteia prezintă Parlamentului, până la data de 30 iunie a anului următor, raportul anual al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care cuprinde activitățile acesteia, situațiile financiare anuale și raportul de audit, ce vor fi dezbătute, fără a fi supuse votului, în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului.

Art. 8

(1)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum și norme prudențiale specifice, conform practicilor în asigurări.

Art. 9

(1)

Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu atribuțiile prevăzute în prezenta lege vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)

Deciziile, avizele și circularele nu sunt supuse publicării, cu excepția celor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a), c), d) și h^1).

Art. 10

(1)

Constituie venit propriu la bugetul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor:

Art. 11

(1)

Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de

a)

persoane juridice române, constituite ca societăți pe acțiuni și/sau societăți mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit procedurii reglementate la art. 12

b)

asigurători sau reasigurători autorizați în statele membre, care desfășoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

Art. 12

(1)

Cererea de autorizare pentru desfășurarea activității de asigurare va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în formatul și însoțită de documentele prevăzute de legislația în domeniu.

(2)

În cazul în care consideră necesar, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita informații suplimentare, poate desfășura investigații proprii sau cu sprijinul altor autorități competente ori poate să folosească informații provenite din alte surse.

(3)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării autorizației necesare desfășurării activității de asigurare sau asupra respingerii cererii de autorizare, în termen de 4 luni de la data depunerii documentației complete.

(4)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizația menționată la alin. (3) în cazul îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:

Art. 12^1

(1)

În vederea obținerii autorizării de funcționare, precum și oricând pe perioada derulării activității, un asigurător sau reasigurător trebuie să fie în relații de muncă cu cel puțîn un actuar, iar în cazul în care volumul de activitate necesită angajarea a 2 sau mai mulți actuari, pentru aceștia se aplică, de asemenea, prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(2)

Obligațiile actuarului sunt următoarele

a)

determinarea valorii rezervelor tehnice

b)

controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice

c)

calculul primelor de asigurare

d)

calculul marjei de solvabilitate minime

e)

calculul marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul

f)

calculul beneficiilor obținute din fructificarea activelor admise să acopere rezervele tehnice pentru asigurările de viață

g)

elaborarea, certificarea și transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a raportului actuarial anual, ale cărui conținut și formă sunt stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi

h)

certificarea tuturor rapoartelor transmise către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care conțîn calculele prevăzute la lit. a)-f)

i)

notificarea, conform prevederilor alin. (3) și (4), a oricăror nereguli constatate sau a unor situații care indică sau conduc la încălcarea prevederilor prezentei legi și a normelor emise în aplicarea acesteia.

(3)

Actuarul trebuie să aducă la cunoștință, în scris, în cel mult două zile lucrătoare de la data constatării, consiliului de administrație și/sau consiliului director și/sau consiliului de supraveghere, după caz, precum și conducerii executive a asigurătorului sau reasigurătorului, pe perioada îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alin. (2), despre orice situație care indică comiterea unei încălcări a prevederilor prezentei legi și a normelor emise în aplicarea acesteia.

(4)

În termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării persoanelor menționate la alin. (3), actuarul va informa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor atât despre conținutul notificării, cât și despre măsurile luate de asigurător în vederea remedierii situației.

(5)

Actuarul are obligația de a informa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și în cazul în care, în termen de 10 zile calendaristice de la data notificării prevăzută la alin. (3), asigurătorul nu a întreprins nici o acțiune sau nu a inițiat nici o măsură de remediere a situației.

(6)

Persoanele menționate la alin. (3) nu pot iniția nici o măsură sancționatorie la adresa unui actuar care, în exercitarea obligațiilor sale, se conformează prevederilor alin. (4).

(7)

Actuarul poate fi numit sau revocat numai de către consiliul de administrație și/sau consiliul director și/sau consiliul de supraveghere, după caz, al asigurătorului sau reasigurătorului și nu poate fi membru al unui astfel de consiliu.

Art. 12^2

(1)

Registrul actuarilor se deschide și se menține de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în sistem computerizat și pe suport hârtie, datele înscrise în acesta fiind permanent accesibile publicului la sediul central al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Persoanele înscrise în registru vor constitui Corpul actuarilor, ale cărui statut și regulament de organizare și funcționare se aprobă prin hotărâre a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2)

Poate fi înregistrată în Registrul actuarilor orice persoană fizică care îndeplinește cumulativ următoarele

a)

este licențiată cu diplomă de studii superioare de lungă durată

b)

a absolvit cu diplomă, în țară, studii actuariale la instituții de învățământ superior sau alte forme de pregătire postuniversitară, cu condiția ca cel puțîn un membru al comisiei de examinare să dețînă calificarea de actuar, sau a absolvit, cu diplomă sau prin certificarea unui examen, cursurile unor instituții recunoscute pe plan internațional în pregătirea și calificarea în profesia de actuar

c)

a lucrat o perioadă de cel puțîn 3 ani în domeniul asigurărilor, matematicilor financiare sau statisticilor, activitatea desfășurată necesitând cunoștințe actuariale

d)

nu are cazier judiciar sau fiscal.

(3)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va face înregistrarea în Registrul actuarilor la cererea scrisă a persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (2).

(4)

Actuarii sunt obligați să anunțe, în cel mult 7 zile calendaristice, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor despre orice modificare a datelor care fac subiectul înregistrării în Registrul actuarilor.

(5)

Cetățenii străini sunt exceptați de la îndeplinirea cerinței privind studiile actuariale, dacă dovedesc prin acte oficiale recunoașterea ca actuar obținută în țara de origine.

(6)

Sancționarea unui actuar de trei ori de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi și a normelor emise în aplicarea acesteia sau condamnarea printr-o sentință definitivă duce la radierea obligatorie din Registrul actuarilor.

(7)

Alte prevederi referitoare la Registrul actuarilor vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

Art. 13

(1)

Un asigurator care solicită autorizarea conform prevederilor art. 12 și 44 achită la depunerea cererii de autorizare o taxa de autorizare de 75.000.000 lei. Cuantumul taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în funcție de indicele prețurilor comunicat de Comisia Naționala pentru Statistica.

(2)

În cazul respingerii cererii de autorizare sau a retragerii documentației de către solicitant, taxa de autorizare nu se restituie.

Art. 13^1

Prevederile art. 13 se aplică întocmai și reasigurătorilor autorizați să desfășoare activitate de reasigurare de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 14

(1)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor retrage autorizația de funcționare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una dintre următoarele situații

a)

nu a început să desfășoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de la data eliberării autorizației

b)

renunță la activitatea de asigurare și solicită în mod expres retragerea autorizației de funcționare

c)

încetează să mai desfășoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6 luni consecutive

d)

nu mai îndeplinește condițiile pe baza cărora a fost autorizat

e)

nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare financiară sau aceste măsuri nu și-au atins scopul, după caz

f)

încalcă dispozițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(2)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritățile competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizației unui asigurător care desfășoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora.

(3)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ia măsurile legale în cazul informațiilor primite de la autoritățile competente din celelalte state membre privind retragerea autorizației unui asigurător care desfășoară activitate de asigurare pe teritoriul României, în conformitate cu dreptul de stabilire și cu libertatea de a presta servicii.

(4)

Decizia de retragere a autorizației se motivează și se comunică asigurătorului. Împotriva deciziei de retragere a autorizației asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 15

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publică cel puțîn o dată pe an în Monitorul Oficial al României, precum și într-o publicăție de larga circulație lista actualizată cuprinzând asiguratorii autorizați și orice alte informații pe care le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.

Art. 15^1

Asigurătorii autorizați potrivit prevederilor art. 12 pot să desfășoare activitate de asigurare pe teritoriul oricărui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 15^2

Notificarea prevăzută la art. 15^1 va cuprinde următoarele informații și documente

1.

denumirea statului membru pe teritoriul căruia intenționează să își stabilească o sucursală

2.

studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care intenționează să le practice, precum și structura organizatorică a viitoarei sucursale

3.

sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la care pot fi obținute și la care pot fi transmise documente, care va fi și adresa la care se vor transmite toate informațiile și documentele către persoana sau persoanele semnificative

4.

numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a reprezenta și angaja asigurătorul în relațiile cu terții pe teritoriul statului membru respectiv, precum și în relația cu autoritățile competente și alte instituții din acel stat

5.

declarația pentru asigurătorul care dorește să practice clasa 10, exclusiv răspunderea transportatorului, prevăzută la lit. B din anexa nr. 1, din care să rezulte că este membru al Biroului Național și al Fondului Național de Garantare din statul membru pe teritoriul căruia își propune să deschidă o sucursală, după caz.

Art. 15^3

(1)

În termen de 3 luni de la depunerea documentației prevăzute la art. 15^2, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informații autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se va stabili sucursala, informând și asigurătorul în cauză, cu excepția cazului în care constată că

a)

situația financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea obligațiilor asumate

b)

persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^2 au fost condamnate pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru infracțiuni prevăzute de legislația financiar-fiscală

c)

persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^2 nu dispun de calificarea și experiența necesare

d)

structura organizatorică nu asigură desfășurarea corespunzătoare a activității asigurătorului.

(2)

Informarea prevăzută la alin. (1) este însoțită de confirmarea că asigurătorul posedă marja de solvabilitate minimă.

(3)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului în cauză, în termen de 3 luni de la depunerea documentației prevăzute la art. 15^2, motivarea refuzului comunicării informațiilor prevăzute la art. 15^2.

(4)

Împotriva refuzului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor comunicat în condițiile prevăzute la alin. (3) asigurătorul poate face plângere, potrivit legii, la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.

Art. 15^4

Sucursala poate să își înceapă activitatea astfel

a)

de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sucursalei; sau

b)

dacă în termen de două luni de la transmiterea informării în conformitate cu art. 15^3 alin. (1) nu se primește nici o confirmare din partea autorității competente a statului membru al sucursalei.

Art. 15^5

Orice modificare a informațiilor prevăzute la art. 15^2 și 15^7 se comunică de către asigurător, în scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum și autorității competente a statului membru al sucursalei sau statului membru al furnizării de servicii, cu cel puțîn 30 de zile înainte de efectuarea modificării.

Art. 15^6

Oricare asigurător autorizat să desfășoare activități în România care, în baza libertății de a presta servicii, dorește să desfășoare această activitate pentru prima dată în unul sau mai multe state membre, în mod direct și nu prin intermediul unei sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor despre această intenție, menționând și natura obligațiilor pe care intenționează să și le asume.

Art. 15^7

(1)

În termen de 30 de zile de la data primirii notificării prevăzute la art. 15^6, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică autorităților competente ale statului sau statelor membre ale furnizării de servicii următoarele informații

a)

dovada deținerii de către asigurător a marjei minime de solvabilitate, calculată în concordanță cu prevederile legale în vigoare

b)

clasele de asigurări pe care a fost autorizat să le practice asigurătorul

c)

natura obligațiilor pe care asigurătorul își propune să și le asume în statul membru al furnizării de servicii.

(2)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va înștiința asigurătorul în cauză despre data comunicării prevăzute la alin. (1).

(3)

Asigurătorul care intenționează, în baza libertății de a presta servicii, să acopere riscurile prevăzute la clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, altele decât răspunderea transportatorului, trebuie

a)

să comunice numele și adresa reprezentanței de despăgubiri

b)

să dea o declarație că a devenit membru al Biroului Național și al Fondului Național de Garantare din statul membru al furnizării de servicii.

Art. 15^8

(1)

În termen de 30 de zile Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului motivele refuzului comunicării informațiilor prevăzute la art. 15^7.

(2)

Împotriva refuzului transmiterii comunicării prevăzute la alin. (1) de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicarea refuzului, potrivit legii.

Art. 15^9

Asigurătorul poate începe să desfășoare activitate de asigurare începând cu data comunicării prevăzute la art. 15^7 alin. (2).

Art. 15^10

(1)

Oricare asigurător care desfășoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertății de a presta servicii, și nu respectă prevederile legale în vigoare va transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele legale solicitate de către aceasta privind desfășurarea activității, pe care și asigurătorii cu sediul social în România au obligația să le transmită.

(2)

Sucursalele și agențiile asigurătorilor și reasigurătorilor autorizați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care desfășoară prin intermediul acestora activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul altor state membre, în baza dreptului de stabilire, sunt obligate să aibă o marjă de solvabilitate conțînând active negrevate de orice sarcini sau datorii, din care se scad activele necorporale. Marja de solvabilitate va fi calculată în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi.

Art. 15^11

(1)

În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că asigurătorul care desfășoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertății de a presta servicii, nu respectă legislația română în vigoare, îi solicită acestuia să adopte măsuri de remediere.

(2)

În cazul în care se constată că nu s-au adoptat toate măsurile necesare pentru remedierea situației, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea luării unor măsuri de remediere. Măsurile de remediere luate vor fi comunicate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(3)

În cazul în care măsurile luate de autoritățile competente din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate și/sau insuficiente și dacă asigurătorul în cauză continuă să încalce prevederile legislației române în vigoare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor își exercită atribuțiile ce îi revin conform legii, după informarea autorității competente din statul membru de origine, în vederea sancționării nerespectării prevederilor legislației naționale, fiind în drept să dispună inclusiv interzicerea desfășurării activității de asigurare și a încheierii de noi contracte de asigurare.

(4)

Împotriva unui asigurător care desfășoară activitate de asigurare în România pe baza dreptului de stabilire Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate lua toate măsurile potrivit prevederilor legislației în vigoare, inclusiv asupra proprietăților pe care acesta le deține pe teritoriul României.

(5)

Înainte ca sucursala unui asigurător să își înceapă activitatea, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în decurs de două luni de la primirea documentației cu privire la intenția asigurătorului de a-și începe activitatea pe teritoriul României, va informa autoritățile competente din statul membru despre condițiile în care trebuie să se desfășoare activitatea de asigurare în România.

Art. 15^12

Măsurile prevăzute la art. 15^11 vor fi motivate și comunicate asigurătorului în cauză de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 15^13

(1)

În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor intenționează să efectueze controale în vederea supravegherii financiare a asigurătorilor și reasigurătorilor români care desfășoară activități de asigurare sau reasigurare pe teritoriul Uniunii Europene, în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, va informa autoritățile competente ale statului membru gazdă privind intenția sa.

(2)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, după ce a fost informată de către autoritățile competente din statul membru de origine al asigurătorului care, în baza dreptului de stabilire, își desfășoară activitatea printr-o sucursală pe teritoriul României despre intenția de a efectua, prin personal propriu sau prin persoane desemnate special, un control inopinat, în vederea obținerii de informații necesare supravegherii financiare a asigurătorului, va permite efectuarea acestui control. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate participa la acest control.

Art. 15^14

Informațiile și documentele solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu art. 15^10 și art. 36^3 alin. (2) vor fi redactate în limba română.

Art. 15^15

(1)

Oricare asigurător cu sediul social în afara Uniunii Europene și care dorește să stabilească o sucursală sau o agenție pe teritoriul României este obligat să solicite autorizarea oficială a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda această autorizație dacă asigurătorul îndeplinește cel puțîn următoarele condiții

a)

este îndreptățit să desfășoare activitate de asigurare conform art. 2 lit. A pct. 1

b)

deschide o agenție sau o sucursală pe teritoriul României

c)

se obligă să deschidă conturi specifice activității de asigurare pe care o desfășoară și să înregistreze toate datele privind tranzacțiile efectuate

d)

desemnează un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

e)

posedă în România active în suma prevăzută la art. 12 alin. (5)

f)

se obligă să mențînă marja de solvabilitate în conformitate cu art. 16 alin. (5)

g)

prezintă un studiu de fezabilitate în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) lit. a) și, după caz, lit. b)

h)

trimite orice informații solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu prevederile art. 15^10.

Art. 15^16

Transferul de portofoliu se va face în conformitate cu prevederile art. 5 lit. f) și ale normelor de aplicare a prezentei legi.

Art. 15^17

Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 21 și 22.

Art. 15^18

Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 12 alin. (4) lit. i) și alin. (5) lit. a) și b), ale art. 16 alin. (5), (5^1), (6) și (6^1), ale art. 18 și ale normelor emise în aplicarea prezentei legi.

Art. 15^19

(1)

Orice asigurător care a primit autorizație de la mai multe state membre poate cere să i se aplice următoarele avantaje care vor fi acordate numai împreună

a)

marja de solvabilitate prevăzută la art. 15^18 va fi calculată avându-se în vedere întreaga activitate desfășurată în cadrul Uniunii Europene; în acest caz se va ține seama numai de activitățile efectuate de toate agențiile sau sucursalele stabilite în cadrul Uniunii Europene

b)

depozitul solicitat conform art. 12 alin. (5) lit. b) va fi depus numai în unul dintre aceste state membre

c)

activele reprezentând fondul de siguranță pot fi localizate în oricare dintre statele membre pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea.

(2)

Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie adresată autorităților competente ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să denumească autoritatea competentă a statului membru care va supraveghea în viitor marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agențiilor și sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Alegerea trebuie să fie motivată. Depozitul va fi depus în acel stat membru.

(3)

Avantajele prevăzute la alin. (1) pot fi acordate numai cu acceptul tuturor autorităților competente ale statelor membre cărora le-a fost adresată. Avantajele vor fi acordate de la data la care autoritatea competentă nominalizată informează celelalte autorități competente că va supraveghea marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agențiilor și sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă nominalizată trebuie să obțînă de la celelalte state membre informațiile necesare pentru a supraveghea marja de solvabilitate agregată a agențiilor și sucursalelor stabilite pe teritoriul lor.

(4)

La cererea unuia sau mai multor state membre, avantajele acordate, conform prezentului articol, pot să fie anulate simultan de către toate statele membre în cauză.

Art. 15^20

(1)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre

a)

orice autorizație acordată unei filiale directe ori indirecte aparțînând uneia sau mai multor societăți-mamă dintr-un stat terț

b)

orice achiziție prin care o societate-mamă dobândește calitatea de acționar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română care îl transformă pe acesta într-o filială a acelei societăți-mamă.

(2)

Când o autorizație este acordată unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor societăți-mamă dintr-un stat terț, structura acelui grup trebuie să fie specificată într-un document remis Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pe care aceasta îl va transmite Comisiei Europene.

Art. 15^21

(1)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre dificultățile întâmpinate de asigurătorii români, persoane juridice, în stabilirea sau desfășurarea activității lor într-un stat terț.

(2)

La cererea Comisiei Europene, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va transmite acesteia informații referitoare la: a) orice cerere de autorizare formulată de filiale directe ori indirecte ale uneia sau mai multor societăți-mamă din statul terț în cauză

b)

orice planuri privind dobândirea de către un asigurător dintr-un stat terț a calității de acționar semnificativ al unui asigurător, persoană juridică română, acesta din urmă devenind o filială a acelui asigurător.

(3)

Ca urmare a prevederilor alin. (1), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru o perioadă de până la 3 luni, care poate fi prelungită numai cu acordul expres al Comisiei Europene, poate suspenda sau limita deciziile privind

a)

acordarea autorizației pentru cererile primite până la momentul adoptării deciziei de suspendare, precum și pentru cererile primite în această perioadă

b)

acordarea dreptului de dobândire în mod direct sau indirect a calității de acționar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română de către o societate-mamă din statul terț în cauză.

(4)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune încetarea măsurilor prevăzute la alin. (3) ca urmare a primirii din partea Comisiei Europene a unei notificări privind încheierea unui acord cu statul terț în cauză.

(5)

Măsurile prevăzute la alin. (3) vor fi întreprinse cu respectarea obligațiilor asumate de către Uniunea Europeană în cadrul tuturor acordurilor internaționale, bilaterale sau multilaterale privind inițierea și desfășurarea activității de asigurare.

Art. 16

(1)

Fiecare asigurator trebuie să mențînă, cumulativ

a)

capitalul social vărsat sau, după data aderării României la Uniunea Europeană, fondul de siguranță ori, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat

Art. 17

(1)

Acțiunile emise de asiguratori pot fi numai nominative.

(2)

Orice forma de asociere prin care proprietatea acțiunilor este ascunsă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este lovită de nulitate.

Art. 18

(1)

Activele unui asigurător/reasigurător admise să reprezinte rezervele tehnice brute trebuie să fie localizate în România sau într-un alt stat membru, pentru riscurile subscrise în România ori în alt stat membru.

Art. 19

Asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare și imobiliare, precum acțiuni, obligațiuni, alte titluri de participație, depozite bancare, clădiri destinate activității proprii sau închirierii.

Art. 20

(1)

Asiguratorul trebuie să își conducă activitatea, cu respectarea normelor prudentiale specifice, conform practicilor în asigurări și sa prevadă

a)

organizarea și desfășurarea activității cu prudenta și profesionalism, în concordanta cu natura și mărimea activității prestate

b)

încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condițiile de calificare, pregătire și de competență profesională, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi.

Art. 20^1

(1)

Auditorul financiar va întocmi un raport anual, însoțit de opinia sa, din care să rezulte dacă situațiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată, conform standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România.

(2)

De asemenea, auditorul financiar va analiza practicile și procedurile controlului și auditului intern și, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări asigurătorului pentru remedierea lor și va furniza, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, orice detalii, clarificări, explicații referitoare la datele cuprinse în situațiile financiare ale asigurătorului.

(3)

Auditorul financiar al unui asigurător trebuie să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale, a luat cunoștință despre orice act sau fapt, în legătură cu asigurătorul ori cu entitățile care intră în perimetrul de consolidare, care

a)

constituie o încălcare a legii și/sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare și de desfășurare a activității asigurătorului

b)

este de natură să afecteze situația patrimonială a asigurătorului sau buna sa funcționare

c)

poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare ale asigurătorului sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.

(4)

Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a informațiilor prevăzute la alin. (3) nu constituie o încălcare a oricărei restricții privind divulgarea de informații și nu va atrage nici un fel de răspundere asupra persoanei în cauză.

(5)

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor Financiari din România privind orice încălcare a prevederilor alin. (1)-(3), în vederea luării de către aceasta a măsurilor necesare pentru remedierea acestor încălcări.

Art. 21

(1)

Asiguratorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligația sa constituie și sa mențînă următoarele rezerve tehnice

a)

rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării

Art. 21^1

Prevederile art. 20-21 se aplică și reasigurătorilor.

Art. 22

(1)

Categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum și coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va ține seama de categoriile și de clasele de asigurări practicate.

(2)

Activele admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului aflat în procedură de lichidare constituie gajul general al asiguraților creditori, creanțele acestora bucurându-se de prioritate absolută față de orice alte creanțe în ceea ce privește aceste active.

Art. 23

(1)

Un asigurător/reasigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurări/reasigurări, prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare este transferată altui asigurător/reasigurător.

Art. 24^1

(1)

Orice potențial asigurat poate să încheie un contract de asigurare cu oricare asigurător autorizat de către o autoritate competentă din statele membre.

(2)

Asigurătorii trebuie să comunice asiguraților sau potențialilor asigurați, înainte de semnarea contractului de asigurare, cel puțîn următoarele informații: durata contractului, modul de derulare a acestuia, suspendarea sau rezilierea contractului, mijloacele și termenele de plată a primelor, metodele de calcul și distribuție a bonificațiilor, modalitățile de soluționare a reclamațiilor privind contractele, precum și alte informații necesare pe durata derulării contractului, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi."

Art. 24^2

Asiguratorii și brokerii de asigurare efectuează operațiunile de asigurare și de reasigurare de regula în lei, iar dacă își asuma obligații de plată în moneda străînă, aceste operațiuni se efectuează în moneda străînă, potrivit legii.

Art. 25

(1)

Asiguratorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective față de autoritățile publice, sa studieze probleme de interes comun, sa promoveze cooperarea, sa informeze membrii asociației și publicul și sa organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni internaționale de profil, cu respectarea obligațiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

(2)

Asigurătorii pot încheia înțelegeri referitoare la coasigurare, pool-uri și alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi.

Art. 25^1

B din anexa nr. 1, cu excepția răspunderii civile a transportatorului) trebuie să constituie Fondul de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond.

(2)

Fondul se constituie ca asociație, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociații și fundații, ale prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(3)

Actul constitutiv al asociației, precum și modificările ulterioare vor fi avizate în prealabil de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(4)

Fondul este condus de un consiliu director format din 5 membri, care sunt supuși avizului prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(5)

Un membru al consiliului director al Fondului va fi numit de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(6)

Membrii Fondului sunt obligați să contribuie printr-o cotizație la constituirea și menținerea stabilității financiare a acestuia, proporțional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea asigurării de răspundere civilă care acoperă daune ce rezultă din folosirea vehiculelor terestre, cu excepția răspunderii civile a transportatorului, până la acoperirea tuturor obligațiilor de plată.

(7)

Nivelul cotizației și termenele de plată ale acesteia se stabilesc anual de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Cuantumul cotizației este de până la 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.

(8)

Bugetul de venituri și cheltuieli al Fondului, precum și rectificările acestuia se aprobă de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(9)

În caz de deficit, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate majoră în cursul anului nivelul cotizației.

(10)

Fondul se constituie în scopul

a)

de a furniza informații persoanelor vătămate prin accidente de vehicule, în calitate de centru de informare (CEDAM)

b)

de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă

—

vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare

—

în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire, persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulație produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de acoperire, cu excepția României, sau pe teritoriul unui stat terț al cărui birou național a aderat la sistemul Carte Verde, de un vehicul care are locul obișnuit de staționare într-un stat membru al Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, nu a primit un răspuns motivat de la societatea de asigurare a vehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la reprezentantul de despăgubiri al acesteia ori dacă societatea de asigurare respectivă nu și-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul României sau dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului societatea de asigurare nu poate fi identificată. Fondul îndeplinește aceste atribuții în calitate de organism de compensare.

(11)

Asigurătorii menționați la alin. (1) au obligația să desemneze în fiecare stat aparțînând Spațiului Economic European și în Confederația Elvețiană un reprezentant însărcinat cu regularizarea daunelor provocate de vehicule supuse obligației de asigurare în România rezidenților în aceste state, cu condiția ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reședință al persoanei vătămate.

(12)

Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.

(13)

Actul prin care se constată și se individualizează obligația de plată a unui asigurător la Fond constituie, potrivit legii, titlu de creanță.

(14)

La data scadenței, titlul de creanță devine titlu executoriu, în baza căruia Fondul va declanșa procedura silită de recuperare a creanțelor, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă.

(15)

În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul.

(16)

Anual, Fondul va prezenta Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor un raport de activitate, ale cărui formă și conținut vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(17)

Raportul va fi însoțit de situațiile financiare anuale, întocmite potrivit legislației în vigoare și auditate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(18)

În termen de 6 luni de la sfârșitul anului precedent Fondul va publică un raport, ale cărui formă și conținut vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(19)

Modul de constituire, de utilizare și de plasament al sumelor bănești la dispoziția Fondului, precum și persoanele îndreptățite a fi despăgubite se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Articolele următoare · 53 din 100
Legea nr. 32/2000 – text integral | LawChat