LEGE nr. 311 din 4 decembrie 2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de garantare a depozitelor bancare
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să participe la o schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora din străinătate.
În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la schema de garantare a depozitelor, inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.
Prin excepție de la dispozițiile alin. (1) , instituțiile de credit persoane juridice române nu participă la schemele de garantare a depozitelor prevăzute la alin. (1) pentru depozitele atrase de sucursalele lor din state terțe care impun obligația participării la o schemă de garantare a depozitelor din respectivul stat terț.
Banca Națională a României indică în notificările transmise Autorității Bancare Europene cu privire la autorizații, în conformitate cu art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, schema de garantare a depozitelor la care participă fiecare instituție de credit.
Instituțiile de credit participante la schema de garantare a depozitelor sunt obligate să dispună de sisteme adecvate, inclusiv informatice, care să asigure existența în permanență a unei evidențe complete și exacte cuprinzând datele referitoare la deponenții garantați, depozitele eligibile ale acestora, inclusiv informații privind suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent, creanțele exigibile ale instituției de credit față de aceștia, precum și orice alte informații necesare determinării valorii compensației datorate fiecărui deponent garantat și întocmirii listei compensațiilor de plătit.
Instituțiile de credit au obligația de a marca depozitele eligibile, precum și depozitele în cazul cărora nu a avut loc nicio tranzacție în ultimele 24 de luni, într-un mod care să permită identificarea lor imediată ca atare.
În termen de 3 zile lucrătoare de la sfârșitul fiecărui semestru, instituțiile de credit participante raportează schemei de garantare a depozitelor la care participă informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1) , pe formatul stabilit de schema de garantare a depozitelor.
Suplimentar față de raportările prevăzute la alin. (1) , instituțiile de credit participante transmit schemei de garantare a depozitelor, în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitarea acesteia, informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1) .
Instituțiile de credit participante raportează anual schemei de garantare a depozitelor la care participă informațiile necesare pentru scopul determinării contribuțiilor acestora la schema de garantare a depozitelor potrivit formatului și termenului de raportare stabilite de schema de garantare a depozitelor.
Instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să pună la dispoziția deponenților existenți și potențiali informații necesare pentru identificarea schemei de garantare a depozitelor la care participă instituția respectivă și sucursalele sale și despre categoriile de depozite excluse de la protecția schemei de garantare a depozitelor.
Înainte de încheierea unui contract de depozit, instituțiile de credit furnizează deponenților informațiile prevăzute la alin. (1) și păstrează dovada informării respective timp de 5 ani de la data încetării respectivului contract. Pentru scopul îndeplinirii obligațiilor menționate în prezentul articol, instituțiile de credit utilizează formularul prevăzut în anexa nr. 2 .
Instituțiile de credit informează deponentul, înainte de încheierea oricărui contract, despre faptul că datoriile pe care le au față de instituția de credit sunt luate în considerare la calcularea compensației cuvenite în condițiile prezentului titlu.
Instituțiile de credit au obligația de a confirma deponenților încadrarea depozitelor acestora în categoria depozitelor eligibile în fiecare extras de cont, care trebuie să includă și o trimitere la formularul din anexa nr. 2 . Formularul din anexa nr. 2 se comunică deponenților cel puțin anual.
Pentru scopul informării deponenților instituțiilor de credit participante, schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să publice pe site-ul lor oficial informațiile necesare deponenților, inclusiv cele referitoare la dispozițiile legale aplicabile funcționării schemelor de garantare a depozitelor și condițiile de garantare a depozitelor, astfel cum acestea sunt prevăzute de prezentul titlu.
Instituțiile de credit pun la dispoziția deponenților informațiile prevăzute la alin. (1) și (2) în limba convenită la deschiderea contului ori, în situația în care nu s-a convenit, în limba/limbile oficială/oficiale a/ale statului membru în care este înființată sucursala. (4) Informațiile prevăzute la alin. (2) și art. 49 alin. (1) trebuie să fie disponibile la toate sediile unei instituții de credit, iar prezentarea acestora trebuie să fie formulată clar, fluent și ușor de înțeles, fără pasaje echivoce, potrivit normelor elaborate de schemele de garantare a depozitelor.
O instituție de credit care funcționează cu utilizarea unor mărci diferite, astfel cum sunt definite la art. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată, cu modificările ulterioare, are obligația de a informa deponenții în mod clar cu privire la această împrejurare și cu privire la faptul că plafonul de acoperire se aplică depozitelor agregate deținute de către deponentul garantat la instituția de credit respectivă.
Instituțiile de credit au obligația ca, în situația fuziunii, a conversiei unor filiale în sucursale ori a altor operațiuni cu efect similar, să notifice deponenții despre intenție cu cel puțin o lună înainte ca operațiunea să producă efecte juridice, cu excepția cazului în care Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă permite un termen mai scurt, din motive legate de secretul comercial sau de stabilitatea financiară.
Deponenții ale căror depozite eligibile, în urma unor operațiuni de tipul celor prevăzute la alin. (1) , ar urma să depășească prin cumulare nivelul plafonului de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62 au la dispoziție un termen de 3 luni de la notificarea fuziunii sau conversiei sau a unor operațiuni cu efect similar pentru a-și retrage sau transfera la o altă instituție de credit, fără niciun fel de penalități, acele sume din depozitele eligibile, inclusiv toate dobânzile și beneficiile acumulate aferente acestora, care depășesc plafonul de acoperire.
O instituție de credit care se retrage sau este exclusă din cadrul unei scheme de garantare a depozitelor are obligația să își informeze deponenții cu privire la această situație în termen de o lună de la retragere sau excludere.
În cazul în care un deponent efectuează operațiuni bancare prin internet, instituția de credit poate transmite informațiile care trebuie furnizate în temeiul prezentului titlu pe cale electronică. La solicitarea expresă a deponentului, informațiile îi sunt comunicate pe suport hârtie.
Instituțiile de credit nu pot utiliza informațiile prevăzute la art. 49 și art. 51 alin. (1) și (2) pentru scopuri publicitare decât sub forma unei simple menționări a schemei de garantare a depozitelor care garantează produsul la care se referă materialul publicitar.
O instituție de credit autorizată de Banca Națională a României căreia i s-a solicitat rambursarea unui depozit datorat și exigibil și nu a fost în măsură să își îndeplinească obligația de plată conform condițiilor contractuale și legale aplicabile trebuie să notifice Băncii Naționale a României acest fapt în maximum două zile lucrătoare de la data primirii solicitării.
Notificarea va cuprinde informații cu privire la motivele neefectuării plății și la perspectivele imediate de îndeplinire a acestei obligații.
Banca Națională a României analizează dacă instituția de credit se regăsește în situația prevăzută la art. 3 alin. (6) lit. a) cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data la care s-a încredințat pentru întâia dată că instituția de credit nu a plătit un depozit datorat și exigibil și, în cazul în care se confirmă încadrarea instituției de credit în situația menționată, informează în aceeași zi instituția de credit în cauză și schema de garantare a depozitelor la care aceasta participă referitor la constatarea faptului că depozitele au devenit indisponibile.
În scopul aplicării alin. (1) se consideră că Banca Națională a României s-a încredințat pentru întâia dată că instituția de credit nu a plătit un depozit datorat și exigibil, în următoarele situații
Banca Națională a României a fost notificată de instituția de credit conform prevederilor art. 57 alin. (1)
Banca Națională a României, în cursul propriilor investigații, deși nu a fost notificată conform prevederilor art. 57 alin. (1) , constată că instituția de credit se regăsește în situația descrisă la alin. (1) .
Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile conform prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite schemei de garantare a depozitelor responsabile cu plata compensațiilor, cel târziu în ziua următoare constatării indisponibilității depozitelor, informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1) .
În termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, instituția de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite schemei de garantare a depozitelor responsabile cu plata compensațiilor orice informații rectificative sau suplimentare de natură să contribuie la asigurarea acurateței informațiilor transmise potrivit alin. (1) .
Instituția de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanță transmite schemei de garantare a depozitelor relevante informațiile de care nu a avut cunoștință în termenul prevăzut la alin. (2) de îndată ce sunt cunoscute.
Pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor legale ale unei scheme de garantare a depozitelor, Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă sau, după caz, de rezoluție informează schema de garantare a depozitelor, în cel mai scurt timp posibil, cu privire la situațiile în care identifică la nivelul unei instituții de credit dificultăți care pot conduce la necesitatea intervenției respectivei scheme de garantare a depozitelor.
Schemele de garantare a depozitelor garantează, în limitele și condițiile prevăzute de prezentul titlu, depozitele la o instituție de credit participantă, constituite în orice monedă, cu excepția depozitelor care se încadrează în categoriile de depozite prevăzute în lista depozitelor neeligibile din anexa nr. 1 .
În aplicarea alin. (1) , în cazul în care depozitele constituite la o instituție de credit participantă devin indisponibile, schemele de garantare a depozitelor asigură plata compensațiilor, în limita plafonului de acoperire.
Plafonul de acoperire este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro.
Deponenții garantați, persoane fizice, care dețin depozite încadrate în categoriile prevăzute mai jos beneficiază de un nivel al garantării de către schema de garantare a depozitelor peste plafonul de garantare stabilit la art. 61 alin. (3) , pentru o perioadă de 12 luni de la data la care suma a fost creditată în cont la instituția de credit în cauză sau de la data la care depozitele pot fi transferate legal la o altă instituție de credit
depozitele care rezultă din tranzacții imobiliare referitoare la bunuri imobile cu destinație locativă
depozitele rezultate din evenimentul pensionării, disponibilizării, căsătoriei, divorțului, din situația de invaliditate sau deces al deponentului
depozitele rezultate din încasarea unor indemnizații de asigurare sau a unor compensații pentru daune rezultate din infracțiuni sau pentru condamnări pe nedrept.
Nivelul compensației se determină prin deducerea din suma tuturor depozitelor eligibile deținute de deponentul garantat la respectiva instituție de credit la data la care depozitele au devenit indisponibile a valorii totale a creanțelor exigibile la aceeași dată ale instituției de credit asupra respectivului deponent, în măsura în care prevederile contractuale între instituția de credit și deponent nu prevăd contrariul. Compensația de plătit este limitată la nivelul plafonului de acoperire aplicabil prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62 .
În scopul determinării nivelului compensației, la valoarea depozitului se adaugă și dobânda acumulată și necreditată până la data indisponibilizării depozitelor.
În cazul unui cont comun, nivelul compensației se determină pentru fiecare deponent garantat ce deține o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care acesta este îndreptățit conform prevederilor contractuale și/sau legale. În absența unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensațiilor, soldul contului comun va fi divizat în părți egale între deponenții în cauză.
În situația în care un deponent nu este îndreptățit la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptățit se includ în calculul compensației datorate persoanei îndreptățite la acestea, cu condiția ca persoana îndreptățită să fie identificată sau identificabilă anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai multe persoane îndreptățite, pentru determinarea compensației datorate fiecăreia se aplică prevederile alin. (1) , în mod corespunzător.
În cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociații lucrative, asocieri sau grupări de aceeași natură, fără personalitate juridică, pentru determinarea nivelului compensației, depozitul aflat în contul comun va fi tratat ca și când ar aparține unui singur deponent.
Schemele de garantare a depozitelor au obligația să pună la dispoziția deponenților garantați sumele reprezentând compensații cuvenite, într-un termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
În situația în care nu este cert dacă o persoană are dreptul de a primi compensația sau în cazul în care depozitul face obiectul unui litigiu, termenul de punere la dispoziție a compensației prevăzut la alin. (1) se prelungește până la clarificarea situației ori, după caz, până la soluționarea litigiului.
În cazul plății de compensații către deponenții de la sucursalele înființate în alte state membre de instituțiile de credit participante, potrivit art. 71 alin. (1) , termenul de punere la dispoziție a compensației prevăzut la alin. (1) se poate prelungi în conformitate cu ghidurile în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
Compensația este pusă la dispoziția deponentului garantat fără a fi necesară o cerere către schema de garantare a depozitelor.
Prin excepție de la prevederile alin. (4) , pentru categoriile de depozite prevăzute la art. 62 alin. (1) pentru care se aplică un nivel al garantării peste plafonul stabilit la art. 61 alin. (3) , deponentul garantat comunică o cerere către schema de garantare a depozitelor, care este însoțită de înscrisuri justificative care să ateste încadrarea depozitelor în categoriile respective, precum și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) . Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (2) , (3) , (5) și (6) , schema de garantare a depozitelor are obligația de a pune la dispoziția deponentului garantat compensația cuvenită ce depășește plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data la care schema de garantare a depozitelor dispune de toate informațiile necesare pentru a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) .
Dreptul deponenților garantați de a primi sumele reprezentând compensații cuvenite se prescrie în termen de 5 ani de la data la care schemele de garantare a depozitelor pun compensațiile la dispoziția deponenților.
Prin excepție de la prevederile alin. (5) , în cazul în care procedura falimentului instituției de credit depășește termenul prevăzut la alin. (5) , dreptul deponenților garantați de a primi sumele reprezentând compensații cuvenite se prescrie la data închiderii procedurii falimentului.
Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art. 65 alin. (1) , în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, schema de garantare a depozitelor asigură publicarea pe site-ul său oficial, precum și transmiterea spre publicare către două agenții de presă naționale a informațiilor necesare deponenților pentru a intra în posesia compensațiilor cuvenite. Informațiile se transmit în același termen și instituției de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile, pentru scopul îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (2) .
Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile are obligația de a publica informațiile comunicate de schema de garantare a depozitelor potrivit alin. (1) , în termen de o zi lucrătoare de la data primirii lor, la sediul tuturor unităților sale teritoriale.
Prin excepție de la dispozițiile art. 65 alin. (1) , pe baza informațiilor transmise de instituția de credit sau, după caz, de lichidatorul judiciar, cu privire la faptul că un deponent garantat este judecat pentru infracțiunea de spălare a banilor sau pentru o infracțiune legată de spălarea banilor, schema de garantare a depozitelor suspendă plata compensației până la data la care primește dovada achitării sau, după caz, a încetării procesului penal referitor la dosarul în cauză, hotărâtă în mod definitiv.
Nu se plătesc compensații pentru depozitele care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții: în cazul acestora nu a avut loc nicio tranzacție în ultimele 24 de luni și valoarea lor este inferioară costurilor administrative care ar fi suportate de schema de garantare a depozitelor pentru efectuarea plății compensației.
Pentru aplicarea alin. (1) , schemele de garantare a depozitelor stabilesc valoarea minimă de la care se plătesc compensații pentru depozitele de acest tip și, împreună cu fundamentarea aferentă, o comunică Băncii Naționale a României în termen de 5 zile lucrătoare de la stabilire. În același termen valoarea minimă stabilită se publică de schemele de garantare a depozitelor pe site-ul oficial al acestora.
Deponenții care au nemulțumiri legate de compensații pot sesiza schema de garantare a depozitelor, în scris, pentru soluționarea situației lor.
Schema de garantare a depozitelor este obligată să răspundă acestor sesizări în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii lor.
În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) nu sunt mulțumite cu soluția conținută în răspunsul schemei de garantare a depozitelor, se pot adresa instanței judecătorești competente.
Schemele de garantare a depozitelor se subrogă în drepturile deponenților față de instituția de credit pentru o sumă egală cu suma compensației puse la dispoziția acestora.
În situația în care depozitele au devenit indisponibile conform prevederilor art. 3 alin. (6) lit. b) , schemele de garantare a depozitelor înregistrează, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în registrul grefei tribunalului suma compensațiilor puse la dispoziția deponenților garantați.
În cazul în care schema de garantare a depozitelor efectuează plăți aferente îndeplinirii obligațiilor sale privind finanțarea unor măsuri de rezoluție, în conformitate cu art. 26 , schema de garantare a depozitelor are o creanță asupra instituției de credit relevante, corespunzătoare unei sume egale cu suma plătită. Creanța respectivă este de același rang ca și cele provenind din depozite acoperite potrivit Legii nr. 85/2014 .
Schemele de garantare a depozitelor din România plătesc compensații către deponenții de la sucursalele înființate în alte state membre de instituțiile de credit participante, prin intermediul unei scheme de garantare a depozitelor din statul membru gazdă, care acționează în numele schemei de garantare a depozitelor din România, cu respectarea ghidurilor în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
În vederea efectuării plății compensației, schema de garantare a depozitelor din România furnizează schemei de garantare a depozitelor din statul membru gazdă finanțarea necesară și plătește acesteia contravaloarea tuturor cheltuielilor efectuate.
Schema de garantare a depozitelor din România asigură informarea deponenților prevăzuți la alin. (1) prin intermediul schemei de garantare a depozitelor din statul membru gazdă și primește corespondența prin intermediul acesteia.
Plata compensațiilor către deponenții de la sucursalele înființate în România de instituțiile de credit cu sediul în alt stat membru în numele schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine se asigură prin intermediul Fondului de garantare a depozitelor bancare, în conformitate cu prevederile titlului II și cu ghidurile în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
Corespondența dintre schemele de garantare a depozitelor și deponenți se redactează
în limba oficială utilizată de instituția de credit la care se află depozitul acoperit pentru a comunica cu deponentul; sau
în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este plasat depozitul acoperit.
Pentru scopul prevăzut la alin. (1) , schema de garantare a depozitelor solicită informațiile necesare instituției de credit ori lichidatorului judiciar desemnat.
Dacă o instituție de credit prestează servicii în mod direct într-un alt stat membru, fără a avea deschise sucursale, schema de garantare a depozitelor furnizează informațiile în limba aleasă de deponent la deschiderea contului.
Pentru scopurile alin. (1) , schema de garantare a depozitelor solicită informațiile necesare instituției de credit ori lichidatorului judiciar desemnat.
Schemele de garantare a depozitelor din România transmit schemelor de garantare a depozitelor din statele membre gazdă informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1) și art. 60 , în condițiile prevăzute de prezentul titlu.
Pentru a facilita cooperarea dintre schemele de garantare a depozitelor, în special în ceea ce privește art. 23 , art. 27-29 , respectiv art. 71 și 72 , schemele de garantare a depozitelor sau, dacă acestea nu ajung la un acord, autoritatea desemnată încheie acorduri scrise de cooperare cu schemele de garantare a depozitelor sau, după caz, cu autoritățile desemnate relevante, în conformitate cu ghidurile în domeniu emise de Autoritatea Bancară Europeană. Aceste acorduri trebuie să țină seama de cerințele prevăzute la art. 39 alin. (1) și (2) .
Banca Națională a României, în calitate de autoritate desemnată, notifică Autoritatea Bancară Europeană cu privire la existența și conținutul unor astfel de acorduri. În acest scop, schemele de garantare a depozitelor informează Banca Națională a României în mod corespunzător.
În cazul în care autoritățile desemnate sau schemele de garantare a depozitelor nu pot ajunge la un acord sau dacă există un litigiu cu privire la interpretarea unui acord, Banca Națională a României, în calitate de autoritate desemnată, poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
Absența unor astfel de acorduri nu afectează drepturile deponenților sau ale instituțiilor de credit în calitate de participante la schema de garantare a depozitelor care datorează compensații.
Banca Națională a României cooperează cu Autoritatea Bancară Europeană în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu și ale Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
Banca Națională a României informează Comisia Europeană și Autoritatea Bancară Europeană cu privire la calitatea acesteia de autoritate desemnată potrivit prezentului titlu.
Constatarea faptelor prevăzute la art. 82 , 83 și 85 se face de către personalul Băncii Naționale a României împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituția de credit ori de schema de garantare a depozitelor, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naționale a României, ori în cursul verificărilor desfășurate la sediile acestora.
Actele cu privire la o instituție de credit sau o schemă de garantare a depozitelor, prin care sunt dispuse măsuri și/sau sunt aplicate sancțiuni potrivit prezentului titlu, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția sancțiunii de retragere a aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, potrivit art. 85 alin. (2) lit. d) , precum și a retragerii recunoașterii oficiale a unei scheme de garantare a depozitelor, a căror aplicare este de competența consiliului de administrație.
Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentului titlu și ale reglementărilor emise în aplicarea acestuia, cu privire la o instituție de credit sau o schemă de garantare a depozitelor, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.
Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte.
Dispozițiile art. 79 se aplică în mod corespunzător și în cazul în care Banca Națională a României nu se pronunță, în termenele prevăzute de lege, cu privire la o cerere formulată în conformitate cu prezentul titlu care cuprinde toate datele și informațiile cerute potrivit prevederilor legale în vigoare.
Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit art. 79 alin. (1) , și, după caz, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța judecătorească, potrivit art. 79 alin. (2) , executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspendă.
Măsurile prevăzute la art. 82 alin. (1) și art. 84 pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancțiuni sau independent de aceasta.
Sancțiunile prevăzute la art. 82 alin. (4) lit. a) , b) , c) și d) și la art. 85 alin. (2) se aplică și persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilitățile care decurg din îndatoririle funcției lor.
Dacă o schemă de garantare a depozitelor supravegheată de Banca Națională a României nu se conformează obligațiilor ce îi revin potrivit dispozițiilor prezentului titlu și reglementărilor date în aplicarea acestuia ori măsurilor dispuse potrivit art. 10 alin. (7) , Banca Națională a României are competența să dispună măsura restricționării acceptării de noi instituții de credit participante.
Banca Națională a României are competența să aplice sancțiuni în cazurile în care constată că o schemă de garantare a depozitelor supravegheată de Banca Națională a României se face vinovată de următoarele fapte
încălcarea prevederilor care impun notificarea ulterioară a modificărilor în situație, ale art. 32 , 38 , art. 51 alin. (2) , art. 67 , 68 , art. 69 alin. (2) și art. 87 alin. (2)
încălcarea prevederilor care impun obținerea aprobării prealabile ori acordului Băncii Naționale a României, ale art. 10 alin. (4) și (5) , art. 23 alin. (1) și (2) , art. 25 , art. 27 alin. (2) , art. 31 , 37 , art. 39 alin. (1) și (3) , art. 41 , 42 , 43 , art. 65 alin. (1) , art. 66 alin. (1) , art. 71 , 73 , 74 , 75 și art. 76 alin. (1)
încălcarea prevederilor art. 10 alin. (3) , art. 12 alin. (2) , art. 13 , art. 17 alin. (2) , art. 26 alin. (2) , art. 42 alin. (1) și art. 88 alin. (2)
nerespectarea măsurii dispuse de Banca Națională a României potrivit alin. (1) .
Persoanele care asigură conducerea și/sau administrarea schemei contractuale de garantare ori sistemului instituțional de protecție care nu beneficiază de recunoaștere oficială sunt responsabile pentru ducerea la îndeplinire de către schema contractuală de garantare ori de către sistemul instituțional de protecție a tuturor cerințelor aplicabile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicarea acestuia, conform competențelor și atribuțiilor lor prevăzute de legislația aplicabilă și de reglementările interne ale acestora. În acest sens, pentru nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1) , art. 23 alin. (4) ori a obligațiilor de raportare stabilite în reglementările emise de Banca Națională a României potrivit art. 89 , se pot aplica sancțiuni schemei contractuale de garantare ori sistemului instituțional de protecție care nu beneficiază de recunoaștere oficială și/sau persoanelor fizice care asigură conducerea și/sau administrarea acestora, cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător competențele și atribuțiile decurgând din funcțiile încredințate.
În cazurile prevăzute la alin. (2) și (3) , Banca Națională a României are competență să aplice următoarele sancțiuni
avertisment scris
avertisment public prin care se indică persoana fizică sau schema de garantare a depozitelor responsabilă și fapta săvârșită
amendă aplicabilă persoanei fizice, până la echivalentul în lei a 5 milioane de euro la cursul de schimb din 17 iulie 2013
retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 33 alin. (4)
retragerea recunoașterii oficiale a schemei de garantare a depozitelor.
Schema de garantare a depozitelor căreia i s-a retras recunoașterea rămâne responsabilă pentru plata compensațiilor aferente depozitelor constituite la instituțiile de credit participante la aceasta până la data la care ele devin participante la altă schemă de garantare a depozitelor.