Înapoi la Legislație

Legea nr. 303/2004 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
31 decembrie 2021LEGEA nr. 313 din 27 decembrie 2021
Text consolidat la
31 decembrie 2021
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
159

Pe scurt

Legea nr. 303/2004: LEGE nr. 303 din 28 iunie 2004 (**republicată**) privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 31 decembrie 2021, prin LEGEA nr. 313 din 27 decembrie 2021.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 31 decembrie 2021.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
159 articole.
Cuprins

LEGE nr. 303 din 28 iunie 2004 (**republicată**) privind statutul judecătorilor și procurorilor

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 94

Judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar și penal, în condițiile legii.

Art. 95

(1)

Judecătorii și procurorii pot fi percheziționați, reținuți sau arestați numai cu încuviințarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2)

În caz de infracțiune flagrantă, judecătorii și procurorii pot fi reținuți și supuși percheziției potrivit legii, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori fiind informată de îndată de organul care a dispus reținerea sau percheziția.

Art. 96

(1)

Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2)

Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcție, și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, conform definiției acestora de la art. 99^1 .

(3)

Există eroare judiciară atunci când

a)

s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispozițiilor legale de drept material și procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară

b)

s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară legii sau situației de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, prin care au fost afectate grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

(4)

Prin Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală, precum și prin alte legi speciale pot fi reglementate ipoteze specifice în care există eroare judiciară.

(5)

Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Competența soluționării acțiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul.

(6)

Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de maximum un an de la data comunicării hotărârii judecătorești definitive.

(7)

În termen de două luni de la comunicarea hotărârii definitive pronunțate în acțiunea prevăzută la alin. (6) , Ministerul Finanțelor Publice va sesiza Inspecția Judiciară pentru a verifica dacă eroarea judiciară a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, potrivit procedurii prevăzute la art. 74^1 din Legea nr. 317/2004, republicată , cu modificările ulterioare.

(8)

Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, va exercita acțiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului consultativ al Inspecției Judiciare prevăzut la alin. (7) și al propriei evaluări, apreciază că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de judecător sau procuror a funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. Termenul de exercitare a acțiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării raportului Inspecției Judiciare.

(9)

Competența de soluționare a acțiunii în regres revine, în primă instanță, secției civile a curții de apel de la domiciliul pârâtului. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acțiunea în regres își exercită atribuțiile în cadrul acestei curți sau la parchetul de pe lângă aceasta, acțiunea în regres va fi soluționată de o curte de apel învecinată, la alegerea reclamantului.

(10)

Împotriva hotărârii pronunțate potrivit alin. (9) se poate exercita calea de atac a recursului la secția corespunzătoare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(11)

Consiliul Superior al Magistraturii va stabili, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, condiții, termene și proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a judecătorilor și procurorilor. Asigurarea va fi acoperită integral de către judecător sau procuror, iar lipsa acesteia nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea civilă a judecătorului sau procurorului pentru eroarea judiciară cauzată de exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

Art. 97

(1)

Orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

(2)

Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.

Art. 98

(1)

Judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

(2)

Răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispozițiilor prezentei legi.

Art. 99

Constituie abateri disciplinare

a)

manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu

b)

încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii

c)

atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, celălalt personal al instanței sau al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții

d)

desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu

e)

refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces

f)

refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu

g)

nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea

h)

nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile

i)

nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății

j)

nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii, dacă fapta nu constituie infracțiune

k)

absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului

l)

imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror

m)

nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente

n)

folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților sau intervențiile pentru soluționarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni

o)

nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor

p)

obstrucționarea activității de inspecție a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace

q)

participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiții pentru care nu este asigurată transparența fondurilor

r)

neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege

s)

utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat; ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii

t)

exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Sancțiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală.

Art. 99^1

(1)

Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2)

Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

Art. 100

(1)

Sancțiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea abaterilor, sunt

a)

avertismentul

b)

diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 25% pe o perioadă de până la un an

c)

mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de la un an la 3 ani la o altă instanță sau la un alt parchet, chiar de grad imediat inferior

d)

suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni; d^1) retrogradarea în grad profesional

e)

excluderea din magistratură.

(2)

Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 99 lit. b) , d) și t) teza întâi nu pot consta în cele prevăzute la art. 100 lit. a)-d) . Prin urmare, în intervalul 20 iulie 2022 - 2 septembrie 2022, dispozițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în măsura în care sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură are efect permanent, au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data 3 septembrie 2022, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

Art. 101

Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 100 se aplica de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.

Art. 102

(1)

Judecătorii în funcție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție își continua activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiți.

(2)

Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori, după caz, sunt eliberați din motive neimputabile își păstrează gradul dobândit în ierarhie și pot ocupa o funcție de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și pot reveni pe funcția de magistrat deținută anterior sau pe o alta funcție de judecător ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocatura sau notariat, fără examen.

Art. 103

Judecătorii și procurorii care au, la data intrării în vigoare a prezentei legi, norma de baza la instituții de învățământ superior juridic au obligația ca, începând cu anul universitar următor, să-și transfere norma de baza la instanță sau parchetul la care funcționează ori să renunțe la calitatea de judecător sau procuror.

Art. 104

(1)

Judecătorii și procurorii în funcție, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează aceasta vechime.

(2)

Salarizarea magistraților-asistenți se face potrivit anexei nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003 , cu modificările ulterioare, în baza coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 19, 20, 18 pentru magistrații-asistenți gradul I, II, III, la nr. crt. 12, 13, 19 pentru magistrații-asistenți șefi gradul I, II, III și la nr. crt. 12 pentru prim-magistratul-asistent.

Art. 105

(1)

Judecătorii și procurorii militari care își continua activitatea la instanțele și parchetele militare, redistribuiți pe funcții inferioare, își păstrează drepturile salariale de care beneficiază la data redistribuirii. Celelalte dispoziții ale prezentei legi se aplica în mod corespunzător și judecătorilor și procurorilor militari.

(2)

Transferul judecătorilor și procurorilor militari, la cerere sau ca urmare a reducerii posturilor, se face, în funcție de opțiunea exprimată, la instanțele sau parchetele civile la care judecătorul ori procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit gradului său profesional.

Art. 105^1

În sensul prezentei legi, se consideră eliberați din funcție din motive neimputabile judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, care au fost eliberați din funcție pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 65 alin. (1) lit. a)-c) și cu privire la care nu s-a stabilit sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură în condițiile Legii nr. 317/2004, republicată , cu modificările ulterioare.

Art. 106

Consiliul Superior al Magistraturii aproba, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

a)

Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfășurare a concursului de admitere și a examenului de absolvire, precum și media minima de admitere și de absolvire a Institutului Național al Magistraturii

b)

Regulamentul Institutului Național al Magistraturii

c)

Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfășurare și media minima de promovare a examenului de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari

d)

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură; Prin urmare, începând cu data de 9 iunie 2020, dispozițiile art. 106 lit. d) se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 24 iulie 2020, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate

e)

Regulamentul privind modul de desfășurare a cursurilor de formare profesională continua a judecătorilor și procurorilor și atestare a rezultatelor obținute

f)

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor

g)

Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor

h)

Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor

i)

Regulamentu l privind concediile judecătorilor și procurorilor.

Art. 107

(1)

Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga

a)

dispozițiile art. 6 , art. 12 , art. 14-16 , art. 36-43 , art. 55 , art. 58 și art. 59-69 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificările și completările ulterioare

b)

dispozițiile art. 2 alin. (2) , art. 3 , art. 42-69 , art. 91-120^1 și art. 121-131^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor art. 66 privind vechimea în magistratură necesară pentru promovarea în funcția de judecător sau procuror, care se abroga pe data de 1 ianuarie 2005.

(3)

Dispozițiile art. 13 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificările și completările ulterioare, se abroga pe data de 1 ianuarie 2005.

Art. 108

Dispozițiile prezentei legi sunt de imediată aplicare. Termenele de opțiune prevăzute de prezenta lege încep să curgă de la data intrării sale în vigoare.

Art. 109

(1)

Prevederile prezentei legi nu se aplică procedurilor de ocupare a posturilor de conducere sau de execuție, inclusiv prin promovare, și nici procedurilor de evaluare profesională în curs de desfășurare la data intrării sale în vigoare.

(2)

Judecătorii și procurorii cu funcții de conducere care sunt în cursul exercitării celui de-al doilea mandat sau care au ocupat o funcție de conducere pe parcursul a două mandate până la data intrării în vigoare a prezentei legi nu pot candida pentru un nou mandat, pentru aceeași funcție de conducere, conform prezentei legi.

Art. 110

Judecătorii și procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferați la instanțele și parchetele superioare.

Art. 111

Hotărârea Guvernului prevăzută la art. 78 alin. (2) se adoptă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În cazul nerespectării acestui termen, sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile art. 78 alin. (3) din prezenta lege.

Art. 112

Dispozițiile prevăzute la art. 16 alin. (3) , art. 19 , art. 26 și art. 28 din prezenta lege intră în vigoare începând cu anul școlar 2019-2020.

Art. 113

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă dispozițiile art. 2 din Legea nr. 124/2000 privind structura și personalul Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 17 iulie 2000, cu modificările ulterioare.

Art. II

(1)

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor se aproba de Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi și intra în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)

Celelalte regulamente prevăzute la art. 106 se actualizează și se aproba în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3)

În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, se va adopta hotărârea Guvernului prevăzută la art. 77 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 .

Art. III

La împlinirea termenului prevăzut la art. II alin. (2), anexa la Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Art. IV

(1)

Comisiile pentru primul concurs sau examen privind funcțiile de conducere de la instanțe și parchete vor fi numite de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(2)

Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor va fi elaborat de Institutul Național al Magistraturii, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii și afișat pe paginile de Internet ale Institutului Național al Magistraturii, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerului Justiției, precum și la sediile instanțelor judecătorești și parchetelor, în termen de 10 zile de la numirea comisiilor.

(3)

În 30 de zile de la publicarea regulamentului prevăzut la alin. (2) se organizează concurs sau examen pentru numirea în funcțiile de conducere de la curțile de apel, tribunale și parchetele de pe lângă acestea, iar în termen de 60 de zile de la aceeași data se organizează concurs sau examen pentru ocuparea funcțiilor de conducere de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea. Dispozițiile art. 48 alin. (7) și ale art. 48^1 alin. (7) se aplică în mod corespunzător.

(4)

Numirea în funcțiile de conducere de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, precum și de la parchetele de pe lângă acestea, pentru care se aplica procedura prevăzută la art. 48 alin. (9) și art. 48^1 alin. (9) , se face în termen de 30 de zile de la numirea în funcțiile de conducere a judecătorilor și procurorilor care au obținut rezultatul cel mai bun la concursurile sau examenele prevăzute la alin. (3) .

(5)

Nerespectarea termenelor și a procedurii pentru organizarea concursurilor sau examenelor prevăzute de prezentul articol constituie abatere disciplinară.

Art. V

(1)

Judecătorii și procurorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limita de vârsta vor fi eliberați din funcție la împlinirea unui termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(2)

Consiliul Superior al Magistraturii va lua măsurile necesare pentru ocuparea în termen de 4 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi a posturilor care devin vacante prin pensionarea persoanelor prevăzute la alin. (1) .

Art. VI

Judecătorii și procurorii care nu au renunțat la norma de baza la instituții de învățământ superior juridic, potrivit art. 102 din Legea nr. 303/2004 , sunt obligați să-și transfere norma de baza la instanță sau parchetul la care funcționează, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. VII

(1)

Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților și personalul auxiliar de specialitate depun declarațiile prevăzute la art. 6 alin. (3) sau, după caz, art. 6^1 și art. 6^2*******) din Legea nr. 303/2004 , în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(2)

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifica declarațiile prevăzute la art. 6^1 din Legea nr. 303/2004 , iar Consiliul Suprem de Apărare a Tarii verifica declarațiile prevăzute la art. 6^2*******) din Legea nr. 303/2004 în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. VIII

Dispozițiile art. 82********) din Legea nr. 303/2004 se aplică și magistraților-asistenți ai Curții Constituționale și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor prevăzut la art. 73 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ------------ *) Art. 77 alin. (3) a devenit, în forma republicată a Legii nr. 303/2004 , art. 78 alin. (3) . **) Art. 48^1 alin. (7) a devenit, în forma republicată a Legii nr. 303/2004 , art. 49 alin. (7) . ***) Art. 48^1 alin. (9) a devenit, în forma republicată a Legii nr. 303/2004 , art. 49 alin. (9) . ****) Art. 102 a devenit, în forma republicată a Legii nr. 303/2004 , art. 103 . *****) Art. 6 alin. (3) a devenit, în forma republicată a Legii nr. 303/2004 , art. 5 alin. (3) . ******) Art. 6^1 a devenit, în forma republicată a Legii nr. 303/2004 , art. 6 . *******) Art. 6^2 a devenit, în forma republicată a Legii nr. 303/2004 , art. 7 . ********) Art. 82 a devenit, în forma republicată a Legii nr. 303/2004 , art. 83 . Conform pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 54 din 9 martie 2006 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 13 martie 2006, care modifică art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134 din 29 septembrie 2005 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 7 octombrie 2005: "În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002 , cu modificările și completările ulterioare, precum și în orice alte acte normative care cuprind referiri la Parchetul Național Anticorupție, următoarele denumiri se înlocuiesc astfel

a)

Parchetul Național Anticorupție cu Direcția Națională Anticorupție

b)

procurorul general al Parchetului Național Anticorupție cu procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție

c)

procurorul general adjunct al Parchetului Național Anticorupție cu procurorul șef adjunct al Direcției Naționale Anticorupție

d)

consilierul procurorului general al Parchetului Național Anticorupție cu consilierul procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție. Prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 115 din 23 decembrie 2009 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 919 din 29 decembrie 2009, s-a dispus înființarea Ministerului Justiției prin reorganizarea Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Prin urmare, denumirea ministerului se actualizează potrivit acestui act normativ. Conform lit. b) a alin. (1) al art. 32 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, în cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirea Ministerul Administrației și Internelor se înlocuiește cu denumirea Ministerul Afacerilor Interne. Înlocuirea acestor denumiri s-a realizat direct în textul formei consolidate.