Înapoi la Legislație

Legea nr. 303/2004 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
31 decembrie 2021LEGEA nr. 313 din 27 decembrie 2021
Text consolidat la
31 decembrie 2021
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
159

Pe scurt

Legea nr. 303/2004: LEGE nr. 303 din 28 iunie 2004 (**republicată**) privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 31 decembrie 2021, prin LEGEA nr. 313 din 27 decembrie 2021.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 31 decembrie 2021.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
159 articole.
Cuprins

LEGE nr. 303 din 28 iunie 2004 (**republicată**) privind statutul judecătorilor și procurorilor

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Secțiunea a 3-a

Promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și numirea în funcțiile de conducere din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcției Naționale Anticorupție

Art. 52

(1)

Promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție se face numai prin concurs organizat ori de câte ori este necesar, în limita posturilor vacante, de către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii.

(2)

Data, locul, modul de desfășurare a concursului și posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor și procurorilor prin curțile de apel, prin parchetele de pe lângă curțile de apel și prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Național al Magistraturii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și în 3 cotidiene centrale, cu cel puțin 40 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.

(3)

Pot participa la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție judecătorii care au îndeplinit efectiv cel puțin 3 ani funcția de judecător la curtea de apel, au obținut calificativul «foarte bine» la ultimele 3 evaluări, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și au o vechime de cel puțin 18 ani în funcțiile prevăzute la art. 44 alin. (1) . Dispozițiile art. 44 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(4)

Dispozițiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.

(5)

Consiliul Superior al Magistraturii verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezentul articol.

Art. 52^1

(1)

Cererile de înscriere la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție cuprind precizarea secției pentru care se depune candidatura.

(2)

Concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție constă în: a) o probă având ca obiect evaluarea actelor întocmite de candidați sau care privesc activitatea acestora

b)

un interviu susținut în fața Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

c)

Abrogată.

(3)

Comisiile de concurs sunt numite prin hotărâre a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.

(4)

Comisiile de concurs sunt alcătuite din câte 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și câte un cadru didactic universitar având grad de conferențiar sau profesor universitar de la o facultate de drept din cadrul universităților de cercetare avansată și educație, astfel cum acestea sunt clasificate potrivit art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educației naționale nr. 1/2011 , cu modificările și completările ulterioare.

(5)

Membrii comisiilor prevăzute la alin. (3) nu pot avea apartenență politică la data formării comisiilor și pe toată durata derulării concursului.

(6)

Abrogat.

(7)

Nu pot fi membri ai comisiilor prevăzute la alin. (3) persoanele care au soțul sau soția, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv, în rândul candidaților.

Art. 52^2

(1)

În cadrul probei prevăzute la art. 52^1 alin. (2) lit. a) , la cererea comisiilor de concurs, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii va solicita, prin intermediul curților de apel, hotărâri judecătorești pronunțate și redactate de candidați, precum și celelalte date necesare evaluării potrivit prezentei legi.

(2)

Orice persoană poate transmite comisiilor de concurs acte de natura celor prevăzute la alin. (1) , întocmite de candidați, care pot fi analizate în cadrul probei având ca obiect evaluarea actelor întocmite de candidați sau care privesc activitatea acestora.

(3)

Cererile de înscriere la concurs se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însoțite de un anunț prin care se aduce la cunoștința publică posibilitatea oricărei persoane de a transmite comisiilor de concurs acte de natura celor prevăzute la alin. (1) , întocmite de candidați, precum și termenul în care acestea pot fi transmise.

(4)

Actele prevăzute la alin. (1) se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea dispozițiilor legale privind protejarea datelor cu caracter personal, pentru a fi supuse dezbaterii publice pentru o perioadă de 7 zile de la publicare. Sesizările sau observațiile primite din partea opiniei publice pot fi avute în vedere la evaluare de către comisiile de concurs.

Art. 52^3

(1)

Evaluarea prevăzută la art. 52^2 are ca obiect

a)

verificarea capacității de analiză și sinteză

b)

verificarea coerenței în exprimare

c)

verificarea argumentației din punctul de vedere al clarității și logicii

d)

verificarea respectării termenelor rezonabile de soluționare a cauzelor și de redactare a hotărârilor.

(2)

Abrogat.

(3)

În cadrul procedurii de evaluare, comisiile de concurs pot solicita candidaților explicații cu privire la orice aspect supus evaluării.

Art. 52^4

(1)

În cadrul probei interviului, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii evaluează aspecte referitoare la integritatea candidaților și modul în care candidații se raportează la valori precum independența justiției și imparțialitatea judecătorilor, motivația candidaților și competențele umane și sociale ale acestora.

(2)

La ședința Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în care se susține interviul va participa, cu rol consultativ, și un psiholog desemnat de Secția pentru judecători, care va putea adresa întrebări candidaților în scopul evaluării motivației și competențelor umane și sociale ale acestora.

Art. 52^5

(1)

Punctajul maxim ce poate fi atribuit la probele prevăzute la art. 52^1 alin. (2) este de 100 de puncte, distribuite astfel

a)

50 de puncte pentru proba prevăzută la art. 52^1 alin. (2) lit. a)

b)

50 de puncte pentru proba prevăzută la art. 52^1 alin. (2) lit. b)

(2)

Punctajul minim pentru a fi declarat admis la probele prevăzute la art. 52^1 alin. (2) este următorul

a)

35 de puncte pentru proba prevăzută la art. 52^1 alin. (2) lit. a)

b)

35 de puncte pentru proba prevăzută la art. 52^1 alin. (2) lit. b)

(3)

Punctajul minim pentru a fi declarat admis la concurs este de 70 de puncte.

Art. 52^6

Abrogat.

Art. 52^7

(1)

În termen de cel mult 15 zile de la comunicarea rezultatelor concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția pentru judecători dispune, prin hotărâre, promovarea candidaților declarați admiși. (2) Procedura de desfășurare a concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu prezenta lege, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 53

(1)

Președintele, vicepreședinții și președinții de secție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt numiți de către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție care au funcționat la această instanță cel puțin 2 ani și care nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani.

(2)

Numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1) se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

(3)

Dispozițiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.

(4)

Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) își pot depune candidaturile pentru funcția de președinte sau vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori președinte de secție, la Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data la care funcția de președinte, vicepreședinte sau președinte de secție a devenit vacantă.

(5)

Revocarea din funcție a președintelui, vicepreședinților și președinților de secție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care se poate sesiza din oficiu, la cererea unei treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării generale a instanței, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) , care se aplică în mod corespunzător.

Art. 54

(1)

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, adjuncții acestuia, precum și procurorii șefi de secții ai acestor parchete sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 15 ani în funcția de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

(1^1)

În vederea formulării propunerilor de numire în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) , ministrul justiției organizează o procedură de selecție, pe baza unui interviu, în cadrul căruia candidații susțin un proiect privind exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care și-au depus candidatura. În vederea asigurării transparenței, audierea candidaților se transmite în direct, audiovideo, pe pagina de internet a Ministerului Justiției, se înregistrează și se publică pe pagina de internet a ministerului.

(2)

Dispozițiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.

(3)

Președintele României poate refuza, motivat, o singură dată, numirea în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) , aducând la cunoștința publicului motivele refuzului.

(4)

Revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției, care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului general al Direcției Naționale Anticorupție ori Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu avizul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) , care se aplică în mod corespunzător.

(5)

De la data încetării mandatului funcției de conducere, procurorii prevăzuți la alin. (1) își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Direcției Naționale Anticorupție ori al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Art. 55

(1)

Numirea în alte funcții de conducere decât cele prevăzute la art. 54 în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție sau a procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după caz.

(1^1)

Pot fi numiți în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) procurorii care nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și au o vechime efectivă de minimum 10 ani.

(2)

Pentru numirea în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) este necesară recomandarea conducătorului secției ori, după caz, al direcției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, unde urmează să fie numit procurorul.

(3)

Dispozițiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplica în mod corespunzător.

(4)

Revocarea din funcțiile de conducere a procurorilor numiți potrivit alin. (1) se dispune de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, a procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau, după caz, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) , care se aplică în mod corespunzător.

(5)

Propunerea prevăzută la alin. (4) poate fi formulată din oficiu sau la sesizarea adunărilor generale ori a conducătorilor secțiilor ori, după caz, al direcției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Art. 56

(1)

La încetarea mandatului pentru funcțiile de conducere prevăzute la art. 53 , judecătorii revin pe funcțiile deținute anterior în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(2)

La încetarea mandatului funcției de conducere prevăzute la art. 54 și 55 , procurorii pot ocupa o altă funcție de conducere la același parchet, în condițiile legii, fie revin pe funcții de execuție la parchetele pe care le-au condus sau de unde provin.

Art. 57

(1)

În cazul în care o judecătorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcționa normal din cauza absenței temporare a unor judecători, existenței unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, președintele curții de apel, la propunerea președintelui respectivei instanțe din circumscripția acelei curți de apel, poate delega judecători de la alte instanțe din circumscripția menționată, cu acordul scris al acestora.

(2)

Delegarea judecătorilor de la judecătorii, tribunale, tribunale specializate și de la curțile de apel la instanțe din circumscripția altei curți de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători, la solicitarea președintelui curții de apel în circumscripția căreia se cere delegarea și cu avizul președintelui curții de apel unde aceștia funcționează.

(3)

Abrogat.

(4)

Delegarea în funcții de conducere a judecătorilor de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători, până la ocuparea funcției prin numire în condițiile prezentei legi.

(5)

Delegarea în funcțiile de conducere de la Înalta Curte de Casație și Justiție a judecătorilor de la această instanță se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători, cu acordul scris al acestora, la propunerea președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(6)

Delegarea judecătorilor se poate face pe o perioadă de cel mult 6 luni și poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, în aceleași condiții.

(7)

În interesul serviciului, procurorii pot fi delegați, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcții de conducere, dispozițiile alin. (1)-(6) fiind aplicabile în mod corespunzător. Delegarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori. (7^1) Abrogat.

(8)

Judecătorii și procurorii pot fi delegați numai la instanțe sau parchete la care au dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional dobândit.

(8^1)

În interesul serviciului, magistrații-asistenți pot fi delegați, cu acordul scris al acestora, în funcțiile de prim-magistrat-asistent sau magistrat-asistent-șef de către președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau președintele Curții Constituționale, după caz, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Delegarea magistraților-asistenți poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, în aceleași condiții. Pe perioada delegării, magistrații-asistenți beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați.

(9)

Pe perioada delegării judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este delegat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești.

Art. 58

(1)

Secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune detașarea judecătorilor și procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instanțe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, Institutul Național al Magistraturii, Școala Națională de Grefieri, Ministerul Justiției sau la unitățile subordonate acestuia, la solicitarea acestor instituții. Detașarea în cadrul acestor instituții nu se poate dispune pentru funcții de demnitate publică.

(1^1)

Judecătorii și procurorii pot ocupa funcții în instituții ale Uniunii Europene sau în organizații internaționale dacă actul internațional care reglementează condițiile de ocupare a acestora condiționează în mod expres accesul la funcția respectivă de calitatea de judecător sau procuror.

(1^2)

În cazul în care judecătorul sau procurorul își manifestă opțiunea de a exercita o funcție la instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale, acesta este eliberat din funcția de judecător sau procuror cu rezervarea postului.

(1^3)

Pentru Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri activitatea de formare de către judecători, procurori, magistrați-asistenți și personal de specialitate juridică asimilat magistraților, detașarea se dispune doar în cazul în care aceștia își desfășoară activitatea cu normă întreagă.

(2)

Durata detașării este cuprinsă între 6 luni și 3 ani. Detașarea se prelungește o singura data, pentru o durata de până la 3 ani, în condițiile prevăzute la alin. (1) .

(3)

În perioada detașării, judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești.

(3^1)

Judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, detașați în străinătate pentru acțiuni în interesul serviciului, beneficiază de drepturi și au obligațiile stabilite prin normele speciale ale instituției la care sunt detașați.

(3^2)

În lipsa normelor speciale prevăzute la alin. (3^1) , personalul detașat în străinătate beneficiază de următoarele drepturi

a)

indemnizația de încadrare lunară, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent prevăzute de lege pentru funcția deținută anterior detașării

b)

decontarea costului transportului între locul de domiciliu și locul detașării, la începutul și la sfârșitul perioadei de detașare, precum și pentru efectuarea concediului de odihnă în țară

c)

decontarea chiriei, în limita plafonului stabilit anual, potrivit limitei bugetului alocat în acest scop, prin legea bugetului de stat, prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție

d)

diurnă, în cuantumul prevăzut de lege pentru deplasarea în străinătate a secretarilor de stat.

(3^3)

Personalul detașat în străinătate nu poate beneficia în țară de aceleași drepturi acordate de instituția unde este detașat.

(4)

Perioada detașării constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.

(5)

După încetarea detașării, judecătorul sau procurorul revine în funcția deținută anterior. Dacă judecătorul sau procurorul detașat se află în situația prevăzută la alin. (6) și nu a optat pentru funcția de conducere sau nu a exprimat nicio opțiune, la încetarea detașării se aplică în mod corespunzător prevederile art. 51 alin. (1) .

(6)

Dacă judecătorul sau procurorul detașat ocupă o funcție de conducere la instanțe sau parchete, în termen de 6 luni de la hotărârea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus detașarea optează pentru funcția de conducere sau pentru funcția pe care o ocupă prin detașare.

(7)

În cazul în care judecătorul sau procurorul detașat nu a optat pentru funcția de conducere sau nu a exprimat nicio opțiune, funcția de conducere respectivă devine vacantă la expirarea termenului prevăzut la alin. (6) . Dacă judecătorul sau procurorul optează pentru funcția de conducere deținută anterior, detașarea încetează la expirarea termenului prevăzut la alin. (6) .

(8)

Prevederile alin. (6) și (7) se aplică în mod corespunzător și în situația în care judecătorul sau procurorul era detașat anterior ocupării funcției de conducere.

Art. 59

Detașarea și delegarea nu se pot face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Art. 60

(1)

Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2)

Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii.

(3)

Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer.

(4)

Procurorii nu pot fi transferați la Direcția Națională Anticorupție sau la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Art. 61

(1)

Declanșarea procedurii de transfer prevăzute la art. 60 se decide, de regulă, semestrial de președintele sau, după caz, vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii și se face prin publicarea pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii a unui anunț în acest sens, însoțit de lista posturilor vacante de la instanțe sau parchete, precum și a posturilor care urmează a se vacanta.

(2)

Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege, pentru posturile de judecător, acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menționate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțe superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror, numirea în funcție de conducere ori eliberarea din funcție.

(3)

Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege, pentru posturile de procuror, acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menționate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la parchetele superioare, numirea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, transferul, numirea procurorilor în funcția de judecător ori eliberarea din funcție.

(4)

Avizul consultativ motivat prevăzut la art. 60 alin. (1) cuprinde mențiuni privind posturile vacante, posturile ocupate și încărcătura pe judecător sau pe procuror și pe schemă la instanța sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum și situația hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul. Avizul consultativ se solicită imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer și se comunică Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 10 zile de la solicitare.

(5)

Pentru fiecare solicitare de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător sau de procuror a solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul, precum și la instanța sau la parchetul la care se solicită transferul, numărul cererilor de transfer formulate anterior și motivele admiterii sau ale respingerii acestora, precum și, dacă este cazul, mențiunea dacă pentru postul vizat s-au formulat cereri de numire a procurorilor în funcția de judecător sau a judecătorilor în funcția de procuror. Referatul va cuprinde, obligatoriu, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate și încărcătura efectivă pe judecător sau pe procuror, inclusiv încărcătura pe schemă, la instanțele sau la parchetele implicate în procedura de transfer, raportate la media pe țară, precum și mențiuni privind incidența interdicțiilor prevăzute la art. 33 alin. (14) și art. 47^1 ori, după caz, mențiuni privind judecătorii sau procurorii delegați de la instanța sau de la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul care solicită transferul, precum și de la instanța sau de la parchetul la care se solicită transferul.

Art. 61^1

(1)

Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1) . Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun.

(2)

După centralizare, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii se publică o situație privind cererile de transfer formulate și instanțele sau parchetele pentru care s-a solicitat transferul.

(3)

În termen de 5 zile de la data publicării informațiilor prevăzute la alin. (2) , judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1) . Dispozițiile referitoare la conținutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(4)

Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de Secția pentru judecători, respectiv de Secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 61^2 .

(5)

Cererile de transfer formulate potrivit alin. (3) se analizează și se soluționează de Secția pentru judecători, respectiv de Secția pentru procurori în ședința următoare celei prevăzute la alin. (4) , în baza criteriilor prevăzute la art. 61^2 .

(6)

Dacă apreciază necesar, Secția pentru judecători, respectiv Secția pentru procurori poate invita solicitantul să își susțină cererea de transfer, personal sau prin videoconferință.

(7)

Hotărârile prin care se dispune cu privire la cererile de transfer pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată în condițiile art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.

(8)

Termenele prevăzute de prezentul articol se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 61^2

La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii

a)

motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1)

b)

volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora

c)

specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării

d)

vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul

e)

vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror

f)

vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul

g)

disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant

h)

domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului

i)

distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia

j)

starea de sănătate și situația familială.

Art. 61^3

(1)

Transferul unui judecător sau procuror la o altă instituție publică decât o instanță sau un parchet atrage eliberarea din funcție în condițiile art. 65 alin. (1) lit. c) .

(2)

Cererea de transfer însoțită de acordul scris al instituției la care se solicită transferul se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.

(3)

Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat cuprinzând datele relevante privind cariera solicitantului și motivele pe care se întemeiază cererea și îl prezintă Secției pentru judecători sau Secției pentru procurori. (4) Dacă apreciază necesar, Secția pentru judecători sau Secția pentru procurori poate invita solicitantul să își susțină cererea de transfer, personal sau prin videoconferință.

(5)

Transferul produce efecte de la data publicării decretului de eliberare din funcție a judecătorului sau a procurorului.

(6)

În cazuri justificate, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori poate stabili un termen de cel mult 90 de zile până la transmiterea către Președintele României a propunerii de eliberare din funcție prin transfer, perioadă în care magistratul este obligat să își îndeplinească toate atribuțiile în vederea finalizării lucrărilor în curs. Dispozițiile art. 61^1 alin. (7) și (8) rămân aplicabile.

Art. 61^4

La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiți în funcția de judecător la judecătorii, prin decret al Președintelui României, la propunerea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcția de judecător se formulează de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ al conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcția de procuror se formulează de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ al președintelui instanței în care își desfășoară activitatea și al conducătorului parchetului la care urmează să activeze.

Art. 61^5

(1)

Cererile de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător se soluționează în sesiuni declanșate, de regulă, semestrial de președintele Consiliului Superior al Magistraturii.

(2)

Cererea de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător se formulează în scris și se depune la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării pe pagina de internet a Consiliului a anunțului și a listei de posturi rămase libere după organizarea transferurilor în condițiile art. 61 . Dispozițiile art. 61^1 alin. (8) rămân aplicabile.

(3)

Avizele consultative se solicită de Consiliul Superior al Magistraturii imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer și se transmit acestuia în termen de 5 zile de la solicitare.

(4)

Pentru fiecare cerere de numire, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța ori parchetul la care se solicită numirea, date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător ori procuror, atât la instanța, cât și la parchetul implicate în procedura de ocupare a funcției în condițiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la parchetul ori instanța la care se solicită numirea și durata vacanțelor posturilor la instanța ori parchetul în cauză.

Art. 61^6

(1)

Judecătorul sau procurorul care solicită numirea în condițiile art. 61^5 susține un interviu în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

(2)

În cadrul interviului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are în vedere următoarele

a)

motivația de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror

b)

activitatea și experiența profesională anterioară care vor fi prezentate de magistrat din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcției pe care va fi numit

c)

existența aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror

d)

elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției, imparțialitatea magistraților, integritatea, responsabilitatea.

(3)

La soluționarea cererilor, precum și în situația în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii

a)

volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele sau parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora

b)

vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror

c)

vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul

d)

orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a magistratului.

(4)

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care se propune eliberarea din funcția de judecător și numirea ca procuror sau, după caz, eliberarea din funcția de procuror și numirea ca judecător se transmite Președintelui României, în vederea emiterii decretului. Dispozițiile art. 61^3 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

Art. 62

(1)

Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri

a)

când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, după confirmarea judecătorului de cameră preliminară; a^1) când față de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu; a^2) când față de acesta s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune și organul judiciar a stabilit în sarcina sa obligația de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârșit fapta

b)

când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-și exercite funcția în mod corespunzător

c)

când a fost sancționat disciplinar, în condițiile art. 100 lit. d)

d)

în cazul prevăzut la art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare

e)

în perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii secției corespunzătoare de aplicare a sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 100 lit. e) și data eliberării din funcție.

(1^1)

Judecătorul sau procurorul poate fi suspendat din funcție și în cazul în care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune, dacă se apreciază, în raport cu circumstanțele cauzei, că se aduce atingere prestigiului profesiei. În situația în care s-a apreciat că judecătorul sau procurorul poate fi menținut în funcție, acestuia i se poate interzice provizoriu exercitarea anumitor atribuții până la soluționarea definitivă a cauzei.

(1^2)

Judecătorul sau procurorul care suferă de o altă afecțiune decât cea prevăzută la alin. (1) lit. b) , care-l pune în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, poate fi suspendat din funcție, la cererea sa sau a colegiului de conducere al instanței sau parchetului. Această măsură se poate dispune numai după epuizarea duratei pentru care se acordă concediile medicale și indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Afecțiunea se stabilește printr-o expertiză de specialitate care se efectuează de o comisie medicală de specialitate numită prin ordin comun al ministrului justiției și ministrului sănătății. Suspendarea din funcție durează până la însănătoșire. Prin raportul de expertiză, comisia stabilește termenul în care magistratul urmează să revină la reexaminare.

(2)

Suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune de către Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

(3)

În perioada suspendării din funcție dispuse în temeiul alin. (1) lit. a)-a^2) și lit. c)-e) și alin. (1^1) , judecătorului și procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și art. 8 și nu i se plătesc drepturile salariale, dar i se plătesc asigurările sociale de sănătate. Această perioadă nu constituie vechime în muncă și în magistratură.

(4)

În perioada suspendării dispuse în temeiul alin. (1) lit. b) și alin. (1^2) , judecătorului sau procurorului i se plătește o indemnizație egală cu 80% din indemnizația de încadrare lunară netă din ultima lună de activitate înainte de data suspendării din funcție și îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și 8 .

(5)

După expirarea termenului prevăzut la alin. (1^2) și efectuarea de către comisia medicală de specialitate numită prin ordin comun al ministrului justiției și ministrului sănătății a noii expertize, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a judecătorului sau procurorului, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție prin pensionare.

(6)

Auditorii de justiție sunt suspendați din calitatea de auditor în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) , alin. (1^1) și (1^2) , care se aplică în mod corespunzător. În ipoteza prevăzută la alin. (1^1) , Consiliul Științific al Institutului poate dispune suspendarea auditorului de justiție dacă apreciază că infracțiunea săvârșită aduce atingere demnității calității de auditor sau imaginii Institutului.

(7)

Suspendarea din calitatea de auditor de justiție se dispune de către Consiliul Științific al Institutului. Decizia prin care s-a dispus suspendarea, precum și cea prin care s-a constatat încetarea suspendării se comunică de îndată auditorului de justiție; despre decizia luată este informat și Consiliul Superior al Magistraturii. După încetarea suspendării, auditorul de justiție va relua cursurile la Institut din aceeași etapă în care acestea au fost întrerupte.

(8)

În perioada suspendării dispuse pentru motivele prevăzute la alin. (1) lit. a) și alin. (1^1) , auditorul de justiție nu beneficiază de bursă și de alte drepturi ale auditorilor, iar această perioadă nu constituie vechime în magistratură. În perioada suspendării dispuse în temeiul alin. (1^2) , precum și pentru motivul prevăzut la alin. (1) lit. b) , auditorului de justiție i se plătește o indemnizație egală cu 80% din bursă.

(9)

În ipoteza prevăzută la alin. (5) , dacă boala de care suferă auditorul de justiție este ireversibilă, Consiliul Științific al Institutului dispune exmatricularea acestuia.

Art. 62^1

(1)

Încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă ori arestul la domiciliu, încheierea sau ordonanța prin care s-a stabilit obligația de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a fost săvârșită fapta pe durata controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată sau ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală cu privire la un judecător ori procuror se comunică în termen de 24 de ore Secției pentru judecători sau Secției pentru procurori, după caz, a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2)

În termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate într-o cauză penală față de un magistrat, instanța de executare comunică secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii o copie de pe dispozitivul hotărârii.

Art. 62^2

În cazul judecătorilor și procurorilor care ocupă o funcție de conducere, mandatul funcției de conducere încetează dacă suspendarea din funcție dispusă în condițiile art. 62 alin. (1^1) durează mai mult de un an.

Art. 63

(1)

Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori comunică de îndată judecătorului sau procurorului și conducerii instanței ori parchetului unde acesta funcționează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție.

(2)

Dacă se dispune clasarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de judecător sau procuror ori s-a dispus restituirea cauzei la parchet, suspendarea din funcție încetează, iar judecătorul sau procurorul suspendat este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcția de execuție sau, după caz, pe perioada întregului mandat al funcției de conducere pe care nu l-a putut exercita din pricina suspendării. Drepturile bănești ce se plătesc vor fi majorate, indexate și reactualizate, incluzând și dobânda legală penalizatoare - obligații de plată ce se stabilesc prin ordin al ministrului justiției. Judecătorului sau procurorului i se recunoaște vechimea în magistratură și vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror pe această perioadă.

(2^1)

Suspendarea din funcție încetează și în situația în care achitarea sau încetarea procesului penal se pronunță în primă instanță. În acest caz, drepturile prevăzute la alin. (2) se acordă după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de achitare sau încetare a procesului penal.

(3)

Abrogat.

Art. 64

(1)

În cazul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b) , boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate efectuată de o comisie medicală de specialitate numită prin ordin comun al ministrului justiției și ministrului sănătății. La sesizarea președintelui instanței sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune prezentarea magistratului la expertiza de specialitate.

(2)

Suspendarea din funcție se dispune până la însănătoșire, constatată prin expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală. Prin raportul de expertiză comisia stabilește termenul în care magistratul urmează să revină la reexaminare.

(3)

Dispozițiile art. 62 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(4)

În cazul în care magistratul refuză în mod nejustificat să se prezinte, în termenul stabilit, la expertiza de specialitate, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune suspendarea din funcție a acestuia pe o perioadă de un an. Pe perioada suspendării din funcție pentru acest motiv, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale și nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege. Această perioadă nu constituie vechime în funcție și în magistratură. Suspendarea din funcție încetează prin hotărâre a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a prezentării magistratului la expertiza de specialitate.

(5)

Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător auditorilor de justiție, suspendarea calității de auditor putând fi dispusă de Consiliul Științific al Institutului Național al Magistraturii. În acest caz, suspendarea se dispune până la însănătoșire, constatată prin expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia prevăzută la alin. (2) , dar nu mai mult de 2 ani de la data constatării bolii prin expertiză, caz în care îi încetează calitatea de auditor.

Art. 64^1

În cazul în care judecătorul sau procurorul este numit în funcția de magistrat sau alte funcții judiciare la instanțe sau curți de arbitraj europene sau internaționale, raportul de muncă al acestuia se poate suspenda la cerere pe perioada respectivei numiri, prin hotărâre a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Pe această perioadă, judecătorului sau procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Perioada respectivă constituie vechime în funcție și vechime în magistratură.

Art. 65

(1)

Judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri

a)

demisie

b)

pensionare, potrivit legii

c)

transfer într-o altă funcție, în condițiile legii

d)

incapacitate profesională

e)

ca sancțiune disciplinară

f)

condamnarea, amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre definitivă, precum și renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, pentru o infracțiune prin care se aduce atingere prestigiului profesiei; f^1) Abrogată

g)

încălcarea dispozițiilor art. 7

h)

neprezentarea, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate, până la împlinirea duratei suspendării din funcție dispuse potrivit art. 64 alin. (4)

i)

neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) și e) ori a condiției privind lipsa cazierului fiscal, dacă în acest ultim caz se apreciază că nu se impune menținerea în funcție

j)

nepromovarea examenului prevăzut la art. 26 .

(1^1)

Abrogat.

(2)

Eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori. (3) Trecerea în rezerva sau în retragere a judecătorilor și procurorilor militari se face în condițiile legii, după eliberarea din funcție de către Președintele României. În caz de pensionare sau de transfer, eliberarea din funcție se face după trecerea în rezerva sau, după caz, în retragere.

(4)

Eliberarea din funcție a judecătorilor stagiari și a procurorilor stagiari se face de Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori. (5) În cazul în care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcție prin demisie, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia să devină efectivă, dacă prezența judecătorului sau procurorului este necesară.

(6)

Judecătorul sau procurorul eliberat din funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau a parchetelor.

Art. 65^1

(1)

Abrogat.

(2)

În cazul în care judecătorul sau procurorul exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii de eliberare din funcție sau împotriva hotărârii prin care se propune eliberarea din funcție, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța competentă.

(3)

În perioada suspendării, judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și art. 8 și nu i se plătesc drepturile salariale. În aceeași perioadă, judecătorului sau procurorului i se plătesc contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, după caz, potrivit legii. Dispozițiile art. 63 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

Art. 66

(1)

Prim-magistratul-asistent, magistrații-asistenți- șefi și magistrații-asistenți se bucură de stabilitate.

(2)

Magistrații-asistenți sunt numiți și promovați în funcție de Secția pentru judecători, pe bază de concurs.

(2^1)

Magistrații-asistenți ai Curții Constituționale sunt numiți și promovați în funcție de Plenul Curții Constituționale, pe bază de concurs. Comisia de examinare se numește de președintele Curții Constituționale și este formată din 5 judecători ai Curții, în cazul prim-magistratului-asistent și al magistraților-asistenți-șefi și din 3 judecători ai Curții în cazul magistraților-asistenți.

(3)

Condițiile generale de numire a magistraților-asistenți sunt cele prevăzute pentru funcția de judecător și procuror.

(4)

Dispozițiile prezentei legi privind incompatibilitățile și interdicțiile, formarea profesională continua și evaluarea periodică, drepturile și îndatoririle, precum și răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor se aplica în mod corespunzător și magistraților-asistenți.

Art. 67

(1)

Prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistrații-asistenți șefi cu o vechime de cel puțin 2 ani în această funcție.

(2)

Magistrații-asistenți șefi gradul III sunt promovați dintre magistrații-asistenți cu cel puțin 3 ani vechime în aceasta funcție. După o perioada de 2 ani ca magistrați-asistenți șefi pot fi trecuți în gradul II și după alți 5 ani în gradul I.

(3)

Magistrații-asistenți gradul III sunt numiți, fără concurs, dintre judecătorii sau procurorii cu o vechime în aceste funcții de cel puțin 5 ani, prin susținerea unui interviu în fața Secției pentru judecători a Consiliului sau a Plenului Curții Constituționale, după caz. După o perioadă de 3 ani în această funcție, magistrații-asistenți pot fi trecuți în gradul II, iar după alți 3 ani în gradul I.

(4)

Magistrații-asistenți gradul III pot fi numiți, prin concurs, și dintre avocați, notari, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) , cadre didactice universitare de specialitate juridică, precum și dintre grefieri cu studii superioare juridice de la curțile de apel, Curtea Constituțională și de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime de cel puțin 5 ani în aceste funcții.

(5)

Persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcția de magistrat-asistent, care nu au fost sancționate disciplinar în ultimii 3 ani, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate evaluările și și-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite fără concurs sau examen în funcția vacantă de magistrat-asistent, cu același grad avut la data eliberării din funcție. Nu pot fi numite în această funcție persoanele care au făcut parte din serviciile de informații sau au colaborat cu acestea. Prevederile art. 33 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.

(6)

Numirea în funcțiile de prim-magistrat-asistent și magistrat-asistent-șef se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii în condițiile prezentului articol.

Art. 68

(1)

Prim-magistratul-asistent are următoarele atribuții

a)

coordonează activitatea magistraților-asistenți din secții și a funcționarilor din Cancelaria Înaltei Curți de Casație și Justiție

b)

ia parte la ședințele Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Completului de 5 judecători, ca instanță disciplinară.

(2)

Prim-magistratul-asistent are și alte atribuții stabilite prin Regulamentul privind organizarea administrativă și funcționarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Art. 69

Magistrații-asistenți șefi au următoarele atribuții

a)

participă la ședințele de judecată ale secțiilor și ale Completului de 5 judecători

b)

repartizează magistrații-asistenți care participă la ședințele de judecată

c)

asigura ținerea în bune condiții a evidentelor secțiilor și realizarea la timp a tuturor lucrărilor.

Art. 70

(1)

Magistrații-asistenți participă la ședințele de judecată ale secțiilor.

(2)

Magistrații-asistenți-șefi și magistrații-asistenți care participă la ședințele Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt desemnați de președintele instanței.

Art. 71

Magistrații-asistenți care participa la ședințele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție redactează încheierile, participa cu vot consultativ la deliberări și redactează hotărâri, conform repartizării făcute de președinte pentru toți membrii completului de judecată.

Art. 72

Magistrații-asistenți aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredințate de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de vicepreședinte sau de președintele secției.

Art. 72^1

Prim-magistratul-asistent, magistrații-asistenți- șefi, dintre care unul este director al cabinetului președintelui Curții Constituționale, și magistrații-asistenți ai Curții Constituționale își desfășoară activitatea sub conducerea președintelui Curții Constituționale și îndeplinesc, după caz, atribuțiile prevăzute prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, și prin Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale.

Articolele următoare · 105 din 159
Legea nr. 303/2004 – text integral | LawChat