LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004(**republicată**) privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.
Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul.
Cauzele prevăzute la art. 133 se soluționează în regim de urgență, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcției generale de asistență socială și protecția copilului și cu participarea obligatorie a procurorului.
Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie și se face cu respectarea prevederilor art. 29 , cu excepția cauzelor care privesc stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat și supus oricărei forme de violență asupra copilului; în acest caz, audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 101 alin. (3) .
Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.
Părțile sunt legal citate dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea judecării.
Ordonanța președințială de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii, este dată în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.
Hotărârile prin care se soluționează fondul cauzei se pronunță în ziua în care au luat sfârșit dezbaterile.
În situații deosebite, pronunțarea poate fi amânată cel mult două zile.
Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă.
Hotărârea se redactează și se comunică părților în termen de cel mult 10 zile de la pronunțare.
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmește și prezintă instanței raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind
personalitatea, starea fizică și mentală a copilului
antecedentele sociomedicale și educaționale ale copilului
condițiile în care copilul a fost crescut și în care a trăit
propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidențial în care ar putea fi plasat copilul
orice alte date referitoare la creșterea și educarea copilului, care pot servi soluționării cauzei.
Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, cu excepția celor prevăzute de art. 140^1 și 140^2 , sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
Instanța de judecată poate constata existența unei situații de înstrăinare părintească la cererea unuia dintre părinți, la cererea procurorului sau la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, pe cale principală sau în orice litigiu pendinte, unde urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133 .
Înstrăinarea părintească creează prezumția relativă că exercitarea autorității părintești de către părintele care înstrăinează, precum și stabilirea locuinței copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.
În cazul în care locuința copilului este stabilită la locuința părintelui care înstrăinează, instanța de judecată va dispune
stabilirea în favoarea părintelui înstrăinat a unui program de relații personale cu copilul, care va include, în mod obligatoriu, modalitățile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. c) și g)
consilierea psihologică a copilului și a ambilor părinți de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
Atunci când instanța de judecată este învestită cu o cerere de ordonanță președințială în care urmează a fi dispuse măsuri cu privire la copil, altele decât cele prevăzute la art. 133 , termenul maxim de soluționare este de 30 de zile de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În cauzele prevăzute la alin. (1) , citația părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133 , instanța de judecată procedează la ascultarea minorului doar cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Dispozițiile art. 231 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător audierii copilului.
Dacă ascultarea minorului s-a desfășurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinți, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența unei legături de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Dispozițiile art. 332 alin. (1) și (3) , art. 334 și 337 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător raportului redactat de psihologul din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătorești. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumții relative.
În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133 , instanța de judecată poate dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Prevederile art. 330 - 340 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Termenul maxim de finalizare și depunere la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este de 45 de zile.
Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 41 alin. (2) , art. 52 alin. (4) și art. 96 constituie abatere disciplinară gravă și se sancționează potrivit legii.
Nerespectarea obligației prevăzute la art. 41 alin. (3) , art. 91 alin. (3) teza întâi și art. 118 alin. (1) lit. a) constituie abatere disciplinară.
Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni
nerespectarea obligației prevăzute la art. 10 alin. (1)
nerespectarea obligației prevăzute la art. 10 alin. (2)
nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) și (3)
nerespectarea obligației prevăzute la art. 12 alin. (1)
necomunicarea de către organele de poliție a rezultatelor verificărilor specifice privind identitatea mamei, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3)
neefectuarea de către serviciul public de asistență socială a declarației de înregistrare a nașterii, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (6)
nerespectarea obligației prevăzute la art. 12 alin. (7)
nerespectarea obligației prevăzute la art. 14 alin. (1)
nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 16 și la art. 23 alin. (3)
nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (2)-(4) și ale art. 87
nerespectarea prevederilor art. 40 alin. (1) și (4)
nerespectarea prevederilor art. 52 alin. (2) ; l^1) nerespectarea prevederilor art. 55^1
nerespectarea prevederilor art. 74
nerespectarea prevederilor art. 84 alin. (3)
nerespectarea prevederilor art. 91 alin. (2)
nerespectarea prevederilor art. 97
nerespectarea obligației prevăzute la art. 98 lit. a)
nerespectarea obligației prevăzute la art. 102 ; ș) nerespectarea obligației prevăzute la art. 104 alin. (1)
nerespectarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. c)-k) ; ț) nerespectarea prevederilor art. 127 alin. (1) lit. b) .
Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează
cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la lit. a) , c) , g) , h) , i) , k) , m) , n) , o) , r) , s) și ș)
cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, cele prevăzute la lit. f) și l)
cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b) , d) , l^1) , p) și ț)
cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e) , j) și t) .
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunii se fac de către ofițerii și agenții de poliție, în cazul contravențiilor prevăzute la alin. (1) lit. i) , j) , o) și p) , precum și de persoane anume desemnate dintre cele cu atribuții de control din: a) Ministerul Sănătății, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a) , c) și d)
Ministerul Afacerilor Interne sau structurile subordonate acestuia, după caz, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și e)
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin agențiile teritoriale pentru plăți și inspecție socială, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. h) , k) , l) , l^1) , m) , n) , r) , s) , ș) , t) și ț)
Ministerul Educației Naționale, pentru contravenția prevăzută la alin. (1) lit. l)
consiliul județean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului București, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. f) și g) .
Contravențiilor prevăzute la art. 142 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.
Prezentul capitol reglementează participarea copiilor, în vârstă de minimum 14 ani, în procesele decizionale din administrația publică centrală și locală.
Începând cu anul 2025, Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, autoritățile administrației publice locale, precum și instituțiile publice aflate în subordinea sau coordonarea acestora organizează anual cel puțin o sesiune de consultări cu copiii, care va consta în organizarea unui eveniment sau a unei activități dedicate în care să se asigure un cadru de dialog protejat și care încurajează participarea în ceea ce privește temele de interes pentru aceștia.
Instituțiile prevăzute la alin. (1) vor planifica un mecanism dedicat de consultări cu copiii în ceea ce privește temele de interes pentru aceștia, ce va fi activat în funcție de activitățile și deciziile respectivei instituții, în măsura în care acestea sunt relevante pentru problematica drepturilor copilului.
Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, consiliile județene, instituțiile publice aflate în subordinea sau coordonarea acestora și municipiile reședință de județ publică, pe paginile proprii de internet, într-un limbaj accesibil pentru copii, prezentarea generală a instituției, precum și obiectivele anuale privind activitățile dedicate prevăzute la alin. (1) și oportunitățile de implicare a copiilor.
Conținutul paginilor de internet cu limbaj accesibil pentru copii se elaborează în consultare cu copiii, prin implicarea acestora în proces, și cu asigurarea faptului că limbajul și conținutul sunt adaptate, adecvate și atractive pentru copii.
Obiectivele anuale prevăzute la alin. (3) se publică pe paginile proprii de internet ale instituțiilor publice prevăzute la alin. (1) până la data de 15 decembrie a fiecărui an pentru anul următor.
Pentru a asigura pregătirea, reprezentativitatea și diversitatea opiniilor copiilor în consultările organizate, Parlamentul, Administrația Prezidențială, Secretariatul General al Guvernului/Cancelaria Prim-Ministrului, ministerele, consiliile județene și primăriile desemnează un responsabil pentru realizarea procesului de participare a copiilor.
Responsabilul prevăzut la alin. (1) colaborează cu unitățile de învățământ preuniversitar, organizațiile societății civile, inclusiv cele de tineret, cu organizații internaționale și alte entități relevante pentru a identifica și încuraja participarea unui spectru larg de copii, inclusiv a celor din medii defavorizate sau care aparțin minorităților naționale.
În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, direcția generală de asistență socială și protecția copilului va reevalua împrejurările care au stat la baza măsurilor de protecție dispuse de comisia pentru protecția copilului și, după caz, va solicita instituirea tutelei sau stabilirea unei măsuri de protecție specială, în condițiile prezentei legi.
Centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgență și centrele maternale organizate în structura fostelor servicii publice specializate pentru protecția copilului se reorganizează prin hotărârea consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului București în structura direcției generale de asistență socială și protecția copilului din subordinea consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului București, în regim de componente funcționale ale acestora, fără personalitate juridică.
Serviciile de zi destinate prevenirii situațiilor ce pun în pericol securitatea și dezvoltarea copilului, înființate de consiliile județene, precum și personalul care deservește aceste servicii se transferă consiliilor locale pe teritoriul cărora acestea funcționează.
Fac excepție de la prevederile alin. (1) serviciile de zi specializate pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat și supus oricărei forme de violență, care se consideră de interes județean.
În situația în care serviciile prevăzute la alin. (1) fac parte dintr-un complex de servicii care are ca obiect de activitate și protecția copilului în regim rezidențial, respectiv centru de plasament, centru de primire în regim de urgență sau centru maternal, transferul se realizează numai dacă este posibilă separarea patrimoniului și a personalului.
Consiliile locale au obligația să păstreze destinația și structura de personal a serviciilor preluate.
Transferul prevăzut la alin. (1) se realizează pe bază de protocol încheiat între consiliul județean și consiliul local.
Personalul didactic și didactic auxiliar, transferat potrivit art. 46 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care la data intrării în vigoare a prezentei legi este încadrat cu acest statut în cadrul serviciilor publice specializate pentru protecția copilului, își păstrează statutul.
În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice au obligația să desemneze persoanele dintre cele cu atribuții de control, care vor constata contravențiile și vor aplica sancțiunile menționate în prezentul capitol.
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă
art. 88 din Codul familiei
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 20
Hotărârea Guvernului nr. 604/1997 privind criteriile și procedurile de autorizare a organismelor private care desfășoară activități în domeniul protecției copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 16 octombrie 1997
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2001 privind reorganizarea comisiei pentru protecția copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 15 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2002
lit. A a alin. (2) al art. 3 din Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a serviciului public de asistență socială, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 90/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, cu modificările ulterioare.
Se modifică în mod corespunzător dispozițiile referitoare la înregistrarea nașterii copilului abandonat de mamă în spital, cuprinse în Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările și completările ulterioare.
Formarea inițială în domeniul protecției drepturilor copilului este obligatorie pentru toate categoriile profesionale din sistem și pentru cei care au atribuții decizionale privitoare la copil.
Educația permanentă și formarea profesională continuă în domeniul protecției speciale a copilului se asigură pentru toate categoriile profesionale din sistem.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împreună cu Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății, precum și, după caz, cu celelalte instituții publice și private interesate vor asigura formarea inițială și continuă a personalului care, în exercitarea sarcinilor ce îi revin, intră în contact cu domeniul protecției și promovării drepturilor copilului.
Furnizorii de servicii sociale acreditați au obligația de a solicita certificatul de integritate comportamentală și documentul de evaluare psihiatrică, la angajarea personalului din cadrul serviciilor prevăzute la art. 119 și din structura organizatorică proprie, care, prin natura profesiei, intră în contact direct cu copilul. Prevederea se aplică și la încheierea contractelor de voluntariat.
Anual personalul prevăzut la alin. (1) este evaluat din punct de vedere psihologic.
Rapoartele privind expertizele neuropsihiatrice, precum și rapoartele de evaluare psihologică se păstrează conform legii la dosarul personal al salariatului.
Regulamentele proprii ale persoanelor juridice care desfășoară activități de protecție a copilului vor specifica expres regulile stabilite pentru a asigura exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor pe care le au copiii, în conformitate cu vârsta, sănătatea și gradul de maturitate al acestora.
Aceste regulamente vor fi expuse într-un loc vizibil, astfel încât să permită accesul copiilor și informarea lor adecvată.
Prevederile prezentei legi se completează cu alte reglementări care se referă la drepturile copilului, inclusiv cu prevederile cuprinse în convențiile și tratatele internaționale la care România este parte.
Elaborarea proiectelor de acte normative care fac referire la oricare dintre drepturile copilului prevăzute de prezenta lege se realizează obligatoriu cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepția prevederilor art. 19 alin. (3) *), art. 84 alin. (2) **), art. 104 alin. (2) ***), art. 105 alin. (5) ****), art. 107 alin. (2) *****) care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prezenta lege transpune dispozițiile art. 9 alin. (1), art. 12 alin. (5) lit. (a) și (b) și ale art. 14 alin. (4) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.