Înapoi la Legislație

Legea nr. 272/2004 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
10 aprilie 2026LEGEA nr. 49 din 7 aprilie 2026
Text consolidat la
10 aprilie 2026
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
165

Pe scurt

Legea nr. 272/2004: LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004(**republicată**) privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 10 aprilie 2026, prin LEGEA nr. 49 din 7 aprilie 2026.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 10 aprilie 2026.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
165 articole.
Cuprins

LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004(**republicată**) privind protecția și promovarea drepturilor copilului

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 127

(1)

Prevenirea separării copilului de familia sa, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi se finanțează din următoarele surse

a)

bugetul de stat - în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat aprobate cu această destinație prin legile bugetare anuale, repartizate pe județe, potrivit propunerilor formulate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, pe baza standardelor de cost pentru serviciile sociale, aprobate prin hotărâre a Guvernului

b)

bugetul județului, respectiv al sectorului municipiului București - în completarea cuantumului prevăzut la lit. a) , pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare a serviciilor, din venituri proprii sau din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale

c)

bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor

d)

donații, sponsorizări și alte forme private de contribuții bănești, permise de lege.

(2)

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice poate finanța programe de interes național pentru protecția și promovarea drepturilor copilului, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinație, din fonduri externe rambursabile și nerambursabile, precum și din alte surse, în condițiile legii.

Art. 128

(1)

Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului la o familie, persoană, asistent maternal, într-un serviciu de tip rezidențial al unui furnizor privat acreditat sau s-a instituit tutela, în condițiile legii, se acordă o alocație lunară de plasament, al cărui cuantum este reprezentat de multiplicarea indicatorului social de referință cu 1,808.

(2)

Alocația prevăzută la alin. (1) se plătește persoanei, asistentului maternal, reprezentantului familiei, al furnizorului privat acreditat care a luat în plasament copilul sau tutorelui și este destinată asigurării drepturilor prevăzute la art. 129 alin. (1) .

(2^1)

Persoana sau familia care a primit în plasament sau a fost desemnată ori numită tutorele unui copil, în condițiile legii, pe perioada în care asigură creșterea și îngrijirea copilului, beneficiază suplimentar față de alocația lunară de plasament prevăzută la alin. (1) de o indemnizație lunară de sprijin, în cuantum de 0,8 ISR. Asistentul maternal nu beneficiază de indemnizația lunară de sprijin. (3) Alocația lunară de plasament și indemnizația lunară de sprijin se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

(4)

Stabilirea dreptului la alocația lunară de plasament și la indemnizația lunară de sprijin se face începând cu luna următoare celei în care a fost emisă dispoziția conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului sau hotărârea comisiei pentru protecția copilului ori a instanței de judecată, după caz, și încetează începând cu luna următoare celei în care a încetat măsura de protecție specială sau tutela. (5) Procedura de stabilire și de plată a alocației lunare de plasament și a indemnizației lunare de sprijin se reglementează prin ordin comun al ministrului muncii și solidarității sociale și al ministrului familiei, tineretului și egalității de șanse.

(6)

În vederea urmăririi modului de utilizare a alocației prevăzute la alin. (1) , direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sau, după caz, furnizorii privați acreditați transmit rapoartele prevăzute la art. 73 alin. (2) și agenției pentru plăți și inspecție socială a județului, respectiv a municipiului București.

Art. 129

(1)

Copiii și tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială, mamele protejate și copiii acestora din centre maternale au dreptul la hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum și sume de bani pentru nevoi personale.

(2)

Necesarul de îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale, jucării, materiale cultural-sportive se stabilește în funcție de vârsta și nevoile copilului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București sau, după caz, a organului de conducere al furnizorului privat acreditat.

(3)

În cazul copiilor cu dizabilități încadrați în grad de handicap, pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială în condițiile legii, cuantumul sumelor necesare acordării drepturilor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 50%.

(4)

Copiii pentru care s-a stabilit măsura plasamentului, în condițiile legii, precum și mamele protejate în centre maternale au dreptul, la ieșirea din sistemul de protecție specială, la o indemnizație care se acordă o singură dată, egală cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit potrivit legii. Indemnizația se acordă, la ieșirea din sistemul de protecție specială, și copiilor pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de încuviințare a adopției.

(4^1)

Tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială au dreptul, la ieșirea din sistemul de protecție specială, indiferent de momentul ieșirii, inclusiv în situația în care au optat pentru continuarea acesteia în condițiile alin. (4^2) , la o indemnizație care se acordă o singură dată, al cărei cuantum reprezintă de trei ori valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit potrivit legii.

(4^2)

Tinerii care au beneficiat de o măsură de protecție specială stabilită în condițiile legii și care fac dovada că urmează o formă de învățământ prevăzută de lege sau au un loc de muncă pot opta pentru continuarea măsurii de protecție specială în condițiile art. 55 alin. (2) sau (3) ori pentru primirea unei indemnizații lunare în valoare de 4,8 ISR până la împlinirea vârstei de 26 de ani. Opțiunea poate fi exprimată o singură dată, indiferent de momentul ieșirii din sistemul de protecție socială.

(4^3)

Indemnizațiile prevăzute la alin. (4) și (4^1) se acordă de direcția generală de asistență socială și protecția copilului care a propus măsura de protecție specială și se suportă din bugetul acestei instituții, iar cea prevăzută la alin. (4^2) se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

(4^4)

Procedura de acordare și plată a indemnizației prevăzute la alin. (4^2) se stabilește prin ordin comun al ministrului muncii și solidarității sociale și al ministrului familiei, tineretului și egalității de șanse.

(4^5)

Indemnizațiile prevăzute la alin. (4^1) și (4^2) se instituie ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor tinerilor, fără discriminare. Beneficiază de aceste indemnizații toți tinerii în vârstă de până la 26 de ani, care au ieșit din sistemul de protecție specială și care întrunesc condițiile prevăzute la alin. (4^1) și (4^2) .

(5)

Cuantumul limitelor minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute la alin. (1) , respectiv dreptul la îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum și sumele de bani pentru nevoi personale, pentru copiii și tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială într-un serviciu public de tip rezidențial, mamele protejate și copiii acestora din centre maternale, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(6)

Cuantumul alocației de hrană pentru copiii din serviciile de zi publice și pentru copiii și tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecție specială într-un serviciu public de tip rezidențial, pentru copiii aflați în case de tip familial, precum și pentru mamele protejate în centre maternale este de 32 de lei. Cuantumul alocației de hrană pentru copiii din serviciile de zi este aplicabil și copiilor din creșe și alte unități de educație timpurie.

Art. 130

(1)

Primarii acordă prestații financiare excepționale, în situația în care familia care îngrijește copilul se confruntă temporar cu probleme financiare determinate de o situație excepțională și care pune în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului.

(2)

Prestațiile excepționale se acordă cu prioritate copiilor ale căror familii nu au posibilitatea sau capacitatea de a acorda copilului îngrijirea corespunzătoare ori ca urmare a necesității suportării unor cheltuieli particulare destinate menținerii legăturii copilului cu familia sa.

(3)

În funcție de fiecare caz în parte, primarul decide, prin dispoziție, cu privire la acordarea prestației financiare excepționale și cuantumul acesteia.

Art. 131

Cuantumul maxim, precum și condițiile de acordare a prestațiilor financiare excepționale se stabilesc prin hotărâre a consiliului local.

Art. 132

Prestațiile financiare excepționale pot fi acordate și sub formă de prestații în natură, pe baza dispoziției primarului, constând, în principal, în alimente, îmbrăcăminte, manuale și rechizite sau echipamente școlare, suportarea cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze, medicamente și alte accesorii medicale.

Art. 133

(1)

Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.

(2)

Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul.

Art. 134

(1)

Cauzele prevăzute la art. 133 se soluționează în regim de urgență, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcției generale de asistență socială și protecția copilului și cu participarea obligatorie a procurorului.

(2)

Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie și se face cu respectarea prevederilor art. 29 , cu excepția cauzelor care privesc stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat și supus oricărei forme de violență asupra copilului; în acest caz, audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 101 alin. (3) .

(3)

Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(4)

Părțile sunt legal citate dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea judecării.

(5)

Ordonanța președințială de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii, este dată în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.

Art. 135

(1)

Hotărârile prin care se soluționează fondul cauzei se pronunță în ziua în care au luat sfârșit dezbaterile.

(2)

În situații deosebite, pronunțarea poate fi amânată cel mult două zile.

Art. 136

(1)

Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă.

(2)

Hotărârea se redactează și se comunică părților în termen de cel mult 10 zile de la pronunțare.

Art. 137

Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Art. 138

Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

Art. 139

În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la domiciliul copilului sau în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmește și prezintă instanței raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind

a)

personalitatea, starea fizică și mentală a copilului

b)

antecedentele sociomedicale și educaționale ale copilului

c)

condițiile în care copilul a fost crescut și în care a trăit

d)

propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidențial în care ar putea fi plasat copilul

e)

orice alte date referitoare la creșterea și educarea copilului, care pot servi soluționării cauzei.

Art. 140

Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, cu excepția celor prevăzute de art. 140^1 și 140^2 , sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.

Art. 140^1

(1)

Instanța de judecată poate constata existența unei situații de înstrăinare părintească la cererea unuia dintre părinți, la cererea procurorului sau la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, pe cale principală sau în orice litigiu pendinte, unde urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133 .

(2)

Înstrăinarea părintească creează prezumția relativă că exercitarea autorității părintești de către părintele care înstrăinează, precum și stabilirea locuinței copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.

(3)

În cazul în care locuința copilului este stabilită la locuința părintelui care înstrăinează, instanța de judecată va dispune

a)

stabilirea în favoarea părintelui înstrăinat a unui program de relații personale cu copilul, care va include, în mod obligatoriu, modalitățile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. c) și g)

b)

consilierea psihologică a copilului și a ambilor părinți de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.

Art. 140^2

(1)

Atunci când instanța de judecată este învestită cu o cerere de ordonanță președințială în care urmează a fi dispuse măsuri cu privire la copil, altele decât cele prevăzute la art. 133 , termenul maxim de soluționare este de 30 de zile de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

(2)

În cauzele prevăzute la alin. (1) , citația părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

Art. 140^3

(1)

În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133 , instanța de judecată procedează la ascultarea minorului doar cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

(2)

Dispozițiile art. 231 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător audierii copilului.

(3)

Dacă ascultarea minorului s-a desfășurat cu participarea unui psiholog din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, acesta va redacta un raport de constatare, care se va depune în mod obligatoriu la dosarul cauzei. Atunci când sunt necesare identificarea unei afecțiuni psihiatrice a copilului sau a unuia dintre părinți, constatarea în plan psihic a unor situații de abuz și existența unei legături de cauzalitate între un eventual abuz și urmările sale în plan psihic, se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

(4)

Dispozițiile art. 332 alin. (1) și (3) , art. 334 și 337 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător raportului redactat de psihologul din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

(5)

Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătorești. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumții relative.

Art. 140^4

(1)

În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prevăzute la art. 133 , instanța de judecată poate dispune efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică. Prevederile art. 330 - 340 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(2)

Termenul maxim de finalizare și depunere la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este de 45 de zile.

Art. 141

(1)

Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 41 alin. (2) , art. 52 alin. (4) și art. 96 constituie abatere disciplinară gravă și se sancționează potrivit legii.

(2)

Nerespectarea obligației prevăzute la art. 41 alin. (3) , art. 91 alin. (3) teza întâi și art. 118 alin. (1) lit. a) constituie abatere disciplinară.

Art. 142

(1)

Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni

a)

nerespectarea obligației prevăzute la art. 10 alin. (1)

b)

nerespectarea obligației prevăzute la art. 10 alin. (2)

c)

nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) și (3)

d)

nerespectarea obligației prevăzute la art. 12 alin. (1)

e)

necomunicarea de către organele de poliție a rezultatelor verificărilor specifice privind identitatea mamei, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3)

f)

neefectuarea de către serviciul public de asistență socială a declarației de înregistrare a nașterii, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (6)

g)

nerespectarea obligației prevăzute la art. 12 alin. (7)

h)

nerespectarea obligației prevăzute la art. 14 alin. (1)

i)

nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 16 și la art. 23 alin. (3)

j)

nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (2)-(4) și ale art. 87

k)

nerespectarea prevederilor art. 40 alin. (1) și (4)

l)

nerespectarea prevederilor art. 52 alin. (2) ; l^1) nerespectarea prevederilor art. 55^1

m)

nerespectarea prevederilor art. 74

n)

nerespectarea prevederilor art. 84 alin. (3)

o)

nerespectarea prevederilor art. 91 alin. (2)

p)

nerespectarea prevederilor art. 97

r)

nerespectarea obligației prevăzute la art. 98 lit. a)

s)

nerespectarea obligației prevăzute la art. 102 ; ș) nerespectarea obligației prevăzute la art. 104 alin. (1)

t)

nerespectarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. c)-k) ; ț) nerespectarea prevederilor art. 127 alin. (1) lit. b) .

(2)

Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează

a)

cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la lit. a) , c) , g) , h) , i) , k) , m) , n) , o) , r) , s) și ș)

b)

cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, cele prevăzute la lit. f) și l)

c)

cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b) , d) , l^1) , p) și ț)

d)

cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e) , j) și t) .

(3)

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunii se fac de către ofițerii și agenții de poliție, în cazul contravențiilor prevăzute la alin. (1) lit. i) , j) , o) și p) , precum și de persoane anume desemnate dintre cele cu atribuții de control din: a) Ministerul Sănătății, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a) , c) și d)

b)

Ministerul Afacerilor Interne sau structurile subordonate acestuia, după caz, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și e)

c)

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin agențiile teritoriale pentru plăți și inspecție socială, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. h) , k) , l) , l^1) , m) , n) , r) , s) , ș) , t) și ț)

d)

Ministerul Educației Naționale, pentru contravenția prevăzută la alin. (1) lit. l)

e)

consiliul județean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului București, pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. f) și g) .

Art. 143

Contravențiilor prevăzute la art. 142 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Art. 143^1

Prezentul capitol reglementează participarea copiilor, în vârstă de minimum 14 ani, în procesele decizionale din administrația publică centrală și locală.

Art. 143^2

(1)

Începând cu anul 2025, Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, autoritățile administrației publice locale, precum și instituțiile publice aflate în subordinea sau coordonarea acestora organizează anual cel puțin o sesiune de consultări cu copiii, care va consta în organizarea unui eveniment sau a unei activități dedicate în care să se asigure un cadru de dialog protejat și care încurajează participarea în ceea ce privește temele de interes pentru aceștia.

(2)

Instituțiile prevăzute la alin. (1) vor planifica un mecanism dedicat de consultări cu copiii în ceea ce privește temele de interes pentru aceștia, ce va fi activat în funcție de activitățile și deciziile respectivei instituții, în măsura în care acestea sunt relevante pentru problematica drepturilor copilului.

(3)

Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, consiliile județene, instituțiile publice aflate în subordinea sau coordonarea acestora și municipiile reședință de județ publică, pe paginile proprii de internet, într-un limbaj accesibil pentru copii, prezentarea generală a instituției, precum și obiectivele anuale privind activitățile dedicate prevăzute la alin. (1) și oportunitățile de implicare a copiilor.

(4)

Conținutul paginilor de internet cu limbaj accesibil pentru copii se elaborează în consultare cu copiii, prin implicarea acestora în proces, și cu asigurarea faptului că limbajul și conținutul sunt adaptate, adecvate și atractive pentru copii.

(5)

Obiectivele anuale prevăzute la alin. (3) se publică pe paginile proprii de internet ale instituțiilor publice prevăzute la alin. (1) până la data de 15 decembrie a fiecărui an pentru anul următor.

Art. 143^3

(1)

Pentru a asigura pregătirea, reprezentativitatea și diversitatea opiniilor copiilor în consultările organizate, Parlamentul, Administrația Prezidențială, Secretariatul General al Guvernului/Cancelaria Prim-Ministrului, ministerele, consiliile județene și primăriile desemnează un responsabil pentru realizarea procesului de participare a copiilor.

(2)

Responsabilul prevăzut la alin. (1) colaborează cu unitățile de învățământ preuniversitar, organizațiile societății civile, inclusiv cele de tineret, cu organizații internaționale și alte entități relevante pentru a identifica și încuraja participarea unui spectru larg de copii, inclusiv a celor din medii defavorizate sau care aparțin minorităților naționale.

Articolele următoare · 153 din 165