LEGE nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Persoanelor condamnate care au o bună conduită și care au întreprins eforturile necesare în cadrul muncii prestate sau în cadrul activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale li se acordă, prin procedura stabilită prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, următoarele recompense

Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) pot fi acordate de o comisie formată din director, care este și președintele comisiei, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială, la propunerea personalului care desfășoară activități directe cu persoanele condamnate, cu avizul șefului secției unde sunt deținute. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului.

Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. f) și g) pot fi acordate de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei prevăzute la alin. (2) .

Totalul zilelor acordate anual persoanelor condamnate pentru permisiunea de ieșire din penitenciar nu poate depăși 30 de zile, în situația schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor poate dispune, în situații temeinic justificate, anularea recompenselor acordate de comisia prevăzută la alin. (2) .

Permisiunea de ieșire din penitenciar poate fi acordată, în condițiile art. 98 , în următoarele cazuri

Permisiunea de ieșire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) , se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim închis.

Permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) , se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis.

Permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) , se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim deschis.

Permisiunea de ieșire din penitenciar, pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. e) , poate fi acordată, pe o durată de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate, cu excepția celor care execută pedeapsa privativă de libertate în regim de maximă siguranță, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 98 alin. (1) .

Solicitarea pentru ieșirea din penitenciar va fi însoțită de precizarea, de către deținut, a locului unde urmează să se deplaseze, a itinerarului urmat, precum și a mijloacelor financiare de care dispune pe durata permisiunii de ieșire din penitenciar.

Constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. a)-c) și la art. 82 lit. a)-p) , determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. a)-p) , precum și încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri foarte grave în alte acte normative.

Constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. d)-f) și la art. 82 lit. q)-ț) , determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. q)-ț) , precum și încălcarea altor obligații și interdicții prevăzute ca abateri grave în alte acte normative.

Constituie abateri disciplinare ușoare încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 81 lit. g)-l) și la art. 82 lit. u)-x) , determinarea cu intenție a altei persoane condamnate să săvârșească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. u)-x) , precum și a celor prevăzute ca abateri ușoare în alte acte normative.

Sancțiunile care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare sunt

Aplicarea sancțiunilor disciplinare persoanelor condamnate nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiționare, dreptul la vot, dreptul la corespondență, dreptul la asistență medicală, dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare, dreptul la plimbarea zilnică și dreptul la odihnă.

Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. d)-f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la un an.

Medicul aduce la cunoștință și face recomandări președintelui comisiei de disciplină în situația existenței oricărui motiv medical de împiedicare a aplicării și executării sancțiunii prevăzute la alin. (1) lit. f) . Personalul medical al penitenciarului vizitează, ori de câte ori este necesar, persoanele condamnate care execută această sancțiune disciplinară.

Sancțiunile cu caracter colectiv și sancțiunile corporale sunt interzise. Pentru fiecare abatere disciplinară poate fi aplicată numai una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la alin. (1) .

Mijloacele de imobilizare din dotare, precum și orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancțiuni disciplinare.

Abaterile disciplinare se constată, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, de către personalul administrației penitenciarului și se consemnează într-un raport de incident.

Raportul de incident se depune la șeful secției unde este deținută persoana condamnată, în termen de 24 de ore de la data constatării abaterii.

Rapoartele de incident referitoare la abaterile disciplinare constatate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale se depun la șeful de secție unde este deținută persoana condamnată, nu mai târziu de prima zi lucrătoare.

Procedura disciplinară se declanșează de către șeful secției unde este deținută persoana condamnată, care înaintează raportul de incident comisiei de disciplină, în termen de 24 de ore.

Comisia de disciplină este formată din directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în calitate de președinte, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială și un ofițer desemnat de directorul penitenciarului, în calitate de membri. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului.

Directorul penitenciarului desemnează una sau mai multe persoane din cadrul personalului penitenciarului, altele decât supraveghetorii, să efectueze cercetarea prealabilă. Persoana desemnată sau persoanele desemnate aduc la cunoștința deținutului motivul declanșării procedurii disciplinare și faptul că acesta poate propune administrarea de probe. Dispozițiile art. 61 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

În termen de 10 zile de la sesizarea comisiei de disciplină, persoana desemnată prezintă acesteia rezultatele cercetării prealabile. Cercetarea prealabilă are ca scop lămurirea incidentului sub toate aspectele și presupune audierea persoanei condamnate cercetate și verificarea apărărilor acesteia.

În termen de 10 zile de la primirea rezultatelor cercetării prealabile, comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate și a oricărei altei persoane care are cunoștință despre împrejurările în care a fost săvârșită fapta, aplică prin hotărâre scrisă una dintre sancțiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară.

La stabilirea sancțiunii disciplinare se ține seama de natura și modul de comitere a abaterii, de persoana și starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare săvârșite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârșirea abaterii și în timpul procedurii disciplinare.

Hotărârea comisiei de disciplină se comunică persoanei condamnate de îndată, sub semnătură, de către secretarul comisiei de disciplină, cu menționarea căii de atac existente și a termenului de exercitare a acesteia.

În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, informează directorul penitenciarului în vederea sesizării organului de urmărire penală competent.

Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

Plângerea formulată conform alin. (1) suspendă executarea sancțiunilor disciplinare.

Persoana condamnată este ascultată la locul de deținere, în mod obligatoriu.

Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancțiunea disciplinară.

Dispozițiile art. 56 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

În vederea soluționării plângerii, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane condamnate sau oricărei altei persoane care desfășoară activități în sistemul penitenciar.

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, pronunțând una dintre următoarele soluții

Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.

Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat încheierea și suspendă executarea acesteia.

Contestațiile se înaintează judecătoriei împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora. Contestațiile se soluționează de urgență și cu precădere.

Instanța audiază în mod obligatoriu persoana condamnată, dispozițiile art. 39 alin. (14)-(19) aplicându-se în mod corespunzător.

Competența de soluționare a contestației aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancțiunea disciplinară.

Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Administrația penitenciarului completează, pentru fiecare persoană condamnată, dosarul prevăzut la art. 43 alin. (2) cu documentarul penal, dosarul de educație și asistență psihosocială, dosarul disciplinar, dosarul de cereri a cărui competență de soluționare revine penitenciarului, precum și cu fișa medicală.

Documentele prevăzute la alin. (1) constituie dosarul individual al persoanei condamnate.

Modul de gestionare și documentele cuprinse în dosarul individual sunt stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Administrația fiecărui penitenciar întocmește următoarele registre privind persoanele condamnate

Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului adoptă măsurile tehnice și organizatorice necesare protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor condamnate.

Centrele de reținere și arestare preventivă se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne și se înființează prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Organizarea și funcționarea centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și măsurile necesare pentru siguranța acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Prin ordin comun al ministrului afacerilor interne și al ministrului justiției se stabilesc penitenciarele, centrele de arestare preventivă, centrele educative și centrele de detenție în a căror circumscripție funcționează centrele de reținere și arestare preventivă.

Primirea în centrele de reținere și arestare preventivă a persoanelor față de care s-au dispus măsuri preventive privative de libertate se face pe baza ordonanței prin care s-a dispus măsura reținerii sau, după caz, a mandatului de arestare preventivă, după stabilirea identității acestora.

Primirea în centrele de reținere și arestare preventivă a persoanelor condamnate, arestate preventiv, în curs de judecată sau față de care au fost luate măsuri educative, transferate din penitenciar, centru de arestare preventivă sau centru de detenție, în condițiile art. 45 alin. (6) , se face în baza mandatului de executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate ori a hotărârii de internare rămase definitivă, însoțite de dosarul individual prevăzut la art. 105 alin. (2) .

Prin regulamentul de aplicare a prezentei legi se stabilesc documentele care trebuie să însoțească persoana reținută sau arestată preventiv cu ocazia primirii în centrele de reținere și arestare preventivă.

Prevederile titlului I, titlului II, precum și ale cap. II, IV-VI și IX din titlul III, în măsura în care nu contravin dispozițiilor din prezentul titlu, se aplică în mod corespunzător, cu excepția următoarelor dispoziții privind

Dreptul persoanei arestate preventiv în cursul urmăririi penale de a primi vizite și de a comunica cu mass-media poate fi realizat numai cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Dreptul la apărare este garantat.

Recompensele sunt acordate, iar sancțiunile disciplinare se dispun de o comisie desemnată, anual, de șeful unității, formată din unul dintre adjuncții acestuia, în calitate de președinte, șeful centrului de reținere și arestare preventivă, un ofițer cu studii juridice, în calitate de membri, și un secretar.

Persoanele reținute sau arestate preventiv aflate în centrele de reținere și arestare preventivă se supun unui regim propriu de executare, în vederea unei bune desfășurări a procesului penal, cu respectarea drepturilor fundamentale.

Persoanele aflate în centrele de reținere și arestare preventivă sunt cazate, de regulă, în comun, putând presta muncă, la cerere, în interesul centrului și putând beneficia de asistență psihologică și moral-religioasă, în interiorul centrului, sub pază și supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare și de cazarmament, normele de echipare și durata de folosință a ținutei, precum și normele minime de hrană ale persoanelor aflate în centrele de reținere și arestare preventivă se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) .

Persoanele arestate preventiv poartă ținută civilă.

Persoanele aflate în centrele de reținere și arestare preventivă pot presta muncă neremunerată, la cererea lor, în interesul locului de deținere, cu acordul procurorului care efectuează urmărirea penală sau supraveghează efectuarea urmăririi penale.

Persoanele aflate în centrele de reținere și arestare preventivă pot fi retrase de la muncă la solicitarea procurorului care efectuează urmărirea penală sau supraveghează efectuarea urmăririi penale ori în cazul în care este pusă în pericol siguranța centrului, cu informarea procurorului.

Măsura retragerii de la muncă se dispune prin decizie a șefului centrului de reținere și arestare preventivă.

Activitățile ce pot fi prestate în interesul locului de deținere se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Pot beneficia de vizită intimă persoanele arestate preventiv în cursul urmăririi penale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții

Dispozițiile art. 69 alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.

Ascultarea persoanelor reținute sau arestate preventiv, aflate în centrele de reținere și arestare preventivă, de către organele de urmărire penală, care instrumentează cauza în care acestea au fost reținute sau arestate preventiv, se face în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală și de regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) .

Ascultarea deținuților aflați în centrele de reținere și arestare preventivă se realizează cu acordul procurorului, în condițiile art. 51 , care se aplică în mod corespunzător.

După trimiterea în judecată, persoanele arestate preventiv sunt transferate în penitenciar.

Persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată care au fost selecționate pentru a presta activități în interesul centrului pot fi menținute, cu acordul lor, pe o perioadă de maximum 6 luni, în centrul de reținere și arestare preventivă.

Persoanele arestate preventiv aflate în cursul urmăririi penale pot fi transferate, temporar, în penitenciarele-spital, dacă se află într-una dintre următoarele situații

În situația prevăzută la alin. (3) lit. b) , transferarea temporară se face cu aprobarea directorului penitenciarului-spital, ținând seama și de gradul de ocupare a penitenciarului-spital.

Dacă, pe parcursul internării în penitenciarul-spital, se impune internarea persoanei arestate preventiv aflate în curs de urmărire penală într-un spital din rețeaua sanitară publică, organele de poliție din cadrul structurii teritoriale pe raza căreia se află unitatea medicală asigură paza și supravegherea persoanei private de libertate.

Transferul persoanelor arestate preventiv în condițiile prezentului articol se dispune de către șeful centrului de reținere și arestare preventivă.

Persoanele minore reținute sau arestate preventiv sunt cazate, de regulă, în comun, separat de persoanele adulte.

Pe timpul executării arestării preventive, minorului i se acordă asistență psihologică, în condițiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) , în vederea diminuării efectelor negative ale privării de libertate asupra dezvoltării sale fizice, psihice sau morale.

În măsura în care nu se împiedică buna desfășurare a procesului penal, minorului i se asigură posibilitatea menținerii legăturii cu persoanele cu care are relații familiale sau puternice legături afective, prin suplimentarea dreptului la vizite, convorbiri telefonice sau on-line.

Prevederile titlului II, precum și ale cap. I, IV, V, VII, VIII și IX din titlul V referitoare la condițiile de detenție, drepturi și obligații, recompense și sancțiuni, mijloacele de imobilizare și utilizarea acestora, în măsura în care nu contravin dispozițiilor din acest titlu, se aplică în mod corespunzător, cu excepția următoarelor dispoziții privind

În timpul arestării preventive, dreptul la educație este restrâns pentru motive privind desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Acordarea recompenselor și aplicarea sancțiunilor disciplinare se fac în condițiile art. 110 alin. (4) , iar munca minorilor arestați preventiv se desfășoară în condițiile art. 112 .

Drepturile minorilor arestați preventiv pot fi suplimentate în condițiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.

În fiecare centru de reținere și arestare preventivă funcționează o bibliotecă.

Fondul de carte este asigurat de administrația centrului de reținere și arestare preventivă din subvenții de la bugetul de stat, precum și din sponsorizări și donații.

În cursul judecății, arestarea preventivă se execută în secțiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sau în centrele de arestare preventivă de pe lângă penitenciare, care se organizează și funcționează în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În secțiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sunt deținute și persoanele condamnate care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză.

Persoanelor prevăzute la alin. (2) li se aplică prevederile titlului I, precum și cele ale cap. II din titlul III, referitor la siguranța penitenciarelor.

Centrele de arestare preventivă se înființează prin hotărâre a Guvernului.

Prin ordin al ministrului justiției se stabilesc penitenciarele în a căror circumscripție funcționează centrele de arestare preventivă, precum și regulamentul de organizare și funcționare a acestora.

Măsurile necesare pentru siguranța centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) .

Primirea în centrele de arestare preventivă sau în penitenciare a persoanelor arestate preventiv în curs de judecată se face pe baza mandatului de arestare prevăzut la art. 2 alin. (4) , după stabilirea identității acestora.

Centrele de arestare preventivă și secțiile speciale de arestare preventivă din penitenciare sunt obligate să asigure exercitarea drepturilor prevăzute în Codul de procedură penală .

Dispozițiile art. 110 alin. (1) se aplică în mod corespunzător, cu excepția lit. a) .

Persoanele arestate preventiv sunt cazate, de regulă, în comun, pot desfășura activități educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, instruire școlară și formare profesională, în grupuri, în interiorul centrului de arestare preventivă sau al penitenciarului, sub pază și supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Persoanele arestate preventiv pot presta, la cererea lor, o muncă în interiorul sau exteriorul centrului de arestare preventivă sau al penitenciarului, sub pază și supraveghere continuă, cu aprobarea directorului.

Dispozițiile art. 34 alin. (2) se aplică în mod corespunzător și persoanelor arestate preventiv în curs de judecată.

În cursul judecății, minorii arestați preventiv execută măsura preventivă în centre de detenție sau în centre de arestare preventivă.

Pentru prezentarea în fața organelor judiciare, minorii arestați preventiv pot fi transferați în secțiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pentru o perioadă de maximum 10 zile, fiind cazați separat de majori. (3) În intervalul prevăzut la alin. (2) , minorii execută măsura arestării preventive cu respectarea particularităților vârstei, cu asigurarea asistenței psihosociale necesare, pentru a nu fi prejudiciată dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală.

La împlinirea vârstei de 18 ani, minorul arestat rămâne sau este transferat în centrul de detenție.

Dispozițiile art. 117 se aplică în mod corespunzător, cu excepția alin. (4) lit. a) și g) .

Minorii arestați preventiv prestează muncă numai la cererea lor, dispozițiile art. 163 aplicându-se în mod corespunzător.

Arestul la domiciliu se execută în temeiul încheierii judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată, pronunțate în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală .

În situația în care, cu ocazia dispunerii măsurii arestului la domiciliu, se stabilește ca inculpatul să poarte un dispozitiv electronic de supraveghere, potrivit art. 221 alin. (3) din Codul de procedură penală , supravegherea îndeplinirii obligației de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere se face în condițiile stabilite prin lege specială.

Încheierile organului judiciar cu privire la luarea, prelungirea, încetarea, revocarea, înlocuirea arestului la domiciliu, precum și cele privind permisiunea de părăsire a imobilului se comunică, de îndată, organului de supraveghere.

În cazul în care față de inculpat s-a dispus obligația prevăzută la art. 221 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , cu modificările și completările ulterioare, organul judiciar prevăzut la alin. (1) comunică persoanei vătămate sau membrului de familie al acesteia la care se referă obligația dreptul de a solicita un ordin european de protecție în condițiile legii.

La primirea încheierii, organul de supraveghere desemnează reprezentanți care se deplasează, de îndată, la locuința inculpatului, îl legitimează și identifică persoanele care locuiesc în mod obișnuit cu acesta sau care se află în îngrijirea sa, încheie proces-verbal în acest sens, după care comunică judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată începerea activităților de supraveghere.

După consultarea inculpatului, organul de supraveghere întocmește un program care cuprinde modul de executare a arestului la domiciliu, obligația de informare în situația părăsirii locuinței în cazuri urgente, precum și, după caz, condițiile de părăsire, deplasare și revenire la locuință, care i se comunică, de îndată, sub semnătură.

Organul de supraveghere dispune efectuarea, periodic ori la sesizare, de vizite inopinate, în orice moment al zilei, la locuința inculpatului sau în locurile stabilite prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată, pentru verificarea respectării măsurii și a obligațiilor de către persoana supravegheată. Efectuarea de vizite inopinate de către organul de supraveghere este adusă de îndată la cunoștința judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, după caz.

Perioada dintre două verificări inopinate succesive, potrivit alin. (3) , nu poate fi mai mare de două zile calendaristice.

Organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată încunoștințează organul de supraveghere ori de câte ori îl cheamă pe inculpat, arătând data, ora și locul chemării. În acest caz, itinerarul și condițiile de deplasare se stabilesc de organul de supraveghere și sunt aduse la cunoștința inculpatului pe bază de semnătură. În cazul în care inculpatul nu se prezintă, organul judiciar încunoștințează de îndată organul de supraveghere.

Verificările cu privire la respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, efectuate de organele de supraveghere, se materializează în procese-verbale care se depun la dosarul individual.

Măsurile cuprinse în programul de supraveghere pot fi contestate de către inculpat sau orice persoană interesată, prin contestație adresată judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată care a dispus măsura arestului la domiciliu. Prevederile art. 219 , respectiv art. 220 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

Prin hotărârea luată, organul judiciar prevăzut la alin. (6) poate modifica sau completa programul de supraveghere, în tot sau în parte.

În cazul în care organul de supraveghere constată nerespectarea cu rea-credință a măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului, întocmește o sesizare motivată pe care o înaintează, de îndată, procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanței de judecată, în cursul judecății.

Prevederile art. 221 alin. (11) din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

În vederea întocmirii sesizării prevăzute la alin. (1) , organul de supraveghere verifică situația de fapt și audiază inculpatul, dacă este posibil, sau alte persoane.

Organele judiciare pot consulta dosarul individual al inculpatului.

În vederea verificării situației de fapt și întocmirii sesizării prevăzute la alin. (1) , organul de supraveghere are acces, în condițiile legii, la documente, imagini, înregistrări audiovideo sau orice înscrisuri necesare, deținute de autoritățile sau instituțiile publice, persoanele juridice ori persoanele fizice.

Organul de supraveghere colaborează cu autoritățile locale, alte organe de ordine și siguranță publică, precum și cu orice persoane fizice și juridice care ar putea oferi informații privind îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor impuse de organul judiciar care a luat măsura.

Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) iau la cunoștință, în orice mod, despre încălcarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpatului, informează, de îndată, organul de supraveghere, pentru a sesiza organul judiciar competent, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală .

În cazul în care inculpatul are obligația de a nu intra în legătură cu anumite persoane, organul de supraveghere identifică și contactează persoanele care ar putea furniza informații relevante despre o eventuală neîndeplinire a obligației.

Pentru fiecare persoană arestată la domiciliu se întocmește, de către organul de supraveghere, un dosar.

Dosarul persoanei arestate la domiciliu cuprinde

Dispozițiile art. 60 se aplică în mod corespunzător.

Pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a activităților specifice de supraveghere a inculpatului, organul de supraveghere își constituie o bază de date cu persoanele arestate la domiciliu.