Înapoi la Legislație

Legea nr. 210/2019 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Text consolidat la
5 martie 2026
Emitent
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Articole
118

Pe scurt

Legea nr. 210/2019: LEGE nr. 210 din 8 noiembrie 2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 5 martie 2026, prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 5 din 12 februarie 2026.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 5 martie 2026.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Câte articole are?
118 articole.
Cuprins

LEGE nr. 210 din 8 noiembrie 2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 24

În vederea obținerii autorizației pentru emiterea de monedă electronică și prestarea serviciilor de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naționale a României o cerere însoțită de documentația și de informațiile prevăzute în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului capitol.

Art. 25

(1)

Banca Națională a României evaluează și comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizației sau respingerea cererii de autorizare, în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 24 .

(2)

În situația în care cererea nu îndeplinește condiția prevăzută la art. 24 , Banca Națională a României comunică solicitantului documentele și informațiile necesare pentru îndeplinirea acesteia.

(3)

Solicitanții au la dispoziție un termen de maximum 3 luni de la data comunicării prevăzute la alin. (2) pentru prezentarea documentelor și/sau informațiilor solicitate de Banca Națională a României, termenul de evaluare specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii respectivelor documente și informații ori, după caz, de la expirarea termenului maxim de 3 luni prevăzut în prezentul alineat. (4) Pentru situații bine fundamentate de solicitant, la cererea acestuia, Banca Națională a României poate prelungi termenul de transmitere a documentelor și informațiilor prevăzut la alin. (3) .

(5)

Banca Națională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 24 , alte informații relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informațiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul prevăzut la alin. (1) se suspendă.

(6)

Solicitantul poate furniza din propria inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.

(7)

Informațiile și documentele care sunt prezentate după expirarea termenelor prevăzute în prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare și se restituie titularului cererii.

(8)

Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la acordarea autorizației produce efecte de la data înscrierii în registrul prevăzut la art. 64 .

Art. 26

(1)

Banca Națională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condițiile prevăzute de prezentul capitol și de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situații

a)

capitalul inițial se situează sub nivelul minim stabilit de dispozițiile legale în vigoare

b)

din evaluarea planului de activitate și a planului de afaceri prezentate rezultă că instituția emitentă de monedă electronică nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor stabilite în prezentul capitol și a reglementărilor aplicabile, inclusiv din cauza insuficienței fondurilor proprii raportat la nivelul reglementat pentru activitatea propusă

c)

cadrul de administrare a activității de emitere de monedă electronică și de prestare a serviciilor de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituția emitentă de monedă electronică și mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare și adaptate la natura, extinderea și complexitatea acestei activități

d)

activitățile comerciale, altele decât emiterea de monedă electronică sau prestarea serviciilor de plată, în care este implicată entitatea prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situației financiare a instituției emitente de monedă electronică, fie capacitatea Băncii Naționale a României de a supraveghea respectarea de către instituția emitentă de monedă electronică a tuturor obligațiilor impuse de prezentul capitol și de reglementările date în aplicarea acestuia

e)

persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de emitere de monedă electronică și de prestare a serviciilor de plată nu au o bună reputație ori nu dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate

f)

calitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate nu este adecvată

g)

legăturile strânse dintre instituția emitentă de monedă electronică și alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere

h)

dispozițiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituția emitentă de monedă electronică are legături strânse sau dificultățile în aplicarea acestor dispoziții ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere

i)

documentația și informațiile transmise de solicitant în susținerea cererii de autorizare nu sunt complete sau nu îndeplinesc cerințele prevăzute de reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului capitol

j)

politica de securitate prezentată de solicitant nu asigură atingerea obiectivului de protejare adecvată a utilizatorilor serviciilor de plată împotriva riscurilor aferente serviciilor de plată prestate

k)

nu sunt respectate alte condiții prevăzute în prezentul capitol sau în reglementările emise în aplicare.

(2)

În cazul în care Banca Națională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde și motivele care au stat la baza acesteia.

Art. 27

(1)

Banca Națională a României poate retrage autorizația acordată unei instituții emitente de monedă electronică în următoarele situații

a)

instituția emitentă de monedă electronică nu și-a început activitatea de emitere de monedă electronică și de prestare de servicii de plată în termen de 12 luni de la data acordării autorizației sau a încetat să mai desfășoare activitate de mai mult de 6 luni

b)

instituția emitentă de monedă electronică nu desfășoară activitate de emitere de monedă electronică pe teritoriul României

c)

autorizația a fost obținută pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal

d)

instituția emitentă de monedă electronică nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației ori alte condiții prevăzute de prezentul capitol și de reglementările emise în aplicare

e)

continuarea activității pentru care a fost autorizată instituția emitentă de monedă electronică periclitează stabilitatea sistemului de plăți

f)

ca sancțiune, potrivit art. 75 alin. (1) lit. e)

g)

în oricare alte situații prevăzute de legislația în vigoare.

(2)

Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la retragerea autorizației se comunică în scris instituției emitente de monedă electronică, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii.

(3)

Acționarii sau asociații instituției emitente de monedă electronică pot hotărî renunțarea la autorizație și, dacă este cazul, dizolvarea entității, numai dacă pentru instituția emitentă de monedă electronică nu s-a deschis procedura insolvenței.

(4)

În situația prevăzută la alin. (3) , instituția emitentă de monedă electronică comunică Băncii Naționale a României hotărârea adunării generale a acționarilor, respectiv a asociaților, însoțită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligațiilor față de deținătorii de monedă electronică și, după caz, față de utilizatorii de servicii de plată. Dacă este cazul, hotărârea este însoțită și de dovada încetării contractelor care le asigură accesul la conturile de plăți pentru prestarea serviciilor de inițiere a plății.

(5)

Banca Națională a României aprobă solicitarea de renunțare la autorizație numai în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) și (4) .

(6)

Autorizația unei instituții emitente de monedă electronică își încetează de drept valabilitatea în următoarele situații

a)

a avut loc o fuziune sau o divizare a instituției emitente de monedă electronică în urma căreia aceasta își încetează existența

b)

s-a pronunțat o hotărâre de declanșare a procedurii falimentului instituției emitente de monedă electronică.

(7)

Banca Națională a României înscrie în registrul prevăzut la art. 64 mențiuni cu privire la încetarea valabilității autorizației în situațiile prevăzute la alin. (6) .

(8)

Hotărârile Băncii Naționale a României cu privire la retragerea autorizației și la aprobarea solicitării de renunțare la autorizație se comunică instituției emitente de monedă electronică și se înscriu mențiuni cu privire la acestea în registrul prevăzut la art. 64 .

(9)

Hotărârile prevăzute la alin. (8) produc efecte de la data înscrierii mențiunilor în registrul prevăzut la art. 64 ori de la o dată ulterioară prevăzută în respectivele hotărâri.

(10)

De la data la care produc efecte hotărârile prevăzute la alin. (8) , respectiv de la încetarea valabilității autorizației, entitățile nu mai pot emite monedă electronică și nu mai pot presta servicii de plată.

Art. 28

Modificările intervenite în situația instituțiilor emitente de monedă electronică se comunică Băncii Naționale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.

Art. 29

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului inițial prevăzut pentru autorizare și valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit prevederilor art. 30 și 31 .

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică calculează fondurile proprii de care dispun cu respectarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative și ale reglementărilor Băncii Naționale a României date în aplicarea acesteia.

Art. 30

Banca Națională a României stabilește prin reglementări emise în aplicarea prezentului capitol cerințe privind necesarul de fonduri proprii ale unei instituții emitente de monedă electronică aferent activității cu monedă electronică, referitoare la metoda de determinare a necesarului.

Art. 31

Necesarul de fonduri proprii ale unei instituții emitente de monedă electronică aferent activității de prestare a serviciilor de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, se determină potrivit prevederilor art. 34 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative.

Art. 32

(1)

Pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a bazelor de date privind riscul de pierdere și a mecanismelor de control intern ale instituției emitente de monedă electronică, Banca Națională a României poate solicita unei instituții emitente de monedă electronică să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit art. 30 și 31 sau poate permite instituției emitente de monedă electronică să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit art. 30 și 31 .

(2)

Nivelul fondurilor proprii rezultat din aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu poate fi mai mic decât nivelul minim al capitalului inițial prevăzut la art. 17 .

Art. 33

Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii de care dispune o instituție emitentă de monedă electronică, în cazul în care aceasta desfășoară și alte activități decât emiterea de monedă electronică și prestarea de servicii de plată ori în cazul în care aparține unui grup din care mai fac parte o altă instituție emitentă de monedă electronică, o instituție de credit, o instituție de plată, o societate de servicii de investiții financiare, o societate de administrare a investițiilor sau un administrator de fonduri de investiții alternative, o societate de asigurări sau o societate de reasigurări.

Art. 34

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să protejeze fondurile primite în schimbul monedei electronice în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 209/2019 , cu modificările și completările ulterioare, din momentul primirii fondurilor până la răscumpărarea monedei electronice sau transferarea acesteia altui emitent de monedă electronică.

(2)

Creditorii instituției emitente de monedă electronică, alții decât deținătorii de monedă electronică, nu pot obține indisponibilizarea prin măsuri asigurătorii și nu pot executa în nicio situație fondurile protejate potrivit alin. (1) , inclusiv în caz de insolvență a instituției emitente de monedă electronică.

Art. 35

(1)

În aplicarea prevederilor art. 34 , în cazul în care plata contravalorii monedei electronice emise se realizează prin intermediul unui instrument de plată, obligația de a proteja fondurile în cauză intervine de la momentul la care este creditat contul instituției emitente de monedă electronică sau fondurile sunt făcute disponibile în alt mod instituției emitente de monedă electronică.

(2)

Protejarea fondurilor în situația prevăzută la alin. (1) trebuie să se realizeze în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii monedei electronice.

Art. 36

(1)

În cazul în care doar o parte din valoarea monetară emisă se utilizează ca monedă electronică, iar restul se utilizează în alte scopuri, instituția emitentă de monedă electronică are obligația să aplice prevederile art. 34 și 35 numai pentru partea de fonduri primită în schimbul valorii monetare ce se utilizează ca monedă electronică.

(2)

În cazul în care nu se cunoaște în avans ponderea valorii monetare ce se utilizează ca monedă electronică ori aceasta este variabilă, instituțiile emitente de monedă electronică pot aplica prevederile art. 34 și 35 doar unei părți reprezentative din totalul fondurilor, parte care se estimează că va fi utilizată ca monedă electronică, cu condiția ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră considerată adecvată de Banca Națională a României.

Art. 37

Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să protejeze fondurile pentru executarea operațiunilor de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, primite de la utilizatorii de servicii de plată direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, în conformitate cu dispozițiile art. 38 și 39 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, și reglementările emise în aplicarea acestora.

Art. 38

(1)

Pentru creditele legate de serviciile de plată, instituțiile emitente de monedă electronică constituie, regularizează și utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.

(2)

Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare.

Art. 39

Instituțiile emitente de monedă electronică ce acordă credite legate de serviciile de plată și a căror activitate este limitată la emiterea de monedă electronică și prestarea de servicii de plată vor organiza și vor conduce contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată , cu modificările și completările ulterioare, și cu reglementările specifice elaborate de Banca Națională a României, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

Art. 40

Situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale consolidate ale instituțiilor emitente de monedă electronică prevăzute la art. 39 sunt supuse auditării de către auditorii financiari sau firme de audit.

Art. 41

(1)

În scopul supravegherii, instituțiile emitente de monedă electronică transmit Băncii Naționale a României informații contabile distincte, aferente următoarelor activități

a)

emiterea de monedă electronică și prestarea de servicii de plată legate de emiterea de monedă electronică, inclusiv serviciile operaționale și conexe acestora prevăzute la art. 21 alin. (2) și art. 22

b)

prestarea de servicii de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, inclusiv serviciile operaționale și conexe acestora

c)

celelalte activități desfășurate de instituția emitentă de monedă electronică.

(2)

Informațiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoțite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituțiilor emitente de monedă electronică care au obligația legală de auditare a situațiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul financiar sau de către firma de audit a instituției emitente de monedă electronică.

Art. 42

Instituțiile emitente de monedă electronică sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României informațiile contabile prevăzute la art. 41 alin. (1) , precum și alte date și informații solicitate, la termenele și în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului capitol.

Art. 43

(1)

Auditorul financiar sau firma de audit al/a unei instituții emitente de monedă electronică trebuie să informeze Banca Națională a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale la instituția emitentă de monedă electronică ori în situația în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relație de control cu instituția emitentă de monedă electronică, a luat cunoștință despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituția emitentă de monedă electronică, fapt sau decizie care

a)

reprezintă o încălcare semnificativă a legii și/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acestora, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare sau cerințe privind desfășurarea activității de emitere de monedă electronică sau de prestare a serviciilor de plată

b)

este de natură să afecteze capacitatea instituției emitente de monedă electronică de a funcționa în continuare

c)

poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar sau firmei de audit de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare sau la exprimarea de către aceștia a unei opinii cu rezerve.

(2)

La solicitarea Băncii Naționale a României, auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției emitente de monedă electronică are obligația să furnizeze orice detalii, clarificări, explicații privind activitatea de audit desfășurată.

(3)

Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției emitente de monedă electronică a obligației de a informa Banca Națională a României potrivit prevederilor alin. (1) și (2) nu constituie încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia/acesteia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia/acesteia.

(4)

Banca Națională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției emitente de monedă electronică pe parcursul acțiunii de audit.

(5)

Auditorul financiar sau firma de audit informează în același timp și persoanele care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică a instituțiilor emitente de monedă electronică și sunt învestite cu competența de a angaja răspunderea acestor instituții, cu excepția cazului în care există motive întemeiate care îl/o constrâng să nu procedeze astfel.

Art. 44

Fără a aduce atingere prevederilor legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului sau altor dispoziții relevante ale legislației în vigoare, instituțiile emitente de monedă electronică păstrează toate evidențele aferente activității de emitere de monedă electronică și de prestare a serviciilor de plată, inclusiv activităților operaționale și conexe acestora prevăzute la art. 21 alin. (2) și art. 22 , timp de 5 ani de la terminarea operațiunii.

Art. 45

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică au obligația de a se asigura de respectarea cerințelor impuse de prezentul capitol și de reglementările emise în aplicare, în cazul în care deleagă unor terți realizarea unor funcții operaționale.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică sunt responsabile pentru toate actele angajaților lor și pentru activitatea desfășurată de sucursale, agenți, distribuitori și alte entități către care externalizează activități, în condițiile prezentei legi.

Art. 46

(1)

Instituțiilor emitente de monedă electronică le este interzisă externalizarea totală sau parțială a emiterii de monedă electronică.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și răscumpărarea de monedă electronică.

Art. 47

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică informează Banca Națională a României în cazul în care intenționează să externalizeze către entități situate pe teritoriul României funcții operaționale aferente emiterii de monedă electronică, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei legi.

(2)

La externalizarea funcțiilor operaționale importante, inclusiv a sistemelor TIC, instituția emitentă de monedă electronică trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea semnificativă a calității mecanismelor de control intern ale instituției emitente de monedă electronică și nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligațiilor ce revin instituțiilor emitente de monedă electronică potrivit prezentei legi.

Art. 48

(1)

În aplicarea prevederilor art. 47 , o funcție operațională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea instituției emitente de monedă electronică de a se conforma permanent condițiilor de autorizare impuse de prevederile prezentului capitol și de reglementările emise în aplicarea acestuia sau altor obligații care îi revin în conformitate cu prezenta lege ori afectează semnificativ performanțele financiare, stabilitatea instituției emitente de monedă electronică sau continuitatea activității de emitere de monedă electronică.

(2)

Externalizarea funcțiilor operaționale importante se poate realiza numai cu respectarea de către instituția emitentă de monedă electronică a următoarelor condiții

a)

externalizarea nu conduce la delegarea responsabilității organelor de conducere

b)

relația și obligațiile instituției emitente de monedă electronică în raport cu deținătorii de monedă electronică în conformitate cu prezenta lege și reglementările emise în aplicare nu sunt afectate

c)

nu se prejudiciază respectarea condițiilor impuse instituției emitente de monedă electronică în vederea autorizării în conformitate cu prezentul capitol și reglementările emise în aplicarea acestuia

d)

niciuna dintre condițiile impuse în vederea autorizării instituției emitente de monedă electronică nu este înlăturată sau modificată.

Art. 49

Instituțiile emitente de monedă electronică pot externaliza funcții operaționale legate de emiterea de monedă electronică către entități din străinătate cu respectarea prevederilor art. 46-48 și cu informarea prealabilă a Băncii Naționale a României.

Art. 50

Dispozițiile art. 47-49 se aplică în mod corespunzător, în cazul în care instituțiile emitente de monedă electronică intenționează să externalizeze funcții operaționale legate de prestarea de servicii de plată.

Art. 51

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot presta, prin intermediul agenților, servicii de plată, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor titlului II cap. I secțiunea a 4-a și art. 61-66 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia și a prezentei legi.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică se asigură că agenții care acționează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt.

(3)

În aplicarea prevederilor alin. (1) , trimiterea la registrul instituțiilor de plată va fi interpretată ca trimitere la registrul instituțiilor emitente de monedă electronică prevăzut la art. 64 .

Art. 52

(1)

Orice instituție emitentă de monedă electronică autorizată, persoană juridică română, care intenționează să emită monedă electronică pentru prima dată într-un alt stat membru, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, ori să utilizeze persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și, după caz, răscumpărarea de monedă electronică în alt stat membru, transmite Băncii Naționale a României o cerere însoțită de informațiile prevăzute la art. 54 .

(2)

În termen de o lună de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru gazdă informațiile prevăzute la art. 54 și solicită opinia în legătură cu intenția instituției emitente de monedă electronică.

(3)

În termen de cel mult 3 luni de la primirea cererii prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă, și comunică instituției emitente de monedă electronică și autorității competente din statul membru gazdă hotărârea sa cu privire la aprobarea sau respingerea cererii.

(4)

Dacă este cazul, Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru gazdă și motivele pentru care nu a fost de acord cu opinia negativă exprimată de aceasta ca urmare a solicitării formulate potrivit prevederilor alin. (2) .

(5)

Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la aprobarea cererii de desfășurare a activității prin intermediul sucursalei produce efecte de la data înscrierii sucursalei în registrul instituțiilor emitente de monedă electronică prevăzut la art. 64 .

(6)

Banca Națională a României poate radia sucursala din registrul prevăzut la art. 64 ori poate revoca aprobarea cererii de utilizare a persoanelor fizice sau juridice pentru distribuirea și, după caz, răscumpărarea de monedă electronică, în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior expirării termenului prevăzut la alin. (3) .

Art. 53

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot emite monedă electronică prin intermediul unei sucursale numai ulterior înscrierii acesteia în registrul prevăzut la art. 64 .

(2)

Emiterea de monedă electronică în mod direct în alt stat membru ori utilizarea de persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și, după caz, răscumpărarea de monedă electronică în alt stat membru se poate face de la data la care Banca Națională a României realizează comunicarea potrivit art. 52 alin. (3) .

(3)

Instituțiile emitente de monedă electronică informează Banca Națională a României asupra datei la care începe efectiv desfășurarea activității prin intermediul unei sucursale sau al unui distribuitor.

(4)

Banca Națională a României transmite informațiile prevăzute la alin. (3) autorității competente din statul membru gazdă.

Art. 54

(1)

În aplicarea prevederilor art. 52 , instituțiile emitente de monedă electronică autorizate, persoane juridice române, transmit Băncii Naționale a României informații privind tipul serviciilor pe care intenționează să le presteze în alt stat membru.

(2)

În cazul în care se intenționează prestarea de servicii prin intermediul unei sucursale, suplimentar informațiilor prevăzute la alin. (1) , notificarea trebuie să cuprindă numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei și informații cu privire la: a) structura organizatorică

b)

planul de afaceri, inclusiv un buget estimativ pentru primele 3 exerciții financiare, care să demonstreze că sucursala este capabilă să angajeze sistemele, resursele și procedurile adecvate și proporționale cu natura și întinderea activității vizate

c)

cadrul de administrare și mecanismele de control intern, inclusiv procedurile administrative, de gestionare a riscurilor și procedurile contabile ale solicitantului, care să demonstreze că acestea sunt cuprinzătoare și adaptate la natura, întinderea și complexitatea serviciilor prestate de sucursală și permit acesteia conformarea la obligațiile legale în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

(3)

În cazul în care se intenționează să utilizeze persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și, după caz, răscumpărarea de monedă electronică în alt stat membru, suplimentar informațiilor prevăzute la alin. (1) , notificarea trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul distribuitorului, respectiv numele și adresa acestuia și, după caz, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de distribuitor pentru a se conforma obligațiilor în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

(4)

În cazul în care instituția emitentă de monedă electronică nu transmite informațiile ori nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alin. (2) sau (3) , Banca Națională a României respinge cererea instituției emitente de monedă electronică.

Art. 55

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică comunică fără întârziere Băncii Naționale a României modificările intervenite în legătură cu informațiile furnizate potrivit art. 54 .

(2)

Prevederile art. 52 și 53 se aplică în mod corespunzător.

Art. 56

Dispozițiile art. 61-66 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative se aplică în mod corespunzător în cazul în care instituțiile emitente de monedă electronică intenționează să presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct.

Art. 57

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, pot emite monedă electronică și/sau presta servicii de plată în state terțe prin înființarea unei sucursale, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului capitol.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și răscumpărarea de monedă electronică în state terțe, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.

Art. 58

(1)

Banca Națională a României respinge cererea formulată în baza dispozițiilor art. 57 în cazul în care instituția emitentă de monedă electronică nu transmite informațiile ori nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 54 .

(2)

Banca Națională a României are competența de a respinge cererea de înregistrare formulată în baza dispozițiilor art. 57 și dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de instituția emitentă de monedă electronică, consideră că

a)

instituția emitentă de monedă electronică nu dispune de o situație financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă

b)

cadrul de administrare, procedurile și mecanismele prevăzute la art. 9 coroborat cu art. 13 nu sunt adecvate

c)

cadrul legislativ existent în statul terț și/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere

d)

instituția emitentă de monedă electronică nu îndeplinește alte cerințe prevăzute de prezentul capitol și de reglementările emise în aplicarea acestuia.

Art. 59

(1)

Entitățile care emit monedă electronică și au sediul în state terțe nu pot presta activitate de emitere ori distribuire și/sau răscumpărare de monedă electronică și nu pot presta servicii de plată pe teritoriul României decât după constituirea unei instituții emitente de monedă electronică, persoană juridică română.

(2)

Fac excepție de la dispozițiile alin. (1) sucursalele entităților care emit monedă electronică și au sediul în acele state terțe cu care au fost încheiate acorduri la nivelul Uniunii Europene cu privire la regimul privind desfășurarea activității de emitere de monedă electronică și prestarea serviciilor de plată, prevederile acestor acorduri aplicându-se cu prioritate.

(3)

În aplicarea prevederilor alin. (2) , Banca Națională a României notifică Comisiei Europene orice autorizație acordată unei sucursale a unei instituții emitente de monedă electronică cu sediul într-un stat terț.

Art. 60

(1)

O instituție emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate emite monedă electronică pe teritoriul României prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, în baza notificării transmise Băncii Naționale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine.

(2)

Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul instituției emitente de monedă electronică, numărul autorizației și tipul serviciilor pe care intenționează să le presteze pe teritoriul României.

(3)

În cazul în care se intenționează emiterea de monedă electronică prin intermediul unei sucursale, suplimentar informațiilor prevăzute la alin. (2) , notificarea trebuie să cuprindă numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei și informații cu privire la: a) structura organizatorică

b)

planul de afaceri, inclusiv bugetul estimativ pentru primele 3 exerciții financiare, care să demonstreze că sucursala este capabilă să angajeze sistemele, resursele și procedurile adecvate și proporționale cu natura și întinderea activității vizate

c)

cadrul de administrare și mecanismele de control intern, inclusiv procedurile administrative, de gestionare a riscurilor și procedurile contabile ale solicitantului, care să demonstreze că acestea sunt cuprinzătoare și adaptate la natura, întinderea și complexitatea serviciilor prestate de sucursală și permit acesteia conformarea la obligațiile legale în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

(4)

În termen de maximum o lună de la primirea notificării realizate de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Națională a României evaluează informațiile și transmite acesteia opinia sa și informațiile relevante asupra intenției instituției emitente de monedă electronică din respectivul stat membru de a desfășura activitate pe teritoriul României.

(5)

Ulterior notificării privind deschiderea unei sucursale realizate potrivit alin. (1) , la cererea Băncii Naționale a României, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și alte autorități relevante furnizează acesteia informații cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului pe care îl implică proiectul ce face obiectul notificării.

(6)

În situația în care din consultarea realizată potrivit alin. (5) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin deschiderea sucursalei ar putea crește riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului ori în legătură cu proiectul de deschidere a sucursalei se efectuează, s-au efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operațiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, Banca Națională a României informează în consecință autoritatea competentă din statul membru de origine.

Art. 61

(1)

O instituție emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și răscumpărarea de monedă electronică pe teritoriul României în baza notificării transmise Băncii Naționale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine.

(2)

Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul instituției emitente de monedă electronică, denumirea și sediul distribuitorului, respectiv numele și adresa acestuia, tipul serviciilor pe care intenționează să le presteze pe teritoriul României și, după caz, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de distribuitor pentru a se conforma obligațiilor în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

(3)

Dispozițiile art. 60 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.

Art. 62

Dispozițiile art. 56-60 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative se aplică în mod corespunzător în cazul în care instituțiile emitente de monedă electronică autorizate în alte state membre intenționează să presteze servicii de plată pentru prima dată pe teritoriul României, prin stabilirea unei sucursale, a unui agent ori în mod direct.

Art. 63

Modificarea informațiilor furnizate potrivit art. 60 și 61 poate conduce la reevaluarea de către Banca Națională a României a opiniei formulate potrivit art. 60 .

Articolele următoare · 63 din 118